Arta teatral se materializeaz ntr-o oper de art pe care o numim spectacol i care este rezultatul unei munci de creaie

la care particip mai muli factori: dramaturgul, actorul, regizorul i publicul. Teatrul presupune interpretarea unui text de ctre actori (copii - actori) pe o scen, indiferent unde este amplasat spaiul de joc, dar neaprat n faa publicului spectator. Una dintre caracteristicile artei teatrale este deci spectacolul. La baza muncii complexe, colective a factorilor componeni ai spectacolului dramaturg, actor, regizor i public, st opera dramatic, adic piesa. Teatrul poate contribui la mbogirea culturii elevilor, la dezvoltarea gustului lor pentru arta autentic, la educarea posibilitii de a nelege, de a ptrunde profunzimea, frumuseile i subtilitilor operelor marilor dramaturgi, de a emite judeci de valoare, dezvoltarea spiritului colectiv, trezirea spiritului de iniiativ, a responsabilitii i a spiritului civic. Prin spectacol, elevul i manifest i dezvolt nclinaiile i aptitudinile, capt ncredere n posibilitile sale. Prin teatru, elevul poate fi cunoscut i sub raportul personalitii, pe care i-o poate forma i desvri. Apropiind tineretul colar de teatru, formam si publicul de mine care, narmat cu o temeinic cultur estetic va tri teatrul i-l va face sa triasc. Figura central a spectacolului este actorul, ca i regizorul, care interpreteaz opera dramatic. Spectacolul nglobeaz i ali creatori dintre care mai importani sunt: scenograful, ilustratorul muzical i, dup caz, maestrul de dans. Munca actorului - elev asupra rolului ncepe chiar de la prima lectur a piesei, cnd el ncepe s-i gndeasc personajul conturndu-i viitoarea nfiare n imagini pe care le are de ntruchipat i continund pn la premier. Vorbirea scenic ntruchipeaz trirea luntric a actorului - elev. O alt preocupare legat de vorbirea scenic i de vorbire n general este pronunarea clar i corect a enunurilor memorate sau formate de ei nii. Exprimarea prin gesturi, mimic sau micarea strii personajului pe care-l ntruchipeaz, adaptndu-i vocea, duce la crearea rolului. Dac teatrul n-ar fi existat, omul de azi, omenirea de astzi nu ar fi ceea ce sunt, ar fi mai sraci. n decursul anilor de activitate la liceu s-au jucat piese de factur diferit, plecnd de la clasici la contemporani.

I. ISTORIA TEATRULUI ROMNESC

nceputurile teatrului romnesc. Forme de teatru popular religios i laic. Reprezentani de seam din literatura teatral
[ Vasile Alecsandri, un creator fermector B. P. Hasdeu, teoretician i dramaturg I. L. Caragiale. Reflecii despre teatru. Comediile. Drama Npasta Al. Davila omul de teatru, adept al nnoirilor. Autor al unei capodopere: Vlaicu Vod Barbu Delavrancea i trilogia lui istoric

Aplicaii: Urmrirea unor piese de teatru de mai sus sau scenete la Teatrul Naional sau pe casete Bibliografie: Vasile Alecsandri Iaii n carnaval; Chiria n Iai; Snziana i Pepelea; Despot-Vod; Fntna Blanduziei ; B. P. Hasdeu Rzvan i Vidra; I. L. Caragiale O noapte furtunoas; O scrisoare pierdut; D-ale carnavalului; Conul Leonida fa cu reaciunea; Npasta; Al. Davila Vlaicu Vod; Barbu Delavrancea Apus de soare; Hagi-Tudose; Victor Eftimiu nir-te, mrgrite...; Mihail Sorbul Patima roie; Lucian Blaga Zamolxe; Meterul Manole; Arca lui Noe; BIBLIOGRAFIE general --------------------------- G. Clinescu Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent , Bucureti, Editura Minerva, 1982; T. T. Burada Istoria teatrului n Moldova, Bucureti, Editura Minerva, 1975; Ioan Massoff Teatrul romnesc, I-VIII, Bucureti, Editura pentru Literatur, 1961-1981; Istoria teatrului n Romnia, I-III, Bucureti, Editura Academiei, 1965-1973; Virgil Brdeanu Istoria literaturii dramatice i a artei spectacolului, I, Bucureti, Editura Didactic i Pedagogic, 1966; Ileana Berlogea Teatrul romnesc. Teatrul universal. Confluene, Iai, Editura Junimea, 1983; Mircea Ghiulescu Istoria dramaturgiei romne contemporane, Bucureti, Editura Albatros, 2000

II. INTRODUCERE N TEORIA DRAMEI Noiembrie/decembrie 2007

Teoria frumosului i teoria artei
Dicionar de terminologie estetic. Arta actorului din perspectiv estetic Relaia actorului cu textul dramatic. Armonia artei actoriceti Despre intuiie, luciditate i sentiment n arta actorului; Actorul n contextul spectacolului Actorul i regizorul Elementele constitutive ale spectacolului teatral Forma epic a teatrului Cutri i direcii nnoitoare n arta spectacolului n sec. al XX-lea. Aplicaii: opere celebre puse n scen de mari regizori. BIBLIOGRAFIE selectiv --------------------------- Tudor Vianu Studii de estetic (Opere VI, VII), Ed. Minerva, 1976, 1978; Benedetto Croce Estetica, Ed. Univers, Bucureti, 1982; Nikolai Hartmann Estetica, Ed. Univers, Bucureti, 1974; Camil Petrescu Modalitatea estetic a teatrului, Ed. Enciclopedic, 1971; Dicionar de estetic General, Ed. Politic, Bucureti, 1972; Pagini din istoria gndirii teatrale romneti (antologie de texte Ileana Berlogea, G. Muntean) Ed. Meridiane, 1972.

III. IMPROVIZAIA SCENIC

TEATRUL form specific de cunoatere i reprezentare artistic a vieii, nscut din nevoia de a comunica, de a descoperi, de a semnifica Problema adevrului n Teatru, Minciuna adevrat a teatrului Adevrul personal, adevrul uman, adevrul de via ADEVR SCENIC. INTENIA punct de pornire a unei aciuni spontane Conflictul dramatic i proiecia mental ACIUNEA SCENIC. Componenta fizic i psihologic a aciunii. Raiune i simire. - CONTRAACIUNEA Conflictul. Premiza teatralitii COMPORTAREA SCENIC i cunoaterea Fantezia creatoare. Realitatea n diversitatea ei, imaginat pe MEMORIA emoional, afectiv a faptelor i a evenimentelor SCENA convenia scenic i realitatea obiectiv. Raportarea adevrat, efectiv, afectiv i convingtoare la realitatea scenic. Rolul specific al actorului Tehnica dramatizrii i a transpunerii scenice a unui text n proz. Actorul i rolul Realizarea rolului pe baza textului dramatic Ficiunea i realitatea scenic Partenerul. Procesul de creaie al actorului. (Re)prezentarea, realizare personajului pe scen Elementul psihologic n interpretare EFORTUL CREATOR. Esenializarea expresiei. Procesualitatea actului creator Transpunerea n personaj Condiia de personaj a actorului Esena uman a personajului jucat i ntruchipat de actor Eu, rolul, personajul. Arta actorului i arta spectacolului teatral Exigenele reprezentrii scenice a textului integral De la text la interpretare Elementele componente ale spectacolului teatral Distribuia act artistic de creaie. Distribuia ideal, real, posibil Universul probabil creat n spectacol energiile personajelor Aplicaii: jocuri scenice clasice bazate pe imitaie BIBLIOGRAFIE selectiv --------------------------- Ion Sava Teatralitatea teatrului, Editura Eminescu, Bucureti, 1984; Mihaela Tonitza, George Banu Arta teatrului, Editura Enciclopedic, Bucureti, 1975; Ion Cojar O poetic a artei actorului, UNITEXT, Bucureti, 1996; Peter Brook Spaiul gol, UNITEXT, Bucureti, 1999; Antonin Artaud Teatrul i dublul su, Editura Echinociu, Constana 1997; Bertold Brecht Scrieri despre teatru, Editura Univers, Bucureti, 1977; Jeryz Grotowski Spre un teatru srac, UNITEXT, Bucureti, 1998.

IV. VORBIRE SCENIC

APRILIE/MAI
Dicia Elemente fundamentale ale tehnicii vorbirii scenice: a) nsuirea contient a respiraiei costo-diafragmatice (artistice); b) Pronunarea corect a vocalelor i consoanelor; c) Coordonarea ntre respiraie, vorbire, micare; De la textul dramatic literar la transpunerea scenic (interpretare) Jocul verbal - rolul improvizaiei n compoziia de voce

 Rolul imaginaiei n aciunea verbal Despre personajul dramatic modaliti de abordare a vorbirii expresive. Exerciii de antrenament respirator pentru susinerea efortului fizic i vocal Exerciii privind vorbirea nonliterar (rostire zonal, accente din limbi strine, rostire cu defecte - ca surs de comic; limbajul inventat) Studierea modalitilor de expresie vocal i atitudine corporal n funcie de factorii de stil dramatic/literar Arta vorbirii expresive aplicat la interpretarea personajelor de basm, inclusiv prin ppui i marionete; exerciii de imaginaie vocal. Corecii i sugestii de abordare vocal. Tehnica alctuirii repertoriului Aplicaii: jocuri scenice clasice bazate pe imitaie, personaje tip. BIBLIOGRAFIE selectiv --------------------------- Sandina Stan Tehnica vorbirii scenice, Ed. Didactic i pedagogic, Bucureti, 1972; Tudor Vianu Arta actorului, Ed. Eminescu, Bucureti, 1977; Valeria Covtaru Cuvinte despre cuvnt, Casa de editur Mure, Tg. Mure, 1996; Jerzy Grotowski Spre un teatru srac, Ed. Unitext, Bucureti, 1998; Cojar, Ion O poetic a artei actorului, Ed. Paideia, 1999; Andrei erban Lumea magic din spatele cortinei, Ed. Unitext, Bucureti, 1999.
pasiune

Download
Evolutia artei dramatice in literatura romana Dar jocul teatral nu este nici pe departe un reflex automat, el se nate din necesitatea uman de comunicare i evolueaz pe baza nevoii de dezvoltare a raiunii i simirii. Teatrul i creeaz un microunivers propriu, n care dramaturgul se substituie naturii crend personaje i locuri, fcnd din vis realitate, punnd n faa spectatorilor o lume nou, uneori complet diferit ce cea real. Actorii dau natere personajelor plsmuite n imaginaia dramaturgului, un adevrat Prometeu care creeaz via din nimic. Evolutia artei dramatice in literatura romana Nu putem aprecia exact cnd au aprut primele reprezentaii teatrale, definiia jocului teatral ne las n umbr, ea categorisind drept teatru orice manifestare imitatoare care las impresia unui joc imaginar, ori astfel de manifestri au fost ntlnite nc dinaintea apariiei Homo Sapiens. Ce putem aprecia ca sigur este faptul c manifestrile teatrale au luat avnt n vremea Greciei antice, cnd s-au cristalizat primele genuri ale stilului dramatic. n Atena antic s-au format primii dramaturgi precum Aristophan, Sofocle, Horaiu filozofi greci care au observat predilecia oamenilor pentru reprezentrile teatrale. La noi n ar teatrul are rdcini la fel de vechi ca i teatrul grecesc, dar spre deosebire de acesta piesele au un caracter laic, ele fiind create de oamenii din popor i cizelate pe parcursul vremii. Lipsa unui artist care s fi pus bazele pieselor de teatru a dus la un caracter oarecum spartan al acestora, ele nefiind cizelate precum cele ale marilor dramaturgi precum Alecsandri sau Caragiale, cu toate acestea ele au fost savurate de-a lungul secolelor de publicul format din oameni din popor, care vedeau n astfel de jocuri teatrale o alinare a durerilor i o raz de speran. Aceast manifestare s-a concretizat n teatrul popular, cea mai veche form de art dramatic din ara noastr. Teatrul popular reprezint totalitatea produciilor dramatice populare, incluznd drama ritual. Jocurile cu mti, drama liturgic, teatrul de haiduci, teatrul cu subiecte istorice. Pe teritoriul rii noastre elemente de art teatral au existat n cadrul riturilor arhaice cu mult nainte de contactul cu civilizaia greac i roman. n substratul traco-dac au ptruns cu timpul scheme, subiect, teme i chiar eroi ai mitologiilor elene i latine, n special ale antesteriilor pgne,

ale sionisiacilor, saturnaliilor i kalendelor. Primele forme de dram ritual au fost cele referitoare la vntoarea primitiv. Acestora le-au urmat jocurile cresctorilor de animale i apoi cele cu caracter agrar, care foloseau mti vegetale i antropomorfe, reprezentnd demoni ai vegetaiei, personificnd primvara (ca n Paparuda) sau referindu-se la rituri ale fertilitii solului (precum Cluul, Cucii). Cultul morilor a generat o alt categrie de jocuri rituale: jocurile grupurilor de brbai, care ntruchipau, deghizndu-se, spiritele strmoilor. Cu timpul, toate aceste forme ale dramei rituale iau pierdut sensurile iniiale, accentundu-se caracterul ludic. Rudimente ale ctorva drame rituale, Cluui (Cluarii), Caloianul, Paparuda, s-au pstrat pn n zilele noastre. Dimitrie Cantemir menioneaz n Descrierea Moldovei puterea magic, terapeutic, ce se atribuia jocului ritual al Cluului. Elementele teatrale arhaice din jocul Cluului sunt: mtile de pnz alb ale cluarilor, masca mutului, mimarea luptei cu toiagele i interdicia de a vorbi n timpul jocului. n ceea ce privete vechimea, s-ar putea s existe o legtur ntre jocul Cluului i dansul ritual de origine trac kolovrismos, descris de Xenophon, dans al crui rost era de asemenea vindecarea bolilor. O variant a ciuului poate fi considerat drama ritual Criele, existent la romnii din Timoc, cu funcii magice, de fertilitate, fecunditate i profilaxie. Obiceiul Caloianul (Scaloianul, Ududoiul) simbolizeaz sacrificiile umane fcute divinitilor fenomenelor atmosferice, precum a le capta binevoina. La ceremonia ritual a Caloianului, care se practic n timpul perioadelor de secet, particip, de regul, numai femeile i fetele. Acest fapt, asociat cu prezena unui simbol falic, arat c este vorba de o magie practicat i n vederea fecunditii. Ceremonialul const n ngroparea unei ppui de lut (Caloianul) la marginea unui lan de gru, sau n punerea acesteea ntr-un sicriu lsat s pluteasc pe o ap curgtoare. Caloianului i se atribuie rolul de ajutor al Sf. Ilie. Simbioza dintre elementele pgne i cele cretine const n faptul c denumirea obiceiului este luat din calendarul cretin, n timp ce forma i coninutul su relev un rit anterior cretinismului. Un ritual de secet este i Paparuda sau Paparudele, n care se utilizeaz dansul mimic i mtile fitomorfe, combinate cu elemente de magie homeopatic (udatul cu ap al paparudelor).

Dramaturgia
Dramaturgia totalitatea operelor dramatice ale unui popor,ale unei epoci.etc; arta de a scrie piese de teatru ,de a le pune in scena si de a le interpreta. Celemai vechi elemente teatrale se intalnesc in jocurile de copii si de tineri , in jocurile cu masti si in teatru papusaresc , in obiceiurile legate de sarbatorile de iarna sau in datinile legate de principalele momente ale vietii , acesta fiind ceremonialul de nunta. Acestea se reantalnesc in poeziile lui Vasile Alecsandrii.Primele compuneridramatice scrise in limba romana dateaza de la sfarsitul veacului al XVIII-lea .La inceputul secolului al XIX-lea montarea spectacolelor teatrale in limba romana are de facut fata multor dificultati : lipsa unor spatii corespunzatoare , a unor trupe de actori profesionisti , a unui repertoriu adecvat ,concurenta altor limbi agreate de publicul cultivat si a trupelor straine .

Dintre genurile teatrale este preferata la inceput comedia adesea presarata cu cantece amuzante , sub forma de vodevil cu subiecte din actaualitatea imediata. Dramaturgia esteimpartita in 2 epoci mari acestea fiind: Epoca lui Vasile Alecsandrii (1821-1890) Epoca lui Ion Luca Caragiale (1852-1912) Genul DRAMATIC Specii- tragedia (Sofocle ,Antigona) - comedia (I.L.Caragiale , Oscrisoare pierduta) - drama (B Delavrancea ,Apus de Soare) Alte specii ale genului dramatic - melodrama - voievodilul Caracteristici ale genului dramatic: -prezenta autorului indirecta prin personaje -dialogul -textul literal este , de cele mai multe ori , gandit pentru a fi reprezentat pe scena. Epoca lui Vasile Alecsandrii Cel mai reprezentativ poet al unei framantate epoci din istoria poporului nostru , Vasile Alecsandri a ilustrat literatura noastra timp de aproape jumatate de veac.S-a nascut la Bacau primind de copil o educatie ingrijita , in spiritul ideilor iluministe .Dupa catva ani petrecuti in pensionul uniu profesor francez a fost trimis la Paris , unde a ramas intre 1834-1839.Din acesti ani dateaza primele lui incercari poetice in limba franceza .Intorcandu-se in tara , in 1840 dupa o calatorie in Italia , a fost izbit de nedreptatile crunte ale caror victime erau paturile largi ale poporului .De aici inainte pana la sfarsitul vietii a fost prezent la evenimentele culturale si poetice hotaratoare ale veacului .Prinscris si participare directa a slujit
6

miscarea revolutionara din Moldova de la 1848 ,unirea , lupta pentru independenta Nationala .Infiintarea teatrului national, culegerea de literatura populara , editarea unor importante reviste de literartura (Propasia , Romania Literala) sunt adevarate evenimente culturale legate de numele lui Alecsandri. Volumul Poezii populare are romanilor (1866) a atras o atentie asupra tezaurului folcloric. Talent de resurse multiple , Alecsandri si-a castigat merite de seama in poezia ca si in dramaturgia si proza romaniasca.Comediile Iasii in Carnaval , Coana Chirita in provincie , Sanziana si Pepelea si altele , drama Despot Voda , povestirile Istoria Unui galben Balta alba etc , sunt realizari de mare valoare .Creatia Poetica a lui Alecsandrii imbratiseaza o tematica Larga de la cantarea sentimentelor personale, pana la energicul manifest politic. Trainicia ei isi are radacinile in adeziunea poetului la aspiratiile poporului si in itimul si neantreruptul contact cu folclorul .Din dorinta scriitorului de a intra in regiunile literale grave.V Alecsandri va scrie drama Despot Voda care va fi jucata la treisprezece ani mai tarziu dupa prima reusita notabila in drama istorica a lui B P Hasdeu (1838-1907) Razvan si Vidra pusa in scena in 1867. Ultimele piese ale lui Alecsandri FantanaBlandanuziei 1884 si Ovidiu 1885 cu subiecte inspirate din antichitate se pastreaza intradevar in registrulinalt. Epoca lui Ion Luca Caragiale Cel mai de seama reprezentant al realismului critic in literatura noastra s-a nascut in satul Haimanale (astazi I L Caragiale ) langa Ploesti .Murindu-I tatal I L Caragiale a fost nevoit sa-si intrerupa studiile , pentru ca muncind ca profesor la scoli particulare , corector de ziar, copist de roluri si sufler , sa-si poata intretina familia. Caracterul Acuzator al comediilor pe care le-a scris , mai ales al capodoperei O scrisoare pierduta (1884) si al Momentelor (1901) , I-au atras ostilitatea oficialitatii burghezo-mosieresti , ceea ce la constrans sa se expatrieze. De la Berlin ,unde a ramas pana la sfarsitul vietii, a urmarit cu nedezmint interes evenimentele din patrie.Versuri , Caragiale care fireste ramane in primul rand marele dramaturg si prozator satiric a scris ocazional , dar numai ca sa-si verifice variantele posibilitati de expresie literala, ci pentru a servii si prin acest e mijloace obiective precise. Parodiile publicate in Moftul Roman au lovit in poezia decadenta simbolistica ce-si facea pe atunci drum in literatura noastra. Alte parodii si fabule s-au alaturat ,in preajma si in anul 1907 vehementul protest 1907 din primavara pana-n toamna impotriva autorilor sangeroasei represiuni de la monarh la politicienii conservatori si liberali.Um moment de varf in dramaturgia romaneasca ,opera teatrala a lui I L Caragiale a avutde luptat vreme indelungata cu
7

prejudecata potrivit careia comedia e un gen facil care nu se poate ridica la nivelul capodoperelor. Iata ce spunea I L Caragiale cel care avea sa devina cel mai de seama reprezentant al dramaturgiei romanesti: Caci in adevar ca nu sunt multe frumuseti pe lumea noastra mai mari decat un teatru bun O inovatie care a surprins critica si publicul vremii este drama taraneasca inaugurata de I L Caragiale prin Napasta. Piesele sale s-au impus cu greu intr-un climat care le-a fost adesea nefavorabil.Cea dintai comedi O noapte furtunoasa a avut la premiera doar 2 reprezentatii (1879) din cauza regimului politic si probleme dintre autor si directorul teatrului. Eminescu a avut si el o inclinatie spre teatru insa nu definitivat in operele dramatice durabile.Incercarile poetului cuprind o multime de proiecte neancheiate sau abia schitate de poeme dramatice , operele aflandu-se la confluenta dintre teatru si poezie. Dramele istorice din istoria romaneasca sunt: Decebal ,Bogdan-Dragos , Mira. Intre cele doua razboaie mondiale viata de zi cu zi si viata scenica sunt mai aproape ca niciodata.Fiecare scriitor, poet , prozator, critic se inclina spre opera dramatica fiecare simtindu-se ispitit sa scrie opera , cronica dramatica , sa fie director de teatru ori presedinte al Societatii autorilor dramatici. Dramaturgia interbelica nu prea are calitati scenice , ea fiind mai degraba destinata cititului decat interpretarii. Cei mai cunoscuti dramaturgi in perioada interbelica au fost : Camil Petrescu autorul primelor piese : Jocul Ielelor , Suflete tari , Danton etc. Lucian Blaga care scrie drama de factura expresionista Mituri pagane , Zamolxe , Tulburarea apelor , Mesterul Manole ,Cruciada copiilor etc. Mihail Gebostian introduce in piesele sale un lirism intens , de buna calitate in ciuda operatiei lejeritatii a subiectelor , cele mai cunoscute piese ale sale sunt:Jocul de-a vacanta , Steaua fara nume . Victor Ion Popa are piese pitoresti si sentimentale cele mai renumite fiind : Muscata din fereastra , G Ciprian , Tudor Musetescu sau Al Kinulescu au scris comedii insa in registre foarte diferite de la satiric la liric. Drama de idei de inspiratie mitica autohtona sau universala are mari creatori : Noria Lavinescu Moartea unui artist , Petru Rares , Marin Sorescu Ioana ,Paradiserul , Matca.

Dintre autorii de comedii amintim : Teodor Maziliu, Prostrii sub clar de luna , Mobila de durere iar dintre dramaturgii generatiei tinere : Matei Visniec si Vlad Zografi care sunt dintre cei mai originali. Dupa 1944 dramaturgia romaneasca este marcata de intruziunea ideologicului , avand in centru omul epocii noi.Piesa lui Titus Popovici Puterea si Adevarul face un pas spre teatrul politic. Directiile dramaturgiei contemporane teatru de idei , teatru de inspiratie istorica prelucrarea unor mituri populare sau biblice Moartea unui artist de Horea Lovinescu , comedii scriu : Teodor Maziliu Prostii sub clar de luna , Aurel Baranga , Ion Baiesu .Printre dramaturgii generatiei tinere: Matei Visniec si Vlad Zografu. Dupa cum se poate observa evolutia dramaturgiei este una foarte intensa ajungandu-se de la teatrul istoric din trecut la teatrul de idei si cel politic caracteristic politic care este intro ascendenta continua.