Mistreul cu coli de argint, de tefan Augustin Doina Un prin din Levant ndrgind vntoarea prin inim neagr de codru

trecea. Croindu-i cu greu prin haiuri crarea, cnt dintr-un flaut de os i zicea: - Venii s vnm n pduri neptrunse mistreul cu coli de argint, fioros, ce zilnic i schimb n scorburi ascunse copita i blana i ochiul sticlos - Stpne, ziceau servitorii cu goarne, mistreul acela nu vine pe-aici. Mai bine s-abatem vnatul cu coarne, ori vulpile roii, ori iepurii mici Dar prinul trecea zmbitor nainte privea printre arbori atent la culori, lsnd n culcu cprioara cuminte i linxul ce rde cu ochi sclipitori. Sub fagi el ddea buruiana-ntr-o parte: - Privii cum se-nvrte fcndu-ne semn mistreul cu coli de argint, nu departe: venii s-l lovim cu sgeat de lemn! - Stpne, e apa jucnd sub copaci, zicea servitorul privindu-l iste. Dar el rspundea ntorcndu-se: Taci i apa sclipea ca un col de mistre. Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri: - Privii cum pufnete i scurm stingher, mistreul cu coli de argint, peste plaiuri: venii s-l lovim cu sgeat de fier! - Stpne, e iarba fonind sub copaci, zicea servitorul zmbind ndrzne. Dar el rspundea ntorcndu-se: Taci i iarba sclipea ca un col de mistre. Sub brazi, el strig ndemnndu-i spre creste: - Privii unde-i afl odihn i loc mistreul cu coli de argint, din poveste: venii s-l lovim cu sgeat de foc! - Stpne, e luna lucind prin copaci, zicea servitorul rznd cu dispre. Dar el rspunde ntorcndu-se: Taci i luna sclipea ca un col de mistre. Dar vai! sub luceferii palizi ai bolii cum st n amurg, la izvor aplecat, veni un mistre uria, i cu colii l trase slbatic prin colbul rocat. - Ce fiar ciudat m umple de snge, oprind vntoarea mistreului meu? Ce pasre neagr st-n lun i plnge?

Ce veted frunz m bate mereu? - Stpne, mistreul cu coli ca argintul, chiar el te-a cuprins, grohind, sub copaci. Ascult cum latr copoii gonindu-l Dar prinul rspunse-ntorcndu-se. Taci. Mai bine ia cornul i sun ntruna. S suni pn mor, ctre cerul senin Atunci asfini dup creste luna i cornul sun, ns foarte puin.