Conditii sociale si istorice 2.1.a. Organizarea prestatala a societatii Statul a aparut pe o anumita treapta a evolutiei si dezvoltarii societatii.

Cercetarea originii statului, a cauzelor si a conditiilor care au determinat trecerea societatii de la forma de organizare nestatala (ginta, trib) la organizarea statala a societatii, la stat, se va face in continuare. Aparitia statului a fost precedata de o lunga perioada de dezvoltare lenta a fortelor de productie in cadrul comunei primitive, prima forma de manifestare a unei oranduiri sociale, de evolutia formelor de conducere sociala, de structurare a acesteia, pentru ca nu este de conceput existenta unei colectivitati fara o forma anume de organizare si de conducere. Oranduirea comunei primitive nu a cunoscut organizarea statala, datorita nivelului extrem de slab dezvoltat al relatiilor si al fortelor de productie, nici ginta, care se intalneste la toate popoarele ca forma de organizare a acestora la un moment dat, nu apare de la inceput. Fara a intra in amanunte asupra primelor forme de evolutia a organizarii sociale, asupra carora stiinta istorica, in primul rand, a emis mai multe ipoteze, ginta ne apare, in demersul istoric, ca o comunitate mai mare sau mai restransa de persoane, unita prin comunitatea vietii economice, la care toti membrii participa in comun, la productie si la consum. Uneltele de munca, tehnica utilitata fiind destul de primitive, realizarea mijloacelor de trai minimale, de supravietuire, nu era posibila decat printr-o participare globala a colectivitatii. Munca in comun si repartitia comuna, egalitara a produselor au dus la crearea si mentinerea proprietatii comune asupra mijloacelor de productie Totul apartine tuturor. Dar, lupta pentru supravietuire a dus la crearea si a proprietatii individuale asupra unor unelte si arme. Ginta s-a constituit pe criteriu rudeniei, al filiatiunii. Un alt element de legatura al membrilor gintei era teritoriul pe care coexistau membrii colectivitatii.

Datorita faptului ca la inceputul existentei gintei relatiile de casatorie nu aveau o recunoastere in cadrul comuniunii, rudenia se stabilea dupa mama. Acest fenomen a dus la crearea mai intai a gintei matriarhale. Evolutia cantitativa dar si calitativa a gintei matriarhale, sporirea nevoilor colectivitatii, constientizarea membrilor gintei, manifestarea individualismului si a personalitatii membrilor sai au dus la inlocuirea gintei matriarhale cu ginta patriarhala, unde intaietatea apartine barbatului, iar descendenta se stabileste dupa acesta. Apare astfel familia patriarhala, in care copiii il mostenesc pe tata, ca descendenti ai acestuia. Conducerea gintei, in privinta vietii economico-militare, sociale este incredintata unui organism obstesc. Membrii adulti ai gintei reprezinta organul cel mai inalt de conducere si decizie, iar conducerea curenta este incredintata unui sef ales. Autoritatea organelor de conducere ale gintei era de natura morala, religioasa, parinteasca, nu exista un aparat specializat care sa poata lua masuri de constrangere. Obiceiurile reprezentau, de asemenea, un alt punct de referinta in activitatea colectivitatii. Opinia gintei era de mare valoare si influenta asupra membrilor sai. Modul de repartizare a rezultatelor muncii se mentine egalitar, asa cum au perceput oamenii la inceput, ca ei sunt egali etc. Cu timpul, insa, dezvoltandu-se viata economica si spirituala a societatii dar si numarul membrilor societatii, oamenii incep sa constate ca, desi ei sunt egali in drepturi si obligatii, sunt inegali in posibilitati fizice si intelectuale, ca unii sunt mai dotati nativ, au mai multa putere de intelegere si de munca fata de altii. Comuna primitiva incepe sa se descompuna, omul incepe sa devina producator al mai multor bunuri necesare traiului. Are loc descoperirea fierului si a uneltelor din acest metal, se dezvolta noi indeletniciri, oamenii au initiativa. Apar astfel preocupari noi, se trece de la organizarea pe considerente de rudenie, la organizarea pe criterii de apartenenta la anumite profesii, apar comunitatile satesti sau obstile satesti. proprietatea asupra pamantului, principalul mijloc de productie este mentinuta atat ca o proprietate a comunitatii, cat si ca proprietate individuala.

Se declanseaza o serie de razboaie de acaparare a bogatiilor altor colectivitati, fie prin deposedarea acestora pur si simplu, fie prin alungarea acestor colectivitati de pe teritoriile respective, iar uneori prin aducerea populatiei bastinase in stare de sclavie, fiind folosita la munci brute, injositoare. Se impune, in acest timp, schimbarea formei de organizare a societatii, gasirea unor noi modalitati de organizare a vietii sociale, impunerea unor reguli de comportament obligatoriu pentru toti membrii colectivitatii. Apar astfel structuri institutionale necunoscute pana acum, si anume organe de constrangere. Aceasta forma de organizare a societatii este Statul.

2.1.b. Caile de aparitie a statului Aparitia statului a cunoscut o diversitate de cai si ritmuri de evolutie in functie de conditiile istorice concrete in care s-au produs si de stadiul de dezvoltare al societatii respective. Astfel, in Orientul Antic Egipt, India, China, Babilon se evidentiaza primele organizatii statale. Acest fapt are la baza nevoia de a face fata unor cerinte ample de dezvoltare a agriculturii intemeiata pe irigatie, introducerea prelucrarii aramei si a bronzului. Cu toate acestea, ele raman tributare unor forte de productie modeste, se mentin inca o serie de relatii din perioada descompunerii comunei primitive; se pastreaza caracterul patriarhal al societatii, locul principal revenind inca obstilor satesti. Proprietarul pamantului ramane statul, personificat prin monarhul absolut, obstile satesti raman uzufructuare ale pamantului in schimbul platii unui tribut, al a unor prestatii in natura catre Stat. O alta cale de aparitie a organizarii statale o reprezinta statele greco-romane, care, constituindu-se mai tarziu decat cele din Orientul Antic si in conditii imbunatatite de dezvoltarea economica, precum prelucrarea avansata a fierului, practicarea

agriculturii prin folosirea plugului cu brazdar de fier, cresterea animalelor, dezvoltarea multiplelor meserii, sunt caracterizate si prin prezenta masiva a sclavilor ca principala forta de munca. Pamantul se afla aproape in exclusivitate in proprietate privata, iar calitatea de proprietar de pamant le confera persoanelor calitatea de cetatean al cetatii. Apar astfel state-cetati (polisuri) care, pentru a fi mai puternice, au inceput treptat sa se uneasca. In tara noastra, epoca bronzului, inceputa pe la 1700 i.Cr., se caracterizeaza prin inceputul destramarii Comunei primitive. Organizarea tribala a societatii se caracterizeaza prin existenta adunarii poporului, a unui Sfat al batranilor, precum si a unui conducator militar, caracteristici intalnite si la alte popoare. Perioada aceasta de inceput, denumita in istoria omenirii, perioada "democratiei militare", se impune odata cu descoperirea si prelucrarea fierului si se caracterizeaza prin razboaie de jaf si cotropire, care duc la imbogatirea unei anumite parti a populatiei ce va forma aristocratia gentilico-tribala. Astfel, uniunea tribala a lui Dromichete aparuta la sfarsitul sec. IV i.cr. precum si a lui Oroles, Ribobostos si altii, aparute in sec. III i.cr. sunt primele forme cu organizare proprie ce preced aparitia Statului. La inceputul sec. I i.Cr, se constituie o puternica organizatie statala sub conducerea lui Burebista, ce cuprindea cea mai mare parte a teritoriului actual al tarii noastre, stat care se va dezvolta si consolida puternic in timpul regelui Decebal.

Definitia statului Statul este un fenomen social complex, este principala institutie politica a societatii. Acceptiunile termenului Stat sunt foarte diversificate, in functie de autori si de perioada istorica la care ne raportam. Astfel, dupa autorul francez Ph. Ardant, statul este "forma normala de organizare a societatii politice".

Acelasi autori arata ca: Statul este puterea centrala raportata la colectivitatile locale (regiuni, departamente, orase); Statul desemneaza pe guvernanti spre a-i diferentia de guvernati, el evoca puterile publice in ansamblul lor, ca, spre exemplu, in urmatoarea formulare: "Statul este responsabil de mentinerea ordinii". In aceasta varianta definitorie, statul se distinge de societatea civila. Statul desemneaza o societate civila organizatorica, spre exemplu: statul francez, statul roman, statul german etc. Definirea exacta a notiunii este foarte greu de realizat datorita multitudinii punctelor de vedere, regimurilor, a unghiurilor din care se pune problema si nu in ultimul rand a regiunilor politice. Astfel, pana la caderea regimurilor comuniste totalitare, doctrina marxist-leninista elaborase, inclusiv in tara noastra, o serie de definitii asupra statului, precum "un element de suprastructura", "organ de dominatie a unei clase sociale", "masina de dominatie a unei clase asupra alteia" etc. Toate aceste definitii ale statului s-au dovedit a fi false, ele nu faceau altceva decat sa justifice intr-un mod sau altul, regimurile de dominatie comunista care suprimasera aproape in totalitate drepturile si libertatile cetatenilor, sa releve "superioritate statului socialist". Doctrina moderna asupra Statului pleaca de la tezele contractului social, a drepturilor naturale ale omului si a separatiei puterilor. Definirea statului trebuie sa cuprinsa indisolubil referiri la libertatea si demnitatea umana. Statul nu este o suprastructura, nu se afla deasupra societatii, el este chiar societatea insasi. Rezulta de aici trei elemente fundamentale ce definesc statul, si anume: teritoriul, populatia si puterea politica sau puterea de stat, ori suveranitatea. Deci, Statul nu exista in general, nu este un Dat dintr-un inceput, el este ceva concret, el exista numai raportandu-ne la aceste trei elemente definitorii si concomitente. O minima analiza a celor enuntate mai sus, completata cu o minutioasa observare a situatiei concrete existente in lume in acest moment, duc la

concluzia a doua acceptiuni ale statului, una generica si una specifica, adica un sens larg si un sens restrans. In sens restrans, Statul este ansamblul autoritatilor publice care asigura guvernarea, adica aparatul prin care se realizeaza directionarea societatii. In sens larg, Statul este "organizarea politica a societatii, deci a unei populatii in limitele unui teritoriu istoric recunoscut de comunitatea internationala, in care puterea si libertatea se infrunta si coexista pentru asigurarea prosperitatii fiecaruia si a Binelui Comun, pentru innobilarea fiintei umane prin valorile perene ale culturii si civilizatiei".

ISTORIA APARITIEI STATULUI ganduriefemere.online-talk.net/t291-istoria-aparitiei-statului