Sunteți pe pagina 1din 26

HANU ANCUTEI

de Mihail Sadoveanu -povestire in rama-

POVESTIREA IN RAMA
Povestirea n ram este o categorie a genului epic, n care
interesul se centreaz asupra situatiei neobisnuite povestite si nu n jurul personajelor. Se identific si o tehnic narativ specific si anume "povestirea in povestire" numit si povestire in ram care const n ncadrarea celorlalte povestiri ntr-o povestire cadru. n cazul de fata avem Iapa lui Vod, povestirea suport pentru ntreaga suit de 8 povestiri care urmeaz.

HANU ANCUTEI
Incadrare in context: Publicat in 1928, volumul Hanu Ancutei reprezinta pentru creatia lui Mihail Sadoveanu capodopera de la rascruce(N.Manolescu, ,,Sadoveanu sau utopia cartii) pentru ca face trecerea spre etapa marilor carti sadoveniene, dar este si o sinteza a elementelor intalnite in povestirile anterioare: lumea taraneasca, natura, idilicul, legenda, oralitatea.

MIHAIL SADOVEANU
Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pascani - d. 19 octombrie 1961, Vntori-Neamt) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician si om politic romn. Este considerat unul dintre cei mai importanti prozatori romni din prima jumtate a secolului al XX-lea. Opera sa se poate grupa n cteva faze care corespund unor directii sau curente literare dominante ntr-o anumit epoc: o prim etap smntorist, cea de nceput, a primelor ncercri, nuvele si povestiri, o a doua mitico-simbolic, din perioada interbelic (reflectat n romane precum Creanga de aur sau Divanul persian), precum si o ultim faz care corespunde realismului socialist, n acord cu perioada socialist-comunist la care Sadoveanu va adera ideologic.

Debuteaza cu o schita, Domnisoara N. din Falticeni,intr-o revista din Bucuresti in 1897.Din 1901 Mihail Sadoveanu colaboreaz la revista Smntorul, fiind cooptat n redacia acestei reviste. Anul 1904 nseamn marea intrare a lui Mihail Sadoveanu n literatura romn prin debutul editorial cu patru cri:,,Povestiri ; ,,Crma lui mo Precu; ,,Dureri nbuite; ,,Soimii.

Romane istorice: Soimii , Neamul Soimarestilor, Zodia Cancerului sau Vremea Ducai Voda , Creanga de aur, Viata lui Stefan cel Mare, Fratii Jderi, Izvorul Alb. Romane sociale: Baltagul , Strada Lapuseneanu , Insemnarile lui Neculai Manea, Mitrea Cocor. Opere inchinate naturii: Imparatia apelor, Valea Frumoasei , Tara de dincolo de neguri, Povestile de la Bradu, Istorisiri de vanatoare. Viata targurilor din provincie: Locul unde nu s-a intamplat nimic , Barca linistii , Floare ofilita. Lucrari memorialistice: Anii de ucenicie , Cele mai vechi amintiri.

Incadrarea in specia literara: Opera Hanu Ancutei are forma povestirii in rama deoarece noua naratiuni de sine statatoare sunt incadrate intr-o alta naratiune, prin procedeul insertiei, care utilizeaza formule specifice. Pretextul este prezenta celor zece povestitori, ,,intr-o toamna aurie, la hanu-topos al povestirii.

Instantele comunicarii narative:


Exista un povestitor al naratiunii-cadru care asista ca martor la seara de la han, devenind ascultator al fiecarei naratiuni rostite de ceilalti naratori. Nu are nume, dar este acceptat de ceilalti,ceea ce dovedeste pretuirea lor, faptul ca este recunoscut ca unul dintre ei. Aceasta voce narativa este cea delegata de autor pentru a-l reprezenta. Ceilalti naratori, personaje in naratiunea-cadru si, pe rand, ascultatori, au in povestirile relatate de ei roluri diverse: narator-martor, personajnarator, de unde varietatea diegezei si caracterul polifonic. Ei apartin unei categorii sociale diferite: comisul Ionita (Iapa lui Voda), calugarul Gherman (Haralambie), mos Leonte Zodierul (Balaurul), capitanul Neculai Isac (Fantana dintre plopi), Ienache Coropcarul (Cealalta Ancuta), ciobanul (Judet al sarmanilor), negustorul Damian Cristisor (Negustor lipscan), orbul rapsod si calic (Orb sarac), matusa Salomia si Zaharia fantanarul (Istorisirea Zahariei fantanarul).

Rolul naratiunii-cadru:
Naratiunea-cadru este rasfirata de-a lungul intregului text si include cele noua povestiri. Incipitul ei fixeaza coordonatele spatio-temporale, cadrul intalnirii povestitorilor, ,,intr-o toamna aurie, la Hanu Ancutei. Interesul ascultatorilor este sustinut intre povestiri de promisiunea comisului Ionita de a spune ,,o poveste cum n-am mai auzit, promisiune neonorata pana in final.

Timpul povestirii
Timpul povestirii este magic, pentru ca reconstituie prin forta cuvantului o lume pierduta care sta sub semnul varstei de aur. Cele trei niveluri ale timpului narativ sunt: timpul naratorului anonim (autorul), care evoca nostalgic o toamna aurie ,,intr-o departata vreme a tineretii sale, timpul povestit, cand se relateaza toate povestirile si timpul evocat, acela al celelalte Ancute. Se observa impresia de atemporalitate, insa misterul timpului mitic este dezlegat de indicii timpului istoric, precum razboiul ruso-turc: ,,Imparatul Alb si-a ridicat muscalii lui impotriva limbilor pagane. Este utilizata tehnica homerica a ascunderii unor date spatio-temporale relative precise indaratul unor imagini ce par sa tina de fabulous.

Spatiul povestirii
Spatiul povestirii are valoare mitica, imagine a paradisului pierdut. Belsugul roadelor face posibila intalnirea calatorilor intr-un spatiu unic, iar ospatul este un ceremonial al impartasaniei, al comuniunii care mijloceste ritualul povestirii.

HANUL Metafora vietii


Hanul este un loc de popas si de petrecere, ocrotitor ca o cetate si cunoascut calatorilor din vremurile vechi, ale celeilalte Ancute. Valoarea simbolica a hanului este aceea a unui centru al lumii, loc de intalnire a diferitelor destine si povesti ale unor oameni din diverse stratuturi sociale. Zidurile hanului-cetate au valoarea simbolica a granitelor intre lumea realului si lumea povestirii. ,,Hanul este metafora vietii traita intru povestire, un loc de aparare a legilor firii care, mai presus de orice, stapanesc aceasta lume. Civilizatia cea noua il indeparteaza pe om de la cele firesti asa ar spune parca Ienache coropcarul din ,,Cealalta Ancuta. Numai aici, la han, unde s-au vazut lucruri de pomenire, mai bantuie stafia razvratirii firesti si a razvratitilor sublimi, mai traiesc oamenii dupa randuielile firii, tanjind dupa o viata de pacat.
(Gheorghe Mitrache-,,Mihail Sadoveanu)

Dialogul fictiv
,,Intre povestitori si ascultatori se instituie o stare de intersubiectivitate, oamenii acestia fiind pregatiti sa asculte si sa fie ascultati, asa incat evenimentele sa reverbereze asupra tuturor cu aceeasi intensitate; exista o religiozitate a ceremonialului suprapunerii, dar si al ascultatului care da farmec stilului. Ca si in opera lui Creanga se instituie un dialog fictive intre povestitor si ascultator, povestitorul avand senzatia ca este ascultat si-n consecinta isi pregteste discursul, remarcabil prin oralitate. (Gh.Mitrache-,,Mihail Sadoveanu)

Lumea din Tara Moldovei


,,Moldova celor adunati la Hanu Ancutei este o lume statornica, fericita, intrucat se poate infrupta din darurile pe care pamanturile acestei tari le ofera cu imbelsugare, reflectata mai ales la orice innoiri ale lumii civilizate care i-ar putea strica linisteaInventiile tehnice sunt private cu suspiciune: ,,Cine stie ce ticalosenie nemteasca ar mai fi. Ca cititor in zodii, mos Leonte admite ceasornicele, dar in ruptul capului nu e de acord cu palariile la cucoane. Cat priveste alimentatia, carnea fiarta si sarmalele sunt nelipsite, ca si crapul la protap, ori mielul fript talhareste.NU sar putea spune insa ca Tara Moldovei este numaidecat o tara a fericirii, pentru ca, dupa cum reiese din povestirea lui Constantin Motoc, ciobanul de pe Rarau, boierii asupresc crancen pe taranii si oamenii ajutati de haiduci, precum Vasile cel Mare, acestia din urma trebuind sa-si faca singuri judet al sarmanilor, dupa pavile nescrise, dar drepte. (Ion Roatru-,,Comentarii si analize literare)

FANTANA DINTRE PLOPI


,,Fantana dintre plopi este a patra povestire din volumul Hanu Ancutei in care, un narator subiectiv, Neculai Isac, evoca o intamplare traita
de el in tinerete, in urma cu peste douazeci si cinci de ani, ,,pe aceste meleaguri. In povestire se relateaza un singur fapt epic, o trista poveste de iubire, o initiere ratata. Atmosfera povestirii tine de modul in care naratorul ,,regizeazao anumita tensiune, suspansul, pe tot parcursul povestirii, pentru a capta atentia si interesul ascultatorilor. Relatia narator-receptor presupune: oralitate, ceremonial, atmosfera.

PERSPECTIVA NARATIVA

,,Fantana dintre plopi are ca personaj-narator pe capitanul de


mazili Neculai Isac. Naratiunea la persoana I, subiectiva (cu focalizare interna) implica doua planuri temporale: reprezentarea evenimentelor traite in tinerete (timpul narat) si autoanaliza faptelor din perspectiva maturitatii(timpul naratiunii). Autenticitatea naratiunii este sustinuta prin relatarea la persoana I si prin interventia Ancutei, unul dintre ascultatori, care adevereste intamplarea stiuta de la mama ei.

Tema: A patra povestire are ca tema iubirea tragica dintre capitanul Neculai Isac si tigancusa Marga.

Relatii temporale si spatiale: Timpul si spatial actiunii plaseaza povestirea in planul evocarii. Naratorul relateaza ascultatorilor o intamplare traita de el in tinerete, in urma cu peste douazeci si cinci de ani, ,,pe aceste meleaguri, la fantana dintre patru plopi, in apropierea hanului, dar revine la timpul present, al maturitatii lui, prin unele comentarii si autoaprecieri (alternanta).

MOMENTELE SUBIECTULUI

Actiunea se deruleaza alert, fiind identificabile toate momentele subiectului. Intr-o toamna, Neculai Isac duce vinuri in tinutul Sucevei si face popas la Hanu Ancutei (expozitiune). Plimbandu-se calare pe malul raului Moldova, intalneste un grup de tigani care se scalda. E intampinat de Hasanache, un batran cersetor, care o alunga fara success din calea boierului pe Marga, o tigancusa de optsprezece ani. Frumusetea fetei il tulbura si le da celor doi cate un ban de argint (intriga).

Fata il cauta la han a doua zi pentru a-i arata ciubotelele cumparate cu banul primit. Apoi tinerii petrec o noapte la fantana dintre plopi si isi promit o noua intalnire de dragoste la intoarcerea lui de la Pascani, unde trebuia sa-si vanda marfa. A doua intalnire la fantana are un final tragic. Indragostita, fata ii marturiseste ca Hasanache o trimisese la han ca sa-l seduca, iar planul era ca tiganii sa-l omoare si sa-i ia banii de pe marfa (desfasurarea actiunii). Desi este constienta ca o vor omori pentru ca i-a tradat, fata il avertizeaza asupra pericolului. Tanarul fuge calare, scapa cu viata, dar o prajina aruncata de urmaritori ii scoate un ochi (punctul culminant). Insotit cu faclii de carausii de la han care auzisera strigatele sale, revine la fantana dintre plopi, unde sangele proaspat de pe colacul de piatra este semnul ca fata fusese ucisa si aruncata in fantana (deznodamantul).

CONSTRUCTIA PERSONAJELOR
Tanarul Neculai Isac are defectele specifice varstei: lipsa experientei de viata si incapacitatea de a prevedea urmarile faptelor savarsite. Prima intalnire cu tiganii si cu fata care umbla prin apa in fusta ei rosie este relatata din perspectiva tanarului, care nu vede capcana in aceasta intamplare. Comportamentul ulterior a Margai este imprevizibil pentru indragostitul naiv. Tanarul crede ca traieste etapele unei idile superficiale, dar se vede prins in capcana intinsa de tigani. Plateste nechibzuinta sa cu lumina unui ochi, insa scapa cu viata datorita tineretii si seninatatii inconstiente. Daca ar fi inteles valoarea avertismentului fetei si-ar fi diminuat sansele la salvare. Licarul de constiinta se aprinde prea tarzaiu insa, iar manifestarile lui sunt regretul si autocondamnarea.

Tanarul este caracterizat in mod indirect, prin fapte, limbaj, comportament si gesturi. Portretul fizic al maturului este realizat la intrarea personajului in scena, vestimentatia reflectand statutul social. Aerul demn si tragic al capitanului de mazili se datoreaza rangului nobiliar si tristetii. Venirea lui produce un efect deosebit asupra celor de la han: ,,Era un om ajuns la carunteala, dar se tinea drept si sprinten pe cal. El povesteste din dorinta de a revedea trecutul pentru a-l intelege. Pentru el, timpul interior s-a oprit intr-un prezent etern, cand a inteles ca inconstienta sa inseamna vinovatie.

Frumoasa Marga este eroina tragica a acestei povesti de iubire. Conditia ei umila, tigancusa care se lasa folosita de grupul nomad pentru a-i jefui pe calatorii dornici de aventuri trupesti. Aflata in situatia limita de a se supune legii nescrise a cetei primitive sau de a-l salva pe barbatul iubit, ea alge jertfa de sine. Fapta ei o umanizeaza si o plaseaza intr-un plan moral superior fata de tanarul nesabuit, de unde si caracterul etic, exemplar al povestirii. Legatura simbolica dintre elementul acvatic este prezenta la fiecare intalnire cu personajul-narator. Fata rasare din apa si sfarseste in acelasi element.

Naratiunea se imbina cu dialogul si scurte pasaje descriptive, iar modalitatile nararii prezente in text sunt: relatarea, reprezentarea, povestirea si oralitatea. Farmecul zicerii este dat de prezenta elementelor de limbaj popular (,,singur ca un cuc), arhaic (,,catastih, ,,mazili), regional (,,buiac; ,,hojma; ,,imas).

MIC DICTIONAR
TOPOS=loc comun ntr-o creatie literar, ntr-o literatur etc.; idee, tem, modalitate de tratare comun mai multor creatii literare apartinnd aceluiasi gen, aceleiasi sau mai multor literaturi. CATASTIH=carte, registru. MAZIL=1. Domn sau nalt demnitar scos din functie. 2. Mic boier sau descendent de mic boier (fr functie public). 3. Membru al unui corp de cavalerie format din boierii scosi din functie. 4. Persoan nsrcinat cu strngerea birurilor; vtsel n slujba boierilor, pltit din banii birului. BUIAC=1. Care trieste bine, rsftat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. HOJMA=mereu, intr-una. IMAS=Teren necultivat pe care creste iarb, folosit pentru psunat; izlaz, psune, suhat.

PROIECT REALIZAT DE:

DAVID ROBERT DIN ANDREEA DRAGANESCU IANINA DRAGOMIR ANDREEA DUMITRASCU ALINA