Sunteți pe pagina 1din 4

Petre Ancua

Cum e cu Commedia, deci?


In expunerea de fata problematica pusa in discutie este Commedia dellArte. Asadar : Ce este Ea? Raspunsul edificator se afla in insasi denumirea sa. Asadar : Comedia = (gr. Komoida, cntec de srbtoare) este o specie a genului dramatic, n proz sau n versuri cu aciune i deznodmnt vesel i care satirizeaz realiti sociale, slbiciuni general umane sau prezint situaii hazlii . (Am tinut sa citez intocmai aceasta definitie intrucat imi pare ca reliefeaza foarte clar spiritul in care se desfasoara si commedia dellArte : veselie, satira, umor. Si atunci de ce sa o reformulez cand altii au zis-o atat de bine?). Continuam cu arta, care va sa fie, in fond, cea mai profunda expresie a creativitatii umane. Cu toate ca acest fapt nu se afla deloc departe de Commedia noastra, definitia ei porneste mai degraba de la sensul ceva mai vechi al cuvantului care identifica arta cu mestesugul. De altfel denumirea sa prima era Commedia allimproviso, termenul de dellarte aparand ceva mai tarziu. Ca tot veni vorba de timp, ajungem la a doua intrebare importanta : de unde vine? Ei bine, sunt unii istorici italieni cum ar fi : Roberto Tessari, Ferdinando Taviani, si Luciano Pinto, dupa cum scrie pe Wikipedia, care ar sustine ca aceasta s-ar fi dezvoltat ca urmare a crizei politice si economice a secolului XIV, devenind astfel prima forma de teatru profesionist. Prima atestare scrisa a unor reprezentatii de gen este facuta totusi in anul 1551. Cu toate astea sorgintea ei se pare a fi mult in spate pe axa temporala, aceasta inregistrand atribute ale farselor atelane.

Dar Cine este Ea? Formulata in acest fel intrebarea ar avea ca raspuns : Actorii. Pentru ca acestia sunt cei care ii dau viata prin mestesugul lor. Intrucat aceasta forma de arta reprezentativa era bazata inca de la inceputurile sale pe capacitatile interpretative, improvizationale, muzicale, acrobatice ale actorului, urmand ca text, desigur, o schema tipica a unui scenariu simplu numit, dupa cum bine stiti, canovaccio. Desigur putem spune, fara lipsa de modestie, ca actorul a insemnat intotdeauna si continua sa insemne chiar si in zilele noastre, elementul de baza al actului teatral (singurul element indispensabil de altfel). Ne permitem chiar sa-l si identificam cu forma teatrala in cauza, intrucat aceasta ii foloseste si ii pune in valoare cea mai mare capacitate de resurse. Motivul pentru care banuiesc ca am avut parte in timpul cursului de diversitatea de exercitii care au presupus antrenarea diferitelor mijloace de expresie. Spunem asadar ca actorul este motorul central al Commediei dellArte, asta presupunand intreaga sa gama de mijloace, nu doar cele fizice, nu doar cele mentale, nu doar cele emotionale, ci toate. Pentru simplul fapt ca actorul este, prin constructie, o fiinta complexa cu multe aspecte din care impartaseste; pentru ca in fond asta ii este menirea. Avem aici o prima explicatie a faptului ca acest stil nu poate exista doar ca forma, pentru ca actorul in sine nu reprezinta doar o forma. Am putea spune ca dansatorii fac asta insa pentru ca o miscare sa poata fi desavarsita si ea trebuie sustinuta din interior. Ajungem cumva la elementul esential pe care voiam sa-l punctez si anume ca partea cea mai importanta a intepretarii o constituie asumarea, lucru pe care l-am identificat ca fiind de baza si in cerintele acestui curs (asumarea si coordonarea tuturor mijloacelor pentru sustinerea unei directii ).

Motivul pentru care poate fi considerata schematica este dat de faptul ca ea se ghideaza atat in constructie cat si in tipologia personajelor dupa o schema tipica (canovaccio-ul are forma sa cat se poate de tipica, exista insusirile tipice fiecarui personaj ba chiar si miscarile si chiar costumatia tipica fiecaruia dintre ele, pentru ca in commedia dellarte clasica exista asa numitele tipo fixo ) si pentru faptul ca se pune mult accent pe exprimarea fizica a intentiilor. Iar o alta parte esentiala a commediei dellArte clasice o constituie masca, a carei lipsa am deplans-o in cadrul acestui curs intrucat ea oferea o capacitate mult mai mare de joaca si experimentare. Cu toate astea am apreciat foarte mult ideea construiri unei scene comice cu o libertate extinsa, si cu posibilitatea folosirii exprimarii marite si a lazzi-urilor specifice commediei dellarte ( o comedie in stilul commediei). Iar acum o sa incerc sa devin mult mai subiectiv si mai concret referindu-ma mult mai strict la experienta personala pe parcursul acestui curs. Am apreciat in primul rand simplul fapt ca au existat exercitiile de concentrare, energie si motivatie, pentru ca de obicei ele sunt destul de usor trecute cu vederea in pregatirea actorului. Avand in vedere ca totul este energie , pregatirii la acest nivel ar trebui sa i se acorde o importanta sporita cu atat mai mult cu cat actorul lucreaza cu ele in ambele sensuri si ar trebui sa fie nu doar un foarte bun cunoscator al lor dar si un foarte bun manuitor al acestora. Din fericire am avut parte de o instruire destul de amanuntita in acest sens in timpul precedentilor 3 ani de facultate iar reintalnirea cu acest gen de exercitii si modul in care ne-au fost prezentate a fost o reala bucurie. Un alt punct semnificativ a fost cerinta zambetului in timpul incalzirii care,

impreuna cu exercitiile motivationale reprezinta pentru mine un punct de plecare, pentru orice, excelent. Elementele de lupte scenice pe care le-am studiat au reprezentat in schimb o noutate si imi exprim doar parerea de rau ca nu au fost mai multe. Cu toate ca am resimtit lipsa mastii, intrucat am un anumit atasament fata de ceea ce inseamna ea si modul in care functioneaza, libertatea de a nu fi in cadrul unei anumite masti si mai ales modul in care poate fi folosita aceasta a fost o alta descoperire notificata. Unul din exercitiile pe care mi le-am insusit din timpul acestui curs este exercitiul de antrenare al ochilor, pe care insa nu il fac neaparat in procesul de incalzire ci imi vine in minte si la indemana sa-l folosesc oricand in restul timpului pentru ca nu este dependent de spatiu. Ca experienta personala as putea adauga urmatorul fapt: avand deja o anumita experienta cu commedia dellarte aveam deja un anumit mod de a privi lucrurile. Se punea un mai mare accent pe forma. De exemplu ni se cerea cautarea a cat mai multor feluri de exprimare (fizice) a unei emotii, a unei intentii, a unui gest. In momentul in care in timpul prezentului curs ni s-a cerut emotie sau stare, am considerat asta cel putin ciudat. Intre timp am realizat ca aceasta era de fapt cerinta de coordonare a celor 3 nivele, lucru crucial nu numai in cazul commediei dellarte dar poate cu atat mai mult aici. Aceasta insemnand de fapt si de drept : asumarea, elementul pe care l-am deprins ca fiind de baza si in acest tip de reprezentare. Mai concret de atat, punctele esentiale desprinse din acest curs sunt : libertatea, spiritul ludic, antrenarea continua a tuturor mijloacelor si zambetul pe buze! (as putea dezvolta cele expuse mai sus dar cred ca esentialul s-a spus, si pe deasupra mi-am impus sa ma incadrez in cele 4 pagini).