Sunteți pe pagina 1din 11

NEUROSURGICAL CEREBRAL ANATOMY

STUDIU ASUPRA SUPRAFETEI EMISFERELOR CEREBRALE

1. DELIMITAREA EMISFERELOR CEREBRALE

Emisferele cerebrale mai multe suprafete: laterala, mediala basala si silviana, doi poli si trei margini.
Suprafata laterala, convexa, vine in contact cu bolta craniana.
Suprafata mediala a lobului frontal, parietal si occipital vine in contact medial cu falx cerebrii, iar
suprafata mediala a lobului temporal cu fata laterala a trunchiului cerebral.
Suprafata inferioara (bazala) vine in raport cu fosa craniana anterioara si mijlocie si cu tentoriumul. Cele
trei suprafete sunt despartite de trei margini.
Suprafata silviana apartine lobilor frontal, parietal, temporal si insular.
Marginea superioara urmeaza cursul sinusului sagital si a marginii superioare a fisurii interemisferice de
la nivel frontal pana la nivelul occipitalului.
Marginea laterala (inferolaterala) are o parte anterioara si una posterioara. Partea anterioara se extinde
de la nivelul polului frontal, de-a lungul marginii laterale, pana la nivelul fisurii silviene, separand suprafetele
laterala si orbitara a lobului frontal. Partea posterioara a marginii laterale este o linie usor curba, cu convexitatea
indreptata in sus, conforma cu relieful osos al fosei craniene mijlocii si care anterior are un traiect superior si
inapoi, pentru a urma marginile fisurii silviene. Intre lobii temporal si occipital prezinta o usoara incizura, incizura
preoccipitalis.
Marginea mediala (inferomediala) se extinde de la nivelul lobului frontal la nivelul lobului occipital. Are
o portiune frontala , care se intinde in linie dreapta de la nivelul polului frontal pana la nivelul laminei terminalis si
separa suprafata mediala de cea orbitara a lobului frontal si o portiune occipitala care se extinde in linie dreapta de
la nivelul polului occipital pana sub nivelul spleniumului corpului calos.
Lobul frontal include aproximativ o treime din suprafata emisferelor cerebrale. Se extinde de la nivelul
polului frontal pana la nivelul santului central si este separat de lobul temporal prin fisura silviana. Pe fata mediala
lobul frontal este separat de corpul calos de catre santul calosal iar de lobul parietal de o linie virtuala care se
extinde de la nivelul marginii superioare a santului central la corpul calos. Bazal intreaga suprafata care vine in
contact cu tavanul orbitar apartine lobului frontal.
Lobul parietal are doar doua suprafete: laterala si mediala. Suprafata laterala este delimitata: anterior de
catre santul central; posterior de jumatatea superioara a liniei parietotemporale trasata virtual intre extremitatea
superioara a santului parietooccipital si incisura preoccipitala; inferior de limita posterioara a fisurii silviene si de o
linie trasata in lungul axului fisurii silviene pana la intersectia cu linia paritotemporala.
Pe fata mediala lobul parietal este separat de lobul frontal printr-o linie virtuala care se extinde de la nivelul
marginii superioare a santului central la corpul calos iar de lobul occipital de catre santul parietooccipital.
Lobul occipital este situat inapoia liniei parietotemporale pe suprafata laterala si a santului parietooccipital
pe fata mediana. Pe suprafata bazala lobul occipital se extinde innapoia liniei trasata intre jonctiunea santului
calcarin si parietooccipital medial si incisura preoccipitala lateral.
Lobul temporal este delimitat pe fata laterala de lobul frontal prin portiunea anterioara a fisuri silviene, de
lobul parietal prin portiunea posterioara a fisurii silviene si de o linie virtuala care continua aqxul fisurii, pana la
intersectia cu linia parietotemporala, si de lobul occipital prin jumatatea inferioara a liniei parietotemporale.

2. SANTURI SI GIRUSURI.

Desi se pot identifica diferente intre cele doua emisfere cerebrale, o inspectie mai atenta evidentiaza un
aranjament de baza, de la care pleaca variatiile. Cele mai mari variabilitati pot fi vazute la nivelul regiunilor
frontale si parietooccipitale. Obisnuit santurile majore sunt discontinue si prezinta mici brese care determina o
variatie semnificativa a formei girusurilor. Ono a clasificat santurile cerebrale in trei grupe bazandu-se pe gradul
lor de continuitate: primul grup este al santurilor cel mai obisnuit continue si neintrerupte (fisura silviana, santul
calosal si santul parietooccipital), al doilea grup al celor care au intreruperi putine (postcentral, frontal superior si

1
NEUROSURGICAL CEREBRAL ANATOMY

inferior, temporal superior, cingulat, occipitotemporal) iar grupul al treilea al santurilor obisnuit intrerupte
(precentral, temporal inferior).
FISURA SILVIANA si santul central sunt cele mai importante elemente de recunoastere de pe suprafata
laterala a emisferelor cerebrale iar dintre ele fisura laterala este cea mai constanta si mai distinsa. Este o fisura
complexa, prin care trece artera cerebrala medie cu ramurile ei si care ofera o poarta chirurgicala spre baza
craniului.
Fisura silviana nu este o simpla linie cum ar sugera numele ei. Ea strabate atat suprafata laterala cat si pe
cea bazala, avand o portiune superficiala si una profunda. Partea superficiala este vizibila pe suprafata creierului iar
partea profunda, adesea denumita cisterna silviana este ascunsa in spatele suprafetei bazale.portiunea superficiala
are o radacina si trei ramuri. Radacina porneste medial si anterior de procesul clinoid si se extinde lateral, de-a
lungul aripii sfenoidale , printer jonctiunea frontalului si temporalului la nivelul pterionului, unde se divide in trei
ramuri :anterioara orizontala, anterioara ascendenta si posterioara. Ramura posterioara, cea mai lunga reprezinta
continuarea posterioara a fisurii. Este directionata innapoi si in sus, terminandu-se in lobul parietal inferior,
inconjurata de girusul supramarginal.
Portiunea profunda a fisurii silviene –cisterna silviana- este mai complexa decat portiunea superficiala si
este divizata intr-un compartiment sfenoidal si unul operculoinsular.
Compartimentul sfenoidal se extinde lateral de cisterna bazala, in jurul arterei carotide interne, intre lobii
frontali si temporali. Tavanul este format de portiunea posterioara a suprafetei orbitale a lobului frontal si de
substanta perforanta anterioara. Nucleul caudat si lentiform si bratul anterior al capsulei interne sunt localizate
deasupra tavanului. Podeaua este formata de partea anterioara a planului polar, o zona fara girisituata deasupra
polului temporal unde o mica incizura delimiteaza cursul arterei cerebrale medii. Segmental anterior al uncusului,
portiunea amigdalei este situate in portiunea mediala a podelei. Limenul insular, o proeminenta situata langa
cingulum, o banda proeminenta de fibre conectand lobul frontal si temporal, este localizata la nivelul marginii
laterale a compartimentului sfenoidal. Acest compartiment comunica medial prin valecula silviana, o deschidere
tubulara la capatul medial al fisurii intre lobul frontal si cel temporal, prin care trece artera cerebrala medie si care
asigura o comunicare intre fisura silviana si cisterna din jurul nervului optic si artera carotida.
Compartimentul operculoinsular este format de doua fisuri inguste: operculara si insulara. Fisura
opereculara este situata acolo unde suprafata silviana a lobului frontal si a celui parietal vin in contact cu suprafata
silviana a lobului temporal. Peretele medial este format de lobul insulei. Santul insular are o portiune superioara,
localizata intre insula si operculul frontal si parietal si o portiune inferioara localizata intre insula si operculul
temporal. Anterior fisura superioara are o adancime mai mare decat cea inferioara, dar posterior adancimea celei
inferioare este la fel sau chear mai adanca decat cea superioara. Buza superioara a fisurii operculare este formata
din giri a lobului frontal si parietal care se continua medial de-a lungul marginii superioare a fisurii pentru a forma
tavanul cisternei silviene. Aceste girusuri sunt dinspre anterior spre posterior: portiunile orbitala, triunghiulara si
operculara ale girusului frontal inferior, girusul precentral, postcentral si supramarginal. Buza inferioara a fisurii
operculare este formata, dinspre posterior spre anterior de: planul temporal, compus din portiunea cea mai
anterioara si mai lunga a girusului temporal transvers, portiune care constituie girusul Heschl si dintr-o portiune a
planului polar, lateral de insula. Girusul Heschl si portiunea adiacenta din girusul superior temporal servesc ca zona
de proiectie primara pentru auz. Marginea posterioara a insulei aproximeaza pozitia marginii posterioare a
pulvinarului la nivel profound. Girusul transvers temporal radiaza anterolateral de la nivelul marginii posterioarea
insulei , largindu-se pe masura ce progreseaza spre suprafata corticala. Fiecare girus al operculului frontoparietal
vine in stransa relatie cu girusul correspondent din portiunea temporala: girusul supramarginal vine in relatie cu
girusul care formeaza partea posterioara a planului temporal, girusul postcentral cu girusul Haschl, girusul
precentral si portiunea operculara, triunghiulara si orbitala cu marginea laterala a planului polar formata de
marginea superioara a girusului temporal superior. Portiunea fisurii silviene unde girusul postcentral vine in relatie
cu girusul Heschl se gaseste in acelasi plan coronal cu meatul acustic extern.
Peretele median al fisurii silviene, format din insula este vazut doar cand buzele fisurii silviene sunt
departate , cu exceptia portiunii aflata dedesuptul unghiului inferior al portiunii triunghiulare, care este adesea
retractata ascendent expunand o mica aree a suprafetei insulare. Retractia naturala ascendenta a apexului portiunii
triunghiularecreaza o deschidere larga a compartimentului superficial al fisurii silviene si asigura o aree pe
convexitate unde fisura silviana este mai larg expusa si unde este cel mai sigur pentru a incepe deschiderea fisurii.
Varful portiunii triunghiulare este situat lateral de portiunea anteroinferioara a santului anteroinferior si de limita
anterioara a ganglionilor bazali.
SANTUL CENTRAL separa aria motori de cea senzitiva si lobul frontal de cel parietal. Incepe la
marginea superioara a suprafetei laterale extinzandu-se la nivelul fetei mediale a emisferelor in 90% din cazuri.

2
NEUROSURGICAL CEREBRAL ANATOMY

Intersecteaza marginea superioara a emisferului aproximativ la 2 cm in spatele care marcheaza mijlocul distantei
dintre polul foontal si polul occipital. Se termina aproximativ la 2-2,5 cm inapoia ramurii ascendente a afisurii
silviene fara a intersecta fisura silviana. Este directionat de sus in jos : lateral si anterior realizand un unghi de
aprox. 70 grd. Cu portiunea anterioara a marginii superioare emisferice. Are doua curburi : una superioara convexa
posterior si una inferioara cu convexitatea anterioara. Impreuna realizeaza forma unui S inversat. Curbura
superioara este mai bine definita decat cea inferioara. Portiunea inferioara a santului central frecvent nu ajunge
pana la nivelul fisurii silviene pentru ca o mica punte girala uneste frecvent girusul pre si postcentral. Ramificatii
inconstante a santurilor pre si postcental se pot deschide la nivelul santului central, in care caz girusurile pre si
postcentrale sunt divizate in multiple segmente.
Girusul precentral, localizat intre santul precentral si cel central, incepe la nivelul suprafetei mediale a
emisferelor cerebrale, langa spleniumul corpului calos si trece pe suprafata laterala emisferica, posterior spre
anterior. Este pozitionat lateral de urmatoarele structuri profunde : Corpul ventriculului lateral, talamus, bratul
posterir al capsulei interne, portiunea posterioara a nucleului lentiform si inferior centrul insulei.
SUPRAFATA LATERALA A LOBULUI FRONTAL este traversata de trei santuri : santul precentral,
frontal superior si frontal inferior, care delimiteaza un girus vertical( precentral)si trei girusuri orizontale (frontal
superior, mijlociu si inferior). Circumvoluntiunea F inferioara este divizata de ramuri anterioare orizontale si
ascendente al fisurii silviene, dinspre anterior spre posterior in trei parti : pars orbitalis, pars triunghiularis si pars
opercularis. Girusul F superior se extinde pe partea mediala formand partea superioara a acestei fete. Este frecvent
incomplete subdivizat intr-o portiune superioara si una inferioara. Girusul mijlociu poate fi de asemenea subdivizat
intr-o parte superioara si una inferioara.
Girusul mijlociu corespundepe fata mediana girusului cingulat, cele doua fiind separate de substanta alba
profunda care formeaza centrum sinoviale. Santul frontal inferior corespunde marginii superioare a portiunii
anterioare a corpului calos. Portiunea posterioara a girusuli frontal inferior este localizata lateral de cornul frontal,
capul nucleului caudat si portiunea anteriuoara a insulei. Pars orbitalis se continua medial cu suprafata orbitala a
lobului frontal. Portiunea inferioara a portiunii operculare poate fi conectata pintr-o punte cu portiunea inferioara a
girusului precentral. Portiunea operculara si zona adiacenta a portiunii triunghiulare formeaza area vorbirii Broca.
Varful portiunii triunghiulare este directionat inferior, la jonctiunea ramurilor anterioare ascendenta si orizontala ale
fisurii silviene cu aceasta din urma.Acest punct jonctional coincide cu partea anterioara a santului circularal insulei
in profunzimea fisurii silviene, marcand de asemenea limita anterioara a ganglionilr bazali si a cornului frontal al
ventriculului lateral.
SUPRAFATA LATERALA A LOBULUI PARIETAL este delimitata de santul postcentral si de santul
intraparietal in trei parti : girusul postcentral, lobulul parietal superior si inferior. Santul postcentral este similar ca
forma cu santul central, dar este frecvent intrerupt de punti girale. Santul intraparietal este orientat anteroposterior,
paralel si la 2-3 cm de marginea superioara a emisferului. In profunzimea santului intraparietal se gaseste tavanul
atriumului si cornul occipital. Lobulul parietal inferior, mai mare decat cel superior, este divizat intr-o portiune
anterioara : girusul supramarginal, care inconjoara ramura terminala a fisurii silviene formand cea mai posterioara
portiune a buzelor operculare si o portiune posterioara : girusul angular care inconjoara portiunea terminala a
santului temporal superior. Girusul supramarginal este localizat lateral de atriumul ventriculului lateral. Portiunea
anteriosuperioara a girusului supramarginal se continua cu girusul postcentral iar portiunea situata sub fisura
silviana se continua cu girusul temporal superior. Portiunea girusului angular situata deasupra santului temporal
superior se continua cu girusul temporal superior iar cea situata dedesupt cu girusul temporal mijlociu.
SUPRAFATA LATERALA A LOBULUI OCCIPITAL este compusa dintr-un numar iregulat de
circumvoluntiuni cu o mare variabilitate. Cel mai constant santul occipital lateral, scurt si orizontal, divide lobul in
girusul occipital superior si inferior. Santul occipital transvers descinde de pe fata mediana pe cea laterala innapoia
portiunii posterioare a arcului PO, un girus in forma de U a carui portiune anterioara apartine parietalului si
portiunea posterioara occipitalului. Sutura lambdoida se intersecteaza cu cea sagitala aproximativ la nivelul
jonctiunii PO dar apoi coboara de-a lungul lobului O sub nivelul jonctinii PO.
SUPRAFATA LATERALA A LOBULUI TEMPORAL este divizata de santul T superior si de cel
inferior in trei girusuri : superior, mijlociu si inferior, paralele cu fisura silviana. Girusul temporal superior se
continua de-a lungul buzei fisurii cu girusul temporal transvers, care se extinde oblic medial si inapoi inspre
unghiul posterosuperior al insulei pentru a participa la formarea podelei fisurii silviene. Girusul T mijlociu
corespunde in profunzime cornului temporal si cisternei ambientale si crurale. Girusul temporal inferior, care se
continua pe fata bazala, este frecvent format din mai multe fragmente girale si se poate amesteca cu girusul T
mijlociu fara o limita neta de demarcatie.

3
NEUROSURGICAL CEREBRAL ANATOMY

SUPRAFATA MEDIANA A EMISFERELOR CEREBRALE. Suprafata mediala a lobilor F,P si O sunt


turtite vertical pe falx cerebri, fiind interconectate sub falx, in podeaua fisurii interemisferice de corpul calos si
separate de acesta prin santul calosal. Suprafata mediala a lobului temporal este mult mai complexa. Suprafata
mediala a lobului temporal este mult mai complexa. Se infasoara in jurul peduncului cerebral si a trunchiului
cerebral si formeaza peretele lateral al cisternelor langa incisura tentoriala.
Organizarea generala a girusurilor lobilor F, P si O poate fi comparata cu o rulada cu trei straturi : primul
strat este reprezentat de corpul calos, stratul intermediar de girusul cingulat, iar stratul extern , dinspre anterior spre
posterior de suprafata mediala a girusurilor frontal superior, lobulului paracentral, precuneus cuneus si lingula.
Girusul cingulat se infasoara in jurul si este separat de corpul calos prin santul calosal. Girusul cingulat este separat
de suprafata mediala a girusului frontal superior si a lobulului parietal de santul cingulat iar de precuneus si restul
lobului parietal de santul subparietal, o continuare indistincta a santului cingulat. Girusul cingulat incepe
dedesuptul rostumului corpului calos, se incurbeaza in jurul genunchiului si corpului corpului calos mergand
apoi pana innapoia spleniumului corpului calos unde este conectat pintr-o punte girala mica-ismul girusului
cingulat- cu girusul parahipocampic. Cateva ramuri ascenda din santul cingulat si divid stratul extern in cateva
parti. Ramurile pascenda din santul cingulat la nivelul portiunii mijlocii a corpului calosseparand girusul frontal
superior, anterior de lobulul paracentral, posterior. Ramurile marginale si ascenda din santul cingulat la nivelul
traimii posterioare a corpului calos si separa lobulul paracentral, anterior de precuneus, posterior. Lobulul
paracentral, extensia girusurilor pre si postcentral care inconjoara terminatia santului central pe fata mediana a
emisferelor, reprezinta areea motorie si senzitiva care deserveste membrul inferior contralateral, regiunea perineala
si controlul voluntar al mictiunii si defecatiei. Portiunea lobulului paracental aflata dincolo de santul central
apartine lobului P. Lobulul paracentral este localizat inb apropierea jumatatii posterioare a corpului calos. Ramurile
marginale, prezente la aproape toate emisferele, reprezinta un important marker RMN pentru localizarea areei
motorii si senzoriale la nivelul suprafetei mediale a emisferelor.
SUPRAFATA MEDIANA A LOBULUI FRONTAL este format predominant de suprafata mediala a
girusului F superior, jumatatea anterioara a lobulului paracentral si girusul cingulat. Santul cingulat corespunde
nivelului santului frontal superior pe suprafata laterala. Anterior girusului F superior si girusul cingulat inconjoara
genunchiul si rostumul corpului calos si se amesteca in girusul paraterminal si paraolfactiv, situat sub rostumul
corpului calos si in fata laminei terminalis. Girusul paraterminal este o suprafata subtire de substanta cenusie de
forma triunghiulara in fata marginii laterale a laminei terminalis, care se continua cu indusium griseum, o lama
fina de materie cenusie care acopera suprafata superioara a corpului calos. Girusul paraterminal este separat la
marginea sa anterioara de girusul paraolfactiv de un sant superficial : santul paraolfactiv posterior. Santul
paraolfactiv anterior separa girusul paraolfactiv de portiunea anterioara a polului frontal.
SUPRAFATA MEDIANA A LOBULUI PARIETAL este formata de lobulul paracentral, precuneus si
portiunea posterioara a girusului cingulat. Precuneusul, extensia mediala a lobulului P superior, este delimitat
anterior de ramuri ascendente din santul cingulat, posterior de santul PO, iar inferior de santul subparietal, care-l
desparte de girusul cingulat. Santul subparietal corespunde nivelului santului intraparietal de pe suprafata laterala a
emisferelor cerebrale.
SUPRAFATA MEDIANA A LOBULUI OCCIPITAL este divizata de santul calcarin in doua parti : una
supoerioara, cuneusul si una inferioara, lingula. Cuneusul este un lobul bine delimitat : anterior de santul PO,
inferior de santul calcarin si posterior de marginea superioara a emisferului cerebral. Lingula reprezinta o fasie
ingusta de materie cenusie situata intre santul calcarin si marginea inferioara a emisferului cerebral care, asa cum ii
spune si numele, are o forma asemanatoare unei limbi, cu varful orientat spre polul O.Anterior lingula se amesteca
cu girusul parahipocampic care se extinde posterior din lobul T.
Santul PO este directionat de sus in jos, de dinapoi innainte, la un unghi de 45 de grade. Se uneste anterior
cu santul calcarin dand regiunii o forma de Y. Santul PO are un traiect aproximati paralel cu linia ce uneste santul
PO cu scobitura preoccipitala la nivelul fetei laterale.
Santul calcarin incepe langa polul O si are un parcurs anterosuperior, usor curb cu convexitatea superioara,
intre cuneus superior si lingula inferior, unindu-se apoi cu santul PO. Se continua anterior intre istmus si girusul
cingulat, unde poate intersecta partea posterioara a girusului parahipocampic inainte de terminare. Areea vizuala
primara este localizata pe marginile, atat superior cat si inferior, si in profunzimea santului calcarin. Se poate
intinde pe o scurta distanta pe fata laterala a polului O, continuandu-se apoi anterior pe suprafata mediala, pentru a
intercepta istmusul girusului cingulat. Portinea santului calcarin anterioara jonctiunii cu santul PO se extinde atat
de profundin suprafata medialaa emisferului incat formeaza o proeminenta numita calcar avis, in peretele medial al
atriumului. Partea santului calcarin posterioara jonctiunii cu santul PO are cortexul vizual (striat) pe buzele sale
superioara si inferioara, iar portinea anterioara jonctiunii cu santul PO are cortex vizual doar pe buza inferioara.

4
NEUROSURGICAL CEREBRAL ANATOMY

Suprafata bazala a lobului O este inclinata in sus fata de marginea laterala a lobului aceasta plasand santul calcarin
la un nivel mai inalt pe suprafata laterala a emisferului comparativ cu cel de pe fata mediana. Desi este localizat jos
pe suprafata mediana a emisferului cerebral, portiunea anterioara este localizata profund in spatele girusului
temporal superior iar portiunea posterioaraeste localizata profund in mijlocul suprafetei laterale a lobului O.
SUPRAFATA MEDIANA A LOBULUI TEMPORAL este cea mai complexa dintre suprafetele mediane.
Este formata predominant de suprafata rotunda a girusului parahipocampic si uncus. Suprafata mediala este
compusa din trei benzi longitudinale de tesut neural, localizate una peste alta, interlocate cu hipocampul. Banda cea
mai inferioara este formata din marginea rotunda a girusului parahipocampic, zona subiculara. Banda mijlocie este
formata de girusul dintat, o fasie zimtuita de tesut neural, localizata pe suprafata mediala a hipocampului. Banda
superioara este formata de fimbria fornixului, o banda alba formata de fibre care emerg din hipocamp si sunt
directionate posterior in stalpul fornixului. Girusul parahipocampic si girusul dintat sunt separate de santul
hipocampic, iar girusul dintat si fimbria sunt separate de santul fibriodintat. Amigdala si hipocampul sunt
localizate imediat dedesupt, in intimitate cu fata mediala, astfel incat sunt luate in discutie in aceasta sectiune.
Girusul dintat se amesteca posterior, inapoia spleniumului in girusul fasciolar, care este continuat de indusium
griseum.
Girusul parahipocampic deviaza medial la nivelul locului unde uncusul deviaza medial deasupra marginii
tentoriului. Girusul parahipocampic se extinde de asemenea in jurul marginii inferioarepentru a forma partea
mediala a suprafetei bazale a lobului T, unde este separata de proiectia mediala a uncusului de santul rhinal.
Posterior, portiunea girusului parahipocampic aflat langa spleniumul corpului calos este intersectat de capatul
anterior al santului calcarin, care divide portiunea posterioara a girusului intr-o parte superioara, continuata
superoposterior cu istmusul girusului cingulat si posteroinferior cu girusul lingual si una inferioara.
Uncusul, partea anterioara, proiectata medial a girusului parahipocampic, cand este vazut de deasupra sau
de dedesupt are o forma angulara cu un segment anterior si unul posterior intalnindu-se la nivelul unui varf
directionat medial. Segmentul anterior al uncusului este anteromedial, iar segmentul posterior posteromedial.
Segmentul anterior are o suprafata mediala nedivizata, dar segmentul posterior este divizat intr-o parte superioara si
una inferioara de catre crestatura uncala, un sant scurt care se extinde din posterior spre medial in portiunea
posterioara a uncusului. Fata mediala a segmentului anterior vine fata in fata cu cu portiunea proximala a vaii
silviene, cisterna carotica si carotida interna si portiunea proximala a arterei cerebrale medii. Segmentul
posterior vine fata in fata cu pedunculul cerebral si impreuna cu pedunculul formeaza peretele medial si lateral al
cisternei crurale prin care trec arterele cerebrala posterioara, choroidala anterioara si choroidalaa mediala si
posterioara. Tractul optic trece deasupra marginii mediale a segmentului posterior, in tavanul cisternei crurale.
Nucleul amigdaloid formeaza aproape tot interiorul si vine spre suprafata mediala a portiunii superioare a
segmentului anterior. Portiunea superioara a segmentului posterior este formata in special de portiunea mediala a
capului hipocampului. Apexul, unde segmentul anterior si cel posterior se intalnesc se indreapta medial spre nervul
oculomotor si spre artera comunicanta posterioara. Capul hipocampului atinge suprafata mediala in portiunea
superioara a segmentului posterior, la capatul anterior al girusului dintat. In ventricul, o mica proiectie mediala este
recesul uncal, situat intre suprafata ventriculara a amigdalei si a capului hipocampului, lateral de apexul uncal.
Suprafata inferioara a buzei superioare a incizurii uncale este vizibila de jos doar dupa indepartarea buzei
inferioare formata din girusul parahipocampic. Segmentul posterior este ocupat de cateva girusuri mici, continuari
ale girusului dintat. Punctul choroidal inferior, capatul inferior al fisurii choroidale de-a lungul careia este atasat
plexul choroid, este localizat chiar innapoia marginii superioare a segmentului uncal posterior, imediat innapoia
capuluihipocampului, la nivelul unde artera choroidala anterioara trece prin fisura coroidala pentru a intra in
cornul temporal. Artera choroidala anterioara apare chear langa mijlocul segmentului anterior si imbratisaza
suprafata sa, alunecand usor in sus, cu exceptia cazurilor in care este extrem de tortuasa. Continua sa asceada, pe
masara ce trece posterior, in jurul apexului uncalajungandla nivelul portiunii superioare a segmentului posterior,
unde trece prin fisura, la nivelul punctului choroidal inferior. Girusul dintat, numit asa datorita formeisale dintate,
se extinde posterior de la nivelul portiunii superioare a segmentului posterior si are cele mai proeminente
denticulatii anterior. Girusul dintat este continuat posterior, dedesuptul si innapoia spleniumului corpului calos cu
girusul fasciolar, o bandeleta fina de tesut cenusiu care se amesteca deasupra in indusium griseum.
Amigdala poate fi considerata ca fiind in intregime localizata in cadrul uncusului. Ea formeaza peretele
anterior al cornului temporal. Superior amigdala se amesteca cu claustrumul globului palidus, fara o demarcatie
neta. Portiunea posterosuperioara a amigdalei se rastoarna innapoi deasupra capului hipocampului si a recesului
uncal, formand portiunea anterioara a tavanului cornului temporal. Medial este in relatie cu segmentul anterior si cu
cel posterior al uncusului. Pe sectiunile coronale tractul optic este situat medial de jonctiunea amigdalei cu globus

5
NEUROSURGICAL CEREBRAL ANATOMY

palidus. Amigdala da nastere striei terminalis care are un traiect pintre talamus si nucleul caudat, pana in
profunzime la nivelul venei talamostiate.
Hipocampusul, care se amesteca in si formeaza portiunea superioara a segmentului posterior a uncusului,
este o elrvatie curbade aproximativ 5 cm lungime, localizata in partea mediala si pe toata lungimea podelei cornului
temporal. Pe marginea sa mediala se gaseste girusul dintat, iar la interior o bandeleta curba de materie cenusie
cunoscuta sub numele de cornul lui Amon. Este localizat deasupra si se continua dedesupt cu suprafata mediala,
rotunda a girusului parahipocampic, cunoscuta ca suprafata subiculara. Pe sectiunile transversr cornul lui Amon
este caracterizat prin forma sa de C inversat, sau de virgula si prin stratul sau de celule piramidale strans
impachetate.
Hipocampul este divizat in trei parti : capul, corpul si coada. Capul hipocampului, partea anterioara si cea
mai larga este directionat anterior si medial, formand portiunea superioara a segmentului uncal posterior. Este
caracterizat de trei sau patru striatii fine, asemanatoare unei labe de felina, de unde numele sau. Segmentul initial al
fimbriei si fisura choroidala sunt localizate la marginea posterioara a capului hipocampului. Superior, capul
hipocampului vine fata in fata cu portiunea posterioara a amigdalei care este rasturnata innapoi deasupra capului
hipocampului pentru a forma partea anterioara a tavanului cornului temporal. Anterior de capul hipocampului se
gaseste recesul uncal, o fisura localizata intre capul hipocampului si amigdala. Corpul hipocampului se extinde de-a
lungul partii mediale a podelei cornului temporal, ingustandu-se intr-o coada si disparand ca o structura
ventriculara la marginea anterioara a calcar avis, desi histologic coada se extinde intr-o colectie de materie cenusie
care acopera suprafata inferioara a spleniumului.
Fimbria fornixului ia nastere la nivelul suprafetei ventriculare a hipocampului, innapoia capului si chiar
putin innapoia fisurii choroidale. Cornul T se extinde in partea mediala a lobului T, chiar anterior de capul
hipocampului si de amigdala. Cornul temporal se termina la aproximativ 2,5 cm de polul temporal. Punctul
choroidal inferior, la capatul fisurii choroidale, este localizat chiar in spatele capului hipocampului si imediat lateral
de corpul geniculat lateral.
SUPRAFATA BAZALA a creierului are o parte mai redusa anterioara, formata de suprafata bazala a
lobului F , care corespunde tavanului orbital, si una mai mare , posterioara, formata din suprafata bazala a lobului T
si O, corespunzand cu podeaua fosei craniene mijlocii si cu suprafata superioara a tentoriului.
SUPRAFATA BAZALA A LOBULUI FRONTAL este concava si se sprijina pe lama cribriforma, tavanul
orbital si aripa mica a sfenoidului. Santul olfactiv, care incadreaza bulbul si tractul olfactiv divide suprafata
orbitala intr-un panglica mediala, girus rectus si o parte laterala, mai larga, girusul orbital, un grup iregular de
circumvoluntiuni. Girusul orbital este divizat de santul orbital in forma de H, in grupul orbital anterior, medial,
posterior si lateral.. Girusul orbital anterior esteeste situat intre polul anterior si bratul transvers al H-ului. Girusul
orbital posterior se extinde pana la marginea anterioara a substantei perforante anterioara. Girusul orbital lateral
este pozitionat lateral de bratul lateral, vertical al H-ului. Girusul median se extinde santul olfactiv. La un nivel mai
profund partea anterioara a genunchiului corpului calos si cornul frontal se extind pana deasupra suprafetei orbitare,
la aproximativ acelasi nivel cu portiunea transversa a santului orbital. Bratul anterior al capsulei interne si nucleii
caudat si lentiform sunt pozitionati deasupra substantei perforante anterioare si de girusul orbital posterior. In
abordul subfrontal al regiunii selare expunerea se extinde sub cornul frontal si nucleii caudat si lentiform, care se
amesteca dedesupt si anteror, cu margini clare, in nucleul bazal si acumbens, pentru a forma un masiv complex de
substanta cenusie situat deasupra girusului orbital posterior si a substantei perforante anterioare.
SUPRAFATA BAZALA A LOBURILOR TEMPORAL SI OCCIPITAL este formata de aceleasi
girusuri care se continua dinspre anterior spre posterior. Ele sunt traversate longitudinal de santul colateral si de cel
occipitotemporal, si de santul rhinal care divid regiunea dinspre medial spre lateral in girisul parahipocampic,
girusul occipitotemporal si portiunea inferioara a girusului T inferior. Suprafata bazala a girusului parahipocampic
se extinde innapoi de la polul T pana la marginea posterioara a corpului calos. Capatul anterior se proiecteaza
medial formand uncusul. Se continua anterior cu uncusul, fara o limita neta de demarcatie, iar posterior se amesteca
in istmusul girusului cingulat si a lingulei.
Santul colateral, unul dintre cele mai constante santuri, incepe langa polul occipital si se extinde anterior,
paralel si lateral de santul calcarin. Posterior separa lingula de girusul occipitotemporal si anterior trece intre
girusul parahipocampic si girusul occipitotemporal. Santul colateral poate fi sau nu poate fi continuat anterior de
santul rhinal, un sant scurt, care se intiude de-a lungul marginii laterale a uncusului. Santul colateral este localizat
dedesuptul cornului T si patrunde adanc in suprafata bazala producand o proeminenta, eminenta colaterala in
podeaua cornului T, lateral de hipocampus. Posterior, in aria de sub podeaua atriumului santul colateral patrunde de
asemenea profund producand o proeminenta in podeaua triunghiulara a atriumului denumita trigonul colateral.
Cornul temporal poate fi expus de dedesupt prin deschiderea santului colateral.

6
NEUROSURGICAL CEREBRAL ANATOMY

Santul occipitotemporal are un drum paralel si lateral cu santul colateral separand girusul occipitotemporal
de suprafata bazala a girusului T inferior.
Partea inferioara a lobului O sta pe tentoriumul cerebral si este formata din partea inferioara a lingulei,
partea posterioara a girusului occipitotemporal si o portiune din girusul occipital lateral care trece de pe convexitate
pe suprafata bazala. Girusul lingual patrunde anterior in girusul parahipocampic.

3. SUBSTANTA PERFORANTA ANTERIOARA (SPA)

Substanta perforata anterioara este reprezentata de o zona plata, fina de substanta cenusie, localizata in
tavanul compartimentului sfenoidal al fisurii silviene. Este denumita astfel datorita numeroaselor orificii de pe
suprafata sa, loc de patrundere a numeroaselor artere perforante. Acestea provin din artera carotida
interna,coroidala anterioara,cerebrale anterioare,cerebrale mijlocii. Dupa ce perforeaza substanta albaarterele
perforante ajung la nivelul nucleilor bazali, portiunii anterioare a talamusului, stalpului anterior, genunchiului si
stalpului posterior alcapsulei interne.
Substanta perforata anterioara este de asemenea locul de iesire pentru venele striate inferioare
Substanta perforata anterioara are o forma romboida, ingropata adanc in tavanul fisurii silviene. Este
delimitate anterior de striile olfactive mediale si laterale; posterolateral de stalpul lobului temporal; lateral de
limenul insular;posteromedial de tractul optic. Medial substanta perforata anterioara se extinde de-a lungul
chiasmei optice pana la nivelul marginii anterioare a fisurii interemisferice. Cornul frontal, capul nucleului caudat,
partea anterioara a nucleului lentiform si bratul anterior al capsulei interne sunt localizate langa substanta
perforanta anterioara. Asa cum insula poate fi inteleasa ca fiind invelisul extern al capsulei interne, ganglionilor
bazali si a talamusului, SPA poate fi inteleasa ca podeaua jumatatii anterioare a ganglionilor bazali, ‘acolo unde
ganglionii bazali ating suprafata creierului ’.

4. INSULA

Lobul insulei are o forma triunghiulara, cu apexul directionat anterior si inferior fata de pragul insulei,
reprezentand o aree usor proeminenta, inconjurata de fascicolul uncinat, acoperita de un strat fin de substanta
cenusie la nivelul marginii laterale a substantei perforante anterioare. Pragul (limenul) insulei este localizat la
nivelul jonctiunii dintre compartimentul sfenoidal si cel operculoinsular al fisurii silviene. Insula este incercuita si
delimitata de operculii frontal, parietal si temporal de un sant superficial. Acest sant, desi are o forma mai mult
triungiulara, conforma cu cea a insulei, ne este cunoscut ca santul circular, deoarece incercuieste insula. Santul are
trei margini (laturi) :superioara, inferioara si anterioara si trei unghiuri :anteroinferior, anterosuperior si posterior.
Marginea anterioara este localizata adanc in pars triunghiularis a girusui frontal inferior ; marginea superioara este
orizontala si separa fata superioara a insulei de suprafata silviana a lobilor frontali si parietali. Marginea inferioara
este directionata anteroinferiorde la nivelul apexului posterior si separa insula de suprafata silviana a lobului
temporal. Unghiul anteroinferior, cunoscut ca apexul insular este localizat in profunzimea marginii anterioare a
portiunii triunghiulare. Unghiul anterosuperior este localizat lateral de cornul frontal iar unghiul posterior este
localizat lateral de atrium si corespunde punctului silvian. Acesta este punctual unde ramura cea mai posterioara a
segmentului insular a arterei cerebrale medii se intoarce lateral intre buzele operculare pentru a iesii la suprafata
cortexului. Unghiul anteroinferior corespunde marginii laterale a SPA.
Santurile si girusurile insulei sunt directionate superior si posterior, intro forma radiala, de la apex la
limenul insular. Santul cel mai adanc, santul central al insulei este un sant relativ constant care se extinde in sus si
in jos de-a lungul insulei, aproape paralel si in profunzimea santului central de pe convexitate. Acesta divide insula
intr-o portiune anterioara mare , divizata de cateva santuri in 3-5 girusuri mai mici si o portiune posterioara,
formata dintr-un girus anterior si unul posterior. Insula acopera suprafata laterala a capsulei interne si externe,
claustrumului, nucleului lentiform (putamen si globus pallidus ), nucleului caudat si talamusului.
Marginea superioara a insulei este localizata superficial la nivelul corpului si capului nucleului caudat.
Unghiul posterosuperior al insulei, locusul punctului silvian este situat superficial la nivelul marginii anterioare a
portiunii posterioare a atriumului,acolo unde bratul fornixului se incurbeaza in jurul pulvinarului. Majoritatea
atriumului este localizata in spatele portiunii posterosuperioare a santului circular. Un landmark la nivelul
suprafetei scoartei cerebrale, paralel cu marginea inferioara a insulei este santul temporal superior iar un landmark
profund este tractul optic trecand prin tavanul cisternei ambient, langa linia mediana.

7
NEUROSURGICAL CEREBRAL ANATOMY

5. MIEZUL

Miezul emisferic este localizat intre insula si linia mediana, in profunzimea pars triunghiularis si
opercularis ale girusului frontal inferior, portiunii inferioare a girusului pre si post central, partii anterioare a
girusului supramarginal si a girusului temporal superior. Structurile incluse in miez sunt : capsula interna, externa si
extrema, nucleul caudat si nucleul lentiform, claustrumul, talamusul si fornixul. Toate informatiile care trec intre
cortex si trunchi sau maduva trec prrin miez.
In cadrul miezului, medial si anterior de insula materia cenusie este formata predominant de nucleul caudat,
cu o buna contributie si din partea nucleului lentiform, iar substanta alba este reprezentata predominant prin bratul
anterior al capsulei interne. Daca mergem mai posterior, corespunzand mijlocului insulei, lateral de foramen
Monro, contributia nucleului caudat scade foarte mult, predominand nucleul lentiform (putamen si globus palidus).
Creste de asemenea contributia bratului anterior al capsulei interne la grosimea miezului in aceasta zona. Spre
nivelul posterior al insulei incepe sa predomine talamusul ca materie cenusie, iar substanta alba, reprezentata de
bratul posterior al capsulei interne, este mult mai gros decat in portiunea anterioara a miezului. Miezul este atasat
de restul emisferului prin istmul cerebral. Acesta este localizat profundin santul circular al insulei, pe tot parcursul
acestui sant circular. Partea anterioara a istmului care separa santul circular de cornul frontal este format dintr-o
bandeleta subtire de substanta alba. Pe sectiunile sagitale santul circular si marginea laterala a cornului frontal par
sa se proiecteze unul spre altul, separate doar de istmus. La fel si in portiunea posterioara a istmului unde santul
circular si atriumul sunt separate doar de un strat subtire de materie alba care formeaza istmul. Portiunea inferioara
a istmuluicare conecteaza lobul T cu restul emisferei este cunoscut ca tulpina lobului temporal. Acasta este
pozitionata intre santul circular si tavanul cornului temporal. Deschinzand prin istmus cu o incizie directionata usor
in jos, de-a lungul marginii inferioare a santului circular se expune cornul temporal, dar la nivelul mijlocului
istmului inferior, incizia va trece prin fibrele radiatiei optice si auditorii, chiar lateral de punctul in care acestea
parasesc corpii geniculati lateral si medial. Portiunea superioara a istmusului separa portiunea superioara a santului
circular si a corpului ventriculului lateral, fiind mai groasa decat precedenta si continand fibrele care formeaza
capsula interna.
Deschizand direct prin portiunea superioara, posterioara si inferioara a marginilor istmului comporta riscul
de a leza importante cai motorii, somatosenzoriale, vizuale si auditorii. Deschizand portiunea anterioara a istmului
comporta un risc mai mic decat deschiderea in portiunea mijlocie sau posterioara. Yasargil si Wieser ajung la
amigdala pentru amigdalohipocampotomie folosind o incizie de 1-2 cm prin santul circular si prin istmul inferior,
chiar innapoia limenului insular.

6. MATERIA ALBA

Substanta alba este dispusa intre stratul extern al substantei cenusii si miez si incapsuleaza ventriculii. Pe o
sectiune orizontala deasupra corpului calos substanta alba a fiecarei emisfere formeaza o masa semiovoida numita
centrum sinoviale. Materia alba contine trei tipuri de fibre : de asociatie, care interconecteaza diferite regiuni
corticale ale aceleasi emisfere ; comisurale, interconectand cele doua emisfere ; de proiectie, trecand in sus sau in
jos, conectand cortexul cu partiile caudale al creierului si cu maduva. Fornixul care contine atat fibre de proiectie
cat si fibre comisurale este discutat in cadrul fibrelor comisurale.
FIBRELE DE ASOCIATIE sunt de doua tipuri :scurte, arcuate care interconecteaza girusuri adiacente si
lungi, arcuatecare interconecteaza girusuri indepartate. Fibrele lungi sunt situate mai profund si grupate in cateva
buchete. In disectia noastra a materiei albe uncinatul, cingulum si fascicolul longitudinal superior au fost cele mai
distincte. Alt grup de fibre de asociatie este cel care este incorporat in marginea ventriculara : stria terminalis.
Aceasta ia nastere in amigdala si merge de-a lungul marginii intre nucleul caudat si talamus, in peretele
ventricolului lateral, profund spre vena talamostriata.
Fascicolul uncinat are forma unui carlig care se incurbeaza in jurul piciorului fisurii silviene conectand
lobul frontal de cel temporal. Este localizat la nivelul marginii laterale a substantei perforante anterioare, marginind
portiunea anteroinferioara a insulei. Fibrele sale trec prin limenul insular si produc proeminenta situata la
jonctiunea compartimentului sfenoidal si operculoinsular al fisurii silviene. Are o componenta superioara si una
inferioara. Componenta inferioara conecteaza girusurile suprafetei orbitale a lobului frontal cu girusul
parahipocampic si cu alte girusuri de pe suprafata mediala a lobului T. Componenta superioara uneste girusurile
portiunii superolaterale a lobului F cu girusurile T laterale, langa polul T.

8
NEUROSURGICAL CEREBRAL ANATOMY

Cingulum are un traiect de-a lungul suprafetei mediale a emisferelor cerebrale, in cadrul girusului cingulat.
Contine fibre de asociatie lungi si scurte care urmaresc curba girusului cingulat si a corpului calos. Interconecteaza
areea subcalosala si paraolfactorie localizata dedesuptul partii anterioare a corpului calos, girusul cingulat localizat
deasupra corpului calos si istmul santului cingulat si girusul parahipocampic localizate innapoia si dedesuptul
corpului calos.
Fascicolul longitudinal superior, cel mai larg din buchet este localizat de-a lungul marginii superioare si
laterale a nucleului lentiform si a insulei. Se arcuieste innapoi de la nivelul lobului F lateral de capsula interna, prin
lobul P spre lobul O., unde se arcuieste in jos si innainte pentru a ajunge la lobul T.
Mai putin distinctiv este fascicolul longitudinal inferior, care are un curs foarte aproape, dar separat de
peretele cornului temporal si occipital prin radiatia optica si taprtumul corpului calos, interconectand lobul occipital
si temporal. Alte fascicule putin distinctive si profunde interconecteaza lobul F, O si T.
FIBRELE DE PROIECTIE traverseaza axul neural pe verticala. Deasupra nivelului talamusului aceste
fibre sunt aranjate sub forma unor radiatii denumite corona radiata. Aceasta se continua caudal cu capsula interna,
mai compacta, ale carei fibre se aduna formand pedunculi cerebrali. Capsula interna este o masa densa de
substanta alba, delimitata lateral de nucleul lentiform si medial de nucleul caudat si talamus. Capsula interna are un
stalp anterior si unul posterior, un genunchi si portiunile retro- si sublenticulare. Capsula interna se incurbeaza intr-
un unghi drept de-a lungul marginii mediale a portiunii palidale a nucleului lentiform pentru a forma un stalp
anterior, localizat intre nucleul caudat medial si nucleul lentiform lateral, si un stalp posterior interpus intre talamus
medial si nucleul lentiform lateral. Cele doua brate se unesc la nivelul genunchiului, unde fibrele se invelesc in
jurul apexului median al globulusului palid. Apexul directionat medial este localizat lateral de foramen Monro,
unde fibrele din genunchi ajung in peretele ventriculului in portiunea dintre nucleul caudat si talamus. Bratul
anterior este compus predominant din fibre care conecteaza talamusul anterior si medial si nucleii pontini ai lobului
frontal. Genunchiul capsulei interne , in plus fata de fibrele corticotalamice si talamocorticale contine si fibre
corticobulbare spre nucleii motori ai nervilor cranieni. Bratul posterior, in plus fata de fibrele care conecteaza
talamusul si cortexul, contine si fibre corticospinale spre nucleii motori ai extremitatii superioare si inferioare si a
trunchiului. Fibrele pentru membrele superioare sunt langa genunchi. Girusul precentral este pozitionat superficial
de bratul posterior.
Cateva fibre ale capsulei interne se incurbeaza de-a lungul marginii posterioare a nucleului lentiform si sunt
cunoscute ca fibre retrolenticulare, iar altele trec dedesuptul nucleului lentiform si ne sunt cunoscute noua ca fibrele
sublenticulare. Fibrele sublenticulare ale bratului posterior contin radiatiile auditive directionate de la corpul
geniculat medial spre areea auditiva in temporalul transvers si in areea adjacenta a girusului temporal superior si o
parte din radiatiile optice care trec corpul geniculat lateral spre peretele santului calcarin. Cateva radiatii optice trec
si prin partea retrolenticulara a capsulei interne, dar cele mai multe trec prin portiunea sublenticulara.
Radiatiile optice sunt separate de tavanul si de zidul lateral al cornului T si de peretele lateral al atriumului
de doar un strat subtire de fibre tapetale. Fibrele care trec prin portiunea superioara a santului calcarin lasa
portiunea superioara a corpului geniculat lateral si trec aproape direct posterior, in jurul portiunii laterale a
atriumului pentru a ajunge la cortexul striat vizual. Fibrele din portiunea inferioara a corpului geniculat destinate
portiunii inferioare a santului calcarin initial se incurbeaza innainte si in jos in lobul T, formand bucla MeyerUs,
innainte de-a se intoarece innapoi pentru a se unii cu alte fibre in radiatia optica.
Fibrele radiatiei optice sunt divizate intr-un grup anterior, mijlociu si posterior. Fibrele anterioare ,
denumite bucla MeyerUs, deservesc jumatatea superioara a campului vizual. Acestea au initial o directie anterioara
deasupra tavanului cornului T, ajungand tot atat de anterior cat si varful cornuli T, unde se incurbeaza de-a lungul
portiunii laterale si inferioare a atriumului si cornului O, pentru a ajunge la fisura inferioara a santului calcarin.
Fibrele mijlocii, care deservesc macula, au un trairect lateral deasupra tavanului cornului T si se intorc posterior de-
a lungul peretelui lateral al atriumului si cornului O. Fibrele posterioare responsabile de jumatatea inferioara a
campului vizual au un traiect direct innapoi, de-a lungul peretelui lateral al atriumului si al cornului O, pentru a se
termina in buza superioara a santului calcarin.
FIBRELE COMISURALE interconecteaza emisferele. Cel mai mare este corpul calos. Comisura
anterioara este un fascicul mai putin reprezentat.
Corpul calos este localizat intre emisfere, in podeaua fisurii interemisferice si in tavanul ventricolului
lateral. Ccorpul calos, care formeaza cea mai mare parte a peretelui ventricular, contribuie la peretele fiecarei parti
din cele cinci ale peretelui ventriculilor laterali. Jumatatea sa anterioara este situata pe linia mediana, profund fata
de portiunea superioara a girusului frontal inferior. Portiunea posterioara, spleniumul, este situat in profunzimea
girusului supramarginal si a traimii inferioare a girusului pre si postcentral. Corpul calos are cinci parti: doua
anterioare (genunchiul si rostrumul), una centrala (corpul) si doua posterioare (spleniumul si tapetum). Portiunea

9
NEUROSURGICAL CEREBRAL ANATOMY

curba anterioara, genunchiul se inconvoaie si formeaza peretele anterior si portiunea adjacenta a tavanului
cornului frontal. Genunchiul se amesteca dedesupt in rostum, o portiune fin tapetata care formeaza podeaua
cornului frontal si se continua in jos, in fata comisurii anterioare cu lamina terminalis. Genunchiul da nastere unui
mare fascicul de fibre : forceps minor, care formeaza peretele anterior al cornuli F si interconecteaza lobii F.
Forcepsul minor se intinde oblic innainte si lateral, precum peretele anterior al cornului F. Genunchiul se continua
posteriuor cu corpul, localizat deasupra corpului ventriculilor laterali. Spleniumul, portiunea densa, rotunda ,
posterioara a corpului calos, este situat dorsal de glanda pineala si de portiunea superioara a peretelui medial al
atriumului. Spleniumul da nastere unui tract mai larg, forceps major, care formeaza o proeminenta denumita bulb
in portiunea superioara a peretelui medial al atriumului si cornului occipital, cum aluneca posterior pentru a
interconecta lobii O. Alt tract de fibre, tapetumul, care apare in portiunea posterioara a corpului si spleniumului, se
intinde lateral si inferior pentru a forma tavanul si peretele lateral al atriumului si al cornului T si O. Tapetumul
separa fibrele radiatiei optice de cornul temporal si de atrium. Girusul cingulat inconjoara si este separat de corpul
calos de santul calosal.
Comisura anterioara este o bandeleta mica care traverseaza linia mediana in fata coloanelor fornixului.
Intra in constitutia peretelui anterior al ventricolului III. Are o forma asemanatoare ghidonului unei biciclete.
Interconecteaza structurile olfactorii si girusul T de ambele parti.
Fornixul este calea eferenta principala de la nivelul hipocampului. Contine atat fibre comisurale cat si de
proiectie. Este o structura in forma de C care se incurbeaza in jurul talamusului in peretele ventricolului lateral
(VL) si are legaturi cu suprafata corticala, similare cu cele ale marginii externe a talamusului. Fornixul se extinde
de la nivelul hipocampului la corpii mamilari si are patru parti : fimbria, stalpii, corpul si coloanele. Fimbria ia
nastere in podeaua cornului T pe suprafata ventriculara a hipocampului din fibre care se colecteaza de-a lungul
marginii mediale a hipocampului si sunt directionate innapoi. Fimbria este separata de girusul dintat prin santul
fimbriodintat. Fimbria are un traiect de-a lungul marginii laterale a corpului geniculat lateral si este separata de
corpul geniculat si de radiatiile optice si auditive de fisura choroidala. Posterior fimbria se amesteca in stalpii
fornixului care se incurbeaza in jurul suprafetei posterioare a pulvinarului in portiunea mediala a antrumului si se
arcuieste superomedial, de-a lungul suprafetei inferioare a spleniumului corpului calos. La jonctiunea dintre atrium
si corpul ventricolului lateral cei doi stalpi se intalnesc pentru a forma corpul fornixului, care trece deasupra
talamusului si dedesuptul septului pellucid in portiunea inferioara a peretelui median al corpului VL. La marginea
anterioara a talamusului , corpul fornixului se separa in doua coloane care se arcuiesc de-a lungul marginii
superioare si anterioare a foramenului Monro si se amesteca in peretele V.III pe masura ce trec innapoia comisurii
anterioare si descind spre corpii mamilari. In areea de dedesuptul spleniumului , o panglica fina de fibre, comisura
hipocampala (sau comisura fornixului), interconecteaza marginile mediale ale stalpilor fornixului. Corpul si stalpii
sunt conectati profund in portiunea inferioara a girusurilor pre si postcentral iar fimbria este localizata in
profunzimea portiunii inferioare a girusului temporal superior. Toate partiile sale sunt localizate in profunzimea
portiunii posterioare a insulei. In corpul ventricolului lateral , corpul fornixului este in portiunea inferioara a
peretelui median, in atrium, stalpul fornixului este in portiunea mediala a peretelui anterior; in cornul T, fimbria
este in portiunea mediala a podelei.
Marginea interna a fornixului formeaza marginea externa a fisurii choroidale, despicatura intre talamus si
fornix, de-a lungul careia se ataseaza plexul choroid al VL. Fisura choroidala are o forma de C care se extinde de la
foramenul Monro pe corp, atrium si cornul temporal al ventricolului lateral. Fisura choroidala este divizata in trei
parti : partea corpului, intre corpul fornixului si talamus, partea atriala, intre stalpul fornixului si pulvinarul
talamusului, si portiunea temporala intre fimbria fornixului si stria terminalis a talamusului. Plexul choroid al VL
este un landmark in microneurochirurgia care implica corpul fornixului, V.III. si lobul temporal. In corpul VL,
fisura poate fi folosita ca cale de acces spre V.III. In regiunea T separa toate structurile localizate lateral, care pot fi
indepartate de structurile localizate median, care ar trebuii prezervate in cadrul lobectomiei T.
Septum pellucidum se intinde de-a lungul intervalului dintre partea anterioara a corpului calos si corpul
fornixului. Este compus din lamine pereche si separa coarnele F si corpurile VL-le de-a lungul liniei mediane. In
cornul F septumul este atasat de rostumul corpului calos dedesupt, de genunchi anterior si de corp deasupra. In
corpul VL septumul dispare posterior unde corpul fornixului se intalneste cu spleniumul. Poate exista o cavitate,
cavum septum pellucidum, pe linia mediana intre lamelele septumului pellucidum.

7. MATERIA CENUSIE DIN MIEZ

Miezul emisferului este casa a patru largi mase de materie cenusie localizate in profunzimile emisferului.
Acestea sunt : nucleul caudat, putamenul, globus palidus si talamusul. Putamenul si globus palidus combinate au o

10
NEUROSURGICAL CEREBRAL ANATOMY

forma lenticulara pe sectiuniile coronale si sunt denumite impreuna nucleul lentiform. Talamusul este separat de
alte mase de capsula interna. . Masele nucleare subcorticale care includ caudatu si nucleul lentiform, plus amigdala
sunt cunoscuti ca ganglionii bazali.Amigdala este localizata in portiunea mediala a lobului T, in afara miezului
emisferic si a fost discutata la suprafata mediala a lobului T. Portiunea superioara si posterioara a nucleilor caudati
si lentiform este separata de capsula interna, dar anterioinferior, dedesuptul bratului anterior al capsulei interne si
deasupra SPA fuzeaza intr-o singura masa nucleara. Mai medial, dedesuptul comisurii antrrioare si a rostumului
corpului calos ei se amesteca fara o neta demarcatie in nucleul basal si acumbens.

11