Sunteți pe pagina 1din 4

Cezar Danilevici: Asadar, vrei sa devii medic?!

Medicina nu este cea mai dificila profesie din lume si nici cea mai frumoasa, dar cu siguranta este cea mai nobila... La ce trebuie sa te astepti? In primul rand trebuie sa accepti ca profesia iti va ocupa mare parte din viata si de aceea trebuie sa-ti placa macar putin. Vor fi zile cand vei ajunge acasa si seara, vor fi zile cand nu vei mai ajunge deloc, pentru ca vei fi de garda peste noapte. Garda inseamna ca mergi la servici la ora 8 dimineata si vii acasa a 2-a zi pe la ora 3. In tarile civilizate, dupa garda, ai zi libera. In Romania, dupa garda lucrezi ca de obicei, de la ora 8 dimineata la ora 3 dupa-masa. Daca ai reusit sa-ti gasesti un/o partener(a), este bine. Daca nu, cu trecerea timpului iti vei da seama ca te-ai casatorit cu meseria. Daca esti femeie, este greu, pentru ca nu vei avea decat putin timp pentru familie. In medicina, studiul nu se va termina niciodata. Tot timpul se descopera cate ceva, tot timpul trebuie sa fii la curent cu noi proceduri, noi medicamente, noi informatii. Vei fi obligat sa faci cea ce se numeste Educatie Medicala Continua (EMC), adica sa mergi la prezentari, conferinte si congrese, de unde vei primi diplome cu puncte EMC. O data la 5 ani, aceste puncte ti se vor aduna, si doar de la un anumit punctaj vei putea profesa in continuare. In medicina trebuie sa fii pregatit sa vezi mizeria umana, atat in forma morala cat si in forma fizica. Toti cei care vor veni la tine vor fi bolnavi; nimeni nu va fi sanatos. In facultate vei vedea cadavre, le vei atinge, le vei diseca pana la ultima parte, vei indeparta pielea si vei descoperi ca omul arata de fapt altfel si tu te-ai obisnuit cu aspectul care se vede. Din acel moment, cand vei privi un om, in imaginatia ta il vei vedea dezbracat si ii vei vedea toate organele functionand. Cand iti va arata cu mana o zona dureroasa, tu nu vei mai vedea zona respectiva, ci cu ochii mintii vei vedea ceea ce este in interior si care ar putea sa dea durerea respectiva. Vei mai vedea sange si te vei speria ca este rosu. Vei vedea si alte produse biologice ale corpului uman iar apoi te vei obisnui sa vezi si produsele bolii. Vei vedea paraziti. Vei vedea infectii. Vei vedea cancere. Te vei obisnui pana la gradul in care vei spune cu voce tare "Ce cancer frumos! E ca la carte!", dupa care vei constientiza tragedia, dar tu te vei bucura ca ai recunoscut un diagnostic. Vei vedea moartea. Vei privi in ochi un om despre care stii ca mai are de trait cateva zile. Vei vedea disperarea celui care stie ca va muri. Vei vedea disperarea celor care stiu ca vor pierde pe cineva. Vei vedea cum mor oamenii si cum incerci sa-i salvezi. Vei vedea ca deseori, cand un om vrea sa moara tu nu mai poti face

nimic, pentru ca e dorinta lui sau pur si simplu nu mai are zile. Vei povesti cu un pacient lucruri interesante, te vei atasa, si il vei vedea mort dupa o ora, lasandu-te intr-o stare perplexa si intelegand cat de putin control avem asupra noastra si cat de usor putem pleca din aceasta lume. Ceea ce vei simti cel mai greu pe umerii tai va fi imensa responsabilitate fata de viata pacientilor. Vei fi constient ca nu ai voie sa gresesti. Totusi, vei gresi, pentru ca esti om. Functie de specialitate, vei omora multi oameni. Cand vei ajunge la pensie, te vor bantui multe cazuri fata de care vei avea regrete ca nu ai putut face mai mult sau fata de care te vei simti vinovat pentru ca, din cauza stresului si oboselii, le-ai dat tratamentul incorect si au suferit din cauza ta. Te vei mangaia cu gandul ca nu sunt chiar asa de multi, pentru ca in multe cazuri, ai plecat de la spital, si mergand pe strada sau fiind acasa, seara, te-ai gandit la ei, ai dat telefon la spital si le-ai spus asistentelor sa modifice tratamentul. De multe ori, o asistenta mai experimentata iti va atrage atentia ca ai gresit ceva si, in mitea ta, ii vei multumi. In tarile civilizate se lucreaza in echipa, astfel incat nu poti face greseli din neatentie sau oboseala. In Romania, doctorul este singur cu sine insusi, si risca mai mult sa ajunga la inchisoare. Si totusi... dupa atatea dificultati... iti va placea. Iti vei spune ca nu ti-ar fi placut daca ai fi lucrat monoton, la o linie de ansamblare piese. In medicina totul e nou si nici un caz nu seamana cu celalalt. Vei simti ca prin tine Divinitatea lucreaza pentru a ajuta pe celilalti, pentru a le da o a 2-a sansa. Te vei simti un instrument divin dar te vei simti si folosit, abuzat. Dar iti va placea, pentru ca din miile de oameni, tu ai fost cel ales sa salvezi si sa alini. Vei ajunge sa ai in jurul tau o mare familie formata din personalul de la spital si pacientura, adica vre-o cateva mii de oameni care vin la tine pentru tratament. Vei intelege ca un medic are o memorie fantastica, pentru ca iti vei aduce aminte povestea de viata a fiecaruia dintre pacientii tai, iar la cateva sute le vei sti si numele de familie si boala cu care au venit prima data, fara sa te mai uiti pe documente. Cum ajungi medic? Dai admiterea la facultate. Pentru asta, trebuie sa intelegi ca medicina face parte din ramura biologica. Daca esti bun pe partea "reala", nu ai ce cauta aici, pentru ca medicina nu e o stiinta foarte exacta. Vor fi manifestari ale bolii pe care nu le vei intelege si nu le vei putea clasifica nicaieri. Nici daca esti bun pe partea "umanista" nu ai ce cauta aici, pentru ca fiziologia si procesele din corpul uman nu prea au multa poezie. In plus, va trebui sa calculezi doze de medicamente. Stiintele pe care trebuie sa le stapanesti pentru a merge la medicina sunt Fizica, Biologia umana si Chimia. Nu-ti vor folosi aproape deloc in meserie, dar constituie

bazele pe care vei cladi ceea ce urmeaza mai tarziu. Traditional, admiterea la medicina este pe baza de examen. Actualmente in Romania este un haos, asa ca te vei informa care e situatia actuala. Facultatea dureaza 6 ani, fiind, alaturi de Arhitectura, cea mai lunga facultate. In tarile civilizate, facultatea dureaza cam tot atat. Exista 2 ramuri medicale pentru care vei avea de optat in momentul in care dai la medicina: Stomatologia si Medicina Generala. Cu exceptia primului an, cele 2 ramuri au obiecte de studiu diferite. Un stomatolog nu poate face fata unor urgente medicale iar un medic generalist nu stie mare lucru despre patologia dintilor. In timpul facultatii vei face in primii 3 ani ramurile fundamentale (numite preclinice), dupa care vei intra in clinica, adica vei lucra cu pacientii. Cel mai greu lucru va fi sa stii sa vorbesti cu oamenii, adica sa iei istoricul bolii (numit anamneza). Stiu ca toata lumea stie sa vorbeasca, dar e greu sa afli in 5-7 minute toata povestea omului din fata ta. Din cauza asta, trebuie sa inveti ce intrebari trebuie sa pui. Facultatea se termina cu examenul de licenta. In Romania, dupa licenta ti se confera titlul de "medic". Totusi, nu poti practica medicina decat daca esti specialist in ceva. Cu titlul de medic nu poti fi decat reprezentant al unei firme de medicamente (care oricum cere o diploma universitara, indiferent care, doar sa aiba legatura cu industria farmaceutica). Cu alte cuvinte, trebuie sa mergi mai departe; altfel ai ratat 6 ani din viata. Trebuie sa iei examenul de Rezidentiat. Examenul de Rezidentiat este, din perspectiva mea, cel mai greu examen pe care cineva il poate da. Volumul de materie este imens. Poti alege, daca esti medic generalist, intre ramura chirurgicala, medicala, medicina de laborator si medicina de familie. In functie de punctaj obtii o specialitate. Mai nou, exista si posibilitatea de a obtine si un post intr-un spital. In strainatate, medicii generalisti dau interviu pentru a alege specialitatea dorita. In Romania, punctajul obtinut la rezidentiat determina daca obtii o specialitate pe care ti-o doresti sau trebuie sa mai sustii inca o data examenul pentru a avea posibilitatea sa alegi alta specialitate mai aproape de preferinta personala. Rezidentiatul dureaza de la 3,5 ani in medicina de familie la 7 ani in neurochirurgie. Exista si aici stagii pe specialitatea de baza si specialitatile inrudite cu ea. Fiecare specialitate are stagii diferite, stabilite de ministerul sanatatii. In timpul rezidentiatului resposabilitatile cresc. In principiu, un rezident stie sa intocmeasca toate hartiile necesare pacientilor, poate pune diagnostice si stabili tratamente (cu timpul), face garzi si, daca are noroc, ceva activitati de cercetare. Totul este facut sub supervizarea unui medic specialist si coordonat de profesor.

Exista cam vre-o 10 centre universitare care pregatesc rezidenti, deci aceasta pregatire nu se poate face in orice oras decat in unele cazuri in care se fac detasari pe perioade scurte. Asta inseamna ca parintii unui medic rezident vor trebui sa-l sustina nu doar pe perioada facultatii ci si pe cea a rezidentiatului (chirie, haine, mancare, bani, etc., plus distanta mare de casa in unele cazuri). La sfarsitul rezidentiatului se da examenul de specialitate. In urma acestuia, medicul devine specialist, primeste dreptul de libera practica, se inscrie in Colegiul Medicilor si primeste codul de parafa cu care poate elibera retete si alte acte. O data cu codul de parafa vine si resposabilitatea legala, care este absenta in perioada de supervizare ca si rezident. Din acest moment, medicul poate lucra atat la stat cat si in privat. Specialitatea este recunoscuta in toata Uniunea Europeana, ceea ce constituie o mare tentatie datorita salariului superior si dotarii cu aparatura performanta. In Romania, dupa alti 5 ani se poate da examenul de primariat. Aceasta este cea mai inalta distinctie pe care o avea un medic - medicul primar. Diferenta este doar de salariu, si este relativ modesta comparativ cu medicul specialist. Mai exista posibilitatea de a face cercetare ca si doctorand. Cercetarea dureaza cam 4 ani si poate fi inceputa din timpul rezidentiatului. La sfarsit, medicul devine "doctor in medicina", iar acest aspect se inscrie pe parafa. Si povestea nu se opreste aici. Chiar daca pregatirea formala s-a terminat, medicul va continua sa se pregateasca, sa intalneasca noi cazuri care sa ii provoace inteligenta sau capacitatea de adaptare. Ca si medic specialist, are acum peste 30 de ani. Daca este medic primar, are peste 35 de ani. Mai are putin timp in fata pana la varsta de pensionare. Intre timp are, poate, si familie. Se zbate intr-o societate romaneasca aflata in haos, care il invidiaza pentru titlul sau si il percepe ca pe un individ lacom, uitand ca si-a sacrificat mare parte din viata invatand. Mai nou, oamenii incep sa constientizeze faptul ca neatentia unui medic si lacunele legislative din Romania pot fi fructificate in procese de malpraxis, prin care medicul este bun de plata pentru diverse motive. Astfel, medicul e nevoit sa se acopere cu multe hartii, sa nu uite sa solicite semnatura pacientului pentru orice manopera medicala si sa cunoasca foarte bine legislatia in vigoare, pentru a preintampina amenzi sau condamnari penale. Asadar, mai vrei sa devii medic? E optiunea ta!

S-ar putea să vă placă și