Sunteți pe pagina 1din 157
UNIUNEA EUROPEANÃ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ªI PROTECÞIEI SOCIALE AMPOSDRU FONDUL SOCIAL EUROPEAN

UNIUNEA EUROPEANÃ

UNIUNEA EUROPEANÃ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ªI PROTECÞIEI SOCIALE AMPOSDRU FONDUL SOCIAL EUROPEAN

GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ªI PROTECÞIEI SOCIALE AMPOSDRU

FONDUL SOCIAL EUROPEAN POSDRU 2007–2013

INSTRUMENTE STRUCTURALE

2007–2013

OIPOSDRU

Dumitru BORÞUN Valeriu FRUNZARU Dan PETRE ªtefan STANCIU

Modulul I – Iniþiere

Comunicare

Material pentru curs ºi exerciþii workshop „Generarea de metode ºi tehnici de învãþare”

Coordonator proiect: Dragoº ILIESCU

de învãþare” Coordonator proiect: Dragoº ILIESCU ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative

ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice

UNIUNEA EUROPEANÃ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ªI PROTECÞIEI SOCIALE AMPOSDRU FONDUL SOCIAL EUROPEAN

UNIUNEA EUROPEANÃ

UNIUNEA EUROPEANÃ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ªI PROTECÞIEI SOCIALE AMPOSDRU FONDUL SOCIAL EUROPEAN

GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ªI PROTECÞIEI SOCIALE AMPOSDRU

FONDUL SOCIAL EUROPEAN POSDRU 2007–2013

INSTRUMENTE STRUCTURALE

2007–2013

OIPOSDRU

Dumitru BORÞUN Valeriu FRUNZARU Dan PETRE ªtefan STANCIU

Modulul I – Iniþiere

COMUNICARE

Material pentru curs ºi exerciþii workshop „Generarea de metode ºi tehnici de învãþare”

Coordonator proiect: Dragoº ILIESCU

curs ºi exerciþii workshop „Generarea de metode ºi tehnici de învãþare” Coordonator proiect: Dragoº ILIESCU

Redactor: Dan Flonta Tehnoredactor: Olga Machin Coperta: Lucian Pricop ºi Cristian Lupeanu

PROGRAMUL OPERAÞIONAL SECTORIAL PENTRU DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE 2007–2013

Axa prioritarã 1: „Educaþia ºi formarea profesionalã în sprijinul creºterii economice ºi dezvoltãrii societãþii bazate pe cunoaºtere”

Domeniul major de intervenþie 1.3: „Dezvoltarea resurselor umane în educaþie ºi formare profesionalã”

Titlul Proiectului: „Stilul de învãþare ºi temperamentul ºcolarilor – instrumente pentru o educaþie creativã”

Numãrul de identificare al contractului: POSDRU/87/1.3/S/61341

Editor: ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative

Data: 1 septembrie 2010 – 31 decembrie 2012

„Conþinutul acestui material nu reprezintã în mod obligatoriu poziþia oficialã a Uniunii Europene sau a Guvernului României.”

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

BORÞUN, DUMITRU Comunicare: Modulul I – Iniþiere / Borþun Dumitru, Frunzaru Valeriu, Petre Dan, Stanciu ªtefan. – Bucureºti:

Comunicare.ro, 2012 Bibliogr. ISBN 978-973-711-341-2

I. Frunzaru, Valeriu II. Petre, Dan III. Stanciu, ªtefan

371

Cuprins

Introducere

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

5

Tema 1: Elementele structurale ale procesului de comunicare

 

6

Tema 2: Comunicarea interpersonalã

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

34

Tema 3: Comunicare nonverbalã

 

55

Tema 4: Comunicarea în grupuri sociale

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

81

Tema 5: Comunicare ºi alteritate socialã

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

97

Tema 6: Bariere în comunicare ºi depãºirea acestora. Tehnici de negociere

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

110

Bibliografie

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

132

Workshop

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

136

Test de evaluare cunoºtinþe

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

142

Introducere

Comunicarea este unul dintre domeniile de studiu cele mai stimulatoare ºi mai pro- miþãtoare. Cele mai diverse discipline concurã în acest moment la studierea matri- celor de procesare a informaþiei, a propagãrii, distorsionãrii ºi amplificãrii acesteia. Comunicarea a ajuns sã fie consideratã „miezul culturii, cunoaºterii ºi compor- tamentului social”. Unul dintre cei mai autorizaþi teoreticieni americani ai comu- nicãrii, John Fiske, scria în celebrul sãu studiu din 1982, Introduction to Communication Studies: „Comunicarea este o dimensiune centralã a vieþii noastre culturale; fãrã ea, orice tip de culturã moare. În consecinþã, studiul comunicãrii pre- supune studiul culturii în care este integratã”. În lumea de azi se afirmã un nou tip de responsabilitate, pe care istoria de pânã acum nu l-a cunoscut: responsabilitatea comunicaþionalã. Altfel spus, trebuie sã fim atenþi la ce spunem, cui spunem, cum spunem ºi când spunem; actul de co- municare a ajuns la fel de important ca orice alt act al omului. Nu mai este valabilã zicala „Am zis, n-am dat cu parul!”; sunt tot mai multe situaþiile în care „a zice” este mai grav decât „a da cu parul”. Un act de comunicare iresponsabil poate crea o serie de reacþii în lanþ pe care nu le mai poate controla nimeni, poate declanºa procese ireversibile, cu pagube imense. Acest lucru este valabil nu numai la nivelul relaþiilor interpersonale (de pildã, în familie), ci ºi în relaþiile de muncã, în spaþiul public ºi în relaþiile internaþionale. Datoritã dimensiunii sale culturale, comunicarea interumanã nu poate fi înþe- leasã fãrã a se lua în calcul aspecte de naturã psihologicã sau psihosocialã, cum ar fi scopurile comunicãrii, tipurile de comunicare sau obstacolele psihologice în calea unei comunicãri eficace.

Tema 1:

Elementele structurale ale procesului de comunicare

Definiþii

Existã foarte multe definiþii ale conceptului de comunicare, în funcþie de domeniile în care acest termen este folosit. Din aceastã multitudine am ales patru (Tran ºi Stãn- ciugelu, 2010):

„În sensul cel mai general, se vorbeºte de comunicare de fiecare datã când un sistem, respectiv o sursã, influenþeazã un alt sistem, în speþã un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le leagã.” (Charles E. Osgood, apud Tran ºi Stãnciugelu, 2010)

„Cuvântul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, aceasta include nu numai limba- jul scris sau vorbit, ci ºi muzica, artele vizuale, teatrul, baletul ºi, în fapt, toate comportamentele umane. În anumite cazuri, este poate de dorit a lãrgi ºi mai mult definiþia comunicãrii pentru a include toate procedeele prin care un mecanism afecteazã un alt mecanism.” (Shannon ºi Weaver, apud Tran ºi Stãnciugelu, 2010)

„Mod fundamental de interacþiune psihosocialã a persoanelor, realizatã în lim- baj articulat sau prin alte coduri, în vederea transmiterii unei informaþii, a obþinerii stabilitãþii sau a unor modificãri de comportament individual sau de grup.” (Tran ºi Stãnciugelu, 2010)

J. J. Van Cuilenburg, O. Scholten ºi G. W. Noomen (1998) definesc la rândul lor comunicarea ca fiind „un proces prin care un emiþãtor transmite informaþii receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra recep- torului anumite efecte”.

7

Particularitãþi ale comunicãrii

În lucrarea Teoria comunicãrii, Tran ºi Stãnciugelu (2010) menþioneazã câteva din- tre cele mai importante caracteristici ºi particularitãþi ale comunicãrii:

comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni în legãturã unii cu ceilalþi, în me- diul în care evolueazã;

în procesul de comunicare, prin conþinutul mesajului se urmãreºte realizarea anumitor scopuri ºi transmiterea anumitor semnificaþii;

orice proces de comunicare are o triplã dimensiune: comunicarea exteriorizatã (acþiunile verbale ºi nonverbale observabile de cãtre interlocutori), metaco- municarea (ceea ce se înþelege dincolo de cuvinte), intracomunicarea (comuni- care realizatã de fiecare individ în forul sãu interior, la nivelul sinelui);

orice proces de comunicare se desfãºoarã într-un context, adicã are loc într-un anume spaþiu psihologic, social, cultural, fizic sau temporal, cu care se aflã într-o relaþie strânsã de interdependenþã;

procesul de comunicare are un caracter dinamic, datoritã faptului cã orice co- municare, o datã iniþiatã, are o anumitã evoluþie, se schimbã ºi schimbã per- soanele implicate în process:

procesul de comunicare are un caracter ireversibil, în sensul cã, o datã trimis un mesaj, el nu mai poate fi „oprit” în „drumul” lui cãtre destinatar.

Scopurile comunicãrii

Este o naivitate sã credem cã singurul scop al comunicãrii dintre oameni ar fi transmiterea de informaþii. Orice act de comunicare are mai multe scopuri, chiar dacã ele nu sunt conºtientizate întotdeauna de cel care comunicã. De fapt, lipsa de conºtientizare a acestora este una dintre cele mai frecvente cauze ale comunicãrii

8

ineficiente. Borþun (2001) considerã cã principalele scopuri ale comunicãrii sunt urmãtoarele:

sã fim receptaþi (vãzuþi, auziþi, citiþi);

sã fim înþeleºi (mesajul nostru sã fie decodificat corect);

sã fim acceptaþi (mesajul nostru sã nu fie respins);

sã provocãm o reacþie (o schimbare de percepþie, de gândire, de interpretare, de atitudine sau de comportament). Psihologia comunicãrii, o disciplinã relativ nouã, dar cu multe rezultate experi- mentale notabile, ne atrage atenþia cã, în mod implicit, oamenii urmãresc ºi alte sco- puri atunci când comunicã. De pildã: sã-ºi afirme statutul de prestigiu sau sã se impunã în faþa altei persoane; sã-ºi reconfirme statutul în cadrul grupului, sã pri- meascã rãspuns afectiv, sã scape de plictisealã sau sã fugã de singurãtate etc. Existã ºi oameni cãrora pur ºi simplu le place sã se audã vorbind. În toate aceste cazuri este vorba de satisfacerea unor nevoi sufleteºti profund umane, pe care nu avem dreptul sã le combatem sau sã le dispreþuim, dar pe care trebuie sã le cunoaºtem, cãci altmin- teri nu vom înþelege reacþiile semenilor noºtri. Sau le vom înþelege greºit.

Relaþia dintre comunicare ºi informaþie

„Comunicare” ºi „informaþie” sunt douã concepte atât de înrudite astãzi, încât nici o definire a comunicãrii nu poate fi deplinã fãrã o explicitare a informaþiei. J. J. Van Cuilenburg, O. Scholten ºi G. W. Noomen (1998) considerã cã în accepþiunea ºtiin- þelor comunicãrii informaþia este „ceea ce se comunicã într-unul sau altul din limba- jele disponibile”. Cu alte cuvinte, informaþia trebuie consideratã ca o combinaþie de semnale ºi simboluri. Semnalele ne pot duce cu gândul la undele sonore pe care le emitem în actul vorbirii, la undele radio sau cele de televiziune. Purtãtoare de infor- maþie, semnalele sunt în sine lipsite de semnificaþie. Ele pot însã purta semnificaþii

9

care – datoritã unor convenþii sociale – pot fi decodate. Altfel spus, semnificaþia unui simbol este dependentã de un consens în practica socialã. Indiferent care este natura semnalelor folosite de emiþãtor pentru ca influenþarea receptorului sã se pro- ducã ºi sã se obþinã efectul scontat, ambele instanþe – atât emiþãtorul cât ºi receptorul – trebuie sã atribuie aceeaºi semnificaþie semnalelor utilizate. Putem distinge astfel trei valenþe ale conceptului de informaþie:

aspectul sintactic al informaþiei – succesiunea impusã semnalelor grafice, au- ditive sau electrice; succesiunea este impusã de cãtre emiþãtor;

aspectul semantic al informaþiei – semnificaþia ce le este acordatã semnalelor pe baza convenþiilor sociale. Semnificaþia nu are cum sã fie identicã pentru cei ce par- ticipã la actul comunicativ. Astfel, trebuie fãcutã distincþia între informaþia semanticã intenþionalã (informaþia pe care emiþãtorul vrea sã o transmitã) ºi informaþia semanticã realizatã (informaþia pe care receptorul o desprinde din mesajul receptat);

aspectul pragmatic al informaþiei, ceea ce se întâmplã cu informaþia primitã sau cu efectul acesteia asupra receptorului. Comunicarea porneºte de la emiþãtorul care intenþioneazã sã transmitã infor- maþia ºi care foloseºte un cod care îi serveºte cel mai bine scopului sãu. Actul comunicãrii se încheie cu implicaþiile pragmatice pentru receptor, etapa finalã a transferului de informaþie.

Forme de comunicare

Deºi scopurile pot fi aceleaºi, comunicarea se manifestã într-o mare varietate de forme. În funcþie de criteriul de clasificare, în literatura de specialitate au fost defi- nite mai multe tipuri de comunicare. În lucrarea Paradigme ale comunicãrii de

10

masã (Drãgan, 1996, apud Tran ºi Stãnciugelu, 2010) autorul citat menþioneazã urmãtoarele forme pe care le poate îmbrãca comunicarea:

1. Dupã modalitatea sau tehnica de transmitere a mesajului:

comunicare directã (mesajul este transmis utilizându-se mijloace primare:

cuvânt, gest, mimicã);

comunicarea indirectã:

– comunicare imprimatã (presã, revistã, carte, afiº etc.);

– comunicare înregistratã (film, disc, bandã magneticã etc.);

– comunicare prin fir (telefon, telegraf, cablu, fibre optice etc.);

– comunicare radiofonicã (radio, TV etc.).

2. Dupã modul în care individul, sau indivizii, participã la procesul de comuni-

care (sau numãrul persoanelor implicate):

comunicare intrapersonalã (sau comunicarea cu ºinele; realizatã de fiecare indi- vid în forul sãu interior);

comunicare interpersonalã (sau comunicare de grup; realizatã între indivizi în cadrul grupului sau organizaþiei din care fac parte; în aceastã categorie intrã ºi comunicarea desfãºuratã în cadrul organizaþiei);

comunicare de masã (este comunicarea realizatã pentru publicul larg, de cãtre instituþii specializate ºi cu mijloace specifice).

3. Dupã modul de realizare a procesului de comunicare:

comunicare ascendentã (realizatã de cãtre nivelurile inferioare ale unei organi- zaþii cãtre cele superioare);

comunicare descendentã (atunci când fluxurile informaþionale se relizeazã de la nivelurile superioare cãtre cele inferioare);

comunicare orizontalã (realizatã între indivizi aflaþi pe poziþii ierarhice similare sau între compartimentele unei organizaþii, în cadrul relaþiilor de colaborare ce se stabilesc între acestea).

11

4. Dupã instrumentul cu care se codificã informaþia ºi se transmite mesajul (limbaj):

comunicare verbalã;

comunicare nonverbalã;

comunicare paraverbalã.

5. Dupã relaþiile sociale implicate:

comunicare de masã;

comunicare publicã;

comunicare publicitarã;

comunicare politicã.

Dintre formele de comunicare menþionate mai sus, cele mai importante ºi mai frecvent întâlnite sunt sunt comunicarea verbalã ºi cea nonverbalã. Comunicarea verbalã (sau „lingvisticã”) se realizeazã prin intermediul limbilor naturale, care constituie cel mai complex limbaj, deoarece ele îndeplinesc toate funcþiile posibile ale acestuia: cognitivã, comunicativã, reprezentativã, expresivã, persuasivã, reglatorie, ludicã ºi dialecticã. Ea poate fi:

oralã;

scrisã.

Din punct de vedere psihosocial, limbajul verbal reprezintã o activitate insti- tuþionalizatã, care comportã:

forme stabile ºi recunoscute (proclamaþia, discursul, conversaþia etc.);

ocazii corespunzãtoare formelor evocate mai sus;

distribuþia rolurilor în comunicare (în funcþie de importanþa status-ului);

situaþii tematice (abordarea anumitor teme se regleazã prin jocul obligaþiilor, tabuurilor ºi convenienþelor).

12

Prin intermediul limbajului verbal, persoana atrage atenþia asupra sa, se impune, influenþeazã ºi primeºte influenþe. Interinfluenþarea variazã dupã gradul de inten- sitate. Sub acest raport, se pot distinge:

Comunicarea verbalã simplã: transmiterea anumitor informaþii în vederea coordonãrii conduitei unui individ (sau grup) cu conduita altor indivizi (gru- puri), precum ºi cu acþiunea unor factori sociali externi. Comunicarea simplã nu are ca finalitate o influenþã importantã asupra psihicului ºi conduitei parte- nerului, cum ar fi modificarea orientãrilor, percepþiilor sau deprinderilor de gândire. Exemple: „ªase”!; „De sãptãmâna viitoare, pe ecrane va rula filmul «Filantropica»”; „Bursele se vor plati începând din ziua x, între orele y-z.

Convingerea: o formã care implicã restructurãri de montaj psihic: informaþia transmisã determinã apariþia unui nou sistem de principii ºi orientãri al recep-

torului sau le influenþeazã esenþial pe cele anterioare. Convingerea se formeazã pe douã cãi:

– calea demonstraþiei logice, care presupune atitudinea conºtientã a re-

ceptorului;

– calea exemplificãrii, care poate fi abstractã sau concretã (semi-intui-

tivã); cea abstractã presupune ºi ea atitudinea conºtientã;

Sugestia: o formã care presupune ºi ea restructurãri de montaj psihic, dar care se bazeazã pe receptarea necriticã a mesajului ºi implicã incapacitatea recepto-

rului de a controla conºtient fluxul informaþiei primite. Sugestia poate cunoaºte mai multe variante:

– încrederea nelimitatã în sursa informaþiei;

– aºa-numita „hipnozã în masã”;

– mecanismele psihologice proiective (de la proiecþia de tip narcisist, în care eu-l receptorului „coloreazã” mesajul, pânã la schema raportãrii la „grupurile de referinþã”).

13

Sugestia utilizeazã cu precãdere funcþiile expresivã ºi persuasivã ale limbajului, din care cauzã comunicarea devine un schimb de informaþie emoþionalã. Spre deo- sebire de comunicarea verbalã simplã ºi convingere, unde avem de-a face cu o retroacþiune dezvoltatã (comunicarea verbalã simplã – schimb reciproc de infor- maþii; convingere – dezbaterea, disputã, lupta de opinii), în cazul sugestiei avem o retroacþiune rudimentarã, mesajul impunându-se de pe poziþii „autoritare”. Comunicarea nonverbalã (sau „prelingvisticã”) foloseºte ca instrumente aparenþa fizicã, mimica sau gestul, care nuanþeazã mesajul, ajutã emiþãtorul sã se exprime:

aparenþa fizicã (îmbrãcãminte, aspect fizic etc.) transmite mesaje adevãrate sau înºelãtoare cu privire la statutul emiþãtorului;

gestul indicã natura psihofiziologicã, socialã ºi culturalã a persoanei-emiþãtor, fiind o cale de cunoaºtere a intenþiilor acesteia;

mimica expliciteazã intenþia ºi nuanþeazã mesajul verbal (atunci când nu-l în- locuieºte cu altul).

Cele trei instrumente comunicã mesajele pe calea percepþiei interpersonale. Comunicarea devine percepþie, iar percepþia devine comunicare. Aceastã formã de comunicare depinde foarte mult de ceea ce psihologii numesc „relaþii perceptive”. Într-o comunicare oralã, 55% din informaþie este perceputã ºi reþinutã prin in- termediul limbajului nonverbal (expresia feþei, gesturile, postura corpului etc.), 7% – cuvinte, 38% – paralimbaj (în principal intonaþia ºi inflexiunile vocii). În ceea ce priveºte comunicarea nonverbalã cele mai importate componente sunt kinetica ºi proxemica. Kinetica este acea teorie care studiazã ansamblul semnelor comportamentale emise în mod natural sau cultural. Ea include (Borþun, 2001):

gesturi (embleme, ilustratorii, manifestãri afective, gesturi de reglaj, adaptori);

expresia feþei (mimica, zâmbetul, privirea);

14

forma ºi poziþia corpului;

aspectul general;

comunicarea tacilã (acest tip de limbaj nonverbal se manifestã prin frecvenþa atingerii, prin modul de a da mâna, modul de îmbrãþiºare, de luare de braþ, bãtu- tul pe umãr etc.).

Proxemica este acea teorie care studiazã relaþiile spaþiale ca mod de comunicare. Limbajul spaþiului trebuie interceptat simultan în funcþie de cinci dimensiuni:

mãrime, grad de intimitate, înãlþime, apropiere-depãrtare, înãuntru-în afarã. Fiecare dintre noi are preferinþe în legãturã cu distanþa faþã de cei cu care comu- nicãm. În majoritatea culturilor europene, nu se apreciazã apropierea cu mai mult de 4-50 cm decât a celor din familie sau a persoanelor iubite; aceasta defineºte spa- þiul intim. „Invadarea” acestui spaþiu produce senzaþia de disconfort. Comunicãm confortabil atunci când distanþa faþã de interlocutor este de 1-2 m, distanþã ce defineºte spaþiul personal. Într-un spaþiu mai mic este greu sã te con- centrezi asupra comunicãrii. Adeseori suntem puºi în situaþia ca, în timp ce vorbim cu cineva, sã facem un pas înainte sau unul înapoi pentru a ne regla acest spaþiu la mãrimea adecvatã pentru spaþiul nostru personal. Apropierea exageratã poate co- munica ameninþare sau relaþii de naturã strict personalã; depãrtarea excesivã poate comunica aroganþã, importanþã, statut social superior. Cu cât o persoanã este mai importantã, cu atât va tinde sã aleagã o masã de birou mai mare, care impune o dis- tanþã mai mare faþã de interlocutor. Comunicarea paraverbalã (sau „paralingvisticã) este acea formã de comunicare în care mesajul nu se transmite prin intermediul cuvintelor, dar nici nu s-ar putea transmite în absenþa vorbirii. Dupã unii autori (Borþun, 2001), „subsistemul par- averbal” este format din urmãtoarele elemente:

intonaþia;

intensitatea vocii;

15

tonalitatea;

dicþia ºi accentual;

volumul vocii;

ritmul vorbirii;

folosirea pauzelor;

timbrul vocii.

Din pãcate, ni se întâmplã adeseori sã amestecãm aceste forme, sau sã le folosim inadecvat, fãrã a le adapta la situaþia în care comunicãm. Astfel, într-o cumunicare intraindividualã folosim adeseori un ton ºi un vocabular potrivite mai degrabã comunicãrii în masã; alteori, nu ne controlãm comunicarea nonverbalã sau pe cea paralingvisticã, devalorizând mesajul transmis prin intermediul cuvintelor (un „Vã rog frumos!” spus pe un anumit ton are cu totul alt sens decât lasã sã se înþeleagã cuvintele din aceastã expresie); în multe situaþii se întâmplã cã, deºi suntem în tim- pul serviciului ºi ne exercitãm atribuþiile de funcþionar public, adoptãm un voca- bular, un ton sau o mimicã adecvate comunicãrii private. Toate acestea nu fac decât sã ne ºtirbescã prestigiul profesional, sã degradeze relaþia cu ceilalþi ºi, pe termen mediu ºi lung, sã deterioreze imaginea publicã a instituþiei pe care o reprezentãm.

Procesul comunicãrii. Elemente structurale

În lucrarea Teoria comunicãrii, autorii Tran ºi Stãnciugelu (2010) trec în revistã cele mai importante scheme ale structurii procesului de comunicare, în ordinea dezvoltãrii acestora. Prima ºi cea mai simplã schemã a structurii procesului de comunicare a fost propusã de Karl Buhler în 1934.

16

Figura 1.

16 Figura 1. Sursa: Tran ºi Stãnciugelu, 2010. În aceastã schemã structuralã mesajul poate fi transmis

Sursa: Tran ºi Stãnciugelu, 2010.

În aceastã schemã structuralã mesajul poate fi transmis prin intermediul limba- jului verbal, nonverbal sau paraverbal. Limbajul verbal reprezintã limbajul realizat cu ajutorul cuvintelor; limbajul nonverbal este limbajul care foloseºte altã modali-

tate de exprimare decât cuvântul (gesturi, mimicã etc.), iar limbajul paraverbal este

o formã vocalã a limbajului nonverbal, reprezentatã de tonalitatea ºi inflexiunile

vocii, ritmul de vorbire, modul de accentuare a cuvintelor, pauzele dintre cuvinte

ºi ticurile verbale.

Feedbackul este un mesaj specific prin care emitentul primeºte de la destinatar un anumit rãspuns cu privire la mesajul comunicat.

Roman Jakobson preia ºi dezvoltã ulterior structura lui Karl Buhler prin adãu- garea a încã trei componente: cod, canal, referent.

17

Figura 2.

17 Figura 2. Sursa: Tran ºi Stãnciugelu, 2010. Relaþia de comunicare se realizeazã astfel: emiþãtorul transmite

Sursa: Tran ºi Stãnciugelu, 2010.

Relaþia de comunicare se realizeazã astfel: emiþãtorul transmite un mesaj într-un anumit cod (limbaj) cãtre receptor, care va iniþia o acþiune de decodare a mesajului ce i-a fost transmis.

O altã structurã este propusã de J. J. Van Cuilenburg, O. Scholten ºi G. W. Noomen (1998). Ea este denumitã de autori „modelul fundamental al procesului de comunicare”.

Figura 3.

fundamental al procesului de comunicare”. Figura 3. Sursa: Tran ºi Stãnciugelu, 2010. x – informaþia y

Sursa: Tran ºi Stãnciugelu, 2010.

x – informaþia

y – semnale

x’ – interpretarea informaþiei

z – zgomot de fond (surplus irelevant de informaþie)

18

Pentru „citirea” acestuia, autorii menþionaþi (Cuilenburg, Scholten ºi Noomen, 1998) oferã urmatoarea interpretare: „dacã un emiþãtor doreºte ºi transmite infor-

maþia (x) unui receptor, informaþia trebuie sã fie inteligibilã. Emiþãtorul trebuie sã-ºi gãseascã cuvintele, sã se exprime. Pentru a se face înþeles, oral sau în scris, el trebuie sã-ºi codeze mesajul, prin utilizarea unor coduri. O datã codat, mesajul este transpus în semnale (y) care pot strãbate canalul spre receptor. Receptorul tre- buie sã decodeze mesajul transpus în semnale ºi sã-l interpreteze (x’). În fine, comunicarea poate fi îngreunatã de un surplus nerelevant de informaþie (z) sau de

Reuºita în comunicare implicã într-o mãsurã oarecare

zgomotul de fond (

izomorfismul dintre (x) ºi (x’), receptorul acordã mesajului o semnificaþie (x’), care e aceeaºi ca ºi pentru emiþãtor (x-x’). Acelaºi model indicã însã obstacolele ce pot interveni astfel încât izomorfismul sã nu se realizeze: pot interveni erori de codare sau de decodare, precum ºi zgomotul de fond”.

).

19

Modele de comunicare

În lucrarea de sintezã Teoria comunicãrii, Tran ºi Stãnciugelu (2010) trec, de ase- menea, în revistã cele mai importante modele de comunicare.

Figura 4.

revistã cele mai importante modele de comunicare. Figura 4. Sursa: Tran ºi Stãnciugelu, 2010. John Fiske

Sursa: Tran ºi Stãnciugelu, 2010.

John Fiske (1982), cel mai important teoretician american al comunicãrii, de- fineºte comunicarea drept interacþiune socialã prin intermediul mesajelor ºi con- siderã cã în studiul acesteia putem deosebi douã mari ºcoli: ªcoala proces ºi ªcoala semioticã. Fiecare dintre acestea a propus o serie de modele de comunicare.

20

ªcoala proces

ªcoala proces vede comunicarea ca o modalitate de transmitere a mesajelor, ca un proces prin care o persoanã afecteazã comportamentul sau starea de spirit a unei alte persoane, sau a mai multora. Ea acordã importanþã modului în care emiþãtorii ºi receptorii codeazã ºi decodeazã un mesaj, dar ºi a modului în care transmiþãtorul foloseºte canalele ºi mediile comunicãrii. Este interesatã de probleme ca eficienþa ºi acurateþea transmiterii mesajului, iar dacã efectul este diferit de ceea ce se inten- þiona sã se comunice, tendinþa este sã se interpreteze acest lucru drept un eºec al actului de comunicare.

Modelul lui Shannon ºi Weaver

Cel mai cunoscut model subscris ºcolii proces este modelul cibernetic al lui Shan- non ºi Weaver (Tran ºi Stãnciugelu, 2010).

Figura 5.

non ºi Weaver (Tran ºi Stãnciugelu, 2010). Figura 5. Sursa: McQuail ºi Windahl, 2001. În acest

Sursa: McQuail ºi Windahl, 2001.

În acest model, a comunica înseamnã transmiterea unui semnal (o informaþie) de cãtre o sursã de informare cãtre un receptor. Unitatea de mãsurare a comu- nicãrii este de naturã binarã, ceea ce înseamnã cã transmiterea informaþiei (emiterea ºi receptarea semnalelor) se poate sau nu se poate realiza. Noþiunile principale ale

21

modelului sunt cele de: emiþãtor, receptor, canal ºi cod (dispozitive tehnice de codificare, transmitere ºi decodificare a informaþiei). Sursa este vãzutã ca un factor de decizie care hotãrãºte ce mesaj sã trimitã sau, mai degrabã sã aleagã, dintr-o serie de mesaje posibile. Acest mesaj selectat este schimbat apoi de emiþãtor într-un semnal care este trimis prin intermediul unui canal receptorului. Zgomotul este ceva care se adaugã semnalului în procesul transmiterii ºi este neintenþionat de cãtre sursã. Filtrele, zgomotele sau barierele reprezintã pertur- baþiile ce pot interveni în procesul de comunicare. Perturbarea mesajului transmis poate avea o asemenea intensitate, încât între acesta ºi mesajul primit sã existe diferenþe vizibile. Perturbaþiile pot fi de naturã internã – factori fiziologici, per- ceptivi, semantici, factori interpersonali sau intrapersonali – ºi de naturã externã – care apar în mediul fizic în care are loc comunicarea (poluare fonicã puternicã, întreruperi succesive ale procesului de comunicare). În procesul de comunicare, „barierã” reprezintã orice lucru care reduce fidelitatea sau eficienþa transferului de mesaj. În funcþie de caracteristicile pe care le au, barierele pot fi clasificate în:

bariere de limbaj, bariere de mediu, bariere datorate poziþiei emiþãtorului ºi recep- torului sau bariere de concepþie. În acest model informaþia este înþeleasã ca „mãsurã a ceea ce este transmis, transportat de la emiþãtor cãtre receptor, mãsurã a incertitudinii din sistem“. Ea nu se identificã cu semnificaþia a ceea ce este transmis. Redundanþa este un concept strâns legat de cel de informaþie. Poate fi definitã drept ceea ce poate fi predictibil sau convenþional într-un mesaj. Opus redundanþei este conceptul de entropie. Redundanþa este rezultatul predictibilitãþii ridicate, iar entropia a unei predictibilitãþi scãzute. Un mesaj cu o predictibilitate redusã poate fi numit entropic ºi având un nivel ridicat de informaþie. Invers, un mesaj cu o pre- dictibilitate ridicatã este redundant ºi cu un nivel scãzut de informaþie.

22

Canalul este pur ºi simplu mijlocul fizic prin care este transmis semnalul. Ca- nalele de comunicare reprezintã „drumurile” sau „cãile” urmate de mesaje. Existã douã tipuri de canale de comunicare:

canale formale, prestabilite, cum ar fi sistemul canalelor ierarhice dintr-o orga- nizaþie;

canale neformale stabilite pe relaþii de prietenie, preferinþe, interes personal.

Canalele de comunicare au un suport tehnic reprezentat de toate mijloacele tehnice care pot veni în sprijinul procesului de comunicare (mijloace de comuni- care): telefon, fax, calculator, telex, mijloace audio-video. Principalele canale sunt undele de luminã, de sunet ºi de radio, cablurile telefonice, sistemul nervos. Mijlocul de comunicare reprezintã mijlocul fizic sãu tehnic prin care mesajul este convertit într-un semnal capabil sã fie transmis prin intermediul unui canal. Proprietãþile fizice sau tehnologice ale mijlocului de comunicare sunt determi- nate de natura canalului sau canalelor care îl folosesc. Mijloacele pot fi clasificate în trei mari categorii:

mijloace prezentaþionale: vocea, faþa, corpul;

mijloace reprezentaþionale: cãrþi, picturi, fotografii, arhitecturã, decoraþiunile interioare etc.

mijloace mecanice: telefon, radio, televiziune, teletext.

Codul este un sistem de înþelesuri comun membrilor unei culturi sau subcul- turi. Constã atât în semne (semnale fizice care trimit la altceva decât la ele însele), cât ºi în reguli sau convenþii care determinã cum ºi în ce contexte pot fi folosite ºi combinate aceste semne pentru a forma mesaje mai complexe (morfologie, sintaxã, în raport cu sistemul lingvistic). Mediul comunicãrii este influenþat de mijloacele de comunicare; existã astfel mediu oral, mediu scris, mediu vizual etc.

23

Modelul circular al lui Osgood ºi Schramm

Figura 6.

23 Modelul circular al lui Osgood ºi Schramm Figura 6. Sursa: McQuail ºi Windahl, 2001. Modelul

Sursa: McQuail ºi Windahl, 2001.

Modelul circular a fost dezvoltat de cãtre Wilbur Schramm în 1954 pornind de la modelul lui Shanon ºi Weaver ºi lucrãrile lui C. E. Osgood. În timp ce modelul lui Shannon ºi Weaver este linear, cel al lui Osgood-Schramm este unul circular. O altã diferenþã constã în faptul cã, în timp ce preocuparea modelului Shannon ºi Weaver era legatã cu deosebire de canalele care asigurã legãtura dintre emiþãtor ºi receptori, modelul Osgood-Schramm se focalizeazã pe comportamentul princi- palilor actori ai procesului de comunicare. Modelul linear al comunicãrii propus de Shannon ºi Weaver stabileºte ºi sepa- rã în mod clar rolurile de emiþãtor ºi receptor, motiv pentru care a fost de altfel criticat în mod repetat. El are astfel douã funcþii la fiecare dintre capetele sche- mei: douã ale transmiterii ºi douã ale receptãrii. În cazul modelului Osgood- Schramm, pãrþile implicate în procesul de comunicare sunt egale ºi îndeplinesc funcþii identice: codificarea, decodificarea ºi interpretarea. Funcþia de codificare se suprapune cu cea de transmitere, iar funcþia de decodificare cu cea de receptare.

24

Abordarea circularã a modelului Osgood-Schramm duce mai departe modelul clasic al lui Shanon ºi Weaver, care prezintã comunicarea drept un proces linear ºi unidirecþional. Modelul este cu deosebire util în analiza comunicãrii interperson- ale, dar trebuie avut în vedere faptul cã lasã impresia cã relaþiile de comunicare sunt simetrice. De cele mai multe ori însã, comunicarea este puternic asimetricã în ceea ce priveºte poziþia simbolicã a participanþilor sau accesul la resurse ºi canale de comunicare (McQuail ºi Windahl, 2001).

Un alt model elaborat de ºcoala proces este Modelul lui Gerbner (Drãgan,

1996).

Figura 7.

model elaborat de ºcoala proces este Modelul lui Gerbner (Drãgan, 1996). Figura 7. Sursa: Tran ºi

Sursa: Tran ºi Stãnciugelu, 2010.

25

E – eveniment E1 – percepþie SE – formã/vonþinut SE1 – percepþie sau stare dupã receptarea evenimentului Axa verticalã analizeazã dimensiunea comunicãrii (producþia mesajelor ºi con- trolul), iar axa orizontalã dimensiunea perceptivã a mesajului.

Modelul lui Gerbner introduce ca elemente originale concepte precum: percepþia, producþia ºi semnificaþia mesajelor; mesajul ca unitate a formei ºi conþinutului; noþi- unea de intersubiectivitate ca expresie a raportului dintre producþia mesajelor ºi per- cepþia evenimentelor ºi a mesajelor; procesul de comunicare ca un proces subiectiv, selectiv, variabil ºi imprevizibil (Drãgan, 1996). Este un model linear care pune în relaþie percepþia (evenimentelor), producþia mesajelor ºi percepþia acestora. Sintetic, modelul spune cã: 1. cineva; 2. percepe un eveniment; 3. reacþioneazã; 4. într-o situaþie datã; 5. utilizând anumite mijloace; 6. pentru a face disponibile mesajele; 7. care au o anumitã formã; 8. se situeazã într-un anumit context; 9. trans- mit un conþinut; 10. ºi antreneazã anumite consecinþe. Aceste zece elemente ne permit analiza procesului de comunicare. A comunica înseamnã mai întâi percepþia unor evenimente (reacþia la aceste evenimente), urmatã de producþia unor mesaje, în funcþie de situaþia prezentã. Reacþia (la eveni- mente) ºi producþia mesajului (punerea lui în formã) este transmisã prin anumite mijloace (canal). Mesajul a devenit astfel „disponibil” comunicãrii. Fiecare mesaj este perceput într-un context dat. Toate aceste procese contribuie la structurarea conþinutului mesajului. În final, procesul de comunicare genereazã anumite con- secinþe ºi provoacã sau nu reacþia doritã. În acest model, percepþia rezultã din eveniment, îl reflectã, dar ºi diferã de aces- ta. Percepþia depinde atât de eveniment (E), cât ºi de agenþii de comunicare (M). Enunþurile sunt formulate în funcþie de modul în care M (agenþi de comunicare) percep evenimentul. Raportul între realitate ºi percepþie nu este de sens unic: este

26

un proces interactiv ºi în care intervin numeroase elemente legate de situaþia ºi con- textul agentului comunicãrii. Modelul lui Gerbner are douã axe: una verticalã ºi una orizontalã.

Axa orizontalã a modelului redã procesul de percepþie:

1. La originea procesului de comunicare se aflã percepþia unui eveniment; pri-

mul element al modelului este M (cel care percepe).

2. Percepþia implicã o legãturã între eveniment (E) ºi reconstituirea lui senzori-

alã, creativã ºi cognitivã de cãtre M. E poate fi un eveniment natural (ploaie, foc etc.) sau un eveniment mediatizat care va fi un mesaj de tipul S/E.

3. Percepþia lui E este o reacþie a lui M, reacþie care se manifestã prin diferite mijloace.

4. Reacþia ºi receptarea se produc într-o situaþie datã care o poate influenþa ºi

modifica. Situaþia are dimensiuni psihologice, fizice ºi sociale. Între E (eveniment) ºi E1 (percepþie, mesaj) intervin:

acþiunea de selecþie;

accesibilitatea evenimentului (posibilitatea de a fi perceput);

contextul în care se produce. Axa verticalã a modelului cuprinde elemente care caracterizeazã producþia mesajelor (produsul comunicãrii) ºi controlul relaþiei dintre M (agent) ºi S/E (mesaj). Este axa „mijloacelor” comunicãrii, a mijloacelor utilizate pentru creaþia, transmiterea ºi distribuirea mesajelor.

5. Aceste mijloace sunt formate din:

agenþi care permit transmiterea fizicã a semnalelor (canale, mijloace tehnice, media);

procedee de alegere ºi combinare a mijloacelor utilizate;

resurse administrative, instituþionale pentru controlul producþiei ºi distribuirii mesajelor.

27

Toate aceste mijloace permit formarea unor reacþii (percepþii) într-un mesaj care poate fi perceput.

6. Mijloacele servesc sã facã disponibile pentru destinatar elementele compo-

nente ale mesajului. „Disponibilitatea” mesajului rezultã din creaþia ºi distribuþia sa într-un context dat (spaþial ºi temporal), ca ºi din controlul mijloacelor.

7. Forma (S) este datã de enunþul mesajului; ea este legatã de mijloacele utilizate

ºi este indisolubil legatã de conþinutul mesajului. Mesajul trebuie sã posede o formã ºi o structurã (bine definite).

8. Enunþul mesajului se produce într-un context dat. Contextul se referã la ele-

mentele care intervin pentru a face ca un eveniment sã fie selectat pentru a fi perceput.

9. Orice transmise structuratã ºi nealeatoare este un semnal. Forma semnalului

(mesajul) cuprinde calitãþi de reprezentare, de referinþã, de simbolizare sau de corespondenþã. Deci semnalul cuprinde elemente de formã ºi de conþinut ale mesajului, adicã de semnificaþie a mesajului (S ºi E sunt indisolubile), ceea ce face ca mesajul sã aibã calitãþi de formã ºi de conþinut specifice.

10. Orice percepþie a unui enunþ produce efecte (consecinþe). Unele þin de efi- cienþa (atingerea obiectivelor vizate, a obiectivelor iniþiale ale comunicãrii), altele sunt consecinþe neintenþionate sau nedorite ale comunicãrii. Acest model sugereazã cã procesul de comunicare umanã este subiectiv, selec- tiv, variabil ºi imprevizibil ºi cã sistemele de comunicare umanã sunt deschise. Diverºi M pot percepe diferit acelaºi eveniment. În al doilea rând, modelul aratã cã sistemul comunicãrii este dinamic ºi deschis, în sensul cã efectele (consecinþele) sunt parþial previzibile, parþial imprevizibile. El poate fi aplicat în analiza diferitelor situaþii ºi tipuri de comunicare (faþã în faþã, mediatice etc.), pentru analiza de conþinut a mesajelor, a corespondenþei dintre reali- tãþi ºi mesajele comunicãrii de masã, a receptãrii mesajelor de cãtre publicuri.

28

Modelul lui Gerbner este exemplificat mai jos prin aplicarea lui la o situaþie concretã de comunicare: M îi comunicã lui M2 propria percepþie asupra vremii. Evenimentul – umiditatea ridicatã în atmosferã – este perceput de cãtre M drept „ploaie”, ceea ce dã naºtere unui enunþ cu privire la eveniment: „plouã”, care este perceput sau înþeles de cãtre M2 sub forma: „plouã”.

Figura 8.

care este perceput sau înþeles de cãtre M2 sub forma: „plouã”. Figura 8. Sursa: McQuail ºi

Sursa: McQuail ºi Windahl, 2001.

29

Modelul lui Laswell

Este un model specific în special comunicãrii de masã, dar care poate explica cu uºurinþã ºi comunicarea interpersonalã sau în grupuri. Laswell susþine cã, pentru a înþelege procesul comunicãrii în general ºi al celei de masã în particular, avem nevoie sã studiem nivelurile acesteia, care corespund urmãtoarelor întrebãri:

Figura 9.

care corespund urmãtoarelor întrebãri: Figura 9. Sursa: McQuail ºi Windahl, 2001. Unii autori au dus mai

Sursa: McQuail ºi Windahl, 2001.

Unii autori au dus mai departe acest model, considerându-l util, dar totuºi prea simplu. Braddock considerã, de exemplu, cã în procesul comunicãrii sunt implicate mai multe elemente decât cele cinci prezentate de cãtre Lasswell (McQuail ºi Win- dahl, 2001). În propria versiune a modelului lui Laswell, Braddock adaugã douã noi faþete ale actului comunicaþional: contextul în care este transmis mesajul ºi scopul în care emiþãtorul transmite ceva.

Figura 10.

ºi scopul în care emiþãtorul transmite ceva. Figura 10. Sursa: McQuail ºi Windahl, 2001. Modelul lui

Sursa: McQuail ºi Windahl, 2001.

Modelul lui Lasswell ilustreazã o trãsãturã tipicã a primelor modele ale comu- nicãrii: acestea considerã aproape de la sine înþeles cã emiþãtorul are anumite

30

intenþii de a influenþa receptorul ºi prin urmare comunicarea ar trebui tratatã în principal cã un proces de persuasiune. Se presupune, de asemenea, cã mesajele au întotdeauna efecte. De asemenea, Lasswell a fost criticat pentru cã a omis din schema sa feedbackul. ªi în aceastã privinþã modelul sãu poartã amprenta epocii în care a fost elaborat (anii ’40, SUA). Cu toate acestea, criticile formulate nu pot umbri faptul cã ºi astãzi modelul lui Laswell reprezintã o modalitate simplã ºi efi- cientã de explicare a procesului de comunicare (McQuail ºi Windahl, 2001).

ªcoala semioticã

ªcoala semioticã are ca principalã paradigmã faptul cã vede mesajul ca pe o con- strucþie a semnelor care, prin interacþiunea cu receptorii, produc înþelesuri. Ea opereazã cu termeni precum: semn, semnificaþie, icon, denotaþie, conotaþie etc., ºi are în centrul atenþiei conceptul de semn. Modelele semiotice iau în considerare dubla situare (informaþionalã ºi simboli- cã) a mesajului; acestea se situeazã ºi se cristalizeazã la intersecþia celor douã pro- cese – de comunicare ºi de reprezentare.

31

Figura 11.

31 Figura 11. Sursa: Tran ºi Stãnciugelu, 2010. Modelul lui Peirce Pentru Peirce, orice proces semiotic

Sursa: Tran ºi Stãnciugelu, 2010.

Modelul lui Peirce

Pentru Peirce, orice proces semiotic este o relaþie între trei componente: semnul însuºi, obiectul reprezentat ºi interpretantul.

Figura 12.

semiotic este o relaþie între trei componente: semnul însuºi , obiectul reprezentat ºi interpretantul. Figura 12.

32

Un semn este ceva care þine locul a ceva în anumite privinþe sau în virtutea anumitor însuºiri. El se adreseazã cuiva, creând în mintea acestuia un semn echiva- lent, sau poate un semn mai dezvoltat. Semnul acesta pe care îl creezã îl numesc interpretantul primului semn. Semnul þine locul a ceva, anume al obiectului sãu. El þine locul acestui obiect nu în toate privinþele, ci cu referire la un fel de idee pe care am numit-o uneori fundamentul representamenului” (Peirce, 1902, apud Tran ºi Stanciugelu, 2010). Semnul însuºi constã în studiul diferitelor varietãþi de semne, în studiul diferi- telor moduri în care acestea transmit înþelesul, precum ºi în studiul modului în care semnul relaþioneazã cu oamenii care îl folosesc. Semnele sunt definite ca fiind niºte constructe umane ºi pot fi înþelese numai în utilizãrile pe care oamenii le atribuie. Codurile (sistemele în care semnele sunt utilizate) vizeazã modurile în care o varietate de coduri s-a dezvoltat pentru a satisface nevoile unei societãþi sau culturi sau pentru a exploata canalele de comunicare disponibile pentru transmiterea lor. Cultura în care aceste coduri ºi semne opereazã este dependentã de folosirea acestor coduri ºi semne pentru propria ei existenþã ºi formã.

Modelul lui Saussure

Saussure este considerat întemeietorul lingvisticii moderne ºi al semiologiei. Pen- tru Saussure, semnul este unitatea între semnificat ºi semnificant. Semnificantul este imaginea acusticã, forma fizicã a semnului pe care noi o percepem, în timp ce semnificatul este conceptul mental la care se referã acesta. Modelul aratã cã relaþia dintre concept ºi obiectul real pe care îl reprezintã este operaþia de semnificare: prin intermediul acestei operaþii, omul acordã înþeles rea- litãþii.

33

Figura 13.

33 Figura 13. În concluzie, modelul lui Saussure spune cã, indiferent de forma pe care o

În concluzie, modelul lui Saussure spune cã, indiferent de forma pe care o îmbracã, orice proces de comunicare are câteva elemente structurale caracteristice ºi ia naºtere ca urmare a relaþiei de interdependenþã ce existã între ele. Acestea sunt:

existenþa a cel puþin doi parteneri (emiþãtor ºi receptor) între care se stabileºte o anumitã relaþie;

capacitatea partenerilor de a emite ºi recepta semnale într-un anumit cod, cu- noscut de ambii parteneri (de menþionat faptul cã, în general, în orice proces de comunicare partenerii „joacã” pe rând rolul de emiþãtor ºi receptor);

existenþa unui canal de transmitere a mesajului.

Tema 2: Comunicarea interpersonalã

Borþun (2001) considerã cã, în limbajul comunicãrii, ceea ce se realizeazã între douã persoane atunci când comunicã se numeºte raport. Prin raport înþelegem genul de contact interpersonal în care te regãseºti în deplinã armonie, consonanþã ºi sintonie cu partenerul ºi te identifici cu el pentru a putea comunica mai uºor. A crea un raport înseamnã a alege din gama de comportamente posibile pe acela care îþi asigurã cea mai bunã bazã comunã de înþelegere cu interlocutorul. Raportul interpersonal ar mai putea fi definit ºi ca fiind un climat de deschidere, de încre- dere, instaurat între acei interlocutori care se aflã pe aceeaºi „lungime de undã” ºi care folosesc aproximativ acelaºi limbaj verbal ºi nonverbal. În abordarea ºtiinþificã a persoanei este la fel de eronatã sociologizarea indi- vidului (cãci persoana nu poate fi dizolvatã în reþeaua statusurilor, rolurilor ºi relaþiilor sociale), ca ºi psihologizarea acestuia (pentru cã persoana nu poate fi redusã la un ansamblu de procese, însuºiri ºi stãri psihice interne). De asemenea, abordarea persoanei se poate face atât din perspectivã „substanþialistã” (Ce este omul?, Care sunt componentele sale structurale?), cât ºi din perspectivã „relaþio- nistã” (Cum se comportã omul în raport cu semenii sãi ºi cu cu situaþiile sociale în care este implicat?). Cercetarea din cea de-a doua perspectivã implicã urmãrirea ei din punctul de vedere al unei interacþiuni: acþiunea persoanei asupra altora, pre- cum ºi influenþa inversã pe care ea o suportã din partea acestora. Interacþiunea nu trebuie privitã ca o reciprocitate staticã, ci ca una dinamicã, ce implicã ideea de „feedback”. Ceea ce au în comun toate formele de interacþiune observabile este suita de comportamente a douã sau mai multe persoane. În proce- sul interacþiunii, fiecare individ se adapteazã la celãlalt; se produce o ajustare a comportamentelor ambilor indivizi. Adaptarea poate merge de la simpla remarcare

35

a celorlalþi ºi perceperea comportamentului lor, pânã la înalta sincronizare. Reci-

procitatea adaptãrii provine din faptul cã, pe de o parte, fiecare acþioneazã, percepe ºi este perceput, iar pe de altã parte, cã fiecare se adapteazã la un lucru la care el însuºi a contribuit. Aceasta nu înseamnã neapãrat cã între cei doi interlocutori ar trebui sã existe elemente afective. Raporturile de comunicare interpersonalã se

creazã chiar ºi cu interlocutori între care existã antipatie sau între interlocutori care abia s-au cunoscut. Putem spune cã actul interpersonal nu se reduce la dimensi- unea atracþie-repulsie afectivã. Întotdeauna el reprezintã o þesãturã de percepþii, acte simpatetice ºi acte de comunicare. În procesul interacþiunii, individul se îndreaptã spre altul înarmat cu un ansam- blu de ipoteze cu privire la felul în care îl evalueazã celãlalt. Asemenea ipoteze re- prezintã variabile intermediare între comportamentul real al lui B faþã de A, ºi adaptarea lui A la acest comportament. În fond, interacþiunea implicã confruntarea

a trei categorii de elemente:

particularitãþile psihice individuale (trebuinþe, motive, preferinþe);

ceilalþi indivizi (cu atitudinile lor individuale ºi de grup, cum sunt percepute de subiect);

situaþia în care indivizii interacþioneazã.

Astfel, interacþiunea apare ca un liant între psihologia persoanei, particular- itãþile psihice de grup ºi situaþia socialã.

Relaþia interpersonalã poate fi definitã ca o „uniune psihicã, conºtientã, directã, bazatã pe o legãturã inversã complexã – uniune ce cuprinde minimum douã per- soane” (Borþun, 2001). Actul interpersonal nu se reduce la dimensiunea atracþie- repulsie afectivã. Întotdeauna, el reprezintã o þesãturã de percepþii, acte simpatetice ºi acte de comunicare.

36

Pãrerea generalã pe care o are cineva despre o persoanã, în care fiecare element informaþional are o importanþã anume, este datã de:

sursa emitentã – dacã este perceputã de încredere sau admiratã importanþa acordatã este mai pronunþatã;

natura informaþiei – o pondere mai mare o au informaþiile negative în formarea impresiilor integrale despre ceilalþi;

mãsura în care informaþia descrie o trãsãturã sau un comportament neobiºnuit sau extrem: cu cât ceva este mai „exotic”, cu atât va atârna mai greu în imagi- nea globalã;

faptul cã prima informaþie produsã de interacþiune are o pondere mai mare în evaluare decât cele primite ulterior.

Componentele comunicãrii interpersonale

Borþun (2001) considerã cã relaþia interpersonalã este un proces mediat de comu- nicare. Comunicarea este principala formã de manifestare a interacþiunii psihoso- ciale, deoarece toate efectele interpersonale sunt vehiculate prin intermediul comunicãrii. Elementul esenþial al mesajului este atragerea atenþiei receptorului asupra unui lucru oarecare – mai precis asupra obiectului de referinþã ºi a carac- teristicilor lui. Principala proprietate formalã a mesajului este caracterul simbolic. Condiþia obligatorie a succesului actului de codificare/decodificare este corespondenþa directã a celor douã sisteme de simboluri.

37

Figura 14.

37 Figura 14. Sursa: Borþun, 2001. Din punct de vedere psihologic, mesajele se disting, în primul

Sursa: Borþun, 2001.

Din punct de vedere psihologic, mesajele se disting, în primul rând, dupã cri- teriul informaþie/incertitudine. A reduce incertitudinea înseamnã a reduce nu- mãrul de posibilitãþi conþinute în mesaj (numãrul obiectelor de referinþã posibile ºi numãrul de caracteristici posibile). Nu toate interacþiunile interpersonale se bazeazã pe transmiterea unui mesaj codat ºi transmis anume cãtre receptor (comunicare intenþionalã); existã, deci, ºi comunicare nonintenþionalã. Sunt cazuri în care recepþionarea mesajului se face doar prin perceperea celuilalt (caz în care avem comunicare nonverbalã ºi nonin- tenþionalã). Acest fel de comunicare nu implicã în mod necesar producerea unui comportament de rãspuns ºi nici utilizarea premeditatã a simbolurilor. Precizia cu care sunt primite mesajele comunicate indirect (nonintenþional) se datoreazã unui proces de învãþare socialã. În interiorul grupului se formeazã anu- mite norme cognitive, sub influenþa cãrora indivizii învaþã cã anumite evenimente sunt indici ai anumitor stãri de lucruri. Se naºte o „semanticã” comunã, care con- stã în ansamblul semnificaþiilor asemãnãtoare pe care emiþãtorul ºi receptorul le atribuie diferitelor simboluri (cuvinte, gesturi etc.). Codul comun permite ca

38

mesajul sã fie transmis/receptat cu o anumitã certitudine cã este transmis/receptat cu exactitate. Transferul de semnificaþie între doi indivizi depinde de gradul de asemãnare dintre structurile cognitive ale acestora. Cu cât asemãnarea este mai mare, cu atât transferul de semnificaþie va fi mai rapid, mai complet ºi mai exact.

Imaginea de sine, ca ºi reprezentarea persoanei celuilalt, se constituie pe de o parte ca un ansamblu de informaþii, intuitiv configurate, iar pe de altã parte, ca efecte ale unor percepþii sociale în care intervine întreaga experienþã cognitivã a subiectului. Aceste reprezentãri sociale se realizeazã în procesul intercunoaºterii persoanelor, fiind întotdeauna raportate ºi ajustate la imaginea grupului despre per- soana respectivã. Principalele caracteristici ale reprezentãrilor sociale se referã la:

obiectul lor, constituit nu doar din stimuli, ci ºi din situaþii sociale complexe ºi din fenomeme de interacþiune umanã;

structura lor psihosocialã, ele fiind o construcþie mentalã a realului, o expresie particularã, intuitivã a gândirii sociale din comunitatea datã;

la caracterul lor colectiv, obiectul lor putând fi o relaþie interpersonalã, normã de grup, sistem de valori etc.

Astfel, datoritã acestor reprezentãri sociale ºi a semanticii comune (ansamblul semnificaþiilor asemãnãtoare pe care emiþãtorul (E) ºi receptorul (R) le atribuie diverselor simboluri) mesajul poate fi transmis sau receptat cu o anumitã certitu- dine cã este transmis, respectiv receptat cu exactitate. Transferul de semnificaþie între doi indivizi depinde de gradul de asemãnare dintre structurile cognitive ale acestora, ºi anume, cu cât asemãnarea este mai mare, cu atât transferul de semnifi- caþie va fi mai rapid, mai complet ºi mai exact. În majoritatea situaþiilor de comunicare, locutorul dispune de o marjã de manevrã, de o libertate destul de importantã. Astfel, el este în mãsurã sã aleagã lim- bajul, cuvintele utilizate, sã le dispunã în ordinea doritã, sã le transmitã printr-un

39

anumit canal etc. Prin mesajul sãu, emiþãtorul furnizeazã un întreg ansamblu de informaþii-semne cu privire la propria persoanã, la viziunea sa asupra obiectului comunicãrii sau la situaþia socialã pe care o doreºte sau o percepe. Toate acestea vor fi interpretate ºi evaluate de cãtre interlocutor, determinând reacþiile, angajamen- tul, receptivitatea sau blocarea acestuia. Aºadar, comunicarea nu se reduce numai la schimburile dintre „actorii comu- nicãrii”, ci reprezintã un schimb de semnificaþii într-un ansamblu de tranzacþii.

Factorii de context/mediu ai comunicãrii

În opinia lui Borþun (2001), cei mai importanþi factori contextuali care influen- þeazã procesul de comunicare sunt urmãtorii:

Contextul material ºi temporal: dispunerea spaþialã a locutorilor joacã un rol esenþial în natura interacþiunilor, determinând alegerea unui tip de limbaj, precum ºi interpretarea finalitãþii situaþiei. Locul ales pentru a comunica, la care se adaugã momentul dialogului cu utilizarea/neutilizarea unor elemente materiale marcate social, sunt tot atâtea aspecte care influenþeazã natura ºi calitatea interacþiunii acto- rilor, în mod direct. Contextul social, ilustrat prin efectul pe care îl are asupra comportamentului prezenþa unui public sau a unor observatori. Prezenþa unui public (pasiv) con- tribuie la creºterea nivelului general al motivaþiei ºi al performanþei subiecþilor, dar inhibã învãþarea. Natura comunicãrii – fie ea privatã sau publicã, cu sau fãrã mar- tori – este direct influenþatã de contextul social în care se desfãºoarã interacþiunea, fãrã a putea fi aplicatã o regulã unicã: unul ºi acelaºi context social va juca un rol diferit, în funcþie de natura, complexitatea ºi finalitatea acþiunii. Contextul cultural ºi ideologic: poate fi înþeles ºi în sens strict ºi în sens larg. Indiferent însã, practicarea comunicãrii ºi decodarea semnificaþiei unor indicatori

40

verbali sau nonverbali sunt direct influenþate de acesta. În sens strict, microcultura unei organizaþii, a unei instituþii sau a unui grup social, determinã moduri de comunicare ºi un sistem de interacþiuni care poate fi înþeles ºi aplicat exclusiv în acest context limitat. În sens larg, tentativa de a comunica cu interlocutori apar- þinând unei alte culturi fãrã mijloace potrivite de codare/decodare a informaþiei transmise, poate fi un demers de o mare dificultate. Întotdeauna comunicarea este însoþitã ºi de o serie de fenomene psihologice inevitabile, al cãror control este foarte important pentru competenþa ºi pentru per- formanþa comunicaþionalã.

Atitudini ºi comunicare individualã

Vom încerca sã rãspundem în aceastã secþiune la întrebarea: ce condiþii i-ar permite individului sã se exprime în situaþia interindividualã într-un mod cât mai autentic posibil? Pentru aceasta, trebuie sã admitem cã elementul hotãrâtor pentru asigu- rarea calitãþii unei comunicãri interindividuale este tipul de relaþie dintre persoa- nele aflate în interacþiune. Iar aceastã relaþie este rezultatul atitudinilor dezvoltate de fiecare dintre actorii comunicãrii. Numim atitudine „starea mentalã ºi neurofiziologicã determinatã de experienþã ºi care exercitã o influenþã dinamicã asupra individului, pregãtindu-l sã acþioneze într-un mod specific unui numãr de obiecte ºi evenimente” (Chelcea, 2006). Ati- tudinile sunt în egalã mãsurã luãri de poziþie ale unui individ în raport cu un obiect. Ele se exprimã mai mult sau mai puþin deschis prin diferite simptome sau prin indicatori foarte variabili: vorbire, tonul vocii, gesturi, acþiuni, dar ºi prin absenþa gesturilor ºi acþiunilor. Cu alte cuvinte, atitudinea este constituitã din ceea ce se crede cã se aflã în spatele comportamentului; atitudinea este o cauzã ascunsã sau inconºtientã a comportamentelor.

41

În general, atitudinile îndeplinesc trei funcþii (Chelcea, 2006):

o funcþie cognitivã, care corespunde faptului cã atitudinile organizeazã per- cepþiile. Cel mai bine recunoscute ºi percepute nu sunt cuvintele cu frecvenþa cea mai mare în limbã, ci acelea care corespund valorilor dominante ale subiec- tului sau se raporteazã la acestea;

o funcþie energeticã sau tonicã: atitudinea determinã natura ºi intensitatea moti- vaþiilor;

o funcþie reglatoare: atitudinile vizeazã unificarea opiniilor unui individ, gene- reazã ºi guverneazã coerenþa internã a opiniilor ºi comportamentelor.

În comunicarea interindividualã, rolul atitudinilor este unul esenþial. În primul rând, ele sunt un aspect determinant al climatului relaþional, influenþeazã decisiv calitatea relaþiei care se stabileºte între actorii comunicãrii (s-a constatat cã gândul cã celãlalt îþi împãrtãºeºte sistemul de atitudini este unul dintre elementele cele mai puternice ale atracþiei interpersonale, ºi cã se acordã o mai mare atenþie comuniu- nii de atitudini decât chiar similaritãþii culturale) ºi, de asemenea, influenþeazã direct natura relaþiei sociale, intervenind în definirea statutului fiecãruia ºi deter- minând calitatea ºi natura elementelor ce urmeazã a fi exprimate.

Tipologia atitudinilor interindividuale

Într-o situaþie de comunicare interindividualã, orice individ poate sã dezvolte cinci mari tipuri de atitudini. Vom înþelege, astfel, cã orice atitudine creeazã un anumit tip de relaþie ºi vom vedea ce tip de consecinþe are asupra comunicãrii fiecare din ele.

Atitudinea de interpretare este atitudinea care constã în a formula sau a verbali- za pentru celãlalt raþiunile ascunse care se aflã la originea spuselor sau faptelor sale. Când vorbim despre interpretare, spunem interpretant ºi interpretat. Cineva ºtie ceva ºi transmite celuilalt ceea ce acesta nu ºtie. Aºadar, atitudinea de interpretare

42

creeazã sau accentueazã o diferenþã de statut între actorii interacþiunii, creând o

relaþie ierarhizatã în profitul celui care interpreteazã: interpretantul se prezintã ca deþinãtor al unei presupuse cunoaºteri. Consecinþele posibile asupra exprimãrii celuilalt ar fi urmãtoarele:

reacþia celuilalt la aceastã relaþie de dependenþã poate lua forma unui refuz de a accepta aceastã situaþie. Este aºa-numita reacþie de contradependenþã, printre ale cãrei forme curente se numãrã ºi agresivitatea;

a doua consecinþã posibilã a atitudinii de interpretare asupra celuilalt este blo- carea exprimãrii celuilalt, cu douã situaþii de interpretare: greºitã sau corectã.

Dacã interpretarea este greºitã, este de la sine înþeles cã se va produce o blocare

a comunicãrii. În mod paradoxal, interpretarea corectã reprezintã tipul cel mai

susceptibil de a produce blocajul maxim. Formularea unei interpretãri corecte va declanºa în majoritatea cazurilor mecanisme de apãrare cu atât mai impor- tante cu cât interpretarea este mai pertinentã. O interpretare poate juca în mod efectiv un rol pozitiv atunci când este formulatã într-un moment în care celãlalt poate sã o înþeleagã, sã o accepte ºi sã ºi-o asume.

În concluzie, atitudinea de interpretare îl expune pe utilizatorul sãu unui numãr mare de riscuri în raport cu obiectivul vizat. Astfel, dacã vrem sã-i permitem celuilalt sã se exprime în mod autentic, trebuie sã evitãm interpretarea. Cu cât se interpreteazã mai mult, cu atât celuilalt i se permite mai puþin sã se exprime într-un mod real, personal ºi profund.

Atitudinea de evaluare este atitudinea care constã în formularea unei judecãþi pozitive sau negative în raport cu ceea ce spune sau face celãlalt. Când ne referim la evaluare, ne gândim la evaluator ºi evaluat, judecãtor ºi judecat. Atitudinea de evaluare se bazeazã pe o diferenþã de statut între locutori sau instituie astfel o diferenþã. Asemenea atitudinii de interpretare, ºi cea de evaluare creeazã sau accen- tueazã o relaþie de dependenþã (de data aceasta de la evaluat la evaluator).

o

43

Prima consecinþã posibilã este blocarea comunicãrii ca urmare a unei evaluãri negative. Pentru individul care se exprimã, evaluarea negativã a spuselor sale creazã un climat relaþional nefavorabil, îi reduce motivaþia de a se exprima ºi îl determinã sã nu mai verbalizeze informaþiile sau sentimentele pentru care riscã sã fie judecat negativ. În condiþiile unei evaluãri pozitive, riscul major este de a orienta discursul celuilalt, mai exact, de a-l orienta prin selecþie: un individ ce recepteazã o judecatã pozitivã, adicã o gratificaþie, este motivat, în majoritatea cazurilor, sã selecteze din- tre opiniile, informaþiile sau sentimentele sale doar acele elemente care îi permit sã continue sã primeascã evaluãri pozitive. Prin urmare, primul risc al atitudinii de evaluare este blocajul (pentru evaluarea negativã), iar al doilea îl reprezintã orientarea (pentru evaluarea pozitivã). În concluzie, pentru a avea de-a face cu o situaþie optimã de comunicare, va tre- bui aplicat principiul nonevaluarii. Cu cât evaluezi mai mult pe cineva (indiferent cã e într-o manierã pozitivã sau negativã), cu atât îi îngustezi posibilitatea de a se exprima în mod autentic.

Atitudinea de ajutor sau de consiliere constã în a-i propune celuilalt soluþii, sau elemente ale unor soluþii, în funcþie de ceea ce acesta a exprimat, fiind prin urmare o atitudine ce reprezintã a priori manifestarea interesului pentru celãlalt. Când ne referim la consiliere, spunem consilier ºi consiliat, susþinãtor ºi susþi- nut. Prin urmare, atitudinea de ajutor se întemeiazã pe o diferenþã de statut (pe o relaþie de dependenþã), o creeazã sau o accentueazã. Cu cât consiliez mai mult pe cineva, cu cât îl ajut mai mult, cu atât dependenþa lui faþã de mine creºte. Riscul major al acestui tip de atitudine este acela de a induce o superficialitate a discursului celuilalt. Aceastã atitudine vizeazã luarea celuilalt sub tutelã, asumarea problemelor sale ºi oferirea unui ajutor sau a unui sfat. Având în vedere aceste aspecte, atitudinea de ajutor constã în a te substitui subiectului, reducându-i, ast- fel, posibilitãþile de a-ºi rezolva singur propriile probleme.

44

De altfel, într-o situaþie de comunicare, atitudinea de ajutor implicã o centrare a exprimãrii pe soluþii în detrimentul centrãrii ei pe analiza problemei în sine. Ast- fel, în loc sã se vorbeascã despre problemã, se va vorbi despre soluþii. O a doua consecinþã posibilã este orientarea comunicãrii în sensul soluþiilor propuse de con- silier. O a treia consecinþã posibilã este legatã de atitudinea liniºtitoare pe care ori- cine o dezvoltã destul de uºor ºi de spontan. Aceastã atitudine constã în a liniºti pe cineva care se confruntã cu o situaþie dificilã sau cu o problemã. Cu toate acestea, atitudinea liniºtitoare este cea mai puþin recomandatã, deoa- rece ea este expresia unei neglijãri, a unei neascultãri reale a experienþei trãite de celãlalt, ducând adesea la stoparea comunicãrii. În concluzie, atitudinea de ajutor sau consiliere presupune o relaþie de depen- denþã, superficialitatea discursului celuilalt, precum ºi orientarea discursului sãu. Pentru a putea fi vorba despre o situaþie optimã a comunicãrii vizând facilitarea exprimãrii celuilalt, atunci trebuie aplicatã regula nonconsilierii. Cu cât consiliez mai mult pe cineva, cu cât îl ajut mai mult, cu atât îi limitez posibilitãþile de a se exprima în mod real. Pentru a ajuta pe cineva sã se exprime în mod real, nu trebuie afiºatã faþã de el o atitudine de consiliere. Cu toate acestea, evitarea atitudinii de consiliere se referã la faptul cã atunci când doreºti sã ajuþi, sfatul tãu trebuie sã permitã ca solici- tantul sã îºi poatã exprima ºi expune în mod optim problemele sau cererile.

Atitudinea de chestionare sau atitudinea de anchetã este atitudinea care constã în a pune întrebãri pentru a-i permite celuilalt sã se exprime. Acest tip de atitudine îºi propune sã îl ajute pe celãlalt sã se exprime. Natura relaþiei pare a se baza, aºa- dar, pe preeminenþa celui care se exprimã. Cel care pune întrebãrile le alege ºi le formuleazã, se bucurã de un statut privilegiat. Ca ºi celelalte atitudini prezentate anterior, ºi atitudinea de chestionare creeazã sau accentueazã o diferenþã de statut sau dependenþa celui chestionat faþã de cel care chestioneazã.

45

Chestionarea expune comunicarea unor riscuri majore. Dintre acestea cele mai importante sunt superficialitatea persoanei anchetate ºi canalizarea ºi manipularea exprimãrii celuilalt.

Superficialitatea persoanei anchetate. Dinamica proprie chestionãrii este una a superficialitãþii; ea genereazã demobilizarea cognitivã a celuilalt, care se focali- zeazã pe aºteptarea întrebãrii urmãtoare în detrimentul dezvoltãrii sau aprofun- dãrii spuselor sale. Cu cât se pun mai multe întrebãri, cu atât informaþia obþinutã va fi mai axatã pe fapte ºi pe comportamente, ºi nu pe sentimente sau motivaþii, care presupun o activitate internã mult mai importantã din partea intervievatului. Chestionarea se bazeazã pe asumarea explorãrii celuilalt, o asumare externã, deta- ºatã, care nu asigurã o implicare profundã.

Canalizarea ºi manipularea exprimãrii celuilalt. Chestionarea este unul dintre instrumentele cele mai eficiente ale manipulãrii deliberate sau ale canalizãrii incon- ºtiente. Acest lucru se întâmplã deoarece în chestionare pot fi utilizate numeroase surse de inducþie, dintre care cele mai frecvente se grupeazã în trei categorii: in- ducþia prin selectarea întrebãrilor (formularea unei întrebãri rezultã mereu din ale- gerea efectuatã, iar alegerea permite anchetatorului sã orienteze discursul celuilalt într-o anumitã direcþie sau sã evite abordarea unei teme), inducþia prin formularea întrebãrii (aceeaºi întrebare formulatã diferit are ca rezultat rãspunsuri semnifica- tiv diferite), inducþia prin ordinea întrebãrilor (subiectul care rãspunde la întrebãri se strãduieºte sã se conformeze unei reguli sociale nescrise, dar influente: regula consistenþei, a coerenþei cognitive sau ideologice). Astfel, dacã se defineºte ca facilitând exprimarea, chestionarea presupune asuma- rea unor riscuri, în cazul în care ne dorim sã cunoaºtem punctul de vedere al celui- lalt: cu cât punem mai multe întrebãri, cu atât ºansele ca acesta sã poatã aprofunda scad, iar posibilitatea sã fie canalizat creºte. Aºadar, o comunicare autenticã pre- supune limitarea la maxim a utilizãrii chestionãrii, dar nu suprimarea ei, deoarece în

46

interacþiunea comunicativã celãlalt se aºteaptã sã i se punã întrebãri, iar faptul de a nu fi chestionat deloc riscã sã determine la acesta o reacþie de surprizã, de neîn- credere, deteriorând astfel climatul comunicaþional. În aceastã situaþie, optimul comunicãrii ar fi o nonchestionare sistematicã împreunã cu întrebãri deschise.

Atitudinea de comprehensiune constã în a-i arãta celuilalt interes faþã de ceea ce spune, a-i arãta cã este ascultat pentru a fi înþeles ºi nu judecat. Concret, acest tip de atitudine se manifestã prin reformulare, intervenþie care presupune retransmiterea cãtre celãlalt a ceea ce tocmai acesta a exprimat, dintr-o preocupare pentru controlul comprehensiunii ºi pentru stimularea exprimãrii ºi aprofundãrii. A reformula înseamnã a relua spusele celuilalt. Cel care reformuleazã este total dependent de cel care se exprimã. ªi atitudinea de comprehensiune creeazã o diferenþã de statut, dar una inversã în raport cu situaþia caracteristicã celorlalte atitudini prezentate anteri- or: ea creeazã o relaþie de dependenþã a anchetatorului faþã de celãlalt. De altfel, comprehensiunea este singura care îl privilegiazã în mod efectiv pe celãlalt. Printre consecinþele acestei atitudini, se numãrã crearea unui climat relaþional care faciliteazã exprimarea. Un asemenea climat este semnul unui interes real pen- tru celãlalt ºi creeazã o situaþie în care se reduc la maxim ameninþãrile pe care le-ar putea resimþi acesta atunci când se exprimã. Aceasta, deoarece el nu se va simþi nici judecat, nici interpretat ºi nici „interogat”. Aºadar, climatul de comprehensiune reduce mecanismele de apãrare ale celuilalt. Totuºi, dificultatea majorã a atitudinii de comprehensiune este cã subiectul rãmâne centrat asupra celuilalt ºi asupra a ceea ce spune acesta, fãrã a cãuta, însã, raþiunile dupã care se conduce acesta. În con- cluzie, comprehensiunea se constituie în a cincea componentã a situaþiei optime de comunicare; ea vizeazã facilitarea exprimãrii celuilalt.

47

Situaþia optimã de comunicare

Borþun (2001) considerã cã situaþia optimã de comunicare este cea în care cel care comunicã nu se simte judecat, analizat sau interpretat, nici ghidat prin sfaturi ºi nici manipulat sau hãrþuit prin întrebãri, ci se simte pur ºi simplu ascultat. Absenþa comunicãrii rezultã tocmai din lipsa unei ascultãri reale dintre cei implicaþi. Cel care doreºte sã faciliteze exprimarea celuilalt trebuie sã manifeste o atitudine de comprehensiune ºi sã îºi controleze reacþiile spontane care merg în sensul evaluãrii, interpretãrii, ajutorului sau al chestionãrii în defavoarea comprehensiunii. La capãtul acestei analize, comunicarea ne apare ca un sistem complex, marcat de un ansamblu de factori materiali, psihologici, cognitivi ºi sociali. Cauzele difi- cultãþilor ºi perturbãrilor care apar în comunicare sunt numeroase ºi importante, prin urmare este obligatoriu ca în cadrul sistemului respectiv sã existe posibilitãþi de reglare, de adaptare ºi de transformare. Astfel, pentru a avea o comunicare efi- cientã, aceasta trebuie sã funcþioneze ca un sistem circular ºi sã se autoregleze. Ele- mentul central al reglãrii îl reprezintã feedbackul, care îi permite receptorului sã-ºi emitã reacþiile. O comunicare corectã presupune o flexibilitate a rolurilor, o inte- racþiune, ºi nu o transmitere. Orice comunicare trebuie sã se analizeze, organizeze ºi sã se realizeze cã o interacþiune. Ea trebuie sã fie bilateralã. Noþiunea de feedback desemneazã acele rãspunsuri ale receptorului care for- meazã ºi deformeazã mesajul ulterior al emiþãtorului. El reprezintã fluxul de comunicare. Emiþãtorul devine receptor, iar receptorul devine noul emiþãtor. Feedbackul este mesajul care se transmite în legãturã cu interacþiunea dintre comunicatori. A rãspunde cuiva cât este ceasul nu este feedback, ci mesaj de trans- mitere de informaþie. Furnizarea sau primirea feedbackului este un proces activ care îndeplineºte numeroase roluri ºi se practicã în diferite scopuri. Pentru a fi eficace, feedbackul trebuie nu doar sã realizeze scopul propus, ci tre- buie sã pãstreze relaþia cu interlocutorul intactã, deschisã ºi nedefensivã. De aceea

48

feedbackul nu trebuie folosit pentru „descãrcarea nervilor”. Procesul de furnizare de feedback nu presupune cã cel care îl furnizeazã are dreptate, iar cel care-l primeºte trebuie corectat. Feedbackul trebuie sã fie o invitaþie la interacþiune prin comunicare ºi la creare sau aprofundare de relaþie. Caracteristicile feedbackului eficace sunt:

sã fie descriptiv ºi nu evaluativ, sã nu facã referiri la motive, intenþii ºi senti- mente, decât dacã se pot da exemple clare ºi concrete. Cuvintele evaluative, mai ales cele cu conþinut emoþional negativ, genereazã o reacþie defensivã ºi blocarea canalelor de comunicare;

sã fie direct, nu prin ricoºeu, clar ºi specific. Trebuie sã includã atât descrierea comportãrii în discuþie, cât ºi impactul ºi consecinþele acesteia asupra grupului, asupra altora, asupra muncii ºi organizaþiei;

sã fie furnizat la momentul potrivit cât mai aproape de producerea comporta- mentului, dar nu în momentul în care primitorul nu este în mãsurã sã-l perceapã corect. Trebuie avut în vedere ºi faptul cã prezenþa martorilor poate influenþa reacþia la feedback. Utilitatea feedbackului este maximã dacã acesta este solici- tat, sau cel puþin, parþial dorit de interlocutor;

sã fie exprimat în termeni relevanþi pentru nevoile primitorului;

sã fie utilizabil.

Feedbackul negativ încearcã sã schimbe comunicarea sau chiar sã o întrerupã (dacã un profesor nu a reuºit sã capteze atenþia, studenþii se foiesc, vorbesc, unii citesc chiar altceva etc., acesta constituind un feedback negativ care ar trebui sã determine profesorul sã îºi schimbe modul de comunicare). Are ca scop ajutarea persoanei criticate sã-ºi dea seama de efectele negative ale comportamentului sãu ºi schimbarea acestuia prin crearea sentimentului de vinovãþie. Feedbackul pozitiv încurajeazã comportamentul comunicaþional care se des- fãºoarã (de exemplu, dacã într-un amfiteatru de studenþi, profesorul a reuºit sã capteze atenþia elevilor, aceºtia trimit un feedback pozitiv: nu vorbesc, au ochii

49

aþintiþi asupra profesorului, figura lor denotã atenþie ºi concentrare etc., toate aces- te semne încurajând profesorul sã continue în acelaºi mod). Scopul este acela de a confirma realizãrile participanþilor la interacþiunea de comunicare, de a contribui la satisfacþia acestora ºi de a-i ajuta sã înþeleagã de ce eforturile lor sunt importante.

Tabelul 1.

  Consecinþele asupra celuilalt
 

Consecinþele asupra celuilalt

 

Dacã judecata este negativã:

– agresivitate;

1.

Evaluare

– blocaj.

Formularea unei judecãþi pozitive sau negative.

Dacã judecata este pozitivã:

– menþinerea unui feedback favorabil;

– selectare.

2.

Interpretare

– blocaj dacã interpretarea este falsã sau prematurã;

Explicarea, dezvãluirea raþiunilor ascunse ale dis-

– agresivitate;

cursului sau ale comportamentului.

– canalizare, justificare.

 

– superficialitatea exprimãrii;

3.

Propunerea unei soluþii; dedramatizare, liniºtire.

Ajutor, consiliere

– canalizare;

– demobilizare.

4.

Chestionare

– rãspunsuri superficiale prin nonaprofundare;

Formularea unor întrebãri pentru a obþine mai multe informaþii.

– canalizare, manipulare conºtientã sau inconºtientã;

– perceperea unei hãrþuiri (a unei atitudini inchizitoriale).

5.

Comprehensiune

 

Reformulare pentru a încerca sã înþelegem fãrã a judeca.

– crearea unui climat pozitiv;

incitarea la a continua ºi aprofunda.

50

Competenþa comunicaþionalã

Tran ºi Stãnciugelu (2010) considerã cã abilitatea de a fi un bun comunicator pre- supune respectarea unui mare numãr de competenþe. Dintre acestea, cele mai importante sunt urmãtoarele:

aspectul: grijã în alegerea ºi portul îmbrãcãminþii indicã atenþia pe care o acorzi celor cu care te întâlneºti;

vocabularul: ales cu grijã, el este primordial în transmiterea mesajului dorit;

discursul: respectarea legilor nescrise ale discursului (inclusiv ale conversaþiei) ne ajutã sã fim mai credibili ºi mai eficienþi în activitatea de comunicare;

kinetica: ansamblul gesturilor care însoþesc comunicarea verbalã, ºi care reprez- intã aproximativ 55% din mesajul transmis (expresia feþei, poziþia corpului, gesturile, manifestãrile afective, modul de miºcare a corpului etc.), procentajul putând ajunge în unele situaþii pânã la 90%;

paralimbajul: reprezentat, în principal, de intonaþie ºi de inflexiunile vocii, are o pondere de 38% în transmiterea mesajului;

proxemica: reprezintã un mod de comunicare prin intermediul relaþiilor spaþiale (distanþa intimã, distanþa personalã, cea socialã ºi cea publicã).

Competenþa comunicaþionalã înseamnã „sã ºtii sã foloseºti limba în mod adec- vat, în numeroase situaþii diferite” (Borþun, 2001). Altfel spus, ea este capacitatea de a comunica eficient în orice situaþie (sau, cel puþin, în cât mai multe situaþii diferite). Aceastã competenþã are un caracter implicit; ea se dobândeºte în ºi prin interacþiu- ni. Competenþa comunicaþionalã a unui individ presupune mai multe competenþe:

competenþa lingvisticã, competenþa pragmaticã, competenþa discursivã.

Competenþa lingvisticã este „aptitudinea pe care o au vorbitorii unei limbi de a produce ºi înþelege un numãr nelimitat de fraze diferite” (Borþun, 2001).

51

Competenþa discursivã desemneazã „aptitudinea pe care trebuie sã o aibã un subiect pentru a produce enunþuri adecvate unei formãri discursive determinate” (Borþun, 2001); de exemplu, aptitudinea unui politician liberal de a produce enunþuri liberale. Aceastã competenþã este fundamental interdiscursivã: a enunþa în interiorul unei formaþiuni discursive înseamnã, de asemenea, a ºti cum sã te poz- iþionezi în raport cu alte formaþiuni discursive concurente.

Competenþa pragmaticã înseamnã stãpânirea regulilor ce permit unui subiect sã interpreteze un enunþ prin raportare le un context particular. Acestei competenþe i se subordoneazã legile discursului. Dacã primele douã competenþe se obþin prin studiu îndelungat ºi sistematic,

fiind tributare formaþiei profesionale, cea de-a treia, competenþa pragmaticã, poate fi educatã la orice vârstã, indiferent de formaþia profesionalã a individului. Edu- carea ei presupune asimilarea unor cunoºtinþe ºi exersarea unor comportamente programate pe baza acestor cunoºtinþe. De fapt, competenþa pragmaticã presupune cunoaºterea ºi respectarea unor reguli, gestionarea problemelor legate de „accesul la cuvânt”:

ºtii despre ce sã vorbeºti într-o anumitã situaþie;

realizezi sincronizarea mimicii cu propriile spuse sau cu cele ale partenerului;

menajezi imaginea celuilalt;

stãpâneºti comportamentul cerut de genul de discurs abordat.

Competenþei comunicaþionale îi este caracteristic faptul cã se modificã în con- tinuu, pe baza experienþei acumulate. De altfel, un individ dispune de competenþe pragmatice diverse, pe care le actualizeazã alternativ, când se aflã în interacþiune cu reprezentanþi ai unor comunitãþi diferite.

O altã dimensiune importantã care defineºte competenþa comunicaþionalã este

reprezentatã de stãpânirea legilor discursului. Legile discursului sunt acele reguli

52

ale „schimbului verbal”, variabile din punct de vedere cultural, pe care fiecare din- tre parteneri le respectã ºi, în acelaºi timp, presupune cã sunt respectate de cãtre intelocutor. Legile discursului se clasificã dupã douã criterii: criteriul lingvistic ºi criteriul codurilor de comportament.

Dupã criteriul lingvistic existã urmãtoarele legi:

legea informativitãþii (a nu vorbi pentru a nu spune nimic, a nu spune ceea ce interlocutorul ºtie deja etc.);

legea exhaustivitãþii (a furniza volumul maxim de informaþie pertinentã suscep- tibilã de a-l interesa pe interlocutor la un moment dat);

legea modalitãþii (a fi clar ºi concis în formulãri).

Dupã criteriul codurilor de comportament reglate social existã un ansamblu de norme variabile în timp ºi spaþiu. Aceste norme sunt, în general, cele care regleazã comportamentul agresiv faþã de imaginea (face) pozitivã sau negativã a partenerului:

norme care regleazã comportamentul locutorului faþã de partenerul sãu (a nu fi agresiv, ironic, a nu exagera cu lauda, a nu monopoliza discuþia etc.);

norme care regleazã imaginea proprie a locutorului (a nu fi exagerat de respec- tuos sau, invers, extrem de pretenþios etc.).

Aceste legi se circumscriu, în linii generale, domeniului numit de Grice (1991) maxime conversaþionale. Ele au fost deduse de Grice din douã principii fundamen- tale ale interacþiunii verbale: principiul cooperãrii ºi principiul politeþii. Principiul cooperãrii este formulat în felul urmãtor: „Contribuþia ta, în cadrul în care ea are loc, sã fie aºa cum se cere de cãtre scopul convenit sau direcþia dis- cuþiei la care participi, la momentul la care are loc” (Grice, 1991). Principiul politeþii cere evitarea actelor ameninþãtoare pentru imaginea de sine a interlocutorului (Face Threatening Acts, FTA ) ºi menajarea acesteia în general.

53

Maximele lui Grice decurg din principiului cooperãrii ºi descriu mijloacele raþionale care asigurã eficienþa conversaþiei. Acestea sunt:

Maxima cantitãþii reglementeazã cantitatea de informaþie furnizatã de fiecare participant la un schimb verbal. Aceasta trebuie sã se încadreze strict în limitele impuse de obiectivele schimbului respectiv (sã nu fie nici insuficientã, nici excesivã).

Maxima cantitãþii poate fi definitã astfel:

intervenþia ta sã fie atât de informativã pe cât necesarã;

nu face intervenþia ta mai informativã decât este nevoie.

Cãi prin care aceastã maximã este încãlcatã:

lipsa „informativitãþii” (cliºee politice, redundanþã);

repetarea conceptelor cu sfere referenþiale de aplicare identice (vorbitorul sã fie scurt);

enumerarea tuturor membrilor unei totalitãþi ºi, în acelaºi timp, numirea întreg- ului, prepunerea adjectivelor, ordinea neemfaticã;

folosirea excesivã a unor cuvinte-cheie aparþinând unei anumite ideologii.

Maxima calitãþii cere ca interlocutorii sã spunã numai ceea ce cred cã este ade- vãrat. Aceasta exclude furnizarea unor informaþii false sau pentru care emiþãtorul nu are dovezi adecvate.

Maxima calitãþii poate fi definitã astfel: Încearcã sã faci astfel încât contribuþia ta sã fie una adevãratã (din perspectiva comunicãrii optime), adicã:

sã nu spui ceea ce crezi cã este fals;

sã nu spui ceva despre care nu ai suficiente date (adecvate).

Maxima relevanþei cere ca orice intervenþie într-un schimb verbal sã se coreleze cu celelalte ºi sã fie strict legatã de tema în discuþie. Maxima relevanþei este adesea încãlcatã prin adãugarea unor propoziþii genera- lizatoare, inutile, la ceea ce ar trebui sã fie doar o indicaþie specificã.

54

Maxima manierei se referã la modul în care trebuie formulate intervenþiile în cadrul unui schimb verbal, reclamând claritate (manifestatã prin evitarea obscuritãþii expresiei, a ambiguitãþii ºi a prolixitãþii), precum ºi structurarea logicã a enunþurilor. Aceste reguli sunt maximaliste (dupã cum ne spune ºi denumirea lor). Este greu sã le respectãm pe toate simultan, în orice situaþie de comunicare. Dar ele trebuie sã funcþioneze ca repere ideale pentru orice persoanã care vrea sã pãºeascã în lumea comunicãrii civilizate.

Tema 3: Comunicare nonverbalã

Comportament ºi gestualitate

Gestul este o practicã socialã. Gesturile sunt la fel de elocvente ca frazele ºi discur- surile, iar „erorile” gestuale au consecinþe interpersonale la fel de grave ca erorile lingvistice, pentru cã gestualitatea configureazã identitatea individului, optimizând sau distorsionând comunicarea. Gestualitatea (componentã a capitalului simbolic) exprimã o apartenenþã socialã, o identitate de grup actualizatã prin comportamente permise (norme, coduri, etichetã) ºi comportamente interzise (tabuuri-gesturi obscene, gesturi dispreþuitoare ce transgreseazã principiul universal al cooperãrii ºi al politeþii). Toate culturile posedã un sistem important de comunicare gestualã. Când un american vrea sã exprime ideea cã o situaþie sau o persoanã este OK, va desena un cerc compus din degetul mare ºi arãtãtor. Acelaºi gest în Japonia desemneazã însã banii (monezile sunt ºi ele rotunde), iar în Franþa „zero” sau „lipsã de valoare”. În Malta acelaºi gest semnaleazã homosexualitatea, iar în Grecia ºi Sardinia reprezin- tã un comentariu obscen sau o insultã. În afara apartenenþei naþionale, gesturile indicã statutul social (gesticulaþia unui intelectual va fi diferitã de a unui þãran) ºi profilul individului (gesturile ample îi definesc pe deþinãtorii autoritãþii, gesturile reduse pe cei timizi, nesiguri etc.). Gesturile reprezintã cultura încorporatã, iar corpul acea a treia instanþã (mediatoare) între culturã ºi personalitate. Un gest sem- nificã pe de o parte apartenenþa la o anumitã categorie socialã (rezultantã a „im- pregnãrii” familiale sau sociale) ºi pe de altã parte traduce aspiraþia de a aparþine unei alte categorii/grupului de referinþã model. Gestualitatea este determinatã ºi reglatã de comportamente culturale, cum ar fi variabilele sociologice (vârstã, sex,

56

etnie etc.), religia ºi chiar percepþia timpului. Astfel, în lumea musulmanã, a saluta sau a oferi un obiect cu mâna stângã reprezintã o ofensã gravã, mâna stângã fiind rezervatã igienei intime.

Semnale înnãscute, genetice, deprinse ºi specifice unor culturi

Numeroase cercetãri ºi discuþii încã au loc pentru a stabili dacã semnalele nonver- bale sunt înnãscute, însuºite, transferate genetic sau dobândite pe altã cale. S-au adunat dovezi din observarea nevãzãtorilor ºi/sau a surzilor, care nu pot deprinde semnalele nonverbale pe cale vizualã sau auditivã, din analiza comportamentului gestic propriu diferitelor culturi, precum ºi din studierea comportamentului maimuþelor – rudele noastre cele mai apropiate din punct de vedere antropologic. Rezultatele acestor cercetãri aratã cã anumite gesturi aparþin fiecãreia din aceste categorii. De exemplu, puii celor mai multe primate se nasc cu capacitatea imedi- atã de a suge, semnalând, oarecum, cã ea este înnãscutã sau geneticã. Savantul ger- man Eibl-Eibesfeldt (1970; 1971) a constatat cã expresia zâmbitoare a copiilor nãscuþi orbi ºi surzi este independentã de orice învãþare sau copiere, ceea ce înseamnã cã este un gest înnãscut. Studiind expresiile faciale ale unor indivizi din cinci culturi diferite, Ekman (1973) ºi Ekman ºi Friesen (1975) au adus argumente în sprijinul anumitor idei ale lui Darwin despre gesturile înnãscute. Ei au constatat cã, pentru exprimarea emoþiilor, în cadrul fiecãrei culturi este folositã aceeaºi mim- icã de bazã, ceea ce i-a dus la concluzia cã aceste gesturi sunt, în mod cert, înnãs- cute. Atunci când încruciºãm braþele pe piept, pe care din cele douã braþe îl aºezãm deasupra, cel drept sau cel stâng? Majoritatea oamenilor nu pot rãspunde la aceastã întrebare înainte de a încerca practic acest gest. În timp ce una din miºcãri o simte confortabilã, cealaltã i se pare complet nepotrivitã. Este limpede cã aici avem de-a face cu un gest genetic care nu poate fi schimbat.

57

Despre unele gesturi se discutã încã, dacã sunt însuºite cultural, devenind astfel obiºnuinþe, sau sunt moºtenite. De exemplu, majoritatea bãrbaþilor îºi îmbracã haina bãgând mâna dreapta în mânecã; or, cele mai multe femei procedeazã invers. Când un bãrbat trece pe lângã o femeie pe o stradã aglomeratã, de regulã se întoarce cu tot trupul spre ea; femeia, în aceeaºi situaþie, îºi întoarce trupul de la el. Face aceasta instinctiv pentru a-ºi proteja sânii? Este aceasta o reacþie femininã înnãscutã sau a fost însuºitã în mod conºtient, urmând exemplul altor femei? Multe dintre comportamentele noastre nonverbale de bazã le-am deprins, iar înþe- lesul multor miºcãri ºi gesturi este determinat cultural.

Gesturi de bazã ºi originea lor

Majoritatea gesturilor de bazã ale comunicãrii sunt aceleaºi în întreaga lume. Când oamenii sunt fericiþi, zâmbesc; când sunt triºti sau supãraþi, încruntã sau devin posaci. A încuviinþa dând din cap înseamnã, aproape în mod universal, „da” sau o aprobare. Este una din formele înclinãrii capului ºi pare a fi un gest înnãscut, uti- lizat ºi de oamenii nevãzãtori ºi surzi. Clãtinatul capului într-o parte ºi alta pentru a indica un „nu” sau o negare este, de asemenea, universal ºi se prea poate sã fie un gest deprins imediat dupã naºtere. Când sugarul se saturã de lapte începe sã-ºi cla- tine capul la stânga ºi la dreapta pentru a îndepãrta sânii mamei. Când copilaºul a mâncat deja suficient, întoarce capul într-o parte ºi alta pentru a-ºi împiedica pãrinþii sã-i mai dea mâncare ºi, astfel, învaþã repede sã utilizeze gestul clãtinatului capului pentru exprimarea dezaprobãrii sau a atitudinii sale negative. Originea evolutivã a unor gesturi poate fi urmãritã pânã în trecutul nostru ani- mal, primitiv. Scrâºnetul dinþilor provine din actul atacului ºi este folosit ºi astãzi de omul modern, sub forma rânjetului sau a altor gesturi ostile, chiar dacã acesta

58

nu mai atacã cu dinþii. Zâmbetul a fost iniþial un gest de avertizare, în timp ce astãzi este asociat unor gesturi de exprimare a bucuriei. Ridicatul din umeri este, de asemenea, un exemplu de gest universal, care se uti- lizeazã pentru a semnala cã o persoanã nu ºtie sau nu înþelege despre ce se vorbeºte. Este un gest compus, alcãtuit din trei pãrþi principale: palmele deschise, umerii ridicaþi ºi sprâncenele înãlþate

Influenþe culturale

Fãrã a crede totul din intuiþiile simþului comun, concluziile rezultate din sedimen- tarea observaþiilor cotidiene ale oamenilor aratã cã cele mai multe informaþii ne sunt furnizate de faþa sau chipul celuilalt. Nu întâmplãtor, fiziognomiºtii au încer- cat sã stabileascã o legãturã directã între expresia facialã ºi caracterul omului. Ochii joacã un rol important în exprimarea emoþiilor: existã chiar o supoziþie conform cãreia ochii constituie „oglinda sufletului”. Postura, gesturile, mersul reflectã suficient de adecvat trãsãturile de personalitate ale individului. În inter- pretare trebuie sã þinem seama cã orice comportament expresiv are o determinare culturalã, fiind în acelaºi timp legat de comportamentul de înfruntare, prin care ne adaptãm, rãspunzând solicitãrilor din mediul înconjurãtor. Specializarea limbajului corporal la om se datoreazã culturii, fiind în prezent extrem de subtil. Nu trebuie sã facem abstracþie de factorii care condiþioneazã comportamentul expresiv ºi anume: cultura, trãirile emoþionale, vârsta, starea de sãnãtate ºi condiþiile concrete de realizare. Se poate spune cã mersul reprezintã un indicator sigur al tonusului psihofiziologic de ansamblu. Fiecare pas este o amprentã, oamenii îºi recunosc totdeauna propriul mers (dupã cum s-a demonstrat experimental) mai bine chiar decât recunosc mersul celorlalþi.

59

Ca ºi mersul, gesturile, mai ales gesturile autiste (rãspunsuri comportamentale inhibate sau tabu, reduse la o stare rezidualã), ne oferã informaþii preþioase despre persoanele cu care intrãm în relaþie. Miºcãrile corporale se supun unor ritmuri specifice fiecãrei culturi. Când interlocutorii aparþin unor culturi diferite, pot apãrea dificultãþi de comunicare datorate specificului sincronizãrii. De la o culturã la alta, existã sincronizãri caracteristice: populaþia de culoare când vorbeºte pri- veºte interlocutorul ºi îºi mutã privirea de la acesta când îl ascultã. Populaþia albã procedeazã exact invers: priveºte interlocutorul când îl ascultã ºi, de regulã, ocoleºte cu privirea când îi rãspunde.

Grupuri de gesturi ºi evitarea erorilor de interpretare

Pentru a nu se comite erori de interpretare ale limbajului trupului, un anumit gest observat este mai întâi izolat de alte gesturi sau circumstanþe. Scãrpinatul capului, de exemplu, poate însemna multe: mãtreaþã, pãduchi, sudoare, incertitudine, me- morie proastã sau minciunã. Totul în funcþie de alte gesturi fãcute concomitent. De aceea, pentru a le citi corect, gesturile trebuie privite întotdeauna în ansamblul lor. Limbajul trupului, asemenea oricãrui limbaj, constã din cuvinte, propoziþii ºi o anumitã punctuaþie. Fiecare gest este asemenea unui cuvânt, iar un cuvânt poate avea mai multe înþelesuri. Numai analizat într-o propoziþie, alãturi de alte cuvinte, putem înþelege pe deplin sensul unui cuvânt. Gesturile sosesc grupate în „propozi- þii” ºi transmit neîncetat adevãrul despre sentimentele ºi atitudinile persoanei în cauzã. „Perspicace” este acel om care poate citi „propoziþiile” nonverbale ºi le poate confrunta cu precizie cu propoziþiile verbale. Principalele elemente care tre- buie avute în vedere în interpretarea comportamentului gestual sunt:

Concordanþa. Este necesar ca semnalele nonverbale ale persoanei cu care sun- tem în contact sã fie în concordanþã cu propoziþiile sale verbale. Cercetarea aratã

60

cã semnalele nonverbale au o importanþã de cinci ori mai mare decât cele verbale, iar când cele douã sunt în discordanþã oamenii se bizuie pe mesajul nonverbal, conþinutul verbal putând sã nu fie luat în consideraþie. Observarea grupurilor de gesturi ºi a concordanþei sau discordanþei dintre aspectele verbale ºi cele nonver- bale ale comunicãrii reprezintã cheia interpretãrii corecte a limbajului trupului.

Gesturi de context. În afarã de observarea grupurilor ºi a concordanþei dintre vorbire ºi miºcãrile trupului, toate gesturile vor fi considerate în contextul în care

apar. De exemplu, dacã cineva stã aºezat pe o bancã într-un parc, cu mâinile ºi picioarele þinute strâns unele peste altele ºi cu bãrbia lãsatã în jos, într-o zi frigu- roasã de iarnã, dupã toate probabilitãþile el nu a luat aceastã poziþie din defensivã,

ci pentru cã îi este frig. Adoptarea aceloraºi gesturi în timp ce un altul aflat în faþa

lui ar încerca sã-i vândã un produs, sau sã-i ofere un serviciu, interpretarea corec-

tã ar fi cã cel în cauzã se manifestã în mod negativ sau defensiv faþã de situaþie.

Factori care determinã semnificaþia gesturilor ºi pot sã denatureze interpretarea acestora. În cazul în care un om practicã o strângere de mânã numitã „peºte mort” probabil va fi acuzat cã are un caracter slab; dacã acel om suferã de artritã la mâini, cu siguranþã cã va întinde mâna în maniera „peºte mort”, pentru a evita durerea cauzatã de o strângere puternicã de mânã. De asemenea, artiºtii, muzicienii, chirurgii ºi toþi cei care efectueazã munci delicate cu mâinile lor, preferã în general sã nu întindã mâna, iar dacã totuºi sunt obligaþi sã o facã, vor folosi metoda „peºtelui mort” pentru a-ºi proteja mâinile. În situaþia când cineva poartã o hainã nepotrivitã sau prea strâmtã, se poate întâmpla sã nu fie în stare sã facã unele gesturi ºi aceastã situaþie poate afecta uti- lizarea limbajului trupului. Aceste situaþii se referã la o micã parte dintre oameni, dar este important de luat în considerare ce anume efecte pot avea unele restricþii fizice sau diferite incapacitãþi asupra miºcãrilor noastre.

61

Semnale ale mâinii. Strângerea de mânã

Unul din cele mai eficiente semnale nonverbale este transmis de palma omului. Utilizarea corectã a palmei poate învesti o persoanã cu un anumit grad de autori- tate ºi cu capacitatea de a-i dirija pe alþii prin gesturi. Gesturile principale de îndrumare ale palmei sunt urmãtoarele trei:

palma îndreptatã în sus;

palma îndreptatã în jos;

palma strânsã în pumn, cu degetul arãtãtor întins.

Palma întoarsã în sus este utilizatã ca un gest de supunere, neameninþãtor, evocând gestul cerºetorului de pe stradã. Palma întoarsã în jos asigurã autoritate imediatã. Dacã persoana solicitatã sã execute ceva este de acelaºi rang cu noi, ea poate refuza cererea noastrã transmisã cu palma întoarsã în jos. De cele mai multe ori, ar satisface dorinþa noastrã mai degrabã dacã am utiliza poziþia palmei în sus. Dacã e vorba de un subaltern, gestul palmei întoarse în jos este corespunzãtor, întrucât avem autoritatea de a-l utiliza. Degetul arãtãtor întins este unul din cele mai iritante gesturi care pot fi utilizate în timpul unei conversaþii, mai ales dacã vorbitorul, concomitent, bate ºi ritmul cuvintelor sale. Dominarea ºi supunerea pot fi transmise prin strângerile de mânã. Presupunem cã doi indivizi se întâlnesc pentru prima datã ºi se salutã cu obiºnuita strângere de mânã. În aceastã situaþie poate sã fie transmisã una din cele trei atitudini de bazã:

dominare: „Acest om vrea sã mã domine. Trebuie sã fiu mai precaut”;

supunerea: „Îl pot domina pe acest om. El va face ceea ce doresc eu”;

egalitatea: „Îmi place acest om. Ne vom înþelege bine”.

Aceste atitudini sunt transmise în mod inconºtient. Prin antrenament ºi prin aplicarea conºtientã a unor tehnici de strângere a mâinii se pot influenþa direct rezultatele unei întâlniri cu o altã persoanã. Într-o strângere de mânã dominarea se

62

face simþitã prin întinderea mâinii cu palma în jos. Palma nu trebuie sã fie întoarsã complet spre podea, dar faþã de palma celuilalt trebuie sã arate în jos, prin aceasta dându-i de înþeles cã dorim sã preluãm controlul în cursul întâlnirilor viitoare. Tot aºa cum câinele îºi manifestã supunerea când se lasã pe spate ºi îºi expune berega- ta învingãtorului, tot astfel ºi omul foloseºte gestul palmei întoarse în sus pentru a-ºi arãta supunerea faþã de celãlalt. Întinderea mâinii cu palma în sus este opusul strângerii de mânã cu sens de dominare. Gesturile care urmeazã dupã strângerea de mânã furnizeazã date suplimentare privind aprecierea persoanei în cauzã: omul îngãduitor va folosi ºi alte gesturi de supunere, iar cel înclinat spre dominare va utiliza ºi miºcãri mai agresive. Când doi oameni îºi strâng mâinile, ambii cu intenþii de dominare, are loc o luptã tacitã ºi, desigur, simbolicã între ei, întrucât fiecare încearcã sã întoarcã palma celuilalt într-o poziþie de supunere. Rezultatul este o strângere de mânã asemãnãtoare unei menghine, când cele douã palme rãmân în poziþie verticalã ºi fiecare din cei doi încearcã faþã de celãlalt un sentiment de respect ºi consens. Strângerea mâinii în maniera „mãnuºã” este denumitã uneori ºi strângerea de mânã a politicienilor. A da mâna cu cineva utilizând ambele mâini denotã sinceri- tate, încredere, profunzime a sentimentelor. Mâna stânga este utilizatã pentru exprimarea plusului de sentimente pe care iniþiatorul doreºte sã le transmitã, iar amploarea acestui plus de sentimente este direct legat de drumul parcurs de mâna stângã a iniþiatorului pe braþul drept al primitorului. Iniþiatorul acestei tehnici încearcã sã creeze impresia cã este un om demn de încredere ºi onest; efectul va fi însã opus celui scontat, dacã tehnica este aplicatã unei persoane întâlnite pentru prima datã. Primitorul va deveni bãnuitor ºi precaut în privinþa intenþiilor iniþia- torului. „Mãnuºa” se recomandã a fi utilizatã numai cu oameni pe care iniþiatorul îi cunoaºte bine.

63

Strângerea brutalã a încheieturii degetelor este specialitatea indivizilor agresivi, scopul principal urmãrit fiind þinerea la distanþã a celuilalt, în afara zonei intime a iniþiatorului. Apucarea vârfului degetelor seamãnã cu o împingere înainte a unui braþ rigid care ºi-a pierdut þinta. Cel care o foloseºte prinde din greºealã degetele celuilalt. Deºi gestul iniþiatorului poate pãrea primitorului ca forþat ºi pasionat, în realitate el denotã lipsa încrederii în sine. ªi apucarea vârfului degetelor este un gest menit sã þinã la o distanþã corespunzãtoare partea cealaltã. Tragerea primitorului în interiorul teritoriului iniþiatorului poate însemna douã lucruri: în primul rând, cã iniþiatorul este o persoanã indecisã, care se simte în sig- uranþã numai înãuntrul spaþiului sãu personal. Sau cã iniþiatorul aparþine unei cul- turi care impune o zonã intimã restrânsã ºi, deci, comportamentul sãu este normal. Prinderea umãrului ºi strângerea braþului superior înseamnã intrare în zona intimã restrânsã ºi poate implica o legãturã fizicã realã. Ele vor fi utilizate numai între oameni care, în timpul strângerii de mânã, simt cã între ei existã o puternicã legãturã emoþionalã. Dacã plusul de sentimente nu este reciproc sau iniþiatorul nu are motiv temeinic pentru folosirea ambelor mâini la strângerea mâinii, primitorul va deveni bãnuitor, neîncrezãtor în privinþa intenþiilor iniþiatorului (de exemplu, în cazul utilizãrii gestului de cãtre politicieni în raporturile cu alegãtorii).

Semnale ale ochilor

Din totalitatea informaþiilor transmise spre creierul unei persoane, 87% sosesc prin ochi, 9% prin urechi ºi 4% prin mijlocirea celorlalte organe de simþ. În cartea sa intitulatã The Tell-Tale Eye, E. Hess (1975) afirmã cã, în întreaga comunicare umanã, ochii transmit cele mai fidele ºi exacte semnale, deoarece ocupã un loc focal pe trup, iar pupilele funcþioneazã în mod independent.

64

În funcþie de iluminat, pupilele se dilatã ºi se contractã, tot aºa cum atitudinea

sau dispoziþia unei persoane se schimbã din pozitivã în negativã ºi viceversa. Atun-

ci când cineva este excitat, pupilele sale se pot dilata pânã la de patru ori faþã de

mãrimea normalã. Dimpotrivã, o stare negativã, de supãrare, provoacã o con- tractare a pupilelor, cunoscutã prin denumirea de „ochi mici ca o mãrgicã” sau „ochi de ºarpe”. Ochii joacã un rol important în relaþiile dintre sexe. Dacã o femeie este îndrã- gostitã de un bãrbat, îl priveºte cu pupilele dilatate, iar bãrbatul interpreteazã acest semnal corect, fãrã a ºti, de fapt, ce se întâmplã. Pupilele sugarilor ºi ale copiilor mici sunt mai mari decât ale adulþilor ºi ele se dilatã constant în prezenþa adulþilor pentru a atrage atenþia asupra lor.

Tehnici de a privi. Privitul ochi în ochi creeazã o bazã realã de comunicare cu o altã persoanã. Dacã cineva minte sãu tãinuieºte anumite informaþii, privirea sa se întâlneºte cu a noastrã doar o treime din timpul petrecut împreunã. Dacã privirea respectivului o întâlneºte pe a noastrã mai mult de douã treimi din timp, aceasta

poate însemna fie cã ne gãseºte foarte interesanþi sau atractivi, ºi în acest caz se uitã

la noi cu pupilele dilatate, fie cã nutreºte faþã de noi un sentiment de ostilitate ºi

eventual recurge ºi la provocãri nonverbale, iar în acest caz pupilele se contractã. Pentru a construi relaþii bune cu o altã persoanã, privirea noastrã trebuie sã se întâlneascã cu a ei cam 60-70% din timp. Aceasta trezeºte simpatia celeilalte per-

soane faþã de noi. Ca ºi cea mai mare parte a limbajului trupului ºi gesturilor, dura-

ta privirii este determinatã cultural. Tipuri de priviri:

Privirea oficialã se foloseºte de obicei în discuþiile de afaceri sau cu alte ocazii protocolare. Se menþine privirea pe un triunghi imaginar pe fruntea celeilalte per- soane. Privirea nu trebuie sã coboare sub nivelul ochilor celeilalte persoane.

65

Privirea de anturaj – când privirea noastrã este îndreptatã sub nivelul ochilor celeilalte persoane. Ochiul interlocutorului priveºte tot o zonã triunghiularã pe faþa celeilalte persoane, dar de data aceasta zona dintre ochi ºi buze.

Privirea intimã – privirea coboarã de la ochi spre bãrbie ºi de aici spre alte pãrþi ale trupului. Când cei doi stau aproape unul de celãlalt, triunghiul este situat între ochi ºi piept, iar când stau ceva mai depãrtaþi, între ochi ºi încheietura coapsei.

Privirea lateralã – este folositã pentru exprimarea interesului, cât ºi pentru exprimarea atitudinii de ostilitate. Când se asociazã cu sprâncenele uºor ridicate sau cu un zâmbet, ea comunicã interesul pentru cealaltã persoanã, fiind utilizatã frecvent ºi ca semnal al curtenirii. Dacã este însoþitã de încruntarea sprâncenelor, de ridicarea frunþii sau de lãsarea în jos a buzelor, înseamnã suspiciune, ostilitate sau atitudine criticã.

Gestul blocãrii ochilor. Acest gest apare inconºtient ºi reprezintã o încercare din partea celui care îl foloseºte de a-l scoate pe celãlalt din câmpul sãu vizual, fie pen- tru cã s-a plictisit de el ºi i-a devenit indiferent, fie pentru cã se considerã superior lui. Dacã în decursul unei conversaþii, omul clipeºte în mod normal de 6-8 ori pe minut, în cazul aplicãrii gestului blocãrii, ochii rãmân închiºi o secundã sau chiar mai mult, timp în care partenerul este ºters din mintea sa. Excluderea totalã ar însemna sã menþinã ochii închiºi ºi chiar sã adoarmã, dar aceasta se întâmplã rar în întâlnirile directe. Atunci când o persoanã se considerã superioarã faþã de noi, ges- tul blocãrii ochilor este însoþit de înclinarea capului pe spate, pentru a ne putea arunca o privire lungã.

66

Rolul comportamentului nonverbal în formarea impresiilor despre ceilalþi

Principalele modalitãþi ºi mecanisme ce intervin în abordarea cognitivã a celorlalþi sunt: comunicarea verbalã, comunicarea paralingvisticã, limbajul nonverbal, atri- buirea, combinarea ºi sintezã informaþiilor. Oamenii folosesc toate aceste surse ºi ajung sã-ºi formeze impresii despre alþii ºi sã le utilizeze, fenomenul fiind valabil mai cu seamã pentru indivizii despre care nu avem deja o imagine ºi evaluare, deci cei de curând întâlniþi.

Cele mai relevante semnale sunt obþinute din cele patru canale principale:

expresia feþei;

contactul visual;

limbajul corpului;

distanþa fizicã.

Expesiile faciale ca manifestãri ale emoþiilor traduc în mod fidel stãrile sufleteºti ale individului. Constatãrile relevante ale cercetãrilor din acest domeniu aratã cã:

existã ºase emoþii de bazã, a cãror reprezentare facialã apare încã din copilãrie:

– fericirea (bucuria);

– surpriza;

– supãrarea (tristeþea);

– frica (îngrijorarea);

– dezgustul ;

– furia;

faptul cã existã câteva stãri sufleteºti manifestate facial nu înseamnã cã faþa umanã are doar aceste expresii; în ea se pot oglindi concomitent emoþii asoci- ate (surpriza ºi frica, dispreþul ºi supãrarea). De asemenea, gradul de intensitate al unei emoþii bazale este reflectat diferit, astfel încât faþa este capabilã de a exprima o varietate imensã de trãiri;

67

expresiile faciale asociate unui anumit tip de emoþii sunt universale, având o bazã biologicã general umanã ºi manifestându-se spontan, astfel încât oamenii din arii geografice diferite îºi pot citi reciproc stãrile sufleteºti într-o anumitã situaþie;

comunicarea nonverbalã facialã este mai greu de controlat decât cea verbalã;

existã deosebiri marcante interindividuale, în abilitãþile de a deduce stãri sufle- teºti din expresiile faciale (în special cele mai difuze sau complexe). S-au con- statat diferenþe semnificative dupã criterii socio-demografice:

maturizarea sporeºte gradul de acurateþe al recunoaºterii emoþiilor;

femeile au abilitãþi mai pronunþate în descifrarea stãrilor emoþionale pornind de la expresiile feþei (a limbajului nonverbal, în general);

la nivelul reprezentãrilor colective, femeile au o „intuiþie” mult mai puternicã decât bãrbaþii. Ele decodeazã mult mai uºor ºi mai bine conduita ºi comunicarea nonverbalã, citesc cu mai mare acurateþe din expresiile feþei, miºcãrile corpului ºi tonul vocii, stãrile sufleteºti (cum ar fi fericirea, frica, dezgustul, oboseala). Cau- zele ar putea fi de ordin biologic – femeile sunt programate genetic, în vederea creºterii copiilor, sã aibã asemenea potenþialitãþi mai accentuate, fiind nevoite sã înveþe ºi sã practice interpretarea rapidã ºi corectã a semnalelor nonverbale.

Contactul vizual are mare relevanþã în cunoaºterea celuilalt ºi interpretarea gân-

durilor, afectelor ºi intenþiilor sale. Expresia ºi miºcãrile ochilor fac parte din expresia feþei luatã mai global la exprimarea tandreþei, tristeþii ºi altor stãri sufle- teºti, participând ºi poziþiile ºi miºcãrile oculare. Dintre funcþiile expresionale ale ochilor decisivã este cea a contactului vizual. Douã ipostaze ale contactului vizual sunt preeminente:

evitarea privirii în ochii celuilalt:

– uitarea în altã parte, ceea ce denotã: fie lipsã de interes, fie dezapro- bare sau chiar dispreþ;

– lãsarea ochilor în jos, ceea ce exprimã un semn al vinovãþiei, ruºinii, sau timiditãþii;

68

privirea prelungitã în ochii altora care, în conexiune cu alþi indici faciali (în special ai sprâncenelor), poate transpune douã seturi de stãri (ºi intenþii) total contrare:

– iubire, preþuire, stimã, simpatie, atracþie, interes, atunci când privirea este stãruitoare dar blândã;

– încredere, mânie, intenþii agresive.

Reacþiile oculare în relaþiile inter-umane sunt în mare mãsurã involuntare. Con- trolul este mai pronunþat, cu deosebire în contactul vizual, în a te feri sau a cãuta privirea altuia.

Limbajul corpului

Acestea pot fi miºcãri ºi configuraþii ale anumitor pãrþi ale corpului. De exemplu, „datul din umeri”, frecarea mâinilor, scãrpinatul în cap etc., sunt semnale ale unei stãri de agitaþie sau de indecizie. Studiile experimentale au constatat o corelaþie ridicatã între frecvenþa atingerii unor pãrþi ale corpului de cãtre alta (frecarea mâi- nilor mai ales) ºi intensitatea excitabilitãþii sau nervozitãþii. Posturã corporalã reprezintã postura ºi miºcãrile corpului ca întreg, ea dând indicii semnificative despre stãrile interioare de moment dar ºi despre modurile de gândire ºi reacþiile mai stabile ale individului. S-a dovedit experimental cã expresii precum „l-a primit cu braþele deschise” sau „era într-o posturã de învins” au aco- perire în realitate. În sens larg, miºcãrile corpului ºi postura pot fi considerate gesturi. Existã un set de miºcãri bine definite ºi intenþionate care sunt gesturi emblematice, indicând fãrã echivoc o anumitã stare de spirit ºi apreciere sau dorinþã, unde asemenea ges- turi sunt obscene, cum ar fi în cultura noastrã prinderea degetului mare între cele- lalte douã vecine etc. Cele mai multe se referã la acþiuni specifice normale, frecvente în relaþiile umane: se indicã cu degetul „stai jos”, „vino încoace”, sau

69

„OK” (e bine), prin ridicarea mâinii ºi a degetului mare; arãtarea propriului obraz, de obicei cu degetul arãtãtor, exprimã faptul cã celuilalt ar trebui sã-i fie ruºine. Fiindcã au o naturã intenþionalã ºi sunt elaborate social, gesturile emblematice diferã foarte mult de la culturã la culturã. De pildã, distanþa fizicã dintre oameni ne spune mult despre gândurile, afectele, intenþiile celuilalt. Spaþiul personal exprimã distanþa spaþialã pe care în orice împrejurare oamenii cautã sã o menþinã faþã de semenii lor. Sunt situaþii în care ea nu poate fi realizatã (aglomeraþii pe stradã, cãlã-

torii în mijloacele de transport, participarea la acþiuni publice etc.), dar, de câte ori este posibil, indivizii îºi rezervã un spaþiu personal. Decisiv pentru definirea mãrimii spaþiului personal este gradul de apropiere psihosocialã dintre persoane. Atingerea corporalã depinde de o serie de factori dintre care cei mai importanþi sunt:

cine este cel care atinge:

– apropiat afectiv sau strãin;

– de acelaºi sex sau de sex opus;

natura ºi conþinutul atingerii:

– rapidã sau prelungitã;

– delicatã sau brutalã;

ce parte a corpului a fost atinsã: faþã, mânã, umãr, picior;

contextul în care s-a petrecut: acasã, la o petrecere etc.

În funcþie de combinaþia factorilor precizaþi mai sus, apropierea spaþialã ºi atin- gerea pot desemna lucruri diferite precum: interes sexual, afecþiune, compasiune ºi consolare, dominare ºi mânie. Apropierea ºi atingerea tandrã sunt semne ale afecþi- unii ºi interesului. Oamenii se deosebesc între ei dupã expresivitatea emoþionalã, adicã mãsura în care îºi manifestã stãrile emoþionale prin comportamente nonverbale (paralingvis- tic, contact vizual, strategia distanþei ºi a atingerii). Studiile aratã cã existã diferenþe

70

grupale de gen sau spaþiu cultural. Femeile sunt mai expresive decât bãrbaþii. Oamenii ce trãiesc în sudul planetei sunt mai direcþi în exprimarea nonverbalã decât cei din þãrile nordice ºi, de asemenea, cei din „Lumea Nouã” (SUA, Canada, Aus- tralia, Noua Zeelandã etc.) par a fi mai expresivi facial decât europenii (ex.: Ger- mania ºi Scoþia). Expresivitatea emoþionalã este în strânsã conexiune ºi cu adaptarea psihicã ºi confortul interior al individului.

Distanþe, teritorii ºi zone

Au fost scrise multe cãrþi ºi articole despre marcarea ºi apãrarea de cãtre animale (pãsãri, peºti, primate etc.) a teritoriilor lor, dar numai în ultimii ani s-a descoperit cã ºi omul are teritoriul sãu. Antropologul american Edward T. Hall (1959; 1966) a studiat printre primii nevoia de spaþiu a omului ºi a creat la începutul anilor ’60 termenul proxemics (din engl. proximity = apropiere, vecinãtate). Cercetãrile sale în acest domeniu au condus la o nouã concepþie privind raporturile cu semenii noºtri. Toate þãrile au un teritoriu marcat de graniþe clar definite ºi uneori, protejate de trupe înarmate. De obicei, în teritoriul acestora sunt delimitate teritorii mai mici, sub forma unor state confederale sau judeþe. În cadrul acestora se aflã teritorii ºi mai mici, printre ele oraºele, cu suburbii ºi numeroase strãzi, care reprezintã, une- ori, prin ele însele, teritorii închise pentru cei ce trãiesc acolo. Locuitorii fiecãrui teritoriu îºi manifestã o neclintitã fidelitate faþã de teritoriile lor ºi în apãrarea aces- tora sunt adesea neîndurãtori, ajungând chiar la crimã. Numim teritoriu ºi suprafaþã sau locul pe care o persoanã îl considerã ca fiind al sãu, ca ºi când ar fi o prelungire a trupului sãu. Fiecare om are teritoriul sãu per- sonal ºi el cuprinde suprafaþa din jurul posesiunilor sale, ca de pildã, casa proprie împrejmuitã de gard, interiorul maºinii sale, dormitorul sãu sau scaunul personal,

71

precum ºi, dupã cum dr. Hall a descoperit, un anumit spaþiu aerian în jurul trupu- lui sãu.

Spaþiul personal. Majoritatea animalelor considerã ca fiind un spaþiu al lor un anumit spaþiu aerian din jurul trupului lor. Întinderea lui depinde, în principal, de condiþiile mai puþin aglomerate în care a crescut animalul. Leul din regiunile înde- pãrtate ale Africii poate avea un spaþiu aerian teritorial cu o razã de cincizeci de kilometri sau mai mult, în funcþie de densitatea leilor pe acele suprafeþe; graniþele teritoriului lor sunt marcate prin urinã ºi excrementul acestora. Spre deosebire de ei, un leu crescut în captivitate, împreunã cu alþi lei, poate avea un spaþiu personal doar de câþiva metri, ca rezultat direct al aglomeraþiei în care a crescut. Ca ºi celelalte animale, ºi omul îºi are propria sa „bulã de aer” pe care o duce cu sine ºi a cãrei mãrime depinde de densitatea populaþiei acelui loc unde a crescut. Prin urmare, distanþa zonalã personalã este determinatã cultural. În timp ce unele culturi, ca de pildã cea japonezã, s-au obiºnuit cu aglomeraþia, altele preferã „spaþi- ile larg deschise” ºi le place sã menþinã distanþã. Distanþa pe care o persoanã o menþine în relaþiile sale cu alþii este influenþatã ºi de statutul ei social.

Distanþe zonale. Locuitorii albi, de clasã mijlocie, din suburbiile Australiei, Noii Zeelande, Angliei, Americii de Nord ºi Canadei sunt înconjuraþi, în general, de o „bulã de aer” de aceeaºi întindere. Aceasta poate fi împãrþitã în patru distanþe zonale distincte.

Zona intimã – între 15 ºi 46 cm. Dintre toate distanþele zonale aceasta este, de departe, cea mai importantã; omul îºi apãrã aceastã zonã ca pe o proprietate a sa. Doar celor apropiaþi emoþional le este permis sã pãtrundã în ea. Din aceastã cate- gorie fac parte îndrãgostiþii, pãrinþii, soþul sau soþia, copiii, prietenii ºi rudele apropiate. Existã ºi o sub-zonã care se întinde pânã la 15 cm de trup, în care se poate intra doar în cursul contactului fizic. Aceasta este zona intimã restrânsã.

72

Zona personalã – între 46 cm ºi 1,22 m. Aceasta este distanþa pe care o pãstrãm faþã de alþii la întâlniri oficiale, ceremonii sociale ºi întâlniri prieteneºti.

Zona socialã – între 1,22 m ºi 3,60 m. Aceastã distanþã o pãstrãm faþã de ne- cunoscuþi, faþã de eventuali instalatori sau tâmplari care ne reparã ceva în casã, faþã de factorul poºtal, vânzãtorii din magazinele din apropiere, faþã de toþi cei pe care nu-i cunoaºtem prea bine.

Zona publicã – peste 3,60 m. Aceasta este distanþã corespunzãtoare de fiecare datã când ne adresãm unui grup mare de oameni.

Aplicarea practicã a distanþelor zonale. O altã persoanã poate pãtrunde în zona noastrã intimã în urmãtoarele situaþii:

intrusul este o rudã sau un prieten apropiat, sau cineva care doreºte sã ne facã avansuri sexuale;

intrusul este o persoanã cu intenþii ostile, dorind chiar sã ne atace.

În timp ce noi tolerãm pãtrunderea strãinilor în zonele noastre personale ºi sociale, intrarea lor în zona noastrã intimã determinã schimbãri fiziologice în însuºi trupul nostru. Inima începe sã batã mai repede, adrenalina se revãrsã în cu- rentul sanguin ºi se pompeazã sânge în creier ºi în muºchi, organismul pregãtindu- se astfel pentru o posibilã situaþie de luptã sau de fugã. Acesta înseamnã cã dacã atingem prietenos cu mâna pe cineva pe care abia l-am cunoscut sau îl cuprindem pe dupã umeri, putem trezi în el o senzaþie negativã, chiar dacã respectivul zâm- beºte ºi aparent se bucurã, nevrând sã ne jigneascã. Cu cât intrãm în relaþii mai intime cu alþii, cu atât mai mult ni se permite sã pãtrundem în interiorul zonelor lor. Un nou angajat, de exemplu, va simþi la început o rãcealã din partea celorlalþi, deºi aceºtia nu fac altceva decât sã-l menþinã la distanþa zonei sociale, pânã îl vor cunoaºte mai bine. Dupã ce el va fi mai bine cunoscut, distanþa teritorialã faþã de el va scãdea, pânã când, în cele din urmã, i se va permite accesul în zonele lor per- sonale ºi, în unele cazuri, în zonele lor intime.

73

Face excepþie de la regula distanþei de intimitate cazul în care distanþa spaþialã este reclamatã de poziþia socialã a individului. Aglomeraþia la concerte, la cinema-

tograf, în lift, în tren sau autobuz atrage dupã sine, în mod inevitabil, intruziunea în zona intimã a altora. Existã o listã întreagã de reguli nescrise pe care oamenii din culturile occidentale le aplicã atunci când înfruntã o situaþie de aglomeraþie (de exemplu: lift prea încãrcat sau în transportul public). Aceste reguli prevãd:

nu

ai voie sã vorbeºti cu nimeni, nici cu cei pe care îi cunoºti;

trebuie sã eviþi ca privire ta sã se întâlneascã cu privirile altora;

sã pãstrezi o expresie indiferentã fãrã afiºarea vreunei emoþii;

dacã ai o carte sau un ziar, sã creezi impresia cã eºti afundat adânc în citirea lor;

cât aglomeraþia este mai mare, cu atât îþi poþi permite mai puþine miºcãri ale trupului;

cu

în lift sã urmãreºti numerele care indicã etajele.

O mulþime furioasã sau un grup de protestatari care luptã pentru o cauzã

comunã reacþioneazã altfel decât individul atunci când i se încalcã teritoriul. De fapt, se întâmplã ceva cu totul diferit. O datã cu creºterea densitãþii aglomeraþiei,

fiecare individ va avea un spaþiu personal mai mic ºi atunci apare, la fiecare, o stare de ostilitate, iar o datã cu creºterea mulþimii, aceasta devine tot mai furioasã ºi ameninþãtoare, putându-se declanºa o încãierare. În acest moment intervine po- liþia, care va încerca sã disperseze mulþimea, astfel încât fiecare om sã-ºi recapete teritoriul personal ºi sã se calmeze.

În zonele aglomerate în care deºi aveau hranã din abundenþã ºi nu existau ani-

male de pradã ºi nici nu era vorba de vreo infecþie s-a constatat moartea unui numãr mare de cãprioare. Cercetãri în domeniu au arãtat cã moartea cãprioarelor s-a datorat hiperactivitãþii glandelor suprarenale, apãrutã în urma stresului cauzat

de pierderea de cãtre fiecare individ a teritoriului propriu, o datã cu creºterea întregii populaþii. Glandele suprarenale au un mare rol în reglarea creºterii, a

74

reproducþiei ºi în capacitatea de apãrare a trupului. Astfel, este uºor de înþeles de ce tocmai în locurile cu cea mai mare densitate a populaþiei înregistrãm cel mai mare numãr de crime ºi acte violente.

Distanþe zonale la þarã ºi la oraº. Mãrimea spaþiului personal solicitat de un individ depinde, în primul rând, de densitatea populaþiei acelor locuri unde el a crescut. Cei crescuþi pe meleaguri rurale rar populate pretind un spaþiu personal mai mare decât cei crescuþi în oraºe dens populate. Dacã privim la ce distanþã întinde braþul cel care dã mâna cu cineva, aflãm ime- diat dacã provine dintr-un mare oraº sau dintr-un colþ îndepãrtat de þarã. Lo- cuitorii oraºelor mari au o „bulã de aer” proprie de 46 cm; aceasta este ºi distanþa dintre încheietura mâinii ºi bustul lor atunci când îºi întind mâinile. În felul acesta mâna sa se întâlneºte cu mâna celuilalt pe un teritoriu neutru. Oamenii crescuþi în oraºele de provincie, cu o densitate a populaþiei mult mai micã, pot avea o „bulã de aer” teritorialã de 100 cm sau chiar mai mare ºi, în medie, aceasta este distanþa mãsuratã între încheietura mâinii ºi trupul lor atunci când îºi dau mâna. Oamenii de la þarã au tendinþa sã stea cu picioarele bine înfipte ºi cu trupul cât mai înclinat înainte pentru a putea întâlni mâna celuilalt, în timp ce locuitorii unui mare oraº fac un pas înainte pentru a-l saluta pe celãlalt. Cei crescuþi în þinuturi mai îndepãrtate sau rar populate au nevoie de un spaþiu personal ºi mai mare, care poate ajunge pânã la ºase metri. Ei preferã sã nu-ºi dea mâna, ci sã se salute cu mâna ridicatã, stând la oarecare distanþã unul de celãlalt.

Falsificarea limbajului nonverbal

În general, falsificarea limbajului trupului nostru nu este posibilã sau este foarte dificil de realizat, datoritã lipsei de concordanþã care apare între utilizarea princi- palelor gesturi ºi microsemnale corporale ºi cuvintele rostite. Palma deschisã, de

75

exemplu, este asociatã cinstei, dar atunci când escrocul îºi þine palmele deschise ºi zâmbeºte în timp ce spune o minciunã, microgesturile sale îl trãdeazã. Pupilele sale se contracteazã, una din sprâncene se ridicã sau colþul gurii se smuceºte ºi aceste semnale contrazic gestul palmei deschise ºi zâmbetul sincer. Prin urmare, cel care recepteazã toate aceste semnale este tentat sã nu dea crezare celor auzite. Se pare cã mintea umanã posedã un mecanism de semnalizare a erorii, care indicã „avarie” atunci când primeºte o serie de mesaje nonverbale neconcordante. Oricare dintre noi îºi poate falsifica limbajul trupului numai pentru o scurtã perioadã de timp; în cele din urmã trupul va emite acele semnale care sunt inde- pendente de acþiunile conºtiente. Mulþi politicieni sunt experþi în falsificarea lim- bajului trupului, folosindu-se de aceasta pentru a-i face pe alegãtori sã dea crezare afirmaþiilor lor; despre cel care procedeazã astfel, cu succes, se spune cã are farmec personal, cã este „carismatic”. Faþa este folositã mai des decât orice altã parte a trupului pentru a camufla min- ciuna. Noi utilizãm zâmbetul, încuviinþarea din cap ºi clipitul în încercarea de a masca minciuna, dar, din nefericire pentru noi, semnalele trupului spun adevãrul, lipseºte deci concordanþa dintre gesturile trupului ºi semnalele noastre faciale. Falsificarea limbajului trupului pentru o perioadã mai lungã de timp este difi- cilã. Pentru a putea comunica cu alþii ºi pentru a elimina gesturile care transmit semnale negative, trebuie sã ne însuºim ºi sã utilizãm gesturi deschise, pozitive. Existã o corelaþie între conþinutul spuselor neadevãrate ºi condiþia socialã. Oa- menii sãraci, marginalizaþi sau chiar excluºi social prin condiþia lor obiectivã au tendinþa sã mintã ºi sã fure lucruri minore, pe când la cei cu o condiþie socialã bunã minciuna vizeazã beneficii mari. Dacã verbal oamenii reuºesc uºor sã inducã în eroare, comunicarea nonverbalã îi poate trãda datoritã:

gradului diferenþiat de noncontrol;

scurgerii neintenþionate de informaþii prin canalele nonverbale implicate;

cu cât canalele sunt mai numeroase, ºansa depistãrii minciunii este mai mare.

76

Principalele cãi prin care minciuna se trãdeazã sunt:

Schimbãri rapide ale expresiei feþei pot indica nesinceritatea indivizilor. Prima reacþie facialã, spontanã ºi imediatã este cea consonantã cu gândurile ºi emoþiile autentice, dar, intenþia de a ºi le ascunde, subiectul în cauzã schimbã cu mare rapiditate expresia feþei pentru a induce în eroare.

Dacã expresiile feþei sunt exagerat de accentuate, un zâmbet larg, de pildã, sau o mirare prea apãsatã, este posibilã intenþia de a înºela cu privire la adevãratele sentimente.

Contactul vizual – clipitul des din ochi, pupilele dilatate sunt indicii ale minci- unii, ca ºi evitarea privirii directe. Totodatã, ºi privirea prea insistentã ºi prelun- gitã în ochii altuia poate fi semn al nesinceritãþii.

Aspectul paralingvistic: tonul este mai ridicat, se vorbeºte mai rar, dar mai puþin fluent. Au loc frecvente întreruperi, reluãri ºi repetiþii de cuvinte ºi propoziþii.

Discrepanþa expresionalã a diferitelor canale. Indivizii care sunt chemaþi sã spunã adevãrul angreneazã mai multe manifestãri nonverbale ºi e greu sã le con- troleze pe toate.

Dintre toate canalele nonverbale, paralingvisticul ºi miºcãrile corporale sunt cele mai dificil de controlat ºi, prin urmare, cele mai valide semne ale interpretãrii nesinceritãþii (Andersen, 2007). Dacã oamenii posedã ºi alte informaþii despre cel care încearcã sã inducã în eroare, detectarea minciunii se face mai uºor. Prioritare sunt în acest sens cu- noaºterea faptului cã cel în cauzã are interes sã mintã ºi, eventual, care este raþiunea tentativei de înºelãciune. Cu cât mincinosul are grijã mai mare sã nu fie detectat, cu atât se trãdeazã mai mult (valabil mai ales pentru cei începãtorii în domeniu).

77

Recunoaºterea gesturilor nonverbale de inducere în eroare

Recunoaºterea gesturilor nonverbale de inducere în eroare este una din cele mai importante manifestãri ale spiritului de observaþie, o deprindere pe care ne-o putem însuºi prin practicã. Vom preciza în continuare cele mai rãspândite sim- boluri ale inducerii în eroare care îi pot demasca pe cei în cauzã. Miºcãrile mâinii aduse la faþã reprezintã forma de bazã a gesturilor umane de inducere în eroare. Cu alte cuvinte, atunci când vedem, rostim sau auzim lucruri neadevãrate sau care induc în eroare, adesea încercãm sã ne acoperim cu mâinile gura, ochii sau urechile. Copiii utilizeazã cu dezinvolturã aceste gesturi evidente de inducere în eroare. Bunãoarã, dacã copilul minte, el îºi acoperã gura cu mâinile, strãduindu-se parcã sã stopeze ieºirea cuvintelor mincinoase. Dacã nu doreºte sã audã admonestarea pãrinteascã, el pur ºi simplu îºi astupã urechile. Când vede ceva la care nu doreºte sã se uite, el îºi acoperã ochii cu mâinile sau cu braþul. O datã cu înaintarea în vârstã, gesturile cu mâna adusã la faþã devin mai rafinate ºi mai puþin evidente, dar ele se produc de fiecare datã când o persoanã minte, când încearcã sã ascundã o afirmaþie înºelãtoare sau este martorul unei astfel de afirmaþii. Inducerea în eroare poate însemna strecurarea îndoielii, a incertitudinii, minci- unã sau exagerare. Dacã cineva îºi duce mâna la faþã, aceasta nu înseamnã întot- deauna cã minte. În orice caz, faptul sugereazã cã respectivul încearcã eventual sã ne inducã în eroare ºi observarea altor grupuri de gesturi ne poate confirma bãnu- iala. Este important ca gesturile cu mâna la faþã sã nu fie interpretate izolat. Dintre gesturile involuntare datorate minciunii cele mai importante sunt:

Acoperirea gurii. Acoperirea gurii face parte din puþinele gesturi ale adulþilor, care sunt tot atât de evidente ca ºi gesturile copiilor. Mâna acoperã gura, degetul mare apasã obrazul, în timp ce creierul trimite subconºtient comenzi mâinii sã încerce sã opreascã cuvintele mincinoase care se pronunþã. Uneori doar câteva

78

degete sau pumnul strâns acopera gura, dar înþelesul gestului rãmâne acelaºi. Aco- perirea gurii nu trebuie confundatã cu gesturile de evaluare. Mulþi oameni încearcã sã mascheze gestul de acoperire a gurii, simulând cã tuºesc. Dacã cineva utilizeazã acest gest în timp ce vorbeºte, faptul aratã cã respectivul minte. Dacã însã el îºi acoperã gura în timp ce vorbeºte altcineva, aceasta înseamnã cã, dupã presimþirea sa, acel ins minte.

Atingerea nasului. Gestul atingerii nasului este, în esenþã, o versiune deghizatã a gestului de acoperire a gurii. El constã fie din câteva miºcãri uºoare de frecare a dedesubtului nasului, fie dintr-o atingere grãbitã, aproape imperceptibilã a acestu- ia. Unele femei executã acest gest cu miºcãri mãrunte ºi prudente de mângâiere, pentru a evita sã-ºi strice fardul. În ceea ce priveºte originea gestului de atingere a nasului, potrivit uneia din explicaþii, atunci când ne apare în minte o idee negativã, subconºtientul nostru îndrumã mâna sã acopere gura, dar, pentru ca gestul sã nu fie atât de evident, în ulti- ma clipã mâna se retrage de pe faþã, rezultând o miºcare iute de atingere a nasului. Dupã o altã explicaþie, din cauza minciunii, terminalele sensibile ale nervilor din nas provoacã senzaþia de furnicare ºi de aceea îºi ºterge nasul. Dar dacã omul are doar o mâncãrime la nas? Când au o mâncãrime la nas, oamenii reacþioneazã în mod normal printr-o miºcare deliberatã de frecare sau scãrpinare, deosebitã de miºcarea uºoarã de atingere a nasului. Asemãnãtor gestului de acoperire a gurii, ºi acest gest poate fi utilizat atât de vorbitor, pentru a-ºi ascunde propria afirmaþie înºelãtoare, cât ºi de cel care ascultã, dar se îndoieºte de cuvintele vorbitorului.

Frecarea ochiului. „N-am vãzut nimic rãu” – spune persoana care se freacã la ochi, ºi acest gest este dirijat de creier pentru a îndepãrta inducerea în eroare, îndoiala sau minciuna pe care le „vede”, sau de a evita sã-l priveascã în faþã pe cel cãruia îi spune o minciunã. Bãrbaþii de regulã îºi freacã ochii viguros ºi dacã trag o minciunã zdravãnã privesc adesea în altã parte, de obicei în jos.

79

Femeile utilizeazã o miºcare mãruntã, tandrã de frecare dedesubtul ochilor, pentru cã, probabil, prin educaþie, evitã miºcãrile robuste sau nu doresc sã-ºi strice fardul. ªi ele evitã privirea celor care le ascultã, ridicând ochii spre tavan. „A minþi fãrã ruºine” este o expresie rãspânditã. Ea se referã la un grup de ges- turi: mãsele încleºtate ºi zâmbet fals, combinate cu gestul frecãrii la ochi ºi privitul în altã parte. Ele sunt utilizate de actorii de cinema pentru a sugera fãþãrnicia, dar, în viaþa realã, apar rar.

Frecarea urechilor. Este o încercare a ascultãtorului de a nu auzi rãul, încercând sã blocheze cuvintele prin aºezarea mâinii în jurul sãu deasupra urechilor. Este o versiune adultã mai rafinatã a gestului copilului care îºi astupã cu mâinile ambele urechi, pentru a se þine departe de mustrãrile pãrinþilor sãi. Alte variante ale aces- tui gest sunt frecarea pãrþii din spate a urechilor, scobirea în urechi (vârful degetu- lui este rotit înainte ºi înapoi în interiorul urechilor), tragerea lobului urechii sau împingerea înainte a întregii urechi pentru a astupa gaura urechii. Acest ultim gest înseamnã cã respectivul a ascultat destul ºi acum ar dori sã vorbeascã.

Scãrpinarea gâtului. În acest caz, degetul arãtãtor al mâinii cu care scriem scãrpinã partea de sub ureche sau partea lateralã a gâtului. În urma observãrii acestui gest s-a constatat un lucru interesant: scãrpinatul se face de aproximativ cinci ori. Rareori acest numãr este mai mic sãu depãºeºte aceastã cifrã. Gestul semnaleazã îndoialã sau incertitudine ºi este caracteristic oamenilor care spun: „Nu sunt sigur dacã voi accep- ta”. Trebuie în mod deosebit remarcatã situaþia când limbajul verbal contrazice acest gest (de exemplu: când cineva spune „Eu pot înþelege ce simþiþi dumneavoastrã”).

Trasul de guler. În urma studierii gesturilor celor care mint, s-a observat cã afir- marea unei minciuni creeazã o senzaþie de furnicãturã în þesuturile faciale sensibile ºi în cele ale gâtului, senzaþie care poate fi anihilatã prin frecare sau scãrpinat. Aceas- ta explicã de ce recurg unii la gestul trasului de guler atunci când spun o minciunã

80

ºi se tem cã vor fi prinºi. De fapt, ca efect al minciunii, se adunã o cantitate de tran- spiraþie pe gât, mai ales când cel în cauzã îºi dã seama cã este suspectat cã minte. Se ajunge la trasul de guler ºi atunci când cineva este supãrat sau nemulþumit ºi simte

cã are nevoie de aer proaspãt.

Degetele în gurã. O persoanã îºi vârã degetele în gurã atunci când se aflã sub

presiune (Morris, 1979). Este o încercare inconºtientã din partea sa de a redobân-

di siguranþa sugarului de la pieptul mamei. Copilul mic înlocuieºte sânul mamei cu

degetul mare ºi, când devine adult, îºi vârã în gurã nu numai degetele, dar ºi altfel de obiecte, ca þigara, pipa, pixul ºi altele. Pe când gesturile aducerii mâinii la gurã implicã de cele mai multe ori minciuna ori înºelãciunea, gestul introducerii dege- tului în gurã este o manifestare exterioarã a unei nevoi interioare de liniºtire.

Tema 4: Comunicarea în grupuri sociale

Majoritatea activitãþilor noastre le desfãºurãm în cadrul unor grupuri sociale:

activitãþile de acasã le realizãm în familie, cele de la serviciu în grupul de muncã, iar timpul liber îl petrecem cu familia sau/ºi grupul de prieteni. Omul, aºa cum afirma Aristotel, este o „fiinþã socialã” (gr. zoon politikon). Încã de la naºtere, fiinþa uma- nã este supusã în cadrul familiei socializãrii, adicã procesului prin care învaþã lim- ba, normele ºi valorile societãþii, în vederea adaptãrii la viaþa de grup. Mai mult, grupul social este ºi mediul în care omul îºi satisface nevoile de securitate fizicã, iubire sau stimã de sine. Iar multe dintre obiective, de exemplu construirea unei locuinþe, nu pot fi realizate decât prin colaborarea în cadrul unui grup. Având în vedere importanþa grupului social pentru individ, vom prezenta în acest capitol tipurile de grupuri sociale (punând accent pe relaþia dintre grupurile de referinþã ºi adolescenþi), gândirea de grup (groupthink), respectiv relaþia status- rol în cadrul grupului cu evidenþierea managementului impresiei. De asemenea, vom analiza fenomenul de influenþã socialã cu descrierea unor experimente din perioada clasicã a psihologiei sociale.

Ce este grupul social?

Deºi termenul de „grup social” face parte din limbajul comun, este necesarã definirea lui, deoarece nu orice ansamblu de persoane formeazã un grup. Persoanele care aºteaptã autobuzul în staþie sau care cãlãtoresc cu mijloace de transport în comun, persoanele care se strâng în centrul oraºului atunci când echipa naþionalã de fotbal a României învinge într-un meci important sau persoanele care s-au revoltat împotri- va regimului comunist în Piaþa Revoluþiei din Bucureºti în 1989 nu au format

82

grupuri sociale. În ultimele douã situaþii, vorbim despre mulþimi, adicã despre un numãr mare de persoane care se reunesc pe o perioadã scurtã într-un anumit spaþiu. Simpla apropiere fizicã a unor indivizi nu duce la constituirea unui grup social. Putem defini „grupul social” ca ansamblul de persoane care au activitãþi ºi scop- uri comune, împãrtãºesc norme ºi valori, interacþioneazã direct sau indirect pe o anumitã perioadã de timp ºi au sentimentul apartenenþei la acel grup. Aceastã ultimã caracteristicã de ordin subiectiv este foarte importantã. Persoanele care aºteaptã autobuzul (au un scop comun) pot discuta diverse aspecte (interacþioneazã), pot sta eventual la rând (norme comune), dar nu au sentimentul apartenenþei, deci nu formeazã un grup social. În aceastã situaþie trebuie luate în considerare, de aseme- nea, douã elemente caracteristice grupului social: durata ºi numãrul de membri, care pot crea dificultãþi în delimitarea grupurilor sociale de alte forme de asociere umanã. Cât de mic, respectiv cât de mare, poate fi un grup? Cât poate sã dureze un grup? Este dificil de gãsit un rãspuns exact la aceste întrebãri. În ce priveºte numãrul minim de membri, unii autori susþin cã putem vorbi de grup social dacã avem de-a face cu o structurã de cel puþin doi membri (diada), iar alþi autori defi- nesc grupul ca fiind format din cel puþin trei membri (triada) (Schifirneþ, 2002: 52). Dacã existã o dilemã cu privire la numãrul minim de membri, în ce priveºte numãrul maxim de membri existã puncte de vedere mult mai diverse. În ciuda acestor prob- leme cu privire la mãrimea posibilã a grupului, Jean Baechler afirmã cã putem vorbi despre grup social fãrã sã punem problema numãrul de membri: „Cuplul este cel mai mic grup posibil, iar umanitatea cel mai mare, dacã ar reuºi sã se uneascã într- o unitate de acþiune, de pildã pentru a rezolva împreunã problemele comune ale poluãrii atmosferei ºi oceanelor” (Baechler, 2006: 68) Dacã sociologia este preocupatã de grupurile sociale indiferent de mãrimea lor, psihologia socialã este orientatã spre grupurile mici (Neculau, 2004: 206). Prin urmare, diferenþele referitoare la definirea conceptului de grup sunt date inclusiv de domeniul care abordeazã aceste structuri sociale.

83

Tipuri de grupuri sociale

În funcþie de numãrul de membri putem vorbi de grupuri mici ºi grupuri mari. Grupul mic sau restrâns poate avea pânã la 20 de membri, conform lui Landry (1995), citat de Adrian Neculau (2004: 210), 12 membri sau, în mod excepþional, 30 de mem- bri în opinia lui Septimiu Chelcea (2006: 115) sau 40 de membri din punctul de vedere al sociologului Mihaela Vlãsceanu (1993: 274). Distincþia grup mic-grup mare nu se restrânge doar la criteriul cantitativ al numãrului de membri, care ne trimite la pro- blematica „mulþimilor vagi”, ci ia în considerare ºi criterii calitative. Grupurile mici, spre deosebire de grupurile mari, permit interacþiunea face-to-face, dezvoltarea unor legãturi afective, a sentimentelor de interdependenþã sau a unui pronunþat sentiment de apartenenþã (Chelcea, 2006: 115, Neculau, 2004: 210-1, Schifirneþ, 2002: 54). Familia formeazã un grup mic. Conform altor criterii de clasificare, familia, cât ºi grupul de prieteni, formeazã, de asemenea, un grup primar. În cadrul acestui tip de grup existã relaþii personale, interacþiune continuã, de lungã duratã, cu aºteptãri ºi constrângeri informale. Grupul de muncã (de exemplu, cadrele didactice dintr-o ºcoalã) formeazã un grup secundar, întrucât este constituit dintr-un numãr mai mare de persoane, între care se aflã relaþii impersonale, cu interacþiune sporadicã, cu reguli de interacþiune formale. Dacã relaþiile din interiorul grupului se stabilesc la nivel formal, iar poziþiile în cadrul structurii grupului, drepturile ºi obligaþiile sunt reglementate prin organi- grame sau fiºe ale postului, putem vorbi de un grup formal. De exemplu, în cadrul unui liceu drepturile ºi obligaþiile profesorilor sunt reglementate de Statutul cadrelor didactice sau de alte regulamente interioare, iar calitatea de membru al grupului este stabilitã prin contractul de angajare. Totuºi, în cadrul grupurilor formale se pot con- stitui grupuri informale, care nu sunt în mod necesar în contradicþie cu structura for- malã a organizaþiei din care fac parte. De exemplu, la locul de muncã se pot constitui grupuri de prieteni, evident nereglementate formal, deci grupuri informale.

84

Sentimentul de apartenenþã la grup se traduce prin conºtiinþa de NOI, grupul din care facem parte, ºi conºtiinþa de EI, celãlalt sau celelalte grupuri exterioare nouã. Grupul din care individul face parte este grupul intern, iar acesta se diferenþi- azã de ceilalþi, de grupul extern. Distincþia grup intern-grup extern (eng. ingroup- outgroup) este importantã pentru a explica relaþiile competitive sau conflictuale dintre grupuri (vezi Capitolul 4). Grupul din care individul face parte poate fi numit ºi grup de apartenenþã, iar grupul din care doreºte sã facã parte este numit grup de referinþã. Pentru ado- lescenþi, grupul de referinþã are un rol foarte important. Adolescenþii adoptã valo- rile, normele, preferinþele muzicale, vestimentare etc., ale grupului de referinþã din dorinþa de a fi acceptaþi de cãtre membrii grupului. Adolescenþii se comparã cu membrii grupului, îºi evalueazã comportamentul sau anumite performanþe în funcþie de grupul de referinþã. De exemplu, pentru un elev, grupul de referinþã poate fi format din colegii de clasã (care sunt în acelaºi timp ºi grupul de aparte- nenþã) sau cu grupul de studenþi unde doreºte sã-ºi continue studiile dupã absol- virea liceului (distinct de grupul de apartenenþã). Dacã grupul de referinþã nu este ºi grup de apartenenþã sau dacã existã decalaje între posibilitãþi ºi aspiraþii (raportate la grupul de referinþã) poate sã aparã un sen- timent de frustrare relativã cu consecinþe negative asupra individului (comporta- mente agresive sau sentimente de alienare). Efecte indezirabile pot sã aibã ºi grupurile de referinþã negative, ale cãror norme ºi valori sunt respinse de societate în general. Astfel, adolescenþii sunt supuºi riscului integrãrii în grupuri delinc- vente, care încalcã normele sociale. Clasa ºi ºcoala în general ar trebui sã devinã un grup de referinþã pozitiv, care sã ofere elevului valorile, normele, modele de com- portament necesare succesului social ºi profesional.

85

Tabelul 2. Clasificarea grupurilor sociale

Grupul social

Criterii de clasificare

Exemple

Grup mic

Mãrimea grupului Dacã relaþiile din grup sunt directe, emoþionale.

Grup mic: familia, echipa de muncã. Grup mare: angajaþii unei companii.

Grup mare

Grup primar

Mãrimea grupului Dacã relaþiile din grup sunt directe, emoþionale, de lungã duratã, aºteptãri informale.

Grup primar: familia, grupul de prieteni. Grup secundar: angajaþii unei companii.

Grup secundar

Grup formal

Calitatea de membru, drepturile ºi obli- gaþiile sunt/nu sunt consemnate în scris.

Grup formal: cadrele didactice dintr-un liceu. Grup informal: grupul de prieteni.

Grup informal

Grup intern

Grupul din care individul face parte raportat la alte grupuri.

Grup intern: elevii unui liceu. Grupul extern: elevii unui alt liceu.

Grup extern

Grup de apartenenþã Grup de referinþã

Grupul de apartenenþã este grupul din care individul face parte. Grupul de referinþã este grupul din care individul îºi doreºte sã facã parte.

Grup de apartenenþã: clasa de elevi din care fac parte. Grup de referinþã: studenþii unei facultãþi cu care doresc sa devin coleg.

Statusul ºi rolul în cadrul grupurilor

Fiecare persoanã ocupã în grupul din care face parte o poziþie socialã. Fiecãrei ase- menea poziþii, numitã status social, îi corespunde un set de drepturi ºi îndatoriri pe care societatea le atribuie. Persoana care ocupã un status social trebuie sã se com- porte conform aºteptãrilor pe care societatea le are de la orice persoanã care ar ocupa aceastã poziþie. Punerea în practicã a statusului sau „partea dinamicã a sta- tusului” se numeºte rol social (Linton, 1936: 113).

86

Cum aceste drepturi ºi îndatoriri îºi gãsesc expresia doar prin intermediul individului, este foarte dificil sã facem distincþia în mintea noastrã între status ºi oamenii care îl ocupã ºi exercitã conform drepturilor ºi obligaþiilor corespunzãtoare lui. Relaþia dintre individ ºi sta- tusul ocupat este similarã cu cea dintre ºoferul unui automobil ºi scaunul ºoferului. Locul ºoferului, volanul, acceleraþia ºi alte componente de control ale maºinii sunt constante pen- tru orice posibilã pilotare a maºinii, în timp ce ºoferul poate fi orice membru al familiei care poate exercita aceastã potenþialitate foarte bine sau foarte prost.

Ralph Linton, The Study of Man. An Introduction, New York, Appleton-Century-Crofts, INC, 1936, p. 113.

Pentru Max Weber (vol. II, 1921/1978: 305) statusul este asociat prestigiului, iar pentru Ralph Linton (1936: 113), statusul este o simplã colecþie de drepturi ºi datorii pentru orice poziþie dintr-o structurã socialã. Dacã în primul caz, se poate vorbi de un status ridicat asociat unui prestigiu ridicat, în cel de-al doilea caz, con- ceptul este neutru. Aceasta nu înseamnã cã Linton nu vorbeºte despre statusuri care cer anumite aptitudini, calitãþi sau depunerea unor eforturi din partea per- soanelor care doresc sã le ocupe, numite statusuri dobândite (achieved). Celelalte statusuri care nu implicã abilitãþi, competiþie, efort ºi care formeazã majoritatea poziþiilor pe care o persoanã le ocupã de-a lungul vieþii sunt statusurile atribuite (ascribed). Sexul, vârsta, casta, rasa, sau chiar religia ºi etnia, sunt statusuri atri- buite, ne naºtem cu ele, societatea ni le atribuie. Statusurile de student, profesor, cizmar, primar, soþ sunt statusuri dobândite, pentru cã presupun calitãþi, efort, competiþie ºi, foarte important, sunt rezultatul unei alegeri. Deºi, în condiþiile soci- etãþii contemporane, statusurile atribuite sunt mai puþin importante decât în tre- cut, sexul, vârsta, rasa sunt statusuri cu rol major în interacþiunile umane, de aceea sunt denumite statusuri predominante sau fundamentale. O persoanã ocupã mai multe statusuri ºi performeazã corespunzãtor mai multe roluri. Atunci când performarea unui rol nu se realizeazã conform aºteptãrilor,

87

putem vorbi despre un eºec de rol. O astfel de situaþie poate sã aparã atunci când un pãrinte este foarte solicitat la serviciu, iar în acelaºi timp trebuie sã aibã timpul ºi disponibilitatea de a asigura socializarea ºi confortul emoþional copiilor. În aceastã situaþie eºecul de rol este determinat de un conflict de rol, respectiv între rolul de angajat ºi cel de pãrinte. Prin urmare, eºecul de rol poate sã aparã din cauza lipsei cunoºtinþelor necesare sau a motivaþiei de a performa un anumit rol, dar ºi din cauza conflictului de rol. Un alt exemplu de conflict de rol este atunci când un pãrinte este ºi profesor, iar copilul este în consecinþã ºi elev. În aceastã situaþie relaþia professor-elev poate fi alteratã de relaþia pãrinte-copil: elevul se adreseazã profesorului în termeni familiari sau profesorul este subiectiv în evaluarea elevului (mai sever sau mai îngã- duitor comparativ cu modul de evaluare a celorlalþi elevi). Acest conflict de rol poate fi depãºit prin compartimentarea rolurilor, adicã „separarea setului de roluri în pãrþi distincte ºi de conformare la cerinþele unui singur rol la un moment dat” (Mihãilescu, 2003: 111). Altfel spus, în sala de clasã profesorul ºi elevul se vor comporta fãcând abstracþie de statusurile de pãrinte ºi de copil. Statusurile ºi rolurile sunt strâns legate de cultura societãþii. Ralph Linton spunea, în 1936, cã nicio persoanã de sex feminin, de rasã neagrã sau indianã nu poate deveni preºedinte al SUA. În present, preºedintele SUA este de culoare, iar secretarul de stat este femeie, prin urmare putem spune cã statusurile se schimbã o datã cu societatea.

Managementul impresiei

Majoritatea oamenilor încearcã sã facã o impresie cât mai bunã celorlalþi, sã câºtige aprecierea, încrederea sau alte beneficii pe care le aºteaptã de la persoanele cu care intrã în contact. Setul de acþiuni, practici ºi strategii prin care actorul uman

88

încearcã sã se punã într-o luminã cât mai favorabilã este numit de cãtre Ervin Goff- man (1959/2003) „managementul impresiei”. Pe „scena lumii”, performarea rolu- lui la un nivel ridicat, în conformitate cu aºteptãrile sociale, este o tendinþã a oamenilor ca actori sociali. De exemplu, dacã nivelul de popularitate a unei colege de cãmin se mãsoarã prin numãrul de telefoane primite, atunci ne aºteptãm ca fetele care stau la cãmin sã aranjeze sã primeascã apeluri telefonice (Goffman, 1959/2003: 32). Distanþa dintre realitate ºi rolul jucat implicã o anumitã ipocrizie sau chiar ignorarea problemelor morale pentru a crea impresia convingãtoare cã sunt satisfãcute standardele sociale acceptate la un moment dat. Altfel spus, sun- tem mai interesaþi sã pãrem morali decât sã fim morali.

Aceste standarde sunt atât de numeroase ºi atât de rãspândite, încât indivizii care sunt actori trãiesc mai mult decât am putea crede într-o lume moralã. Însã, ca performeri, indivizii sunt interesaþi nu atât de problema moralã de a respecta aceste standarde, cât de proble- ma deloc moralã de a proiecta o impresie convingãtoare cã respectã aceste standarde. Prin urmare, activitatea noastrã este destul de impregnatã de preocupãri legate de aspecte morale, însã ca performeri nu manifestãm vreo preocupare de naturã moralã faþã de ele. Ca performeri, suntem niºte negustori ai moralitãþii.

Ervin Goffman, Viaþa cotidianã ca spectacol, Bucureºti, Editura Comunicare.ro, 1959/2003, p. 276.

Fenomenul de management al impresiei poate fi întâlnit inclusiv la nivelul ado- lescenþilor: dorinþa lor de a pãrea „cool”, de a ieºi în evidenþã în faþa colegilor ºi profesorilor. De aceea, comunicarea cu adolescenþii trebuie sã ia în considerare aceastã tendinþã fireascã, specificã vârstei, dar ºi problemele legate de dezvoltarea fizicã, respectiv de construirea propriei identitãþi. În dorinþa de a juca rolul de adult, de a dobândi autonomia, de a fi acceptat de grupul de colegi sau de alte grupuri de referinþã, adolescentul apeleazã la strategii de management al impresiei care îi pot fi dãunãtoare (de exemplu, consumul de alcool sau de tutun).

89

Gândirea de grup

În 1961, administraþia Kenedy a debarcat în Golful Porcilor 1.400 de rebeli cu- banezi antrenaþi de CIA pentru a înlãtura regimul lui Fidel Castro. Aceastã decizie politico-militarã a fost un veritabil eºec, rebelii cubanezi au fost uciºi sau arestaþi, iar regimul lui Fidel Castro a cãpãtat mai multã legitimitate ºi sprijin din partea blocului de þãri comuniste. Eroarea produsã de grupul de decizie coordonat de preºedintele SUA, John F. Kennedy, este explicatã de Irvin Janis prin fenomenul de „gândire de grup” (groupthink). În condiþiile unui grup coeziv, cu un lider carismatic (John F. Kennedy) protejat de „paznicii minþii” (mindguard), care îl izoleazã de obiecþiile aduse soluþiei debarcãrii în Golful Porcilor, dorinþa de una- nimitate este mai puternicã decât abordarea realistã, criticã, a tuturor alternativelor ºi consecinþelor. Existã iluzia cã grupul nu poate greºi, iar membrii grupului îºi reprimã convingerile care vin în contradicþie cu opinia dominantã. Pentru a preveni apariþia erorilor provocate de gândirea de grup, pot fi dez- voltate o serie de tehnici care urmãresc încurajarea spiritul critic, a independenþei de gândire, respectiv luarea în considerare ºi a punctelor de vedere din afara grupu- lui (Zanden, 1988: 120):

liderul grupului trebuie sã nu-ºi susþinã punctul de vedere formulãrii problemei. Mai mult, liderul trebuie sã atragã atenþia asupra riscului apariþiei gândirii de grup;

membrii grupului trebuie sã fie încurajaþi sã evalueze critic soluþiile existente ºi sã îºi afirme deschis opiniile;

unul sau mai mulþi membri ai grupului pot juca rolul de „avocat al diavolului”;

grupul poate fi împãrþit în subgrupuri care sã ofere propriile soluþii;

pot fi angajaþi experþi din afara grupului, care au o perspectivã nouã asupra problemei;

pot fi luate în considerare punctele de vedere ale altor grupuri sau instituþii.

90

Influenþa socialã

Influenþa socialã este procesul de schimbare a atitudinilor ºi comportamentelor ca urmare a interacþiunii între douã entitãþi sociale (persoane sau grupuri) (Chelcea, 2006: 133; Boncu: 2004: 242). Acest proces de influenþã socialã poate sã ia diverse forme, dintre care vom analiza, în continuare, normalizarea, conformismul ºi obe- dienþa. Vom sublinia, de asemenea, rolul contextului social în influenþarea com- portamentului uman plecând de la „experimentul Standford” realizat de Philip Zimbardo (1971). Grupul social nu poate exista în afara normelor sociale, care oferã criterii de evaluare ale comportamentelor membrilor sãi. Normele sociale au ºi rolul de reduc- ere a incertitudinii, respectiv de creare a consensului (Zamfir, 1993: 396). Pe de o parte, individul are nevoie de norme pentru reducerea incertitudinii, iar pe de altã parte, grupul are nevoie de o definire comunã a situaþiei, obiectivelor ºi a mijloacelor ce pot fi adoptate. Prin urmare, normalizarea, adicã procesul de con- struire a normelor sociale, nu are loc doar datoritã unor factori individuali (simila- ritãþii între indivizi), ci ºi datoritã influenþei reciproce a membrilor grupului. Muzafer Sherif a demonstrat fenomenul de normalizare într-un experiment reali- zat în 1935. Psihosociologul american de origine turcã a proiectat pe un ecran, într-o camerã lipsitã total de luminã, un spot luminos fix, care, în lipsa unor repere, crea iluzia cã se miºcã (efect autocinetic). Subiecþii trebuiau sã evalueze distanþa ºi direcþia deplasãrii spotului (care rãmânea fix!) mai întâi singuri, iar apoi în grup. Dupã patru zile de evaluare în grup, în care trebuiau sã exprime cu voce tare opinia lor despre amplitudinea miºcãrii spotului, subiecþii tind sã se apropie de media estimãrilor grupului. La concluzia formulatã de autorul experimentului, conform cãreia individul are tendinþa de a prelua normele grupului în condiþii de incertitudine, au mai fost aduse ca explicaþii ale normalizãrii faptul cã persoanele acordã credit tendinþei cen- trale sau evitã conflictul prin gestionarea divergenþelor iniþiale (Chelcea, 2006: 134).

91

Acest experiment a fost continuat de Robert Jacobs ºi Donald Campbell care au arãtat cum se transmit normele sociale în timp, o datã cu schimbarea membri- lor grupului (Drozda-Senkokowska, 1998/1999: 45). Designul experimental con- sta în evaluarea miºcãrii spotului luminos într-un grup format din patru persoane. În „prima generaþie” grupul conþinea trei complici, care dãdeau rãspunsuri false ºi exagerate ºi un subiect naiv. Dupã ce se forma norma de grup, un complice ieºea din salã ºi intra un subiect naiv, constituindu-se astfel „a doua generaþie”. Cu fiecare nouã generaþie se introducea un subiect naiv în locul unui complice, iar dupã a patra generaþie erau schimbaþi evident numai subiecþi naivi (subiecþii com- plici fiind toþi înlocuiþi). Rezultatele cercetãrii au arãtat cã estimãrile false s-au transmis ºi la „a cincea generaþie”, deºi ultimul complice a fost în generaþia a treia. Atunci când grupul are deja normele constituite, noii membri tind sã se con- formeze normelor grupului. Solomon Asch a realizat în 1952 un experiment care a arãtat cã „sub influenþa unei majoritãþii numerice, s-ar putea sã ajungem sã spunem cã negrul este alb” (Drozda-Senkokowska, 1998/1999: 53). Pe o planºã erau desen- ate trei bare de dimensiuni diferite, iar pe o altã planºã era desenatã o barã etalon (de aproximativ 15 cm lungime ºi un centimetru grosime) egalã ca dimensiune cu una dintre barele de pe primul carton (Chelcea, 2006: 136). Subiecþii experimentului realizat de Asch trebuiau sã spunã care barã de pe prima planºã are aceeaºi dimensi- une cu bara etalon, fiind informaþi cã li se testeazã acuitatea perceptivã. Când su- biecþii au fost testaþi individual, au existat doar douã greºeli din 244 de evaluãri. Când evaluarea subiectului naiv se fãcea în prezenþa a ºase complici care dãdeau cu voce tare rãspunsuri greºite, rata conformãrii a fost de aproape 32%. Aceastã ratã a scãzut la 6% când unul dintre cei ºase complici dãdea un rãspuns corect. Conformarea depinde de unanimitatea membrilor grupului ºi de numãrul de complici, cu cât sunt mai mulþi complici (membri ai grupului care formuleazã o anumitã opinie diferitã de a subiectului naiv) cu atât gradul de conformare este mai ridicat.

92

Obedienþa reprezintã schimbarea comportamentului ca urmare a influenþei venite de la o autoritate legitimã. Stanley Milgram, psiholog la Universitatea Yale, ºi-a pus problema atrocitãþilor naziste din cel de-al Doilea Rãzboi Mondial justifi- cate ulterior prin imposibilitatea încãlcãrii ordinelor superiorilor. Pentru a testa obedienþa „oarbã” faþã de autoritate, Milgram a realizat un experiment a cãror rezultate au ºocat comunitatea ºtiinþificã ºi nu numai. A dat un anunþ în ziar pre- cizând cã desfãºoarã în cadrul Universitãþii Yale un studiu asupra memoriei ºi cã are pentru acesta nevoie de 500 de voluntari, bãrbaþi din toate categoriile sociopro- fesionale. Subiecþii au participat la o tragere la sorþi trucatã prin care unii erau aleºi sã joace rolul de profesori, iar ceilalþi sã joace rolul de elevi. În realitate, toþi subiecþii naivi au jucat rolul de profesori, elevii fiind complici ai cercetãtorului. Fiind un studiu care avea ca scop „îmbunãtãþirea memoriei”, elevii trebuiau sã reþinã o serie de perechi de cuvinte. Profesorul spunea un cuvânt, iar elevul trebuia sã spunã cuvântul pereche, iar dacã greºea, trebuia sancþionat de profesor cu un ºoc electric. În faþa profesorului (subiectul naiv) se afla un dispozitiv electric impresio- nant, cu 30 de butoane. La prima greºealã, subiectul naiv trebuia sã apese pe primul buton, administrându-i subiectului complice un ºoc electric de 15 volþi (V). Cu fie- care nouã greºealã, profesorul era sfãtuit sã creascã nivelul sancþiunii cu alþi 15V, astfel prin apãsarea butonului 30 se aplica un ºoc electric de 450V. Panoul electric arãta voltajul fiecãrui buton ºi riscul asociat. De exemplu, 150V presupunea un „ºoc puternic”, 315V „ºoc extrem de intens”, 375V „pericol, ºoc grav”, iar 435V ºi 450V… „XXX” (Zimbardo, 2009: 406). Prin urmare, subiecþii naivi cunoºteau consecinþele administrãrii ºocurilor electrice, mai mult, auzeau prin interfon nu doar rãspunsurile corecte sau greºite ale subiecþilor complici, ci ºi manifestãrile lor de durere, iar de la un moment încolo… tãcerea. Evident, totul era trucat, subiec- tul complice nu primea ºocul electric, doar mima durerea.

93

Milgram a descris experimentul în faþa a 40 de psihiatri ºi le-a cerut sã estimeze câþi dintre cetãþenii americani ar merge cu sancþiunea pânã la nivelul 30. În gene- ral, ei au prezis cã sub 1% vor merge pânã la capãt, iar majoritatea vor merge pânã la nivelul 10 (150V).

Figura 16. Experimentul lui Milgram (în stânga profesorul, iar în dreapta elevul).

Milgram (în stânga profesorul, iar în dreapta elevul). Rezultatele experimentului au fost surprinzãtoare: 65%

Rezultatele experimentului au fost surprinzãtoare: 65% dintre voluntari au administrat ºocul maxim de 450V, chiar ºi în situaþia rugãminþilor disperate ale „elevului-victimã” de a opri sancþiunile (Zimbardo, 2009: 409). Dacã subiectul începea sã aibã îndoieli, experimentatorul, îmbrãcat în halat alb, îi spunea „Con- tinuaþi, vã rog! Experimentul cere sã continuaþi!”, iar subiectul continua… Experimentele de mai sus au scos în evidenþã influenþa grupului social sau a autoritãþii asupra individului. Experimentul realizat în 1971 de Philip Zimbardo a reliefat influenþa contextului social asupra comportamentului uman. Zimbardo a numit mai târziu acest fenomen „Efectul Lucifer” datoritã modului în care contex- tul social îl poate transforma pe om din înger în demon (Zimbardo, 2009: 5-6). A ales pentru experiment, dupã o evaluare psihologicã, 24 de voluntari studenþi ºi a împãrþit aleatoriu 18 dintre ei (ceilalþi ºase voluntari au fost rezerve) în douã

94

grupuri egale: unii trebuiau sã joace rolul de gardieni, iar ceilalþi rolul de deþinuþi. Închisoarea era amenajatã la subsolul Universitãþii Standford. Pentru fiecare zi de participare la experiment, voluntarii primeau 15$. Experimentul, care se desfãºura în contextul miºcãrilor studenþeºti din acea perioadã, avea ca principal obiectiv analizarea comportamentului deþinuþilor (în spaþiile „închisorii” erau plasate camere de filmat ºi microfoane), dar concluziile au vizat toþi participanþii la experiment, pentru cã fiecare s-a identificat cu rolul atât de bine, încât nu au mai þinut cont de faptul cã, pânã la urmã, nu era decât un experi- ment. „Nu am fost surprins ºi nici nu a fost o plãcere mare sã-mi vãd confirmatã credinþa cã «oamenii devin rolul pe care îl joacã»”, afirma Philip Zimbardo (2009:

238). Au intrat în rol Zimbardo ca director de închisoare, preotul care a venit sã dis- cute cu deþinuþii, pãrinþii deþinuþilor sau membrii comisiei de audiere pentru eliber- are condiþionatã (unul dintre membrii comisiei de audiere pentru eliberare era un fost deþinut). Dar cel mai grav a fost faptul cã gardienii ºi-au intrat atât de mult în rol încât au fost mult mai duri cu deþinuþii decât prevedea regulamentul. Au fost chiar „creativi” în acest sens. Iar deþinuþii au acceptat de multe ori comportamentele umilitoare ale gardienilor, ca ºi cum ar fi uitat cã fac parte dintr-un experiment. În urma unei cãderi nervoase determinatã de tratamentul gardienilor, dupã 36 de ore, un deþinut a pãrãsit experimentul. Lucrurile s-au precipitat, iar experimentul care trebuia sã dureze douã sãptãmâni a fost întrerupt dupã ºase zile. Rezultatele cercetãrii nu înlãturã responsabilitatea individului pentru compor- tamentele sale, dar subliniazã importanþa contextului social pentru un eventual „efect Lucifer”: „Lecþia simplã a experimentului Stanford sugereazã cã situaþia conteazã. Situaþiile sociale pot avea un efect mai profund asupra comportamentu- lui ºi funcþionãrii mentale a indivizilor, grupurilor ºi liderilor naþionali decât cre- dem noi cã este posibil. Unele situaþii pot exercita o influenþã atât de puternicã asupra noastrã, încât putem fi determinaþi sã ne comportãm în moduri pe care nu le-am crede posibile” (Zimbardo, 2009: 321).

95

Figura 17. Experimentul Stanford (în imaginea din stânga apare ºi directorul închisorii, Philip Zimbardo).

stânga apare ºi directorul închisorii, Philip Zimbardo). Similar cu experimentul realizat de Zimbardo, într-un liceu

Similar cu experimentul realizat de Zimbardo, într-un liceu din Palo Alto, Cali- fornia, profesorul de istorie Ron Jones a realizat un joc de rol cu elevii pentru a-i face sã înþeleagã modul în care a subzistat miºcarea fascistã (Zimbardo, 2009: 425). Elevii au creat o miºcare numitã „Al treilea val” care avea ca slogan, printre altele, „Forþã prin disciplinã”. Membrii miºcãrii aveau legitimaþii ºi ritualuri secrete. Entuziasmul simulãrii care s-a întrepãtruns cu realitatea s-a extins de la nivelul cla- sei de la cursul de istorie la peste 200 de elevi ai liceului. La sfârºitul simulãrii, pro- fesorul organizator le-a prezentat un film despre cel de-al Treilea Reich ºi le-a spus cã noul slogan ar trebui sã fie „Forþã prin înþelegere”. Aceste experimente scot în evidenþã riscul influenþei negative pe care grupul, autoritatea sau contextul social le pot avea asupra individului. Philip Zimbardo (2009: 681-689) propune soluþii pentru a evita „influenþele nedorite”:

încurajarea oamenilor sã-ºi recunoascã propriile greºeli, atât faþã de sine, cât ºi faþã de ceilalþi, acceptând cã a greºi este omeneºte;

trebuie sã transformãm starea obiºnuitã de neatenþie în conºtientizare, sã nu funcþionãm „pe pilot automat”;

96

asumarea rãspunderii pentru deciziile ºi acþiunile proprii;

afirmarea individualitãþii, pentru a nu fi tratat ca un obiect într-o categorie;

respectarea autoritãþii drepte ºi revoltã împotriva celei nedrepte (de exemplu, falºi profeþi, escroci);

dorinþa de integrare în grupul de referinþã trebuie sã fie asociatã cu atitudinea criticã faþã de normele grupului;

acordarea atenþiei nu doar asupra argumentelor, ci ºi asupra modului în care sunt prezentate;

conºtientizarea faptului cã un comportament negativ în prezent va fi evaluat critic în viitor, în contextul schimbãrii contextului social;

nerenunþarea la libertãþile personale pentru promisiunea unei securitãþi care este doar o iluzie îndepãrtatã;

criticarea sistemelor nedrepte. Dacã toþi au o asemenea poziþie lucrurile se pot schimba.

Experimentele prezentate ridicã serioase probleme de naturã eticã a cercetãrii. În 1973, Asociaþia Psihologilor Americani a evaluat etic experimentul lui Zimbardo ºi a tras concluzia cã acesta nu a venit în contradicþie cu normele din acel moment (Zimbardo, 2009: 355). În prezent, în lumea democraticã, nu s-ar mai putea orga- niza asemenea experimente, orice activitate de cercetare nu trebuie sã aibã con- secinþe negative asupra participanþilor, altor persoane sau mediului.

Tema 5: Comunicare ºi alteritate socialã

În condiþiile în care prejudecãþile sunt evaluate negativ, multe persoane se definesc ca lipsite de prejudecãþi, cu mintea deschisã în dorinþa de a relaþiona cu persoane din grupuri sau categorii diferite de grupul sau categoria din care fac parte. A fi lipsit de prejudecãþi e considerat, în anumite grupuri sociale, o calitate. Prin urmare, perfor- marea rolurilor în aceste grupuri se realizeazã cu dorinþa de a lãsa o impresie cât mai bunã, de persoane lipsite de prejudecãþi. Dincolo de managementul impresiei, existã persoane lipsite de prejudecãþi? Sunt prejudecãþile doar negative? Care este relaþia dintre stereotipuri, prejudecãþi ºi discriminare? Care sunt consecinþele stigmatizãrii? Cum poate fi depãºitã graniþa dintre grupul intern ºi grupul extern? Care sunt surse- le diversitãþii sociale ºi cum trebuie sã privim diversitatea în Uniunea Europeanã? Sunt întrebãri la care încercãm sã rãspundem în acest capitol pentru a înþelege mai bine relaþiile din cadrul ºcolii care implicã în acelaºi timp profesori, elevi ºi pãrinþi.

Stereotipurile, prejudecãþile ºi discriminarea socialã

Etimologic, termenul „stereotip” este compus din douã cuvinte greceºti: stereos (rigid) ºi typos (urmã). În anul 1798, acest termen a fost propus pentru a denumi matriþele folosite în imprimarea tipograficã, pentru ca mai târziu sã fie folosit în psihiatrie ºi psihologia socialã (Nastas, 2003/2004: 262). Autorul care a consacrat termenul în domeniul ºtiinþelor sociale a fost Walter Lippmann (1922/2009), care îi dã sensul de „cliºee din mintea noastrã”, imagine despre o categorie de persoane care ne ajutã sã interpretãm ºi sã acþionãm în realitatea socialã. Nu avem cunoºtinþe cu privire la totalitatea persoanelor cu care intrãm în con- tact, dar avem o imagine despre diferite grupuri de persoane chiar înainte de a le

98

întâlni: „de cele mai multe ori nu vedem mai întâi ºi definim apoi, ci întâi definim ºi apoi vedem” (Lippmann, 1922/2009: 95). Nu existã timp, acces ºi, în general, instrumentele ºtiinþifice pentru a cunoaºte pe deplin toate persoanele cu care intrãm în contact. Stereotipurile se construiesc în procesul socializãrii (în familie sau alte grupuri [prieteni, colegi etc.], respectiv în relaþia cu mass-media) sau prin generalizarea unor experienþe personale. Ele sunt nu doar scurtãturi mentale care permit reducerea efortului de a ne adapta realitãþii sociale, dar ºi „modalitãþi prin care ne apãrãm poziþia în societate” (Lippmann, 1922/2009: 95).

Ele [stereotipurile] formeazã o imagine ordonatã, mai mult sau mai puþin coerentã, a lumii, la care ni s-au ajustat obiºnuinþele, gusturile, capacitãþile, comoditatea ºi speranþele. Poate cã ele nu sunt o imagine completã a lumii, dar formeazã imaginea unei lumi posibile la care suntem adaptaþi. În aceastã lume, oamenii ºi lucrurile au locurile lor bine ºtiute ºi fac anu- mite lucruri la care ne aºteptãm. Acolo ne simþim acasã. Ne potrivim. Suntem parte inte- grantã. ªtim cum sã ne descurcãm. Acolo gãsim farmecul lucrurilor familiare, normale, sigure; cãile ºi formele lor se aflã acolo unde suntem obiºnuiþi sã le gãsim. Deºi am renunþat la multe dintre lucrurile care ne-ar fi tentat înainte de a ne plia dupã acel ºablon, de îndatã ce ne fixãm, aceasta se potriveºte la fel de comod ca o încãlþãminte purtatã.

Walter Lippmann, Opinia publicã, Bucureºti, Editura Comunicare.ro, 1922/2009, p. 106.

Stereotipurile pot contribui la menþinerea status quo-ului social. Grupul domi- nant se impune grupului dominat prin definirea realitãþii conform intereselor lor. Cei dominaþi acceptã aceastã definiþie datã realitãþii, prin urmare acceptã relaþia de dominare: „Atunci când cei dominaþi aplicã fenomenului care îi dominã niºte scheme care sunt produsul dominaþiei, sau, altfel spus, atunci când gândirea ºi per- cepþia lor sunt structurate conform tocmai structurilor relaþiei de dominaþie care le este impusã, actele lor de cunoaºtere sunt, inevitabil, niºte acte de recunoaºtere a supunerii” (Bourdieu, 1998/2003: 22).

99

Din aceastã perspectivã criticã asupra realitãþii, stereotipurile, care sunt con- struite social, pot fi modalitãþi prin care grupul dominant construieºte ºi menþine controlul asupra grupului dominat. Stereotipurile pot fi negative („rromii sunt leneºi” sau „românii nu sunt cinstiþi”), dar ºi pozitive („germanii sunt bine organizaþi”, „chinezi sunt harnici”). La alegerile locale din anul 2004, candidaþii din turul doi la primãria unui oraº din Ardeal încer- cau sã-ºi mãreascã ºansele de succes susþinând fiecare cã aparþine etniei germane. Prin urmare, stereotipurile sunt credinþe rigide, simplificate, cu privire la indi- vizii dintr-o categorie socialã. Acestea sunt astfel utile pentru cã înlãturã incerti- tudinea produsã de contextele sociale noi ºi oferã individului o imagine coerentã asupra lumii în care trãieºte. Allan G. Johnson (1995/2007: 341) afirmã cã „stereotipurile sunt importante pentru cã formeazã baza prejudecãþilor, care la rândul lor sunt folosite pentru a justifica discriminarea”. Dorin Nastas (2003/2004: 262) leagã stereotipurile, pre- judecãþile ºi discriminarea de elementele cognitive, afective ºi comportamentale ale atitudinilor. Stereotipul se referã la dimensiunea (preponderent) cognitivã, preju- decata la dimensiunea afectivã, iar discriminarea la componenta comportamentalã (consecinþã a stereotipurilor ºi prejudecãþilor). Prejudecãþile sunt opinii pe care indivizii ºi le formeazã apriori despre un grup social fãrã o cunoaºtere riguroasã a acestuia, ºi pot lua forma sexismului, rasismu- lui, xenofobiei, adicã a unor raportãri generale faþã de anumite colectivitãþi umane (Ivan, 2010: 345). Prejudecãþile pot fi mãsurate folosind, printre altele, scala distanþei sociale ela- borate de Emory S. Bogardus în 1925. Aceasta presupune o serie de afirmaþii care estimeazã gradul în care o persoanã acceptã în preajma sa persoane din grupuri externe. Dorin Nastas (2003/2004: 268), pornind de la scala lui Bogardus, dã un exemplu de scalã a distanþei sociale faþã de etnicii rromi.

100

Atunci când vã gândiþi la etnicii rromi (þigani) vã rugãm sã estimaþi dacã aþi accepta:

1. Ca soþul/soþia dvs. sã facã parte din aceastã etnie.

2. Ca printre prietenii personali sã se numere ºi etnici rromi.

3. Ca pe strada dvs. sã locuiascã ºi etnici rromi.

4. Ca rromii sã fie încadraþi în posturile similare celui pe care îl ocupaþi.

5. Ca rromii sã poatã dobândi cetãþenie româneascã.

6. Ca persoane din aceastã etnie sã poatã vizita România.

7. Ca etnicii rromi sã nu fie acceptaþi sub nici un fel în þarã.

Vã rugãm sã încercuiþi variantele cu care sunteþi de acord.

Dorin Nãstase, „Stereotipuri, prejudecãþi ºi discriminare”, în A. Neculau (coord.), Manual de psihologie socialã, Iaºi, Editura Polirom, 2003/2004, p. 268.

Dacã prejudecãþile sunt o stare mentalã, discriminarea este un comportament prin care se încalcã drepturile unei persoane sau grup social. De exemplu, un anga- jator considerã cã rromii sunt leneºi ºi în consecinþã îi discrimineazã neangajând persoane din aceastã etnie, chiar dacã au calitãþile necesare postului scos la concurs. Totuºi, relaþia dintre prejudecatã ºi discriminare nu este una de strictã determinare, Roberts K. Merton (1968), citat de James W. Vander Zanden (1988: 259) identi- ficând în aceastã privinþã patru situaþii:

liberalul total nu are prejudecãþi ºi nu discrimineazã;

liberal ºovãielnic are prejudecãþi dar discrimineazã;

bigotul timid are prejudecãþi dar nu discrimineazã;

bigotul total are prejudecãþi ºi discrimineazã.

Situaþia a doua ºi a treia se datoreazã presiunii sociale. În Germania nazistã, chiar dacã nu erai antisemit, era greu sã nu discriminezi etnicii evrei pentru cã altfel erai sancþionat (vezi ºi obedienþa faþã de autoritate analizatã în Capitolul III). În prezent, prejudecãþile sunt considerate un lucru negativ, „o atitudine

101

retrogradã” (Schifirneþ, 2003: 123), prin urmare atunci când avem stereotipuri (negative) nu le exprimãm ºi, mai mult, nu ne comportãm corespunzãtor aces- tora, deci nu discriminãm.

NOI ºi EI

Grupul din care facem parte este grupul intern (in-group), iar grupul din care nu facem parte este grupul extern (out-group) (vezi Capitolul III). Relaþia dintre gru- pul intern ºi grupul extern este relaþia dintre NOI ºi EI. Graniþa dintre cele douã grupuri este în primul rând culturalã, datoratã diferenþelor de limbã sau religie, norme, valori etc., dar poate fi în acelaºi timp ºi naturalã: fluviul Dunãrea între ro- mâni ºi bulgari sau zidul construit de evrei pentru a se delimita de palestinieni. În general, membrii grupului intern tind sã supraevalueze grupul din care fac parte ºi sã subevalueze grupurile externe. Mai mult, existã o tendinþã etnocentricã prin care evaluãm comportamentele membrilor grupurilor externe prin intermediul culturii grupului intern. Întrebaþi un european ce crede despre comportamentul canibal al unor oameni din anumite teritorii exotice. Probabil ºi-ar manifesta oripi- larea ºi ar considera cã este un comportament inuman, animalic. Mircea Eliade afir- mã cã acest comportament „nu este un «comportament natural» al unor popoare primitive, ci un comportament cultural întemeiat pe o viziune religioasã a vieþii” (M. Eliade, 1957/2005: 80). Un alt specialist în sociologia religiilor, Rudolf Otto, afirmã: „a mânca inima sau ficatul unui animal sau ale unui om pentru aþi însuºi puterea ºi vigoarea lui nu este religie, ci ºtiinþã” (Otto, 1923/2005: 163). Prin urmare, nu putem vorbi despre canibalism ca despre un comportament animalic, care are ca scop asigurarea hranei, ci ca o manifestare culturalã. Evident, nu trebuie sã fim de acord cu acest comportament, dar trebuie sã depãºim etnocentrismul ºi sã avem o abordare din perspectiva relativismului cultural. Adicã, trebuie sã înþelegem

102

un comportament din perspectiva normelor ºi valorilor acelui grup, a componen- telor culturii care dau sens acþiunii sociale. Cum poate fi depãºitã graniþa dintre NOI ºi EI? În anul 1956, Muzafer Sherif ºi Carolyn Sherif au realizat un experiment care a avut ca scop cunoaºterea modului în care se construieºte sentimentul de NOI, a conflictului inter-grupuri ºi a modului în care poate fi depãºit acest conflict (Doob, 1985/1988: 75-76). Au organizat o tabãrã de varã într-un loc izolat pentru 22 de bãieþi de 11 ani, care nu se cunoºteau între ei. Participanþii au fost împãrþiþi aleatoriu în douã grupuri care locuiau în cãsuþe aºezate în douã locuri diferite. Cele douã grupuri s-au numit The Eagles (vulturii) ºi The Rattlers (zurbagii), nume pe care ºi le-au înscris pe cãmãºi ºi pe steaguri. Dupã o sãp- tãmânã de activitãþi separate, cele douã grupuri au fost puse în competiþie, putând sã câºtige premii în diverse jocuri. Membrii grupurilor au început sã se eticheteze unii pe alþii, mai mult vulturii au ars steagul zurbagiilor. În consecinþã, zurbagii au jefuit cãsuþele vulturilor ºi le-au distrus paturile. Tensiunea dintre cele douã grupuri a putut fi diminuatã numai prin realizarea de activitãþi în vederea atingerii unor sco- puri comune. Putem conchide cã atunci când existã competiþie între grupuri, existã ºi riscul creºterii sentimentului de NOI ºi EI asociat cu agresivitatea inter-grupuri, iar atunci când existã scopuri comune, tensiunea inter-grupuri scade.

Stigmatizarea

Pentru vechii greci termenul „stigma” se referea la anumite tãieturi sau arsuri de pe corp care permiteau identificarea unui sclav, criminal sau trãdãtor, adicã o per- soanã care trebuia evitatã, în special în locurile publice (Goffman, 1963/1990: 11). Stigmatizarea constã în valorizarea negativã unei persoane sau a unui categorii sociale ca urmare a unor caracteristici fizice, psihice sau culturale. Pot fi stigmati- zate persoanele cu handicap (fizic sau psihic), homosexualii, persoanele infectate

103

cu virusul HIV, dar ºi femeile, persoanele de etnie rromã sau adepþii cultului reli- gios Martorii lui Iehova, adicã grupuri minoritare. Dacã stereotipurile sau prejudecãþile pot fi ºi pozitive, stigmatul este întotdeauna negativ. Aceste etichetãri sociale negative pot avea consecinþe indezirabile pentru individ sau categoria socialã supusã stigmatului. Conform teoriei profeþiei autorea- lizatoare (self-fulfillment prophecy) dezvoltatã de William I. Thomas (1923): „Dacã oameni definesc o situaþie ca fiind realã, atunci aceastã situaþie este realã prin con- secinþele definirii ei ca realã” (citat de Ungureanu, 1990: 124). De exemplu, dacã un fost deþinut este etichetat ca fiind hoþ nu îºi va gãsi un loc de muncã ºi va ajunge din nou sã încalce legea, iar dacã un elev de etnie rromã va fi etichetat constant ca fiind incapabil sã aibã performanþe ºcolare, va sfârºi prin a avea note mici la ºcoalã, deºi are potenþial intelectual ridicat ºi frecventeazã cursurile.

Atitudinile pe care noi oamenii normali le avem faþã de o persoanã cu stigmat ºi acþiunile pe care le desfãºurãm cu privire la aceasta sunt bine-cunoscute din moment ce aceste reacþii sunt ceea ce bunãvoinþa socialã este destinatã sã îndulceascã ºi sã amelioreze. Prin definiþie, bineînþeles, noi credem cã persoana cu stigmat nu este chiar o fiinþã umanã. Ple- când de la aceastã prezumþie, realizãm diferite forme de discriminare prin care noi, uneori fãrã sã gândim, îi reducem ºansele în viaþã. Construim o teorie a stigmatului, o ideologie care sã explice inferioritatea ºi pericolul pe care îl reprezintã, uneori raþionalizând animozi- tatea bazatã pe alte diferenþe aºa cum sunt cele bazate pe clasa socialã.

Ervin Goffman, Stigma. Notes on the Management of Spoiled Identity, Londra, Penguin Books, 1963/1990, p. 15.

Un experiment realizat de un profesor din SUA este relevant pentru consecinþele negative ale stigmatizãrii. Pentru a-i învãþa pe copiii albi din clasa a III-a ce înseam- nã sã te simþi inferior din cauza unor caracteristici fizice, a susþinut cã persoanele cu ochii albaºtrii sunt superioare celor cu ochii cãprui (Zimbardo, 2007/2009: 427-428).

104

A argumentat acest fapt dând exemple pozitive de persoane cu ochi albaºtri ºi nega-

tive de persoane cu ochi cãprui. Din acel moment, copiii cu ochii albaºtri se consid- erau superiori, iar copii cu ochii cãprui se considerau inferiori. Eticheta „cãprui” devenise valorizatã negativ, iar copiii cu ochii cãprui au început sã aibã rezultate ºcolare mai slabe. Aceastã situaþie s-a încheiat când profesoara a prezentat adevãrul cu privire la scopul experimentului. Dincolo de caracterul non-etic al abordãrii ped- agogice, este important de subliniat efectul negativ al stigmatului, atât prin discrim- inarea realizatã de „normali”, cât ºi prin autodefinirea negativã a elevilor supuºi stigmatului care a dus la scãderea performanþelor ºcolare.

Diversitatea socialã ºi minoritatea

Oamenii sunt diferiþi în ceea ce priveºte aspectele fizice, culturale sau economice:

existã diferenþe rasiale, de gen, religioase, etnice, legate de statutul economic sau politic etc. În aceastã lucrare vom analiza diferenþele referitoare la gen, rasã ºi etnie, subliniind caracteristicile lor ºi modul în care trebuie tratate minoritãþile în Uni- unea Europeanã.

Gen ºi sex

Distincþia dintre „sex” ºi „gen” este similarã distincþiei dintre naturã ºi culturã. Ter- menul „sex” se referã la diferenþa biologicã dintre femei ºi bãrbaþi, iar „gen” se referã

la caracteristicile feminitãþi ºi masculinitãþii. Genul social, datoritã miºcãrilor femi-

niste ºi a studiilor cu privire la inegalitatea dintre bãrbaþi ºi femei, a dobândit noi valenþe ºi s-a impus în limbajul ºtiinþific ºi politic de specialitate. Vorbim despre ine-

galitate de gen, discriminare de gen, studii de gen, politici de gen etc. Între „gen” ºi „sex” existã o rupturã totalã? Feminitatea, de exemplu, este doar un construct cultural, fãrã nicio legãturã cu aspectele biologice? Plecând de la

105

binecunoscuta afirmaþie a lui Simone de Beavoir „femeie nu te naºti, ci devii”, am putea spune cã genul este doar un construct cultural. Vanda Lucia Zammuner (1987)

a realizat o cercetare comparativã pe douã culturi, ale cãrei rezultate subliniazã im-

portanþa factorului cultural în stabilirea diferenþelor de gen (Giddens, 1989/2001:

106). Cercetãtoarea olandezã a comparat preferinþele pentru jucãrii ale unor copii cu vârsta cuprinsã între ºapte ºi zece ani din Italia ºi Olanda. Atât copiilor, cât ºi pãrinþilor, li s-a cerut sã spunã care dintre jucãriile prezentate sunt potrivite pentru

fete ºi care pentru bãieþi. Rezultatele au arãtat cã existã preferinþe similare între copii

ºi pãrinþi, iar subiecþii olandezi au ales jucãrii mai puþin diferenþiate în funcþie de sex

comparativ cu subiecþii italieni. Acest fapt poate fi explicat prin prezenþa unei culturi cu o abordare mai tradiþionalã a diferenþelor de gen în Italia comparativ cu Olanda. Din perspectivã sociobiologicã, agresivitatea, tendinþa de a domina „sexul slab” ºi dorinþa de a face sex cu mai multe partenere este „justificatã” de caracteristicile fizice ale bãrbatului, care este mai puternic ºi mai înclinat sã-ºi transmitã genele cãtre un numãr cât mai mare de urmaºi (Wilson, 1975/2003: 251). Cele douã perspective nu sunt exclusive, ci mai degrabã complementare. Prob- abil cã mai potrivitã ar fi întrebarea: cât din comportamentele bãrbaþilor ºi fe- meilor sunt determinate de naturã ºi cât de culturã? Dificultatea de a rãspunde la aceastã întrebare nu rezidã doar din limitele ºtiinþei, ci ºi din implicaþiile ideologice cu privire la relaþiile de gen. O eventualã perspectivã conform cãreia diferenþele dintre bãrbaþi ºi femei sunt determinate doar de diferenþele biologice poate fi criti- catã, pe bunã dreptate, pentru ignorarea determinãrilor culturale, iar din perspec- tivã feministã, pentru cã justificã inegalitatea de gen. În România, conform Barometrului de Gen din anul 2000, existã diferenþe în ceea ce priveºte distribuirea rolurilor în familie (Tabelul 1). La întrebãrile din ches- tionar respondenþii, în majoritatea lor, au rãspuns cã „este mai mult de datoria femeilor decât a bãrbaþilor sã se ocupe de treburile casei”, cã „femeia este stãpâna

106

casei”, dar ea trebuie sã asculte de sfaturile bãrbatului pentru cã el este „capul fami- liei”. Diferenþe mai mici între modul cum sunt apreciate rolurile celor douã sexe s- au înregistrat la întrebarea: „sunt bãrbaþii mai capabili sã conducã decât femeile?”. Totuºi, mai mult de jumãtate dintre respondenþi (bãrbaþi sau femei) au spus cã bãr- baþii au abilitãþi superioare de a conduce.

Tabelul 3. Roluri atribuite femeilor ºi bãrbaþilor, dupã Frunzaru ºi Ivan (2007: 169)

Dupã pãrerea dumneavoastrã…

% Total

% Femei

% Bãrbaþi

Este mai mult datoria femeilor decât a bãrbaþilor sã se ocupe de treburile casei?

Da

63,8

65,6

61,6

Nu

9,6

27,5

32,0

Este mai mult datoria bãrbaþilor decât a femeilor sã aducã bani în casã?

Da

69,8

69,6

71,2

Nu

23,4

24,4

22,1

 

Da

78,1

74,8

82,1

Femeia trebuie sã-ºi urmeze bãrbatul?

Nu

6,3

7,0

5,3

Depinde

14,9

17,5

11,7

 

Da

26,4

24,8

28,4

Bãrbaþii pot creºte copii la fel de bine ca femeile?

Nu

53,0

53,5

52,2

Depinde

18,6

19,2

17,7

 

Da

61,4

64,6

57,3

Femeia este stãpâna casei?

Nu

23,0

19,3

27,4

Depinde

13,5

13,6

13,2

 

Da

83,2

81,1

85,7

Bãrbatul este capul familiei?

Nu

7,5

8,0

6,8

Depinde

8,0

9,3

6,4

Bãrbaþii sunt mai capabili sã conducã decât femeile?

Da

53,7

49,9

58,3

Nu

35,9

38,2

32,9

107

Aceste diferenþe apar ºi în þãrile din Vestul Europei cunoscute pentru susþinerea politicilor de gen. În Marea Britanie, în urma unui studiu realizat în anul 1994, a re- zultat cã spãlatul ºi cãlcatul le fac în 47% din cazuri femeile, în 32% de obicei femeile, în 18% femeile ºi bãrbaþii în mod egal ºi doar în 1% din cazuri de obicei bãrbaþii (Giddens, 1989/2001: 356). Prin urmare, chiar ºi în statele unde ideile cu privire la realizarea egalitãþii de gen au pãtruns mult mai devreme, existã decalaje în ceea ce priveºte rolurile jucate de femei ºi bãrbaþi în familie, pe piaþa muncii sau în viaþa politicã.

Rasa ºi etnia

Rasa reprezintã totalitatea oamenilor care au anumite caracteristici fizice comune:

culoarea pielii, respectiv forma ochilor ºi a buzelor. Aceste diferenþe fizice nu sunt ºi de naturã geneticã, mai mult, nu existã diferenþe rasiale în ceea ce priveºte personali- tatea (de exemplu, nu existã rase mai inteligente). Acest lucru i-a determinat pe unii sociologi sã afirme cã a-i împãrþi pe indivizi în „rase” este un demers artificial, nevalid din punct de vedere biologic (Marshall, 2003/1994: 555). Asociaþia Antropo- logicã Americanã a votat o rezoluþie prin care se afirmã cã „diferenþierea speciilor în «rase» definite biologic s-a dovedit lipsitã de sens ºi neºtiinþificã” (dupã Etzioni, 2001/2002: 55).

Etnia reprezintã ansamblul persoanelor care prezintã caracteristici culturale comune ºi un puternic sentiment al identitãþii. Membrii unei etnii pot avea în comun limba, religia, tradiþiile sau fac parte din aceeaºi rasã. Totuºi, evreii din SUA, care formeazã un grup etnic, nu vorbesc toþi aceeaºi limbã maternã, au religii diferite, iar din punct de vedere rasial unii sunt din Europa de Est, iar alþii din Africa de Nord (Marshall, 2003/1994: 220-221). Singurul element present, indiferent de etnie, este sentimentul de apartenenþã (conºtiinþa de NOI). Etnicitatea reprezintã particula- ritãþile culturale ale unui grup etnic.

108

Minoritãþi ºi incluziune socialã. Politica Uniunii Europene

Minoritatea este o categorie socialã cu atitudini ºi comportamente specifice faþã de majoritate, care poate sã fie supusã la un tratament inegal. Distincþia numericã din- tre minoritate ºi majoritate nu este suficientã. Probabil cã persoanele cu ochii albaºtri sau cu pãrul blond sunt mai puþin numeroase în România, dar ele nu for- meazã o minoritate din punct de vedere sociologic. Persoanele minoritare sunt de- zavantajate de majoritate, iar pentru cã suportã prejudecãþile ºi discriminãrile celorlalþi au un anumit sentiment al solidaritãþi de grup (Giddens, 1989/1997: 233). Putem vorbi de minoritãþi etnice, rasiale, religioase sau chiar de minoritãþi sexu- ale. Ele nu sunt în mod obligatoriu mai puþin numerice într-o societate. Distincþi- ile etnice pot fi asociate celor rasiale, religioase sau bunãstãrii ºi puterii politice. Negrii din Africa de Sud, deºi erau majoritari din punct de vedere numeric, aveau statut de minoritari prin faptul cã erau supuºi discriminãrii, segregãrii ºi nu aveau acces la puterea politicã. Criteriul numeric nu este definitoriu nici în ceea ce priveºte femeile, care, din perspectivã feministã, formeazã în societatea occidentalã o „minoritate” (nu în sens numeric) dominatã de o „majoritate”, cea a bãrbaþilor (Ritzer ºi Goodman, 1983/2004: 439). În Uniunea Europeanã (UE) comportamentul nondiscriminatoriu este o cer- inþã fundamentalã. O Europã unitã, formatã din 27 de state, în care practic fiecare naþiune formeazã un grup minoritar, nu se poate construi coeziv din punct de vedere economic ºi social fãrã respectarea dreptului la diversitate. În ciuda difer- enþelor culturale, unitatea în diversitate a UE se realizeazã prin acceptarea unui set de norme ºi valori de cãtre toate statele membre. Conform Cartei Drepturilor Fun- damentale ale Uniunii Europene (2000/C 364/01), art. 21, discriminarea pe orice criteriu este interzisã: „Discriminarea pe orice criteriu, bazatã pe sex, rasã, culoare, origine etnicã sau socialã, trãsãturi genetice, limbã, religie sau credinþã, opinie politicã sau de altã naturã, calitatea de membru al unei minoritãþi, proprietate, naºtere, dizabilitãþi, vârstã sau orientare sexualã trebuie interzisã”.

109

Dincolo de problema discriminãrii, existã politici ale UE îndreptate împotriva excluziunii sociale. Berghman (1997), conform unui document al OCDE (Organi- zaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare Economicã) (1998: 23), afirmã cã „excluziunea socialã rezultã din eºecul urmãtoarelor sisteme: 1) sistemul democratic ºi juridic care favorizeazã integrarea cetãþenilor; 2) piaþa muncii care favorizeazã integrarea eco- nomicã; 3) sistemul protecþiei sociale care favorizeazã integrarea socialã; 4) familiei ºi colectivitãþii”. Plecând de la aceste afirmaþii, putem spune cã orice persoanã sãracã este exclusã social, dar pot exista ºi persoane cu nivel ridicat al bunãstãrii care sã fie excluse social. De exemplu, o persoanã care nu este sãracã, dar care nu are acces la viaþa culturalã a comunitãþii datoritã apartenenþei la o anumitã etnie, religie sau din cauza orientãrii sale sexuale, poate fi exclusã social. Putem spune cã excluziunea socialã este un concept dinamic care implicã nu doar efortul individului de a se impli- ca activ în viaþa economicã, politicã ºi culturalã a comunitãþii, ci ºi o atitudine nondis- criminatore sau chiar incluzivã a comunitãþii faþã de membrii sãi. Incluziunea socialã a minoritãþii ridicã probleme de ordin identitar. Ce se în- tâmplã cu grupurile din minoritatea rromã care migreazã înãuntrul þãrii sau în Uniunea Europeanã, respectiv cu acele grupuri ale aceleiaºi minoritãþi care au ca tradiþie cãsãtoria (neformalizatã) între persoane ale cãror vârste se aflã uneori mult sub vârsta minimã de cãsãtorie stabilitã de lege? În acest caz, incluziunea socialã presupune ºi renunþarea la tradiþii, fapt ce vine în contradicþie cu principul libertãþii minoritãþilor de a-ºi pãstra trãsãturile culturale. Iatã cã incluziunea socialã ridicã probleme legate de relaþia dintre individ ºi comunitate cu diverse consecinþe po- litice, culturale sau în planul relaþiilor interetnice.

Tema 6:

Bariere în comunicare ºi depãºirea acestora Tehnici de negociere

Orice grup lucreazã pe douã niveluri: 1) nivelul de suprafaþã cu care grupul este preocupat în mod imediat ºi direct ºi 2) nivelul nevoilor ºi motive „ascunse” în subconºtient/inconºtient ale fiecãrui membru. Aspiraþiile, atitudinile ºi valorile participanþilor afecteazã modul în care aceºtia reacþioneazã la nivelul sarcinilor de suprafaþã. Aceste „agende ascunse” furã din energia indivizilor care ar putea fi fo- lositã pentru sarcinile grupului sãu pentru menþinerea climatului în grup. Înþe- legerea modului de funcþionare a acestor „agende ascunse” poate ajuta orice grup sã-ºi atingã obiectivele într-un mod mai eficent. O persoanã se alãturã unui grup pentru a-ºi satisface anumite nevoi personale. Puterea sa, ca parte a grupului, nu este aleatoare sau lãsatã în voia întâmplãrii; este tot timpul legatã de motivaþiile sale personale, care pot fi de naturã socialã sau emoþionalã, explicite sau ascunse grupu- lui sãu, chiar ascunse de sine însuºi (Borþun, 2001). Nevoile iau forme diferite ºi pot fi satisfãcute în moduri diferite pentru oameni diferiþi. Nevoile fizice ºi de siguranþã primeazã: orice individ trebui sã aibã mân- care, locuinþã, cãldurã pentru a trãi; de asemenea, pentru a nu fi doborât de anxi- etate trebuie sã se bucure de un minim de stabilitate ºi siguranþã a mediului în care trãieºte. Când aceste nevoi de bazã sunt împlinite, alte nevoi încep sã fie simþite. Un individ are, astfel, nevoi sociale, de recunoaºtere ºi de imagine de sine. Aceste nevoi sunt cel mai bine satisfãcute într-o situaþie de grup, deci aceastã satisfacþie este, în general, motivul pentru care individul se alãturã unui grup.

111

Ascunse sub viaþa de suprafaþã a grupurilor se aflã de cele mai multe ori multe curente individuale conflictuale: nevoile de apartenenþã, acceptare, recunoaºtere, imagine de sine ºi productivitate ale membrilor. Aceste nevoi sunt personale ºi subiective, dar nu neapãrat „egoiste”. Sã cauþi satisfacþia personalã prin apartenenþa la un grup este „normal” ºi „natural”. În primul rând, ne intereseazã nu cum sau dacã acestea ar trebui satisfãcute, ci care sunt efectele lor asupra grupurilor. Dacã nevoile individuale ale unuia îl blocheazã pe altul în atingerea agendelor sale, atunci trebuie sã devenim preocupaþi. Ideea ar fi sã sprijinim indivizii în atingerea agendelor pro- prii, dar nu dacã prin aceasta ei ridicã obsacole pentru alþi membri ai grupului. Liderul unui grup, sau oricare dintre membrii acestuia, ar trebui sã þinã minte cã acesta funcþioneazã întotdeauna atât pe nivelul de suprafaþã, cât ºi pe nivelul ascuns. Agendele ascunse ar putea împiedica un grup de la o evoluþie atât de rapidã pe cât s-ar dori.

Ce poate fi fãcut în cazul agendelor ascunse:

liderul poate cãuta agendele ascunse ºi învaþã sã le recunoascã prezenþa;

un membru al grupului poate ajuta în dezvãluirea unui scop ascuns. Ar putea spune, de exemplu, „Mã întreb dacã am sus tot ceea ce simþim în legãturã cu acest subiect. Poate ar trebui sã cerem fiecãruia în parte propria pãrere cã sã impulsionãm spre reflectarea asupra acestui subiect”;

agendele ascunse pot fi aduse la luminã ºi discutate. Dar nu toate pot fi rezol- vate cu succes de grup, aºa cã unele nu ar trebui dezvãluite;

liderul nu ar trebui sã critice grupul pentru existenþa agendelor ascunse; ele sunt normale ºi fac parte din activitate, ca ºi sarcinile de suprafaþã. Atenþia care le este acordatã depinde de gradul în care influenþeazã sarcinile grupului;