Sunteți pe pagina 1din 22

Vnztorul de vise

de Emilia Plugaru

Nimeni nu ar fi putut spune exact cnd a aprut acel btrn singuratic la marginea podului ce desprea oraul n dou. Tuturor li se prea c omul e de cnd lumea acolo. Mic la stat, grbovit, ntr-o hain ponosit, sttea ore n ir aezat pe o buturug, privindu-i pe trectori cu ochi strlucitori i cumini, strignd din cnd n cnd cu un glas neobinuit de rsuntor pentru vrsta sa:

- Cumprai vise! Hai la vise! Cumprai vise! Btrnul era nconjurat de buchete de flori de cmp uscate. De la acele buchete adia a primvar, a pdure, a brazd proaspt i, lucru ciudat, n preajma lor i se prea c te afli n mijlocul cmpului, printre flori nmiresmate, printre vnturi calde i nebunatice. - Cumprai vise, cumprai vise! nu obosea s strige btrnul de diminea pn seara trziu. Visele sale nu erau altceva dect acele buchete uscate de flori de cmp. Cei mai muli trectori aruncau civa bnui ntr-o plrie veche ntoars cu fundul n jos, se alegeau cu cte un "vis" i i cutau de drum. Erau ns i dintre acei care i strecurau, printre dini, moului vorbe veninoase: - Cine i permite, boorog btrn ce eti, s tulburi linitea oraului n fiecare diminea cu neroziile tale? Cu ce se ocup legea? Unde e legea? De ce oare doarme aceast lege care de fapt ar trebui s-i protejeze pe cetenii ei? Pe tia i irita enorm mirosul florilor de cmp. n zilele de odihn era mare forfot n jurul moului. Veneau mai ales oamenii ce-i lsaser cndva copilria rtcind pe dealuri i pe vlcele. Ascultau povetile btrnului, se mbtau de mireasma florilor, i aminteau cu nostalgie de zilele cnd i rcoreau clciele n iarba mtsoas a locurilor natale i se simeau fericii. ntr-o diminea de toamn, cu puin cea, dar care i mai pstra nc din cldura dimineilor de var, la marginea podului apru un tnr nalt, zvelt, cu prul des, cenuiu,

ce-i cdea neasculttor peste frunte. Ochii biatului sclipeau, iar faa i era luminat de o mare fericire. - Moule, zise el vesel, ia gsete-mi mata, n stogul la de vise unul frumos, cel mai frumos, cci mine a vrea s i-l druiesc unei fiine dragi. Pricepi, moulic? Mine m nsor. Cu cea mai minunat fat din lume. Cum crezi, ntreb flcul zmbind larg, va fi un cadou pe cinste? Btrnul l privi un timp n tcere. - Te-am ntrebat ceva, ncepu s-i piard rbdarea flcul. - Da, da. Bineneles, i rspunse distrat moul. Iart-m! M-am lsat furat de gnduri. Ziceai, de un vis? - Pi, cam aa ceva... - S ai un vis, nu e ru, dar dragul moului, nu cred c e potrivit s druieti unei mirese un vis. Visele nu ntotdeauna se realizeaz i atunci... la ce bun? Te-a sftui s-i faci cadou miresei tale un buchet de trandafiri roii. Ar fi minunat. Unei mirese i druieti flori proaspete. i druieti dragostea, ncrederea ta, sperana n ziua de mine i zu, nicidecum un vis. Visele, de... le ii pentru tine i apoi ce vezi aici sunt doar vise de noapte... - Cum adic? - Adic-i procuri un bucheel, l duci acas i pe parcursul a mai multor ani, periodic, vei visa unul i acelai vis. Visul i va fi dup cum i va fi i sufletul... - Atta tot? se mir flcul. - Da biete, atta tot. Acum te hotrti dac doreti s-i mai dau un buchet sau ba. La o adic nici nu cunoti prea mare lucru despre visele mele. - Eh, monege... Iar eu care credeam... Auzisem attea lucruri frumoase despre tine, ddu a lehamite din mn flcul. Dac tiam nu mai fceam atta drum. - Nu te supra. i-am spus adevrul, de ce s te mint. - neleg. Vd c eti om cumsecade... tii ceva? d-mi un buchet. Adic un vis. S-l am ca amintire. Btrnul l msur cu privirea, de parc ar fi dorit s-l vad pe dinuntru. - De ce m priveti aa? se fstci un pic flcul. - Nu te speria, i zmbi cu bunvoin btrnul. Vreau s vd cam ce vis i se potrivete. Uite, ia-l pe acesta, i moul i ntinse un buchet de flori roze. E un vis frumos, adug el. E al tu.

- Mulumesc, btrne. ine leul! - Nu, refuz moul. Nu am nevoie de bani. Socoate c i l-am fcut cadou. i s-i mai spun ceva. Stau aici biete, nu ca s adun averi, ci fiindc mi place s le amintesc oamenilor c-n via exist loc i pentru vise. A muri de plictiseal dac a sta de unul singur toat ziulica. n singurtate, btrneea, fiule, e att de trist... - Las, moule, se nduio tnrul, nu mai eti chiar att de btrn. - Ai dreptate. Astzi am ntinerit un pic. mi pare bine c te-am cunoscut... - i mie, zise flcul. Voi mai trece. Rmi cu bine! Biatul se pregtea s plece cnd, pe neprins de veste, din ceaa dimineii apru un omulean scund, burtos, cu o plrie neagr pe cap, cu borurile largi, pe care omul o tot ndesa nervos peste ochi. - Imediat, ip el. S v crai imediat! Picior de-al vostru s nu fie pe pod! Ai neles? E interzis! Tnrul cu prul cenuiu se opri n loc. La nceput i se pru c-l mai vzuse pe individ, dar nicidecum nu-i amintea cnd i unde anume. - Mai ncet, omule, nu ipa, ripost biatul. Explic, ce e interzis? - Eu ip? se nfurie scundul. Acui i art eu ipete! De unde totui l cunosc? se ntreb flcul. Am senzaia c l tiu i nc foarte bine. Aceleai ipete, aceeai isterie... - Auzi, se ddu el pe lng scund. nceteaz! Mai bine zi-mi de unde te cunosc? - Ia nu-mi umbla cu de astea... Fii convins, nu am pscut porcii cu tine. - Ai dreptate. Ba chiar cred c n viaa ta nu ai prea avut de-a face cu oamenii, doar cu porcii, cci i tu eti unul din ei. - -, , ... se blbi scundul. Ce-ai zis? Apoi ncepu iar s ipe - Crai-v! Craiv! Nu-mi punei rbdarea la ncercare! - Dar... ce-am fcut? se scul de pe buturug btrnul. - Ce-ai fcut? Mai ai neobrzarea s ntrebi? Zi de zi aduni lumea n jurul dumitale. Tulburi linitea unor ceteni cumsecade. Acum, ns - s-a terminat. Nu mai ai dreptul s stai la captul acestui pod. Car-te, ct e lucru cu cinste! - Pi... nu cunez nimnui nici un ru. - Nici un ru zici? Faptul c opreti n fiecare diminea nite ceteni grbii oare nu e un ru imens adus societii? - Omule, eu nu forez pe nimeni...

- Las, nu te mai preface. V cunosc eu... v adunai i punei la cale nelegiuiri mpotriva puterii. Mulumete-te c doar te alung. Te-a putea bga la dub! Dup cum vezi - sunt foarte uman. Hai, ia-i catrafusele i terge-o... Scundul l apuc brutal pe btrn de umeri. - Stai, ce faci? se ncrunt cel cu proasptul buchet de vise n mn. ndrzneti s dai ntr-un biet mo lipsit de aprare? Ia-i minile murdare de pe btrn, altfel va trebui s ai de-a face cu mine! Auzi, om de nimic ce eti?! Cellalt rmase mut. Mai nti deveni palid, apoi o roea stacojie i nvli n obraz. Btu de cteva ori din picioarele-i scurte, asemenea unui bou pus pe rele i n sfrit prinse la glas: - Eu?! Om de nimic?! Ai ndrznit s-mi arunci n fa asemenea vorbe?! - Ha, ha, ha! rse cu poft flcul. Privete-l, moule! l atingi cu un deget, l dobori exact ca pe un nimic, iar el se revolt... - Tu? Pe mine? Ca pe un nimic? - Da! Ca pe un nimic! Hai, car-te de aici! Las-l pe mo n pace! - O s-i par ru... O-o! Ct de ru o s-i par! ddu un pic napoi scundul. Nu tii ce faci. Nu tii cu cine te-ai legat... - i cu cine, m rog, m-am legat? - Cu legea! url omul cu picioarele scurte. Eu sunt legea! Legea sunt eu! Deodat scundul se repezi spre flcu, i smulse buchetul, l arunc ct colo, alerg spre cpia de "vise", o clc n picioare, strivi cu talpa bocancilor fiecare floricic n parte, apoi se fcu nevzut. Totul se petrecu att de fulgertor nct biatul nu reui s se dezmeticeasc. n jur se rspndi un miros fin. Florile strivite i triau ultimele clipe, mprtiind prin aer tot ce aveau mai scump parfumul. Btrnul i flcul rmaser nmrmurii. Chipul btrnului se ntunec. i ndrept spatele, apoi, ncet, fr grab, merse pn n mijlocul oselei, ridic buchetul, l scutur i i-l napoie biatului: - Ia-l, zise el ncet. Nu va mai fi ca nainte, vei avea, ns totui un vis. mi pare ru. Am vrut s-i fac un adevrat cadou. N-a fost s fie... - Nu-i f griji, monege. Oricum, i mulumesc...

- Nu-mi mulumi. Dup acest incident, nu-i va fi deloc uor, te vd ns puternic i tiu c le vei trece pe toate. Flcul vru s-l mbrieze, s-i ia rmas bun, dar... mare minune: observ c, de fapt, se afl singur pe pod. n jur - ipenie de om. Nici pomin de btrn, nici pomin de buchete... Ceaa de pe ru se ridicase. Pe cer sclipea un soare cuminte. Razele lui jucue lunecau vesele pe oglinda argintie a rului. De partea cealalt a podului se auzi huruit de main. Trecur civa oameni, biatul ns nu le ddu atenie. ncerc s gseasc rmiele florilor strivite. Nu gsi nici mcar o singur petal. Totul era att de misterios, nct nu mai tia ce s cread. Observ c ine n mini un bucheel de flori roze. Florile l mbtau cu mireasma lor. l mcinar ndoielile. De unde le are? Hotr c le-o fi strns de pe undeva de pe malul rului. Parfumul acestor flori i-o fi provocat halucinaii. i aminti c, de fapt, se pornise dup un buchet de trandafiri viinii. i ndrept grbit pasul spre locul unde, cu noaptea-n cap, florresele i aduc marfa. Flcului i veni inima la loc. Uit imediat cele ntmplate... A doua zi, duminic, n centrul oraului, pe malul drept al rului se juc o nunt. Mirele, un flcu nalt, voinic, cu prul lung, cenuiu, se numea Clin. Mireasa era o floare de cmp. O rncu vesel, vioaie, cu dou cosie castanii, lungi pn mai jos de bru, care parc lumina locul pe unde pea. n preajma Anei, cci acesta era numele miresei, aerul prea proaspt, ca dup o ploaie de var. Nuntaii avur senzaia c se afl, nu la o nunt obinuit, ntr-un ora nghesuit, mbcsit de colb i de mirosuri urte, ci sunt departe, n mijloc de cmp, acolo unde nu exist opreliti... ns, dup cum odat i odat toate iau sfrit - i aceast nunt s-a ncheiat. Viaa i-a reluat cursul su obinuit. Nu trecu bine anul, c Ana i drui lui Clin doi fei frumoi, doi gemeni ce-i umplur casa de bucurii. Dup un an - nc doi. Cnd se ncheiar patru, ograda lui Clin deveni nencptoare pentru cei ase copilai, i toi ase - biei. Dar odat cu bucuriile n cas, ddur nval i o mulime de griji. Ca s-i ridice copilaii nu prea ajungeau dou brae de brbat i dou de femeie. i nu pentru c aceste patru brae nu ar fi muncit ndeajuns. De ceva timp, n acel ora se ntmplau lucruri nespus de ciudate. Aa, de exemplu, cei mai muli dintre oreni se pomenir ntr-o bun diminea fr cas, fr mas, fr tot ce adunaser ntr-o via lung de om. Nimeni nu tia ce se ntmplase de fapt. S-au pomenit oamenii doar cu cerul liber deasupra capului. Ciudeniile nu s-au oprit aici. Foarte curnd s-a descoperit c o parte din oreni, la fel peste noapte, s-au pricopsit cu bogii nenumrate, cu castele ce au mpnzit oraul ca ciupercile dup ploaie. Norocoii i-au mprejmuit iute palatele cu garduri nalte, au instalat lacte pe la pori, apoi parc au disprut. Existau, triau, dar totodat nimeni nu-i

putea vedea. Noua lor via cptase acum alte dimensiuni. Dimensiuni pe care, majoritatea celor npstuii, nu le prea puteau pricepe. Clin i Ana s-au trezit printre cei cu npasta. i fiindc dect s munceasc, altceva nu mai tiau - i-au suflecat mnecile i... s-au pus pe treab. ndeplineau orice fel de munc. Cu toate acestea abia de legau tei de curmei. Fiind meter la toate, pn la urm pe locul unde altdat fusese casa bunicilor si, Clin reui s-i zideasc o csu. Mic csua lor, dar foarte drgu. Dou cmrue, o buctrioar, o tind, cteva scunae, cteva ptucuri, o msu - asta le era acum toat averea. Pe din-afar, Clin o mpodobi cu horboic din lemn, n vrful acoperiului i puse doi cocoei de tabl, stlpii i ncrust n stil naional, dar mndria casei rmnea pridvorul. Un pridvor mare, larg, frumos, din care lui Clin i plcea n orele de rgaz, noaptea, s priveasc cerul ncrcat cu stele. Oare acolo sus, se ntreba deseori Clin, exist fiine asemntoare oamenilor? Dac da - atunci i acolo curg ruri de durere i de lacrimi? Vecinul de peste drum, un om scund, ursuz, cu o burt rotund, s-a ales cu un munte de cas, un adevrat palat, cu turnuri i ferestre arcuite, cu acoperi de argint - i toate astea doar pentru doi duli pe care i inea legai la poart, cci bietul de el nu mai avea pe altcineva. Omul de vizavi purta mereu, tras peste ochi, o plrie neagr, cu borurile largi i ori de cte ori l zrea, Clin avea senzaia, c-l vzuse cu mult nainte. Unde? Cnd? Cum? nu-i putea aminti. De vin o fi fost plria, ori poate c acesta s-o fi nscut cu o fa invizibil. Aa ori altfel, omul prea c nu are fa. Nu-i puteai deslui nici o trstur. Cu fa sau fr' de fa - lui Clin nu-i psa cine i este vecin. n schimb, cel de vizavi l privea deseori cu nencredere i la fel se cznea s-i aminteasc de unde l tie. Nu-l avea la inim omul cu picioarele scurte pe Clin. Nu-i putea suporta copiii, cci, n genere, oriice copil i provoca mare disconfort. tia, i tot repeta el, negreit i vor aduce nenorocire. Mai ales c sunt muli i pe deasupra mai sunt i lipii de sraci. De cnd tria n castel peste tot vedea doar bandii i tlhari. Ca i muli alii, i mprejmui iute palatul cu garduri nalte, i puse zvoare trainice peste tot, paznici credincioi, dar gndul c l pate o mare primejdie nu-l lsa nici pe o clip. - Vor veni, vor veni, i tot repeta el la nesfrit, mi vor lua totul. Poate chiar i viaa... Aceast obsesie i prefcuse existena ntr-un adevrat calvar. Nimeni nu cunotea ce bogii gzduiete castelul su, iar castelul gzduia obiecte de aur, de argint, lustre scumpe, mobil, covoare, mtsuri, tablouri, icoane - obiecte meterite de mna i de gndul omului. Dar nimic nu-i aducea satisfacie deplin. Mereu i

se nzrea c bieii lui Clin, ntr-o bun zi vor da nval n cas. i, poate c nu ar fi fost att de ncrezut dac n fiecare noapte nu l-ar fi chinuit unul i acelai vis. Se culca n patul su moale, printre bogiile sale i nu reuea s nchid bine ochii, c se visa ntr-o cas prsit, drpnat, fr de ui, fr de ferestre, pustie... doar cu o oglind stricat n ea. n vis se privea n oglind i pornea s hohoteasc ca un nebun. n oglind vedea un btrn deirat, descul, mbrcat n zdrene, zoios, plin de bube... i atunci l apuca un fel de tremur, de fric... ncerca s-i gseasc plria. Nu o gsea i... n clipa aceea se trezea. Privea buimac i se linitea abia dup ce avea deplina convingere c toate-i sunt la loc. Umbla ca un lunatic, cotrobia, numra, aeza pn l prindeau zorii. ncerca s aipeasc din nou, dar ndat ce punea capul pe pern - visul i reaprea. Viaa, pentru el, pierduse orice strlucire. Pe zi ce trecea era tot mai convins c anume copiii lui Clin i vor aduce sfritul i groaza l nvluia ca ntr-o pnz de pianjen. n minte i ncolea un plan... Clin, nici cu gndul la primejdiile ce-l pteau. i cuta omul de-ale sale. Alerga ct era ziulica de mare s nu-l ajung nevoile din urm. Nevoile ns, nu-i fceau ocoliuri. Ddeau buzna din toate direciile. ntr-o bun zi, pe nepus mas, se pomeni omul fr' de lumin n cas. Cineva i furase lumina. - Ce ne vom face, tat? plngeau copilaii. Cum vom tri pe ntuneric? Ne este fric... - Nu v temei, i linitea Clin. Ct timp avei prini, totul va fi bine. i apoi, aduga el, privii ce lun frumoas lumineaz Pmntul! Luna strlucete acum pentru voi. ntunericul, le mai zicea Clin, e nfiortor atunci cnd vine din sufletul omului. S avei grij de sufletele voastre. S nu lsai s ptrund n ele ntunericul... Mai apoi, n plin iarn, au rmas i fr de cldur. n mica lor csu cu horboic era frig, aproape ca afar. - Ali copilai se bucur cnd vine iarna, i doar noi ateptm s treac mai iute. De ce, tat, l ntrebau bieii. De ce ne este att de frig? - Nu e vinovat iarna, puii tatei, ncerca s-i liniteasc Clin. Nu iarna aduce frigul cel mare. Rceala inimilor omeneti - iat cine aduce cel mai aprig frig de pe lume. ntr-o noapte, pe la un sfrit de ianuarie, peste ora s-au abtut nite vntoaice nebune. - Dac rmnem fr de acoperi se gndi cu tristee Clin, suntem cu totul pierdui. Spre diminea ns, vntoaiele s-au potolit. Clin a ieit afar. Vntul doborse civa arbori, desfcuse cteva acoperiuri, dar mica sa csu sttea neatins. n schimb ograda i era plin de crengi uscate smulse din btrnul stejar.

Stejarul se nla lng poart i fusese sdit acolo ht de str-strbunicul lui, om de o nalt cultur pentru timpurile de atunci, numele cruia l purta i astzi strada pe care locuiesc. Clin a intrat n cas nemaipomenit de fericit. - Copii, a zis el, vom avea cldur. Vntul i-a smuls stejarului nostru toate crengile uscate. Nu v facei griji. Arborele e neclintit. La primvar va fi i mai verde, i mai puternic... Dar chiar dac din clipa aceea au nceput s fac focul n sob, copilaii tot s-au mbolnvit. Au czut bolnavi toi deodat. A doua zi, Ana, ntr-un suflet alerg cu ei la medic. Medicul, un omulean scund, cu o plrie alb, dar care, nu se tie de ce, prea neagr, cu o fa creia nu-i puteai deslui trsturile i examin pe copii, apoi i se adres Anei: - Femeie, fii calm... - Dar... ce e, doctore? se albi Ana la fa. - Zu, nici nu tiu cum s-i zic... - Spune-mi, nu trgna. M voi strdui s m stpnesc. - Pi, femeie, copiii dumitale sunt grav bolnavi... - Doctore... ncerc s spun ceva Ana. - Ateapt, o soluie totui exist... - Ce soluie, doctore? se nvior un pic femeia. - Pi, ca s-i salvezi copilaii va trebui s cheltuieti o avere. Nu tiu dac eti pregtit. - Sunt pregtit de orice. mi dau i viaa dac trebuie. - Ei hai, las! Nici chiar aa... Ar fi destul s-i vinzi, de exemplu... casa. - Casa? opti Ana pierdut... - Ai dreptate. S rmi pe drumuri, tocmai cu ase copilai, mi dau seama, nu e lucrul cel mai potrivit. Te neleg, cci de... suntem cu toii oameni, de aceea i-a mai propune ceva... - Zi-mi, doctore, nu m crua, i reveni Anei un pic sngele n obraz. - E simplu de tot. Te vd femeie voinic i cred c nu se va ntmpla nimic dac, de exemplu, i vinzi un rinichi, sau un plmn - orice... - Vai, doctore, nici o problem. Chiar i-a fi recunosctoare. Spune-mi, ce trebuie s fac?

- Vii mine, o tipri uurel pe spate doctorul. Acum ia aceste pastile. Le bei ca s fii mai linitit. Doctorul cu plrie alb, care prea neagr, o petrecu amabil pe Ana i pe copilai pn la u. Ana s-a ntors la csua sa lipsit de lumin i de cldur, dar totodat cald i luminoas prin dragostea celor ce triau n ea, cu sperana n suflet. Clin nu era acas. i-a culcat copiii, i-a nvelit, apoi timp ndelungat a stat la cptiul lor. Pe neprins de veste, prin cmar se rspndi un parfum fin. Femeia ncerc s afle de unde vine parfumul. Zri n grind un bucheel de flori uscate. Erau florile copilriei sale. Flori rare, pe care ea i maic-sa le adunau cu grij de prin ponoare, n fiecare var. Acele flori aveau nsuiri medicinale miraculoase. Fcu iute o fiertur. i trezi pe biei i le ddu s bea. A doua zi copilaii alergau veseli pe afar. Nici pomin de boal... Clin nu a tiut niciodat de cele ntmplate. n schimb i-a amintit de bucheelul de "vise". i-a amintit de ntmplarea de pe pod. n urmtoarea noapte, Clin i-a aezat rmiele florilor sub pern. i a avut un vis. Unul ciudat, dar foarte frumos. Cnd visul i se repet, ncepu s cread c acolo, pe pod, nu avusese o vedenie, ci totul fusese real. A existat btrnul. A existat i cel care-i spunea "legea". Pe unde o fi oare acum bietul btrn? Pe unde o fi burduhosul cu picioarele scurte? Uneori i se prea c vecinul, stpnul castelului de vizavi, e chiar cel de-i smulsese odinioar bucheelul de "vise" din mn. De altfel, ntlnea n cale nenumrai oameni ce parc semnau leit cu cel de pe pod. Totui ceva i deosebea. Glasul... Glasurile lor erau diferite. Unii abia de strecurau cuvintele, alii, dimpotriv - mpucau cu cuvntul. Cei mai muli vorbeau aa nct nu pricepeai nimic din ce zic. Principalul ns era c toi preau c nu au fa. La o adic Clin nu prea avea mare treab cu burduhosul de pe pod. Totui a rmas surprins de asemnarea izbitoare a directorului colii unde i mergeau copiii cu acel individ. coala se afla alturi de mica lor csu cu horboic. Mihi, mezinul, tocmai merse n clasa-nti. n acea coal nvase cndva i Clin. ntr-o zi, directorul l-a invitat n cabinetul su. Fr s-i scoat plria de pe ochi porni s-i vorbeasc n grab: - nelegi dumneata, domnule Clin, coala noastr e cea mai bun coal din ora. De aceea legile i cerinele noastre sunt un pic altfel. nelegi? - neleg, domnule, de ce s nu neleg?

- Atunci s trecem la subiect. Noi, pedagogii mpreun cu prinii am hotrt c trebuie s introducem legi noi, pe care fiecare elev, printe, va fi dator s le respecte. ine minte acest lucru! - Dar... - Stai, domnule, nu te pripi. Acui i explic... - Pi, nc nu am zis nimic. - De zis, dumneata nu ai zis, sunt convins ns c te-ai gndit... - Nici de gndit nu e voie? ntreb mirat Clin. - Hotrt c nu. n coala asta, pentru toat lumea gndesc eu. Ai neles, domnule? - Da, se grbi s rspund Clin, fsticindu-se i mai mult. - Frumos din partea dumitale, foarte frumos. Mai ales c e i spre binele copilailor, c doar nu le doreti rul, nu? - Aa e... - tiam eu... Ei, iat, ne-am abtut de la tem. Despre ce vorbeam? Ah, da. Despre legi. Ziceam c noile noastre legi sunt ct se poate de simple. De una dintre ele, ns, depinde reuita la nvtur a fiecrui elev n parte. Clin l asculta pe director i se ntreba: "De ce oare, n ultima vreme ntlnesc atia indivizi care niciodat nu-i scot plriile negre de pe cap?" - Cunotinele pe care le acumuleaz elevii, continu directorul, sunt direct proporionale cu felul lor de a se mbrca. Noua lege presupune c nici un copila nu trece mai departe de pragul acestei coli dac, Doamne ferete, i se va descoperi n hinu o guric orict de mic. - Adic cum, ntreb nedumerit Clin. - Vezi? se nfurie directorul. tiam de la bun nceput... Eti unul dintre ia... care nu gndesc cu capul. Presupun c i haina dumitale e plin de guri. Cred c i copilaii nu-i prea strlucesc la nvtur... Ar fi mai nelept s le gseti de pe acum o alt coal. - Dar... domnule... Aici am nvat eu, prinii, bunicii mei i aici mi vor nva i copiii. V rog, domnule, explicai-mi. Vom respecta legea. - Nu prea cred, ns, fie... Mai explic o dat... Gurile din hinua unui copil sunt pur i simplu molipsitoare. O astfel de gaur provoac guri imense n buzunarul unui pedagog. Un pedagog cu o gaur n buzunar e un om demoralizat i atunci, te ntreb, domnule, despre ce reuit la nvtur mai poate fi vorba?

- A-a-a, se scrpin Clin la tmpl. Iat, deci, cum stau lucrurile... Acum am neles. Totul e foarte simplu i totodat... foarte complicat. - Deci, ne-am neles, adug directorul, nici o guric... Legea trebuie respectat. - Ne vom strdui, ne vom strdui, rspunse abtut Clin i porni spre u. - nc ceva foarte important. Ceva care i vizeaz doar pe prini. De acu nainte n coal vor intra doar acei prini, care vor fi mbrcai, cum s-ar zice, la patru ace. Problema e c de curnd am instalat o nou u la intrare, una foarte performant... - Dar, domnule director, ua veche, nici pe departe nu era veche, se opri Clin n loc... Chiar eu, anul trecut, am cioplit-o i am instalat-o... - Am schimbat-o. Ua dumitale era nvechit moral. Acum avem o u minunat. i se nchide pur i simplu n nas, dac nu eti dichisit cum se cuvine. Ce vrei, nu suntem o coal obinuit. Pe Clin l trecut sudorile. - i, ntreb el, e absolut necesar, adic la patru ace... - Ar fi mai bine poate s v procurai iat o plrie uite-aa, ca a mea, dar, zmbi semnificativ directorul, sunt convins c dumneata niciodat nu vei avea parte de o asemenea plrie... Cnd a venit acas, Clin i-a povestit totul Anei. Au cercetat hinuele copiilor i s-au ngrozit. Au descoperit mulime de gurele... - Ce vom face? ntreb abtut brbatul. Ana nu tia ce s fac. - tii ceva, zise ntr-un trziu Clin. Mine nu trimite copiii la coal. Ua cea nou li se va nchide n fa. Pn le cumprm hinue - s stea acas. Plec imediat la patron. Nu mi-a pltit de jumtate de an o para chioar. l voi ruga, i voi explica... M va nelege... Are i el copilai... Spre marea uimire a lui Clin, patronul semna leit cu vecinul i cu directorul colii. Cu o singur deosebire - cnd vorbea sta, parc tia cu cuitul. S-a ntors acas i mai abtut. - Ce ai, ntreb Ana, vzndu-l att de negru la fa. - Nimic... M-a alungat... Ca pe un cine... mai ru chiar. Mi-a zis c m vede pentru ntia dat i c nici vorb s-mi fie dator. Uite-aa. A chemat doi din tia, cu pistoale la bru, le-a ordonat s m arunce n strad... Am lucrat atta amar de vreme fr s fiu remunerat.

- Las, Clin, linitete-te, ai scpat cu via i de-acu e bine. Vom gsi o soluie... n noaptea aceea, pn n diminea, Ana a cusut. Acolo unde observa o guric, femeia nseila o floare. i erau acele flori nemaipomenit de frumoase. Semnau a flori de cmp. O vreme, copii nu au ncetat s umble la coal. Dar... numai o vreme. Nu se tie de ce, Dumnezeu, unora le d totul, altora - nimic. Chiar dac duceau o via plin de griji, natura i nzestrase pe copiii lui Clin cu mulime de talente. Spre invidia multora. Erau ageri la minte. Ca i taic-su, tiau n lemn, desenau, cntau i toate le fceau cu talent i cu tragere de inim. Mihi, mezinul, pe care fraii l porecliser Titirez, i ntrecea pe toi. Nu degeaba i ziceau Titirez. Pe toate le prindea din zbor, dar cel mai mult se pricepea la btut mingea. Nu reuise s ias bine de sub mas, c i ncepu s bat cu piciorul n minge. Chiar din clasa-nti, n coala cu pricina, devenise mare vedet. Ca s demonstreze tuturor c coala lor e o coal serioas, directorul, ori de cte ori avea delegaii strine, organiza meciuri de fotbal n care numaidect era prezent Titirez. - Bravo, Titirez, strigau de la tribune! Bravo! ine-o tot aa! Triasc Titirez! - Biatul sta, i plcea s se laude directorului, ne va scoate n lume, ne va face vestii. ntr-o zi, Titirez, pregtindu-se de un nou meci, se dezbrc n garderob i uit, n grab, s-i aranjeze astfel hinuele, nct s nu observe nimeni gurelele din dosul floricelelor. Cineva descoperi ce de-a gurele are vesta lui Titirez i fuga la dirigint. Diriginta abia atinse hinua. Cu buricul a dou degete, o ridic sus, apoi o arunc pe podea strignd: - S fie luat i aruncat! La gunoi! E, e, e... molipsitoare! i alerg la director... A doua zi, n faa bieilor lui Clin ua colii nu s-a mai deschis. Lui Titirez, ua i-a deschis-o un profesor. inea n mini un costuma nou-nou. Mic, mic, dar mndria colii, avea i mult mndrie personal. Nici n ruptul capului nu a dorit s primeasc costumaul. Au plecat de acas ase i s-au ntors tot ase. Colegii nu au neles niciodat de ce a plecat Titirez... - Clin, ntreba dezndjduit Ana, de unde i pentru ce attea necazuri pe capul nostru? Cum putea s tie biata femeie c toate li se trag de la vecinul de peste drum? - tia, triumfa ntre timp cel cu picioarele scurte, i vor lua lumea n cap, de vreme ce le-au fost fugrii plozii din coal. Vor pleca unde i va duce ochii Ha, ha, ha! rnjea el. n sfrit voi dormi linitit... ns nu a fost s fie. Clin nu avea de gnd s plece de pe strada sa. n scurt timp gsi alt coal. Ce-i drept coala cea nou se afla tocmai la captul oraului. n schimb avea

uile din lemn de stejar i se deschideau vraite n faa oricrui copil. Acum bieii lui Clin se trezeau cu noaptea-n cap ca s reueasc la ore. Hinuele mpnzite cu floricele, ghetele ponosite - nu mai deranjau pe nimeni. Profesorii se mndreau cu copilaii lui Clin. coala devenise centrul ateniei ntregului ora. Omul cu plrie neagr de peste drum i ieea din mini. Uneori i ridica privirile pierdute spre cer i optea n netire: Ajut-m, Doamne! Izbvete-m de blestematul la de vis care m chinuie ani n ir, izbvete-m de aceti vecini de care-mi este att de fric... Nu mai pot... O s ajung la balamuc. La balamuc, Doamne! Arat-mi calea cum s m descotorosesc de cei ce rvnesc la averea mea. Fii milostiv, Doamne, se tot ruga el n vreme ce n minte i ncoleau noi i noi planuri. ntr-o zi Ana l-a trimis pe Titirez la bcnia din col s cumpere pine. Copilul s-a ntors cu minile goale. - Unde e pinea, Mihi, l-a ntrebat ngrijorat Ana. - Nu am cumprat. S-a scumpit pinea... De unde vom lua bani pentru pinic, mam? - Las, Mihi, a zis Ana, nu-i f griji! Ne vom descurca. n noaptea aceea, femeia nu a nchis un ochi. A doua zi, smbt, i-a trimis copiii la joac i a nceput o discuie cu Clin. - Dragul meu, a zis ea. Va trebui s plec... - Cum s pleci, unde s pleci? ntreb ngrozit Clin. - M voi ntoarce n satul meu de batin. Acolo m ateapt pmntul... Ateapt s fie muncit. Sunt convins c niciodat nu vei fi de acord s te rupi de rdcinile tale. Eu, ns, sunt nscut acolo unde vntul nu are opreliti. Triesc n acest ora mbcsit de ruti i de mirosuri urte doar de dragul tu i de dragul copilailor notri... Pentru mine aburul pmntului, btaia vntului n mijlocul ogorului, ropotul ploii - e nsi viaa. mi voi ara ogorul. l voi ara, l voi semna i voi crete pine. Pinea pe care n-o avem acum pe mas... - Nu e lucru femeiesc s ari, s semeni. S treieri... Dou mini de femeie trebuie doar s coac pinea. - Voi coace i pine... - Cum s le faci tu pe toate? E adevrat, sunt orean, dar voi merge cu tine... Aceast ar, acest pmnt e al nostru, al tuturora. E pmntul strmoilor, care l-au hrnit cu osemintele lor i l-au fcut s fie roditor i bogat. Strmoii... sunt rdcinile noastre i atta timp ct avem rdcini, ne vom ine, Anu. Ne vom ine... Uneori, adug Clin n oapt, primvara, cnd nfloresc pomii, mi se pare c florile parfumate sunt sufletele celora ce au locuit cndva pe aceste meleaguri. Strmoii ne privesc cu ochi de floare, Anic, i ne ajut la greu... Vom crete pinea! mpreun vom crete-o...

De la un timp, omul de peste drum nu mai zrea pe nimeni n ograda lui Clin. - Poate c m-ai auzit i pe mine, Doamne, i fcea el stngaci semnul crucii, bucurndu-se c, n sfrit, planurile lui au dat road. Nu credea i nu crezuse vreodat n Dumnezeu. n ultima vreme ns, i tot ddea ghes cu bisericile. Devenise un fel de mod. Muli de-alde el veneau la sfnta biseric, nu ca s-l roage pe Dumnezeu s le ierte pcatele, c pcate aveau i fceau cu nemiluita.. Veneau de dragul ochilor lumii. Ba chiar unii i scoteau hainele obinuite i mbrcau sutane. Se prefceau c aduc cuvntul Domnului n sufletele oamenilor. Domnul, ns, pe toate le vedea, pe toate le tia. Orict ar fi ncercat omul cu picioarele scurte s se descotoroseasc de Clin i de copiii acestuia - i Clin i bieii erau bine, sntoi, chiar mai mult - bieii crescuser nali, frumoi, puternici, spre invidia multora. E drept, acum plecau tot mai des, mai ales vara, la pmnt, la ar - s-i creasc pinica. Pinea ce-i ajuta doar s nu moar de foame, cci i aici, departe de ora, lucrurile nu erau prea bune. La nceput, Ana nu i-a recunoscut satul. Avea satul ei ceva din tristeea stelelor, atunci cnd, pe neprins de veste, pe cer dau nval nori cenuii i le acoper strlucirea. Rmas fr de bujorii din obrajii feticanelor, fr de chiotele flcilor, era trist satul. Nu mai avea satul fete mari i flci. Nu se jucau nuni, nu se serbau cumtrii i peste tot dinuia tristeea. Pn i pmntul era trist. Nelucrat, nemngiat de brae vnjoase i tinere, pmntul, altdat roditor i mnos, acum nu mai vroia s dea road. i vroia, pmntul, copiii acas. Dar copiii plecau... Fugrii, mnai de mini nevzute, copiii satului i luau lumea-n cap i se duceau... Unde i duceau ochii. Lsau n urm doar tristee i mhn... Aa era satul Anei acum. Scldat n lacrimile btrnilor rmai fr de sprijin la btrnee... Ct timp nu-i vedea vecinii, omul de peste drum se simea n apele sale. Chiar dac l mai chinuia visul, primejdia i se prea depit. ntr-o zi ns, i-a vzut pe toi ase biei, nali, frumoi, intrnd n ograda csuei cu horboic i inima i s-a oprit n loc. - Mi-a venit sfritul, a urlat el n netire. Dac nu ntreprind ceva imediat - pot s-mi iau adio de la bogiile mele! Uite-i, Doamne, cum cresc ca din ap! i terg de pe faa pmntului! i nimicesc... Pn acum am fost prea uman... Prea cumsecade... Spre sear, lng csua lui Clin s-a oprit o namil de main ce scotea sunete sinistre din motor i scrnea asemenea unui balaur. Maina prea c nu e ghidat de nimeni. Cui s-i dea n gnd c e condus din umbr? Avea o misiune diabolic - s transforme csua cu tot ce-i viu n ea, ntr-un morman de pietre... Mai apoi locul ar fi fost nivelat, curat, s-ar fi semnat iarb, pe margine s-ar fi plantat brazi, arbori ce-i au vemntul mereu acelai i lumea ar fi pit pe gazon fr si pese c de fapt, pete pe morminte. De acest lucru, omul cu picioarele scurte era absolut convins. Mai mult dect orice, i-ar fi dorit ns n primul rnd s scape de stejarul din faa portiei. Auzise de pe undeva c, cic stejarii de prin prile locului le dau trie i

putere celora ce locuiesc n preajm i probabil anume arborele e de vin c nu se poate descotorosi de vecini. Stejarul... Da. Stejarul... l va smulge cu tot cu rdcin. Dar... i el locuiete n preajm. i el e de prin prile locului. Atunci? Nu, el e altfel, stejarul nu-l va ajuta niciodat... Tocmai n clipa cnd maina vru s-i ia avnt, lng mica csu cu horboic se opri un grup de turiti strini. Planul omului cu picioarele scurte nu funcion nici de ast dat. Cum s drmi, s nimiceti ceva din ceea ce au atins, au pipit strinii? Acetia nconjuraser stejarul, ncepnd s-l pipie i nu mai ncetau s se mire de vigoarea i de frumuseea lui. Apoi, la un moment dat, au observat horboica din lemn. Ceva mai original i mai frumos nu mai ntlniser. - De unde atta miestrie i talent, se tot ntrebau strinii? De unde atta har la nite biete fiine chinuite i horopsite de soart? Acolo, n ara lor, asemenea talente ar fi fost purtate pe brae. Deodat, grupului de strini i se altur un btrnel josu, cu faa cuminte, cu prul, barba i mustile albe ca neaua. - Aici locuiete Titirez i cei cinci frai ai si? ntreb binevoitor btrnul. - Aici, om bun, aici... i-a rspuns Ana. ase flci, btrnul i strinii, au stat de vorb la msua de sub stejar, pn seara trziu. Cnd au intrat bieii n cas, Anei i-a sfrit inima. - Nu te ntrista, mam, a mbriat-o Titirez. Nu s-a ntmplat nimic. - Ba nu, Mihi, s-a ntmplat. mi spune mie inima... - Da, mam... - Zi-mi, Mihi. Vorbi tefnel, biatul mai mare: - A venit vremea, mam, s ne lum zborul. Privete, ne aplecm cnd intrm pe u... Am crescut. Trebuie s ne cutm de viaa noastr. Vom pleca. Toi ase. Cu strinii. n ara lor. n ara noastr, cei de-alde noi nu au loc, tii bine. Ana ncepu s plng. - Mam, nu plnge. De ce s rmnem? - Acas e acas, a optit Ana. n ara ta e n ara ta. - Ce fel de ar, mam, ce fel de cas? Aici ni s-a furat ceva ce nimeni, niciodat nu ne va ntoarce - copilria. Atunci cnd trebuia s zmbim, noi plngeam. Plngeam iarna

de frig i de ntuneric. Plngeam vara cnd treceam pe lng cireii doldora de ciree coapte i dulci, iar noi nici nu le tiam gustul. Vom pleca. E unica u ntredeschis de unde rzbate o raz de lumin. Poate vom reui, poate nu. N-avem de unde ti. Ceea ce tim e c ntr-o bun zi ne vom ntoarce. i dac acum nu avem puteri, atunci vom avea... i vom face totul ca zmbetul copilailor de pe aceste meleaguri s nu le dispar vreodat de pe buze. Toi copilaii merit s zmbeasc. Crede-ne, mam, i... blagoslovete-ne. - Bine, flcii mamei, abia a optit Ana. Plecai! Dumnezeu s v aib n paz! Bieii au mbriat-o. - Dar, a adugat Ana, s inei minte un lucru! M voi ruga pentru voi s avei o via frumoas acolo, printre strini. S v strduii ntotdeauna s reuii doar prin munca voastr cinstit i prin talentele cu care v-a nzestrat Dumnezeu. Mi-e team, ns, c chiar de vei avea tot aurul lumii, nu v vei simi pe deplin fericii, cci lsai n urm ceva ce nu v va permite, oriunde n alt parte, s fii ca acas... Pe obrajii Anei curgeau dou priae de lacrimi. - Ne vom ntoarce, mam. Nu plnge, au linitit-o feciorii fr s dea prea mare importan vorbelor ei de mai nainte. Ne vom ntoarce i vom construi n ograd o cas mare, unde vom tri fericii cu toii. n noaptea aceea Ana iari a cusut. - Ce tot coi acolo, An, o ntreb Clin. Culc-te, mine vom avea o zi grea... - Aripi cos, Cline. A doua zi, csua cu horboic arta trist i prsit. Cnd afl c bieii lui Clin au plecat, omului de peste drum i slt inima-n piept. Nu mai avea de ce s se team. - O, o, o! rnji el, n sfrit mi voi recpta somnul! Dar de unde? Ca i mai nainte - se trezea pe la un miez de noapte, ngrozit, scldat n sudori. Iar i iar pornea s umble buimac prin castel, scotocind, controlnd, numrnd, blestemnd pe toi i pe toate... i ura att de mult pe cei ce-i prea lui c sunt mai prejos ca el... Din tia ntlnea la tot pasul, nct uneori plnuia s-i ia bogiile i s plece. Undeva departe. Pe o insul, unde nu exist oameni... tia ns c e imposibil. Paradoxal, dar anume fr de omuleii necjii i simpli nu ar fi putut exista nici el, cci tria datorit urii pe care le-o purta. Era vampir. Avea nevoie de energia lor. Nu-i ddea seama c anume energia strin i provoac frica. O fric imens, care l mcina. Se gndea mereu c atta timp ct poart pe cap acea plrie neagr cu borurile largi, nu-l prea pate mare primejdie. De aceea i ndesa tot mai adnc plria peste ochi. Noaptea ns, cnd rmnea de unul singur n imensa-i fortrea, plria i aluneca de pe cretet. Prin zidurile

groase ale castelului, ajungeau pn la el vaiete, bocete, plnsete de copii i de btrni necjii, iar dnsul nu vroia sa aud, s vad nimic i asta l scotea i mai tare din mini. Apoi venea visul... Clin i Ana preau s fie mai fericii ca omul cu picioarele scurte. Bieii au plecat, iar Ana a rmas cu inima frnt. Pe lng tristeea ce-i inundase sufletul, amarnic o mai durea locul de unde i smulsese aripile. Clin o vedea mereu abtut, pus pe gnduri. ntr-o zi ns, ntorcndu-se acas, o gsi vesel i bine dispus. - Avem cumva veti de la copii? ntreb Clin mirat. - Nu, se posomor iari Ana. Nici o veste... Foarte curnd ns, i recpt buna dispoziie. Nu trecu mult i Ana aduse pe lume o minune de copila, pe care l botezar Gheorghi. Clin l numea Prslea. Prslelul tatei. i era Prslelul tatei o adevrat minune. Cnd i-a venit vremea de coal, l-au dat n clasa a treia, cci cei de o vrst cu el erau prea mici pentru mintea sa. nva n aceeai coal unde i nvaser i fraii. Biatul tia c, undeva prin lume, are nite frai i tare i mai era dor de ei. Cnd ncerca cineva s-l supere, i proptea picioruele n pmnt i, ca un adevrat brbat, le striga adversarilor si: Las-c vin ei, bdicii mei... - Bdicii ti? Rdeau cei mai muli, ia-i de-o grij. Nu mai vin. S-au prpdit. Au fugit de srcie i s-au prpdit. Nu ai tu pe nimeni... Aici, biatul devenea copil. iroaie de lacrimi i inundau obrjorii. - Nu-i adevrat! le striga. Vor veni! Dac nu vor veni singuri, i voi aduce eu! Cnd voi crete! De dorul frailor, Prslea se aeza uneori la msua din umbra stejarului i ncepea s cnte. nvase cntecul de la maic-sa. Cnta cu o voce att de cristalin i de curat, nct trectorii se opreau n loc s-l asculte. Cnd se stura s cnte din gur, copilul ducea la buze un fluiera meterit de Clin. Din mldia aia de soc se revrsau peste ora sunete ce se prelungeau n sufletele oamenilor asemenea unui balsam tmduitor. - Srmanul Clin, srmana Ana, uoteau cei de-i cunoteau. l vor lua i pe sta strinii. C prea frumos cnt, prea frumos... n uotelile lor negreit c exista un grunte de adevr. De la un timp tot mai des veneau strinii s-l vad pe Prslea. l fotografiau, l filmau. Scriau despre copilul minune dintr-o ar, ht de la captul pmntului, prin ziarele lor. Lucru ciudat. Clin nu se mpotrivea. i zicea omul c mcar unul din cei ase aude, citete i le spune celorlali c acas i ateapt un prslel mititel i, ia vezi, se ntorc cu toii s-l vad...

i era drag Gheorghi, dar amarnic i mai era dor i de bieii plecai. n sufletul su se simea vinovat. Se cznea i i zicea c poate nu a fcut totul, nu a muncit ndeajuns, odat ce i-au plecat copiii att de departe. ntru-una din zile, neastmpratul de Prslea gsi n coarda podului cteva floricele uscate. - Ce flori sunt astea, tat? ntreb copilul. - Nu tiu, Prsleo, i-a rspuns Clin. tiu doar c n aceste flori st ascuns un vis. Un vis frumos pe care l visez ori de cte ori are s mi se ntmple ceva deosebit. - i l-ai visat de multe ori, tat? - Da, copile. De exemplu nainte de a te nate tu... Noaptea, Clin vis iari visul. A doua zi, cnd ieea pe porti l zri pe vecinul de peste drum. I se pru schimbat. Aceeai plrie pleotit peste ochi, aceeai burt enorm, vecinul ns tremura din toate mdularele sale. - Ce-o fi pit, se ntreb, Clin. O fi avnd omul necazuri. Dumnezeu s-l aib n paz. i cut de drum. Dar simi deodat c vecinul l privete cu ur i grbi pasul. Nu pricepea cu ce l-o fi suprat. Clin i zise c n ziua n care i visase visul nu poate s i se ntmple nimic ru. Cu toate acestea toat ziua l mcin o nelinite neneleas. Cnd n sfrit i se termin ziua de lucru, Clin se grbi acas. Cobor la staie i, de cealalt parte a strzii, l observ pe Gheorghi. Biatul prea agitat. i gesticula ceva, i vorbea, dar din pricina huruitului de maini nu desluea nimic. Pe neprins de veste, copilul se desprinse de pe trotuar i travers strada n fuga cea mare. n aceeai clip, din poarta vecinului se smunci o main mare, neagr, cu sticlele fumurii. Maina se npusti cu o vitez nebun n direcia lui Prslea. - Prslea... Prslea, murmur Clin nepenit de groaz. Apoi, ne mai judecnd, se arunc n faa mainii. Reui s-l mping pe Gheorghi de pe partea carosabil pe trotuar... Cnd i reveni - l ntrezri pe Prslea aplecat deasupra sa. - Ce e, tat? De ce ai czut? Te simi ru? l ntreb Gheorghi ngrijorat. - Prslelul tatei, puiul tatei, l trase Clin la piept. Unde e maina? - Care main, tat? Nu a fost nici o main. Clin se ridic. Privi n jur buimcit. - Cum adic? Maina ce s-a repezit din poarta vecinului... Cel cu castelul de vizavi. Doamne, dac nu m nimeream prin preajm, dac nu reueam s te mping pe trotuar...

- Tat, te-ai mbolnvit, i puse mna la frunte biatul. Despre ce main vorbeti? Despre care castel? Nu a fost nici o main. Nu mai e nici un castel. Privete! n locul castelului acum e teren liber. Un teren larg, acoperit cu iarb mustoas i verde. Clin privi uluit n jur. Rmase stlp de uimire. Pe marginea terenului despre care i vorbise adineauri Gheorghi se nlau apte mldie de stejar. A doua oar n via i se pru c are halucinaii. - i totui a fost ceva, murmur Clin. Am vzut maina cu ochii mei. - Hai, tat. Eti obosit. Te-ai speriat fr de pricin. - Dar a fost... - i spun ce-a fost. Te-am observat cnd ai cobort din troleibuz i am alergat naintea ta ca s-i dau vestea cea mare. Tocmai atunci a aprut btrnul ce st acum uite colo, pe marginea trotuarului. Cnd a ajuns n dreptul meu, boorogul a ridicat crja i, pare-se a vrut s m loveasc. L-ai observat, te-ai repezit, i-ai smuls crja i i-ai aruncato ht ct colo. Din ntmplare i-ai atins i vrful plriei. Iat atunci btrnul s-a nfuriat ru... S-a aruncat asupra ta ca un turbat. Ai vrut s te aperi, dar te-ai mpiedicat i ai czut... Cine e btrnul, tat? l cunoti? Clin n sfrit l observ pe cel de sttea grbovit nu departe. l vzu fr de plrie i... l recunoscu. Era el, omul de pe pod. Nu mai avea nici o ndoial. Doar c acum mbtrnise ru de tot. Se apropie de btrn i l ntreb: Ce i-a fcut acest copila, omule, de ai vrut s-l loveti? - Eu? Am vrut s-l lovesc? i-o fi prut... - Ba nu mi-a prut. - Da! strig cellalt deodat. Am vrut s-l lovesc! Ca s nu mai traverseze niciodat la verde... - La verde? se mir Clin. Pi, eti nebun, omule. Apoi nu mai zise nimic. l vzu pe btrn att de nenorocit nct i se fcu mil. Ridic plria i toiagul i i le ntinse: - Ia-le i hai s te ajut. - Tu? fcu ochii ct cepele moul. S m ajui? Crezi c nu mi-am amintit? url el deodat. Ani la rnd am presimit c nenorocirea mi va veni de la tine i de la plozii ti! i iat c presimirile mele s-au adeverit. Atta timp nu am tiut c eti cel de pe pod... Acuma tiu... M-ai nenorocit... - Dar ce i-am fcut, omule? Zu, nu pricep? - Ce mi-ai fcut? Mai ntrebi? Privete! Nu mai am nimic. Mi-ai luat totul...

- Vino-i n fire, omule! Nu i-am luat nici un capt de a. - Ba mi-ai luat. Ceea ce am avut eu, tu i ncii ti nici n vis n-ai visat. Crima cea mare a voastr e c mi-ai dat jos plria. Odat cu plria au disprut i celelalte. Te-ai rzbunat... Pentru atunci, pe pod. Eti mulumit? - Nu tiu dac sunt mulumit, sunt ns convins c aiureti. Te vd btrn, nenorocit i vreau s te ajut. - Doamne! Doamne! url btrnul. Uit-te la el! E total imbecil! ine una i bun: s te ajut, s te ajut... Nu am nevoie de ajutorul vostru! Chiar nu nelegi? Cei de-alde mine nu se dau btui att de uor! Noi vom fi ntotdeauna! Pretutindeni! Cu voia sau fr de voia celor de-alde tine... Alta e problema mea, o ls un pic mai moale, la un moment dat, moul... Ascult...Vrei s-i povestesc? - Ce s-mi povesteti, omule? Las-m n pace. M grbesc... M ateapt copilul. - Doar cteva vorbe, l implor fostul vecin pe Clin. Te rog! Fii om! Ascult-m... - Bine, zi... - tii, ncepu btrnul privind speriat prin pri, atunci... pe pod... Mi-am strecurat i eu un bucheel n buzunar... Din acea clip nu am mai avut linite. Nici zi, nici noapte. Visul... Visul m omoar. Nicidecum nu pot s scap de blestematul de vis. Spune-mi, poate cunoti vreun remediu? - Hai, tat, hai acas, l tot trgea, ntre timp, Gheorghi pe Clin de mnec. Avem o mare surpriz. - Ce surpriz, Gheorghi? Despre ce vorbeti? Ateapt... Bine. Hai... - Nu tiu, moule, se adres Clin fostului su vecin. Zu, i-a fi spus, dar nu tiu, nu pot... - Nu poi, i strig btrnul din urm, nu tii!? Ba le tii voi pe toate! S fii blestemai! Cu toii! Voi pleca de aici, dar ine minte - m voi ntoarce! M voi ntoarce i m voi rzbuna! Deodat Clin se opri. n faa ochilor i veni imaginea unui biat bondoc cu obrajii viinii... Era vru-su mai mare Toader. Toader se enerva foarte uor. ipa, btea din piciorue i, mereu promitea tuturor c se va rzbuna. Copiii l porecliser Rotofei Ivanci, dup numele unui motna din poveste. n copilrie - prinii lui, mpreun cu el, au plecat departe. De atunci Clin nu a mai auzit nimic despre ei. Acum i-a amintit c atunci, pe pod, omul scund i s-a prut cunoscut. - El e. Vrul meu Toader... Doamne, ce se ntmpl cu lumea asta?

Clin ntoarse repede capul. Vroia s-i zic moului c sunt veri. Vroia s-l mbrieze i s-i aminteasc de copilrie. Dar, pe locul unde o clip n urm fusese btrnul, acum nu mai era nimeni. - Tat, hai! Iar te-ai oprit... - Ateapt, Gheorghi, ateapt... - Tat, dar acas avem o mare surpriz. - mi vei spune pe urm, Prsleo. Acum s trecem mai nti pe la biseric. - Ce biseric, tat? Nu nelegi... - Ba neleg... Am de vorbit cu printele Ion. n mica bisericu, n afar de un btrnel n sutan, nu mai era nimeni. - Printe, se apropie Clin de preot. Am venit... adic a vrea s-i povestesc ceva. Un vis. Poate dumneata mi vei putea tlmci semnificaia lui. - Fiule, i-a rspuns printele Ion. Sunt doar un simplu slujitor al bisericii. Nu tiu dac m pricep n vise. Dar, povestete... Clin i-a povestit. ncepnd cu ntmplarea de pe pod. I-a spus i despre buchetul de vise. - Toat viaa am visat un vis frumos, printe. Niciodat nu am avut bogii i nici nu am rvnit la ele. Cea mai mare bogie pentru mine au fost ntotdeauna copiii. Dar, a continuat Clin, n vis se fcea c intru ntr-o cas drpnat pe dinafar, nuntru casei ns, gseam bogii nemaivzute, nemaipomenite. i toate bogiile din vis erau parc, ale mele, printe. Mi se spunea n vis c acea cas mi era lsat, prin motenire, de ctre strbunii mei. Ce-o fi nsemnnd asta? - E uluitoare povestea ta, fiule, i-a rspuns ntr-un trziu printele. Un singur lucru a putea s-i spun. Nici o bogie, nici o frumusee din cele create aici pe Pmnt de mna omului, nu are atta pre n comparaie cu frumuseea i bogia sufletului omenesc. Tot ce e frumos, e har Dumnezeiesc, fiule, i vine din sufletul omului. Sufletul e darul divin ce l primete oriice om de la Dumnezeu, atunci cnd se nate. Puini sunt cei ce prsesc aceast lume cu sufletul la fel de curat ca la nceput. Omul, fiule, e ca o cas. Sufletul e interiorul acestei case. Depinde de fiecare dintre noi cum pstrm curenia lcaului nostru sfnt... n lume sunt attea case prsite, pngrite. Atia oameni fr de suflet. Cu sufletele vndute diavolului. Oameni, ce-i amintesc de sufletele lor doar cnd le bate ceasul de pe urm... Clin i Prslea au ieit din biseric atunci cnd era deja ntuneric. nfloriser merii i parfumul florilor i mbtau cu mireasma. Clin se simea linitit, cu sufletul mpcat.

- Hai, povestete, Prsleo, l ndemn el pe biat. Ce surpriz? - Dar, dac m-am rzgndit? fcu pe mecherul Prslea. - Nu m necji... - Tat, sri n sus copilul de bucurie, au venit! - Cine a venit, copile? i se aprinse lui Clin inima. - Bieii au venit, tat! Azi diminea! - Care biei, Gheorghi, nu se dumerea Clin. - Cum care? Ai uitat? Fraii mei, tat! Bdia tefan, bdia Radu, badea Mircea, badea Vasile, bdia Ion i badea Mihai, tat! n noaptea aceea, bieii au stat de vorb cu prinii lor pn aproape de zori. La msua din umbra btrnului stejar. - V-a fost greu printre strini? i-a ntrebat Clin pe feciorii mai mari. - Greu, tat. Foarte greu. Dar ntotdeauna, cnd credeam c nu mai exist ieire, aprea un btrnel cu faa cuminte i ne ntindea o mn de ajutor... Acum suntem pe picioarele noastre, acolo, departe. Am reuit. Ne-am furit o via frumoas. - Atunci, ai venit doar aa, n vizit? ntreb Clin cu tristee n glas. - Nu, tat, i-a rspuns tefan, biatul mai mare. Am auzit despre Prslea i am hotrt s ne ntoarcem acas. Pentru totdeauna. Ne-am dat seama c aici am lsat ceva fr de care, oriunde n alt parte, niciodat nu ne vom putea simi pe deplin fericii. - i ce ai uitat voi acas, biei? - Rdcinile, tat! Rdcinile!

S-ar putea să vă placă și

  • Catalin Josan1
    Catalin Josan1
    Document2 pagini
    Catalin Josan1
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Cassa Loco2
    Cassa Loco2
    Document1 pagină
    Cassa Loco2
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Cassa Loc4
    Cassa Loc4
    Document2 pagini
    Cassa Loc4
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Celia
    Celia
    Document1 pagină
    Celia
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Catalin Crisan
    Catalin Crisan
    Document1 pagină
    Catalin Crisan
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Cassa Loco5
    Cassa Loco5
    Document1 pagină
    Cassa Loco5
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Cassa Loco6
    Cassa Loco6
    Document1 pagină
    Cassa Loco6
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Celia 1
    Celia 1
    Document2 pagini
    Celia 1
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Candy 3
    Candy 3
    Document1 pagină
    Candy 3
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Cassa Loco
    Cassa Loco
    Document2 pagini
    Cassa Loco
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Cassa Loco3
    Cassa Loco3
    Document2 pagini
    Cassa Loco3
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Cassa Loco1
    Cassa Loco1
    Document3 pagini
    Cassa Loco1
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Candy 5
    Candy 5
    Document2 pagini
    Candy 5
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Candy 2
    Candy 2
    Document1 pagină
    Candy 2
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Candy 4
    Candy 4
    Document1 pagină
    Candy 4
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Cabron
    Cabron
    Document2 pagini
    Cabron
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Anna Lesko2
    Anna Lesko2
    Document1 pagină
    Anna Lesko2
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Cabron 1
    Cabron 1
    Document2 pagini
    Cabron 1
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Candy 1
    Candy 1
    Document1 pagină
    Candy 1
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Candy 1
    Candy 1
    Document1 pagină
    Candy 1
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Anda Adam6
    Anda Adam6
    Document1 pagină
    Anda Adam6
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Anda Adam9
    Anda Adam9
    Document2 pagini
    Anda Adam9
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Anna Lesko4
    Anna Lesko4
    Document1 pagină
    Anna Lesko4
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Candy
    Candy
    Document1 pagină
    Candy
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Nou Document Microsoft Word
    Nou Document Microsoft Word
    Document7 pagini
    Nou Document Microsoft Word
    Cristina Rosca
    Încă nu există evaluări
  • Bosquito
    Bosquito
    Document2 pagini
    Bosquito
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Anna Lesko
    Anna Lesko
    Document2 pagini
    Anna Lesko
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Anda Adam6
    Anda Adam6
    Document1 pagină
    Anda Adam6
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Anda Adam2
    Anda Adam2
    Document2 pagini
    Anda Adam2
    Andreea Gabriela Colibaseanu
    Încă nu există evaluări
  • Anda Adam3
    Anda Adam3
    Document3 pagini
    Anda Adam3
    andreina_gabriella
    Încă nu există evaluări