Sunteți pe pagina 1din 34

INSTITUTUL NATIONAL DE SANATATE PUBLICA

CENTRUL NATIONAL DE EVALUARE SI PROMOVARE A STARII DE SANATATE

RAPORTUL STARII DE SANATATE ROMANIA 2010

La realizarea acestui document au colaborat:

CNEPSS

CRSP Sibiu

CRSP Bucureşti

BUCURESTI

2011

Indicatorii de sănătate în Comunitatea Europeană

Unul dintre principalele obiective ale Programului de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii publice (2008-2013) este să ofere informaţii comparative asupra stării de sănătate a cetăţenilor europeni, prin elaborarea unor indicatori de sănătate şi culegerea datelor necesare. Informaţiile care urmează să fie culese ar trebui să acopere atât comportamentul populaţiei în relaţie cu sănătatea (de ex. date despre stiluri de viaţă şi alţi factori care influenţează sănătatea) şi bolile (de ex. incidenţa şi modalităţile de monitorizare a bolilor cronice, frecvente sau rare), cât şi sistemele de sănătate (de ex. informaţii despre accesul la îngrijiri medicale, calitatea serviciilor medicale, resursele umane şi viabilitatea financiară a sistemelor de sănătate).

Procesul de analiză a datelor se va baza pe o serie de indicatori de sănătate comparabili, aplicabili pe tot teritoriul Europei, precum şi pe un set de definiţii şi metode de culegere şi utilizare a datelor agreate de comun acord.

In cadrul Programului de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii 2008-2013, aflat în prezent în curs de desfăşurare, s-a elaborat o listă cu indicatori de sănătate în Comunitatea Europeană (European Community Health Indicators - ECHI). Analiza acestor indicatori şi culegerea datelor sunt realizate de grupuri de lucru coordonate, în strânsă cooperare cu Eurostat şi programul statistic comunitar. Colaborarea dintre UE şi OMS, OECD şi alte organizaţii internaţionale care activează în domeniul informaţiilor privind sănătatea va fi intensificată în viitorul apropiat.

Acţiunile UE se axează în principal pe îmbunătăţirea calităţii şi comparabilităţii acestor indicatori, cu scopul de a facilita efectuarea analizei informaţiilor de către Statele Membre şi de către reţelele europene. De asemenea, se doreşte ca informaţiile privind sănătatea publică să fie mai uşor accesibile. Astfel, obiectivul final este crearea unui sistem european de informaţii şi cunoştinţe în domeniul sănătăţii, accesibil atât experţilor europeni, cât şi publicului larg. (Sursa: http://ec.europa.eu/health-eu/health_in_the_eu/ec_health_indicators/index_ro.htm )

Setul de indicatori ECHI, în formă completă cuprinde 88 de indicatori de sănătate, iar în forma scurtă cuprinde 40 de indicatori de bază pentru care există date disponibile şi comparabile la nivelel Uniunii Europene. Indicatorii ECHI sunt grupaţi în 5 mari domenii:

1. Contextul demografc şi socio-economic

2. Sarea de sănătate

3. Determinanţii sănătăţii

4. Servicii de sănătate

5. Pomovarea sănătăţii

1. Contextul demografic şi socio-economic

Prognoza privind nr. populaţiei pentru anii 2010-2060, în UE 27 (Figura 1)

Populaţia Terrei este într-o creştere continuă şi către 2050 va depăşi 9 miliarde de locuitori.

Un raport al Comisiei Europene arată că numărul locuitorilor continentului european creşte într-un ritm mai redus comparativ cu celelalte regiuni ale lumii. Astfel, ponderea populaţiei celor 27 de ţări membre ale Uniunii Europene în totalul populaţiei globului a scăzut de la

13.3% până la 7.9% în perioada 1960-2000. Se anticipează continuarea acestui trend, iar în anul 2060 populaţia Uniunii Europene va reprezenta doar 5.2% din totalul populaţiei. Proportia populaţiei Chinei este aşteptată de asemenea să scadă până la 15.3%, în timp ce India va deveni ţara cu cea mai numeroasă populaţie din lume înainte de anul 2050, când numărul locuitorilor este previzionat la puţin peste 1650 milioane de persoane.

Figura 1 Prognoza privind nr. populaţiei la 01. ian. pentru anii 2010-2060, în UE 27

popula ţ iei la 01. ian. pentru anii 2010-2060, în UE 27 Sursa: Eurostat, EUROPOP 2008

Sursa: Eurostat, EUROPOP 2008

Prognoza ratelor de dependenţă de vârstă pentru anii 2010 – 2060, în UE 27 (Figura 2) Conform ultimelor previziuni ale Eurostat, publicate în anul 2008, până în 2060 în Uniunea Europeană vor fi numai două persoane de vârstă activă (între 15 şi 64 ani) pentru fiecare persoană de peste 65 de ani, în comparatie cu raportul actual de patru la unu. Această tendintă se aşteaptă să atingă punctul culminant între anii 2015 si 2035, când grupul numeros al generatiei „baby boom” (care a luat amploare după cel de-al doilea război mondial) va fi la vârsta pensionării. Această schimbare poate fi pusă pe seama efectului combinat al ratei scăzute a natalităţii şi al creşterii speranţei de viaţă. Incepând cu anul 1960, speranţa de viaţă a crescut cu opt ani, iar prognozele demografice pe următorii patruzeci de ani anticipează cresterea speranţei de viaţă cu încă cinci ani.

Figura 2 Prognoza ratelor de dependenţă de vârstă pentru anii 2010 – 2060, în UE 27

2 Prognoza ratelor de dependen ţă de vârst ă pentru anii 2010 – 2060, în UE

Sursa: Eurostat, EUROPOP 2008

Piramida vârstelor

Ultimul recensământ al populaţiei în România a avut loc în anul 2002, când populaţia României era de 21 698 181, faţă de anul 1992, când a fost de 22 810 035. Următorul recensământ este prevăzut a avea loc în octombrie 2011.

România are în prezent 21.6 milioane de locuitori (1 iulie 2006), din care se înregistreză o masă mare de adulţi (10.5 milioane), un număr mare de pensionari (6 milioane) şi puţini copii (5 milioane de persoane sub 18 ani). (Figura 3) Baza îngustă a piramidei indică faptul că se nasc puţini copii (aproximativ 220 000/an, faţă de 350 000/an, cât ar trebui să se nască pentru a asigura înlocuirea populaţiei). Piramida îi include şi pe cei peste 2 milioane de români care se află legal peste hotare, precum şi românii plecaţi ilegal şi al căror număr este necunoscut.

România în anul 2050: varianta cea mai pesimistă a demografilor indică scăderea şi îmbătrânirea dramatică a populaţiei. In condiţiile în care fertilitatea se menţine la nivelul de acum, în timp ce numărul vârstnicilor continuă să crească, odată cu creşterea speranţei de viaţă, populaţia României va ajunge la 16 milioane. Numărul adulţilor activi va fi atât de mic încât raportul de dependenţă (adulţi care susţin grupele de vârstă vulnerabile: copii şi vârstnici) va fi de 1 la 9.

Figura 3 Piramida vârstelor, România, 2005

fi de 1 la 9. Figura 3 Piramida vârstelor, România, 2005 Sursa datelor: Academia Românã, Institutul

Sursa datelor: Academia Românã, Institutul Naţional de Cercetãri Economice, Centrul de Cercetãri Demografice „Vladimir Trebici”

Sporul natural Sporul natural în Europa se apropie de valoarea 0, plasând continentul european într-o situaţie de dramatism demografic. Astfel, sporul natural înregistrează:

valori negative în Europa de Est şi Centrală: Letonia (- 7‰), Ucraina (- 6,2‰), Rusia, Belarus, Ungaria, România (-1,6%) în anul 2009) etc.

valori constante în jurul valorii de 0, în Europa de Vest şi de Nord

valori pozitive în Islanda, Irlanda, Albania, Andorra, Liechtenstein.

Valoarea sporului natural în România este de -1.6% şi se prezintă sub forma negativă, de deficit natural.

Acest aspect se explică prin condiţiile socio-economice, nivelul de trai scăzut al populaţiei, condiţia femeii, planning-ul familial, fenomenul accentuat al emigraţiei etc. Acest trend negativ se menţine de la mijlocul anilor ‘80 până în prezent. In primii doi ani după 1989 (1990 şi 1991), scãderea a fost datoratã puternicului spor migratoriu negativ, dar începând cu anul 1992 s-a ajuns şi la un spor natural negativ. In ultima decadă (figura de mai jos) se constată o scădere importantă a sporului natural negativ, în primii doi ani (-2,7%), o creştere treptată, dar tot la valori negative până în anul 2008 (-1,5%), valoare care s-a menţinut în pondere similară şi în anul 2009 (-1,6%).

Figura 4 Sporul natural al în România, 2000-2009

Sporul natural

0 -0,5 -1 -1,5 -2 -2,5 -3 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
0
-0,5
-1
-1,5
-2
-2,5
-3
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
Sporul natural
-0,9
-1,8
-2,7
-2,5
-1,9
-1,9
-1,8
-1,7
-1,5
-1,6
Sporul natural
Sporul natural

Sursa datelor: Anuarul statistic, I.N.S, Bucureşti, 2009

Potrivit proiecţiilor Eurostat în anul 2050 aproape 30% din populaţia ţărilor Uniunii Europene va avea peste 65 de ani, inversându-se astfel piramida vârstelor caracteristică anilor 1950. Imbătrânirea populaţiei din ţările Uniunii Europene este cauzată în primul rând de reducerea ratelor de fertilitate la un raport de 2.6 copii/femeie în prima parte a anilor 1960 până la 1.54 copii/femeie în anul 2008. Un nivel al ratei de fertilitate de 2.1 copii născuţi în medie de o femeie este considerat suficient pentru a înlocui generatiile şi a menţine populaţia la un nivel constant. In cazul României, rata de fertilitate a urmat acelasi trend descrescător, scăzând de la 2.44 copii născuţi în medie de o femeie în anii 1980 (când creşterea populaţiei era stimulată de legislaţie) până la 1.32 copii în anul 2008.

Intre ţările Uniunii Europene, ţara noastră ocupă locul 9 în ceea ce priveşte ponderea populaţiei cu vârsta de 65 de ani şi peste (figura 5).

Figura 5 Ponderea populatiei de 65 ani si peste, UE, 2008 Irlanda Slovacia Cipru Polonia
Figura 5 Ponderea populatiei de 65 ani si peste,
UE, 2008
Irlanda
Slovacia
Cipru
Polonia
M alta
Luxemburg
Republica Ceha
Olanda
Romania
Danemarca
Lituania
Anglia
Ungaria
Slovenia
Franta
Finlanda
Spania
Austria
Belgia
EU (27 tari)
Letonia
Estonia
Bulgaria
Portugalia
Suedia
Grecia
Italia
Germania
0
5
10
15
20
25
procent din totalul populatiei

In graficul următor se observă o tendinţă de creştere a populaţiei de peste 65 de ani şi peste şi în România, dar cu aproximativ 2 procente mai puţin decât în celelalte ţări UE, în perioada

2000-2009.

Figura 6 Ponderea populatiei de 65 ani si peste, Romania, 2000-2009

% din populatia totala 18 16 14 12 10 8 EU (27 tari) 6 Romania
% din populatia totala
18
16
14
12
10
8
EU (27 tari)
6
Romania
4
2
0
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
ani

Rata brută de natalitate

Noile realităţi economice şi sociale şi-au adus contribuţia la scăderea şi apoi la menţinerea unui nivel scăzut al natalităţii. Toate ţările civilizate se confruntă cu o scădere accelerată a natalităţii şi a fertilităţii. Media ratei brute de natalitate în cele 27 ţări UE este de 10,7%0 (2009), România fiind pe locul opt, cu o rată de natalitate de 10,4%0 .

Figura 7 Rata bruta de natalitate, UE, 2009

Germania Austria Portugalia Italia Ungaria Letonia M alta Romania Grecia Slovenia Bulgaria EU (27 tari)
Germania
Austria
Portugalia
Italia
Ungaria
Letonia
M alta
Romania
Grecia
Slovenia
Bulgaria
EU (27 tari)
Spania
Polonia
Lituania
Olanda
Finlanda
Slovacia
Luxemburg
Republica Ceha
Danemarca
Belgia
Estonia
Suedia
Cipru
Franta
Anglia
Irlanda
0
2
4
6
8
10
12
14
16
18

nr. nasteri la 1000 lo c.

Rata brută de natalitate în România a înregistrat, începând cu anul 1990, o tendinţă descendentă, de la valoarea de 16‰ în 1989 ajungând la 9.7‰ în 2002.

In perioada 1985-1990 se năşteau în medie 360 000 copii pe an. In ultimul deceniu s-au născut aproximativ 220 000 de copii pe an.

In graficul de mai jos se observă valori constant mai scăzute ale natalităţii în România, faţă de restul ţărilor UE, în decursul întregii perioade, 2000-2009. Cele mai mici valori înregistrate în România au fost în anul 2002 (9,7‰) urmat de anul 2008 (10‰).

Figura 8 Rata bruta de natalitate, Romania, 2000-2009

nr. nasteri la 1000 loc. 11 10.8 10.6 10.4 10.2 10 9.8 EU (27 tari)
nr. nasteri la 1000 loc.
11
10.8
10.6
10.4
10.2
10
9.8
EU (27 tari)
9.6
Romania
9.4
9.2
9
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
ani

Rata bruta de fertilitate

Menţinerea scăzută a fertilităţii în majoritatea ţărilor UE este cel mai important factor determinant al îmbătrânirii demografice. In acest moment nu se cunoaşte exact cât de mult va continua sã scadã fertilitatea fără o intervenţie directã prin politici specifice. Se ştie însă, în mod cert, că generaţiile feminine de vârstă fertilă au început să fie din ce în ce mai reduse.

Fertilitatea în România este de 1.3 copii la o femeie. Stagnarea fertilităţii la acest nivel va provoca o diminuare drastică a populaţiei active, populatia de 20-64 ani, care va scădea la 9 milioane în anul 2050. Populaţia inaptă de muncă, cu vârsta peste 65 ani, va atinge cifra de 5 milioane în 2050.

Figura 9 Fertilitatea în România, în perioada 2000-2009

Fertilitatea feminina

42 41 40 39 38 37 36 35 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
42
41
40
39
38
37
36
35
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
Fertilitatea feminina
40,3
37,8
37,6
37,8
38,4
39,4
39,5
38,9
40,6
41,0
Fertilitatea feminina

Fertilitatea feminina

Sursa: Anuarul statistic, I.N.S, Bucureşti, 2009

Cea mai mare rată a şomajului înregistrată în ţările UE, în anul 2009 este deţinută de Spania (18%), urmată de Estonia, Letonia şi Lituania cu valori de 17,.2, 13. 8 şi respectiv 13.7 %. România se află pe locul nouă la şomaj între ţările Uniunii Europene, la valori de aproximativ 7% (Figura 10).

Figura 10 Rata de somaj, UE, 2009

Olanda Austria Luxemburg Cipru Slovenia Danemarca Republica Ceha Bulgaria Romania M alta Germania Anglia
Olanda
Austria
Luxemburg
Cipru
Slovenia
Danemarca
Republica Ceha
Bulgaria
Romania
M alta
Germania
Anglia
Italia
Belgia
Finlanda
Polonia
Suedia
EU (27 tari)
Franta
Grecia
Portugalia
Ungaria
Irlanda
Slovacia
Lituania
Estonia
Letonia
Spania
0
2
4
6
8
10
12
14
16
18
20

% din po pulatia to tala

In perioada 2000-2009, rata şomajului în România a fost sub nivelul valorile ratei din ţările UE, cu excepţia anului 2002, când a înregistrat o valoare similară celelalte ţări ale Uniunii, respectiv de 9%.

In perioada 2004-2008 rata şomajului a fost în scădere în România, de la la 8% (2004) la 5.9% (2008), după care a înregistrat o nouă tendinţă de creştere, ajungând la 7% în anul 2009 (Figura 11).

Figura 11 Rata somaj, Romania, 2000-2009

% din populatia totala 10 8 6 EU (27 tari) 4 Romania 2 0 2000
% din populatia totala
10
8
6
EU (27 tari)
4
Romania
2
0
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
ani

2. Starea de sănătate

Speranţa de viaţă România se situează printre ţările cu cele mai scăzute valori pentru speranţa de viaţă la naştere între cele 27 de state membre ale UE (locul 22 pentru speranţa de viaţă la bărbaţi şi respectiv

locul 25 la femei în 2007) (vezi Figura 12 şi Figura 14)

Figura 12 Speranta de viata la nastere, barbati, UE, 2007

Lituania Letonia Estonia Ungaria Bulgaria Romania Slovacia Polonia Republica Ceha Slovenia Portugalia Finlanda
Lituania
Letonia
Estonia
Ungaria
Bulgaria
Romania
Slovacia
Polonia
Republica Ceha
Slovenia
Portugalia
Finlanda
EU (27 tari)
Danemarca
Luxemburg
Belgia
Grecia
Irlanda
Germania
Austria
M alta
Franta
Anglia
Spania
Cipru
Olanda
Italia
Suedia
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90

nr ani

Nivelul speranţei de viaţă la naştere în România s-a îmbunătăţit continuu la ambele sexe în ultimii 10 ani, similar cu evoluţia din statele membre ale Uniunii Europene (UE), rămânând totuşi la o valoare mai scăzută cu aproximativ 6 ani decât media UE-27 (media UE-27 în 2007 a fost 76.06 ani la bărbaţi şi 82.21 ani la femei ani, iar în România de 69.71 de ani la bărbaţi şi respectiv 76.86 la femei). In perioada 2000-2008 evoluţia pe sexe a fost diferită: la bărbaţi creşterea a fost de 1.97 ani, de la 67.74 (2000) la 69.71 (2008), iar la femei de 2.47 ani de la 74.75 la 76.86, creştere mai rapidă a speranţei de viaţă la femei decât la bărbaţi (vezi Figura 13 şi Figura 15).

Figura 13 Evolutia sperantei de viata la nastere, barbati, Romania, nr. ani 2000-2008 78 76
Figura 13 Evolutia sperantei de viata la nastere, barbati, Romania,
nr. ani
2000-2008
78
76
74
72
70
68
66
EU (27 tari)
Romania
64
62
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
ani

Figura 14 Speranta de viata la nastere, femei, UE, 2007

Letonia Bulgaria Romania Lituania Ungaria Slovacia Estonia Polonia Republica Ceha Danemarca Grecia Anglia
Letonia
Bulgaria
Romania
Lituania
Ungaria
Slovacia
Estonia
Polonia
Republica Ceha
Danemarca
Grecia
Anglia
Slovenia
Irlanda
M alta
Luxemburg
EU (27 tari)
Portugalia
Cipru
Olanda
Belgia
Germania
Austria
Suedia
Finlanda
Italia
Spania
Franta
72
74
76
78
80
82
84
86

nr. ani

Figura 15 Evolutia sperantei de viata la nastere, femei, Romania, nr.ani 2000-2008 84 82 80
Figura 15 Evolutia sperantei de viata la nastere, femei, Romania,
nr.ani
2000-2008
84
82
80
78
76
74
EU (27 tari)
Romania
72
70
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
ani

Deşi mortalitatea infantilă înregistrează o evoluţie clar favorabilă, de la peste 20.0 (înainte de 2000) la 10.1 decese 0-1 an la 1000 născuţi vii (2009), nivelul ratei rămâne la cel mai înalt nivel între statele UE-27 (13.9 în România faţă de 4.7 decese 0-1 an la 1000 născuţi vii în UE- 27 în 2006). (vezi Figurile 16 şi 17)

In anul 2010, mortalitatea infantilă în România era de 9.2 la 1000 de copii nou-născuţi, media de la nivelul Uniunii Europene fiind sub 5 la 1000.

Reducerea nivelului mortalităţii infantile constituie pentru România una dintre oportunităţile majore pentru creşterea speranţei de viaţă la naştere şi pentru scăderea nivelului ratei brute de mortalitate.

Figura 16 Mortalitate infantila, UE, 2006

Luxemburg Suedia Finlanda Cipru Portugalia Republica Ceha Slovenia Austria M alta Grecia Irlanda Franta Spania
Luxemburg
Suedia
Finlanda
Cipru
Portugalia
Republica Ceha
Slovenia
Austria
M alta
Grecia
Irlanda
Franta
Spania
Germania
Danemarca
Belgia
Italia
Olanda
Estonia
EU (27 tari)
Anglia
Ungaria
Polonia
Slovacia
Lituania
Letonia
Bulgaria
Romania
0
2
4
6
8
10
12
14
16

nr decese la 100 nascuti-vii

Figura 17 Mortalitate infantila, Romania, 2000-2009 nr. decese la 1000 nascuti-vii 20 18 16 EU
Figura 17 Mortalitate infantila, Romania, 2000-2009 nr. decese la 1000 nascuti-vii 20 18 16 EU
Figura 17 Mortalitate infantila, Romania, 2000-2009
nr. decese la 1000
nascuti-vii
20
18
16
EU (27 tari)
Romania
14
12
10
8
6
4
2
0
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
ani
Sursa: ECHI – List of Indicators (http://ec.europa.eu/health/indicators/echi/list/index_en.htm)

Valoarea ratei standardizate de mortalitate prin toate cauzele în România (963.9 la 100000 locuitori) a fost mult mai mare decât media UE-27 (620.3 la 100000 locuitori) în 2008, în urma României situându-se numai Lituania, Letonia şi Bulgaria. (vezi Figura 18)

Figura 18 Rata standardizata mortalitate, UE,

2008

Franta Spania Cipru Austria Olanda Irelanda Germania Finlanda Grecia EU (27 tari) Portugalia Slovenia
Franta
Spania
Cipru
Austria
Olanda
Irelanda
Germania
Finlanda
Grecia
EU (27 tari)
Portugalia
Slovenia
Republica Ceha
Polonia
Slovacia
Estonia
Ungaria
Romania
Bulgaria
Letonia
Lituania
0
200
400
600
800
1000
1200

nr. decese la 100000 lo c.

Evoluţia ratei standardizate de mortalitate prin toate cauzele nu are o tendinţă clară, având totuşi o tendinţă uşor descrescătoare în ultimii 5-6 ani (vezi Figura 19).

Figura 19 Rata standardizata mortalitate, Romania, 2000-2008

nr d ecese la 10 0 0 0 0 loc. 1400 1200 1000 800 600
nr
d ecese la 10 0 0 0 0
loc.
1400
1200
1000
800
600
400
EU (27 tari)
Romania
200
0
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
ani
Sursa: ECHI – List of Indicators (http://ec.europa.eu/health/indicators/echi/list/index_en.htm)

Având în vedere ponderea bolilor cronice în structura mortalităţii, se constată că România se situează printre ţările din UE cu valori foarte mari ale mortalităţii prin boli cronice (227.4 decese la 1000000 loc. în 2007) aproape dublu faţă de media UE (122.4 decese la 100000 loc. în 2007). (vezi Figura 20)

Figura 20 Rata standardizata mortalitate prin boli cronice, UE,

2007

Cipru Suedia Italia M alta Spania Olanda Irlanda Franta Grecia Austria Germania Finlanda Anglia EU
Cipru
Suedia
Italia
M alta
Spania
Olanda
Irlanda
Franta
Grecia
Austria
Germania
Finlanda
Anglia
EU (27 tari)
Slovenia
Republica Ceha
Polonia
Estonia
Slovacia
Bulgaria
Romania
Letonia
Lituania
Ungaria
0
50
100
150
200
250
300

nr. decese la 100000 lo c.

Evoluţia ratei standardizate de mortalitate prin boli cronice are cam aceeaşi formă ca şi cea a mortalităţii prin toate cauzele, având o tendinţă stabilă în ultimii 5-6 ani (vezi Figura 21).

Figura 21 Rata standardizata mortalitate prin boli cronice, Romania, nr. decese la 2000-2007 100000 lo
Figura 21 Rata standardizata mortalitate prin boli cronice, Romania,
nr. decese la
2000-2007
100000 lo c.
300
250
200
150
100
EU (27 tari)
50
Romania
0
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
ani

Cauzele de deces prin boli ale aparatului circulator reprezintă prima cauză de deces, din această categorie remarcăndu-se bolile cardiace ischemice. (vezi Figura 22) Mortalitatea specifică prin bolile cardiace ischemice plasează România pe unul dintre ultimele locuri în UE (194.1 decese la 100000 loc. în 2008 în România faţă de 84.1 în UE). Evoluţia mortalităţii specifice prin bolile cardiace ischemice are o tendinţă uşor descrescătoare în ultimii 10 ani. (vezi Figura 23)

Figura 22 Rata standardizata de mortalitate prin boli cardiace ischemice, UE, 2008

Franta Portugalia Olanda Spania Grecia Slovenia Cipru EU (27 tari) Germania Austria Polonia Irlanda Bulgaria
Franta
Portugalia
Olanda
Spania
Grecia
Slovenia
Cipru
EU (27 tari)
Germania
Austria
Polonia
Irlanda
Bulgaria
Finlanda
Republica Ceha
Romania
Ungaria
Estonia
Letonia
Slovacia
Lituania
0
50
100
150
200
250
300
350

nr. decese la 100000 lo c.

Figura 23 Rata standardizata mortalitate prin boli cardiace ischemice, Romania, 2000-2008

nr.decese la 100000 loc. 250 200 150 EU (27 tari) Romania 100 50 0 2000
nr.decese la 100000
loc.
250
200
150
EU (27 tari)
Romania
100
50
0
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
ani

După bolile aparatului circulator cancerul reprezintă cea mai frecventă cauză de deces în România. In 2008, nivelul mortalităţii specifice prin cancer în România a fost apropiată de media UE (179.7 decese la 100000 loc. faţă de 173 în UE). (vezi Figura 24)

Figura 24 Rata standardizata de mortalitate prin cancer, UE, 2008

Cipru Finlanda Spania Portugalia Grecia Austria Germania Franta Bulgaria EU (27 tari) Irlanda Romania Olanda
Cipru
Finlanda
Spania
Portugalia
Grecia
Austria
Germania
Franta
Bulgaria
EU (27 tari)
Irlanda
Romania
Olanda
Estonia
Letonia
Lituania
Republica Ceha
Slovacia
Slovenia
Polonia
Ungaria
0
50
100
150
200
250
300

nr. decese la 100000 loc.

Dacă în UE evoluţia mortalităţii specifice prin cancer are un trend descrescător, în România evoluţia este inversă.

Figura 25 Rata standardizata de mortalitate prin cancer, Romania,

nr. decese la 100000 loc. 2000-2008 195 190 EU (27 tari) Romania 185 180 175
nr. decese la 100000
loc.
2000-2008
195
190
EU (27 tari)
Romania
185
180
175
170
165
160
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
ani

Rata specifică a mortalităţii prin diabet zaharat este mai mică în România decât media în UE în 2008 (8 decese la 100000 loc. în România faţă de 12.9 în UE). Posibile explicaţii ar fi numărul de pacienţi nedepistaţi sau subraportarea numărului de decese prin diabet zaharat.

Figura 26 Rata standardizata mortalitata prin diabet zaharat, UE, 2008

Grecia Lituania Finlanda Romania Slovenia Irlanda Franta Slovacia Estonia Spania Letonia EU (27 tari) Olanda
Grecia
Lituania
Finlanda
Romania
Slovenia
Irlanda
Franta
Slovacia
Estonia
Spania
Letonia
EU (27 tari)
Olanda
Republica Ceha
Polonia
Germania
Bulgaria
Ungaria
Portugalia
Austria
Cipru
0
5
10
15
20
25
30
35
40

nr. decese la 100000 lo c.

Evoluţia mortalităţii prin diabet zaharat are un caracter staţionar în România în ultimii 5 ani, în timp ce în UE are un trend descrescător.

nr.decese la

Figura 27 Rata standardizata mortalitate prin diabet zaharat, Romania,

100000 lo c. 2000-2008 16 14 12 10 8 6 4 EU (27 tari) Romania
100000 lo c.
2000-2008
16
14
12
10
8
6
4
EU (27 tari)
Romania
2
0
2000
2001
2002
2003
2004
ani
2005
2006
2007
2008

Deşi România raportează un număr relativ mic de accidente de trafic, numai Lituania a raportat mai multe decese în 2008 decât România la nivelul UE. Acest lucru se poate explica pe de o parte prin schimbarea sistemului de raportare a accidentelor de către Poliţia Română, iar pe de altă parte prin severitatea accidentelor de trafic din România.

Figura 28 Rata standardizata mortalitate prin accidente legate de transport, UE, 2008

Olanda Germania Irlanda Franta Finlanda Spania Austria EU (27 tari) Portugalia Republica Ceha Estonia Slovenia
Olanda
Germania
Irlanda
Franta
Finlanda
Spania
Austria
EU (27 tari)
Portugalia
Republica Ceha
Estonia
Slovenia
Cipru
Ungaria
Slovacia
Bulgaria
Grecia
Polonia
Letonia
Romania
Lituania
0
24
6810
12
14
16
18

nr. decese la 100000 loc.

Dacă în ultimii 5 ani mortaliatea prin accidentele de trafic este în scădere în UE, în România fenomenul este în creştere.

nr.decese la

Figura 29 Rata standardizata mortalitate prin accidente legate de transport, Romania, 2000-2008

100000 loc. 18 16 14 12 10 8 6 EU (27 tari) 4 Romania 2
100000 loc.
18
16
14
12
10
8
6
EU (27 tari)
4
Romania
2
0
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
ani

Rata specifica a mortalitaţii prin SIDA a fost mai mică în România decât în UE în anul 2008 (0.7 decese la 100000 loc. în România faţă de 1 în UE).

Figura 30 Rata standardizata mortalitate prin SIDA, UE, 2008

Slovacia Ungaria Bulgaria Finlanda Grecia Republica Ceha Slovenia Olanda Polonia Lituania Irlanda Austria
Slovacia
Ungaria
Bulgaria
Finlanda
Grecia
Republica Ceha
Slovenia
Olanda
Polonia
Lituania
Irlanda
Austria
Germania
Romania
Franta
EU (27 tari)
Spania
Letonia
Estonia
Portugalia

01234567

nr. decese la 100000 lo c.

Deşi în 2001 mortalitatea prin SIDA în România era de 2 ori mai mare decât media UE, în 2008 situaţia s-a inversat, tendinţa fenomenului fiind într-o descreştere accentuată în România.

Figura 31 Rata standardizata mortalitate prin SIDA, Romania, nr. decese la 100000 loc. 2000-2008 2.5
Figura 31 Rata standardizata mortalitate prin SIDA, Romania,
nr. decese la
100000 loc.
2000-2008
2.5
EU (27 tari)
2
Romania
1.5
1
0.5
0
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
ani

Rata specifica a mortalitaţii prin penumonie situaează România pe unul dintre ultimele locuri în UE, doar Irlanda, Portugalia şi Slovacia având rate mai înalte de mortalitate prin penumonie.

Figura 32 Rata standardizata mortalitate prin pneumonie, UE, 2008

Ungaria Finlanda Grecia Austria Franta Estonia Cipru Spania Letonia Germania EU (27 tari) Slovenia Bulgaria
Ungaria
Finlanda
Grecia
Austria
Franta
Estonia
Cipru
Spania
Letonia
Germania
EU (27 tari)
Slovenia
Bulgaria
Lituania
Polonia
Republica Ceha
Olanda
Romania
Irlanda
Portugalia
Slovacia
0
5
10
15
20
25
30
35

nr. decese la 100000 lo c.

Deşi încă mult mai mare decât media UE în 2008, rata specifică de mortalitate prin pneumonie în România are o tendinţă clară de scădere, deşi scăderea a fost mai puţin accentuată din 2006.

Figura 33 Rata standardizata mortalitate prin pneumonie, Romania,

nr. decese la 100000 loc. 2008 40 35 30 25 20 15 10 EU (27
nr. decese la
100000 loc.
2008
40
35
30
25
20
15
10
EU (27 tari)
Romania
5
0
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
ani

Rata standardizată a mortalităţii prin bolile sistemului nervos este una dintre cele mai mici din UE, dar acest lucru s-ar putea datora subraportării sau nedepistării bolii. Probabil din aceste motive, tendinţa ratei de mortalitate prin boli ale sistemului nervos este în creştere în România.

Figura 34 Rata standardizata mortalitate prin boli sistem nervos, UE, 2008

Grecia Romania Republica Ceha Slovenia Bulgaria Polonia Slovacia Letonia Ungaria Germania Estonia Lituania
Grecia
Romania
Republica Ceha
Slovenia
Bulgaria
Polonia
Slovacia
Letonia
Ungaria
Germania
Estonia
Lituania
Cipru
Portugalia
Austria
Olanda
Irlanda
EU (27 tari)
Spania
Franta
Finlanda
0
10
20
30
40
5 0

nr. decese la 100000 lo c.

Figura 35 Rata standardizata mortalitate prin boli sistem nervos, Romania,

2000-2008 nr.decese la 100000 loc. 20 18 16 14 12 10 8 6 EU (27
2000-2008
nr.decese la
100000 loc.
20
18
16
14
12
10
8
6
EU (27 tari)
4
Romania
2
0
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
ani

Mortalitatea prin suicid în 2008 a fost aproximativ egală în România şi în UE.

Figura 36 Rata standardizata de mortalitate prin suicid, UE, 2008

Grecia Cipru Spania Portugalia Olanda Irlanda Germania Bulgaria EU (27 tari) Slovacia Romania Republica Ceha
Grecia
Cipru
Spania
Portugalia
Olanda
Irlanda
Germania
Bulgaria
EU (27 tari)
Slovacia
Romania
Republica Ceha
Austria
Polonia
Franta
Estonia
Slovenia
Finlanda
Letonia
Ungaria
Lituania
0
5
10
15
20
25
30
35

nr. decese la 100000 lo c.

Tendinţa fenomenului în România are un caracter uşor descrescător.

Figura 37 Rata standardizata mortalitate prin suicid, Romania,

nr. decese la 100000 loc. 2000-2008 16 14 12 10 8 6 4 EU (27
nr. decese la 100000
loc.
2000-2008
16
14
12
10
8
6
4
EU (27 tari)
Romania
2
0
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
ani

Rata standardizată a mortalităţii prin boli cronice hepatice a fost cea mai înaltă în România în 2008 la nivelul Uniunii Europene. Incepând cu anul 2006, tendinţa fenomenului este de creştere. (Figura 39)

Figura 38 Rata standardizata mortalitate prin boli cronice hepatice, UE, 2008

Olanda Cipru Grecia Irlanda Spania Franta Portugalia Germania Austria EU (27 tari) Republica Ceha Polonia
Olanda
Cipru
Grecia
Irlanda
Spania
Franta
Portugalia
Germania
Austria
EU (27 tari)
Republica Ceha
Polonia
Letonia
Bulgaria
Finland
Estonia
Slovenia
Slovacia
Lituania
Ungaria
Romania
0
10
20
30
40
5 0

nr. decese la 100000 lo c.

nr. decese la 100000 loc Figura 39 Rata standardizata mortalitate prin boli cronice hepatice, Romania,
nr. decese la
100000 loc
Figura 39 Rata standardizata mortalitate prin boli cronice
hepatice, Romania, 2000-2008
60
50
40
30
20
EU (27 tari)
Romania
10
0
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
ani

Rata standardizată de mortalitate prin abuz de alcool în România a fost ceva mai scăzută decât media UE în 2008.

Figura 40 Rata standardizata mortalitate prin abuz de alcool, UE, 2008

Grecia Bulgaria Cipru Spania Olanda Lituania Irlanda Portugalia Republica Ceha Romania Finlanda EU (27 tari)
Grecia
Bulgaria
Cipru
Spania
Olanda
Lituania
Irlanda
Portugalia
Republica Ceha
Romania
Finlanda
EU (27 tari)
Ungaria
Letonia
Austria
Slovenia
Franta
Polonia
Germania
Estonia
0
24
6810
1 2

nr. decese la 100000 lo c.

nr.decese la

Figura 41 Rata standardizata mortalitate prin abuz alcool, Romania,

2000-2008 100000 loc. 6 EU (27 tari) 5 Romania 4 3 2 1 0 2000
2000-2008
100000 loc.
6
EU (27 tari)
5
Romania
4
3
2
1
0
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
ani

România nu are un registru naţional de cancer funcţional, iar registrele regionale de cancer au început să funcţioneze numai din 2008. Ca urmare, nu există date de încredere privind cazurile noi de cancer. Datele de incidenţă prin cancer pentru România au putut fi doar estimate printr-o metodă complexă de către European Cancer Observatory pe baza datelor datele din Bulgaria şi Slovacia, iar datele de populaţie au fost obţinute de la Eurostat.

Conform datelor existente în ECHI, România a avut în 2002 cea mai înaltă rată a incidenţei prin cancer de col uterin.

Figura 42 Rata standardizata a incidentei prin cancer de col uterin, UE, 2002 Finland M
Figura 42 Rata standardizata a incidentei prin cancer
de col uterin, UE, 2002
Finland
M alta
Ireland
Netherlands
Spain
Greece
Italy
Sweden
United Kingdom
Luxembourg
Belgium
France
Germany
Austria
Cyprus
Denmark
Latvia
Portugal
Estonia
Hungary
Slovenia
Czech Republic
Lithuania
Poland
Slovakia
Bulgaria
Romania
0
5
10
15
20
25
30

nr. cazuri la 100000

Figura 43 Rata standardizata a incidentei prin cancer de san, UE, 2002

Romania Latvia Bulgaria Estonia Slovakia Poland Spain Greece Portugal Czech Republic Slovenia Hungary Cyprus
Romania
Latvia
Bulgaria
Estonia
Slovakia
Poland
Spain
Greece
Portugal
Czech Republic
Slovenia
Hungary
Cyprus
Austria
Italy
Ireland
M
alta
Germany
Luxembourg
Finland
Netherlands
United Kingdom
Sweden
Denmark
France
Belgium
M
alta
0
50
100
150
200
250

nr. cazuri

Conform datelor ECHI, numărul estimat de persoane cu demenţă în România este mai mic în comparaţie cu alte ţări dezvoltate din UE, ca : Germania, Italia, Franţa, Anglia, Spania şi comparabil cu alte ţări, ca: Olanda, Belgia, Suedia, Grecia, Portugalia (2006).

Figura 44 Nr. estimat de pers. cu dementa, EuroCoDe, UE,

2006 M alta Luxemburg Cipru Estonia Slovenia Letonia Irlanda (2002) Lituania Slovacia Finlanda Danemarca
2006
M alta
Luxemburg
Cipru
Estonia
Slovenia
Letonia
Irlanda (2002)
Lituania
Slovacia
Finlanda
Danemarca
Bulgaria
Republica Ceha
Austria
Ungaria
Portugalia
Grecia
Suedia
Belgia
Olanda
Romania
Polonia
Spania
Anglia
Franta
Italia (2004)
Germania
EU-27

0 1000000 2000000 3000000 4000000 5000000 6000000 7000000 8000000 nr. persoane estimat

Numărul de născuţi vii cu greutate normală la naştere se situează în România sub valorile medii europene (UE27), România situându-se pe unul din ultimele locuri, după Grecia, Ungaria şi Bulgaria. Statele cu cei mai mulţi copii cu greutate de 2500 g sau peste la naştere sunt: Franţa, Letonia, Estonia şi Lituania.

Figura 45 Nascuti-vii cu greutate de 2500gr. sau mai mult, UE,

2008

Luxemburg GreCIA Ungaria Bulgaria Romania Slovacia Republica Ceha Austria EU-27 M alta Slovenia Danemarca
Luxemburg
GreCIA
Ungaria
Bulgaria
Romania
Slovacia
Republica Ceha
Austria
EU-27
M alta
Slovenia
Danemarca
Lituania
Estonia
Letonia
Finlanda
89
90
91
92
93
94
95
96
97

procent, nascuti-vii

In perioada 2000-2009, ponderea născuţilor vii, cu greutate la naştere de 2500g sau mai mult a fost cu aproximativ două puncte procentuale sub valorile celorlaltor ţări ale UE, până în anul 2005, după care valorile s-au apropiat, în perioada 2006-2009, la 1 punct procentual.

Figura 46 Nascuti-vii cu greutate de 2500 gr. sau mai mult, Romania, 2000-2009

procent, nascuti-vii 93.5 93 92.5 92 91.5 91 90.5 EU-27 90 Romania 89.5 89 2000
procent, nascuti-vii
93.5
93
92.5
92
91.5
91
90.5
EU-27
90
Romania
89.5
89
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
ani

3.

Determinanţii sănătăţii

Figura 47 Prevalenta fumatului, populatie totala, UE, 2004 Portugalia Suedia Finlanda Slovacia Romania Irlanda M
Figura 47 Prevalenta fumatului, populatie totala, UE,
2004
Portugalia
Suedia
Finlanda
Slovacia
Romania
Irlanda
M alta
Cipru
Belgia
Italia
Republica Ceha
Franta
Germania
Anglia
Lituania
Grecia
Spania
Olanda
Polonia
Ungaria
Bulgaria
Letonia
fumatori
Estonia
fumatori ocazionali
nefumatori
Danemarca
Slovenia
Austria
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
%

România se situează printre ţările cu cele mai scăzute valori pentru fumători, (locul 22 între cele 27 de state membre ale UE, dar rata fumatului creşte destul de mult, dacă includem şi fumătorii ocazionali). (vezi Figura 24).

Figura 48 Consumul de alcool pur in populatia de peste 15 ani, UE, 2003

Bulgaria Malta Suedia Polonia Romania Italia Finlanda Grecia Olanda Letonia Lituania Belgia Cipru EU-27
Bulgaria
Malta
Suedia
Polonia
Romania
Italia
Finlanda
Grecia
Olanda
Letonia
Lituania
Belgia
Cipru
EU-27
Anglia
Portugalia
Slovacia
Danemarca
Slovenia
Franta
Spania
Austria
Irlanda
Estonia
GermanIA
Ungaria
Republica Ceha
Luxemburg
0
2
4
6
810
12
14
16
litri pe cap de locuitor

România se situează printre ţările cu cele mai scăzute valori pentru consumul de alcool, (locul 23 între cele 27 de state membre ale UE). (vezi Figura 48).

Figura 49 Expunerea la PM10, populatia urbana, UE,

2003

Estonia Irlanda Finlanda Lituania Suedia Anglia Germania Danemarca Austria Letonia Franta Portugalia Slovacia
Estonia
Irlanda
Finlanda
Lituania
Suedia
Anglia
Germania
Danemarca
Austria
Letonia
Franta
Portugalia
Slovacia
Olanda
Belgia
EU (27 tari)
Ungaria
Spania
Republica Ceha
Slovenia
Polonia
Italia
Grecia
Romania
Bulgaria
0
10
20
30
40
50
60

concentratia medie anuala

Expunerea la pulberi în suspensie, cunoscute sub denumirea de PM10 situează România pe lucul 2 după Bulgaria. (vezi Figura 49).

4. Servicii de sănătate

Romania a efectuat în anul 2006 programe de screening pentru cancerul de col uterin şi de sân (Tabelul 1)

Tabelul 1. Teste de screening pentru cancerul de sân şi de col uterin, 2006 (% din femeile testate)

Tări

 

2006

 

Mamografie

Examinarea

Examinarea

Ex.

Alte

Examen

manuală a

ovarelor

Papanicolau

examinări

pentru

sânilor

ginecologice

osteoporoză

EU25

31

43

30

41

32

14

Belgia

36

52

37

51

31

17

Republica

27

32

36

39

52

12

Cehă

Danemarca

13

26

18

31

26

6

Germania

33

63

49

53

47

19

Estonia

20

19

20

22

42

8

Irmanda

21

37

11

27

13

9

Grecia

29

38

28

47

33

18

Spania

30

36

32

31

31

14

Franţa

35

53

32

48

25

9

Italia

42

40

31

46

35

24

Cipru

24

43

20

35

15

14

Letonia

32

52

49

55

48

14

Liuania

16

24

18

31

30

7

Luxemburg

45

63

53

62

51

17

Ungaria

38

43

35

42

45

25

Malta

20

50

18

40

21

10

Olanda

25

33

7

22

11

6

Austria

53

72

59

61

62

32

Polonia

22

32

25

31

32

13

Portugalia

45

46

36

38

34

18

Slovenia

20

37

31

44

44

14

Slovacia

36

55

46

43

48

20

Finlanda

30

44

24

44

41

9

Suedia

34

27

14

31

27

4

Marea

18

33

9

31

11

6

Britanie

Bulgaria

17

24

19

15

21

13

România

6

23

12

8

21

8

Croatia

25

32

36

42

36

15

Sursa: Echi list of indicators

(http://ec.europa.eu/health/archive/ph_information/dissemination/echi/echi_15_en.pdf)

Ponderea examinărilor efectuate în România a fost mult mai mică decât în ţările UE25, la toate tipurile de teste, aşa cum se vede în tabelul de mai sus.

Cu 657 paturi de spital la 100000 de locuitori în 2008, România se situează peste media valorilor din ţările europene, ocupând un loc 11, cu o tendinţă stabilă începând din 2003. (Figura 50 şi 51).

Figura 50 Numar paturi spital, UE, 2008

Spania Anglia Portugalia Danemarca Italia Cipru Olanda Slovenia Grecia EU (27 tari) Luxemburg Estonia Bulgaria
Spania
Anglia
Portugalia
Danemarca
Italia
Cipru
Olanda
Slovenia
Grecia
EU (27 tari)
Luxemburg
Estonia
Bulgaria
Finlanda
Slovacia
Romania
Belgia
Polonia
Franta
Lituania
Ungaria
Republica Ceha
M alta
Letonia
Austria
Germania
0
100
200
300
400
500
600
700
800
900

nr. paturi la 100000 lo c.

Sursa: ECHI – List of Indicators (http://ec.europa.eu/health/indicators/echi/list/index_en.htm) Figura 51 Numar paturi
Sursa: ECHI – List of Indicators (http://ec.europa.eu/health/indicators/echi/list/index_en.htm)
Figura 51 Numar paturi spital, Romania, 2000-2008
nr. paturi la 100000 loc.
900
800
700
600
500
400
300
EU (27 tari)
200
Romania
100
0
2000
2001
2002
2003
2004
ani
2005
2006
2007
2008

Având peste 200 de medici practicieni la 100000 de locuitori în 2008, România se situează pe ultimile locuri în Europa, doar Polonia având un număr mai mic de medici la 100000 locuitori. (Figura 52).

Figura 52 Medici practicieni la 100000 loc. in

2008

Polonia Romania Slovenia Anglia Finlanda Cipru Belgia Ungaria Letonia Estonia Spania Republica Ceha Germania
Polonia
Romania
Slovenia
Anglia
Finlanda
Cipru
Belgia
Ungaria
Letonia
Estonia
Spania
Republica Ceha
Germania
Bulgaria
Lituania
Austria
0
100
200
300
400
500

nr. medici la 100000 lo c.

Cu o medie a dotărilor de 0.3 aparate CT scan la 100000 de locuitori în 2007, România este pe ultimul loc în Europa. (Figura 53).

Figura 53 Dotari CT-scan, UE, 2007

Romania Slovenia Latonia Polonia Estonia Lituania Spania Austria M alta Italia Luxemburg Cipru 0 0.5
Romania
Slovenia
Latonia
Polonia
Estonia
Lituania
Spania
Austria
M alta
Italia
Luxemburg
Cipru
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
3.5
4

nr.aparate la 100000 lo c.

Rata bolnavilor externaţi cu diagnosticul de neoplasm malign în 2002, a fost apropiată de media UE (1250 externări la 100000 loc.). (Figura 54)

Figura 54 Externari spital - neoplasme maligne, UE,

2002

M alta Cipru Portugalia Irlanda Olanda Italia Lituania Estonia Bulgaria Romania Letonia Slovacia Suedia
M alta
Cipru
Portugalia
Irlanda
Olanda
Italia
Lituania
Estonia
Bulgaria
Romania
Letonia
Slovacia
Suedia
Slovenia
Luxemburg
Finlanda
Anglia
Ungaria
Austria
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
3500

nr. externari la 100000 lo c

Bolile cardiovasculare ocupă locul 1 în rata mortalităţii în Romania. Rata bolnavilor externaţi cu diagnosticul de boli ale sitemului circulator în 2002, a fost peste media UE (3200 externări la 100000 loc.). (Figura 55)

Figura 55 Externari spital - boli sistem circulator, UE,

2002

M alta Cipru Portugalia Olanda Irlanda Slovenia Anglia Bulgaria Luxemburg Italia Suedia Slovacia Romania
M alta
Cipru
Portugalia
Olanda
Irlanda
Slovenia
Anglia
Bulgaria
Luxemburg
Italia
Suedia
Slovacia
Romania
Letonia
Estonia
Finlanda
Austria
Lituania
Ungaria
0
1000
2000
3000
4000
5000

nr. externari la 100000 lo c.

Cea mai ridicată valoare din rândul ţărilor UE, rata bolnavilor externaţi cu diagnosticul de boli ale sistemului respirator în 2002 a fost de 3400 externări la 100000 loc. în România (Figura

56)

Figura 56 Externari spital - boli sistem respirator, UE, 2002 M alta Olanda Cipru Portugalia
Figura 56 Externari spital - boli sistem respirator,
UE, 2002
M alta
Olanda
Cipru
Portugalia
Suedia
Slovenia
Italia
Anglia
Irlanda
Slovacia
Luxemburg
Estonia
Ungaria
Austria
Letonia
Finlanda
Bulgaria
Lituania
Romania
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
3500
4000

nr. externari la 100000 lo c.

Rata bolnavilor externaţi cu diagnosticul de boli ale sistemului musculoscheletic şi ale ţesutului conjunctiv în 2002 a fost apropiată de media UE (1200 externări la 100000 loc.). (Figura 57)

Figura 57 Externari spital - boli sistem musculoscheletic si tesut conjunctiv, UE, 2002

M alta Cipru Portugalia Irlanda Olanda Bulgaria Suedia Slovenia Italia Slovacia Lituania Letonia Romania
M alta
Cipru
Portugalia
Irlanda
Olanda
Bulgaria
Suedia
Slovenia
Italia
Slovacia
Lituania
Letonia
Romania
Anglia
Estonia
Hungaria
Luxemburg
Finlanda
Austria
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
3500

nr. externari la 100000 lo c.

CONCLUZII

Din punct de vedere al stării de sănătate, populaţia României prezintă unii dintre cei mai defavorabili indicatori din întreaga zonă a Uniunii Europene.

Unii dintre indicatorii de sănătate sunt chiar cei mai nefavorabili din Uniunea Europeană. De exemplu, femeile din România prezintă cea mai înaltă rată a incidenţei şi a decesului prin cancerul de col uterin. Avnând în vedere faptul că această formă de cancer este actualmente uşor de prevenit şi de vindecat prin depistarea precoce, un program naţional de screening activ pentru cancerul de col uterin este vital pentru România.

Un alt indicator pentru care România se poziţionează pe cel mai nefavorabil loc din Uniunea Europeană este mortalitatea infantilă. Deşi încă de aproape două ori mai înaltă decât valoarea medie a Uniunii Europene în 2010, rata mortalităţii infantile în România a scăzut de la valori de peste 3 ori mai mari decât media UE în 2000, adică a avut un ritm rapid de scădere în ultimii 10 ani. Acest lucru se poate datora atât eficacităţii programelor naţionale destinate mamei şi copilului cât şi creşterii nivelului socio-economic al populaţiei din România în ultima decadă.

Cu toate că cea mai mare parte a indicatorilor prezentaţi în acest raport au o tendinţă favorabilă, România mai are mult de recuperat până la a ajunge să aibă o populaţie la fel de sănătoasă precum cele din Statele Membre UE, mai ales din UE-12 (statele membre dinainte de 2005). Având în vedere caracterul plurifactorial al sănătăţii şi a faptului că sănătatea nu este numai responsabilitatea sectorului de sănătate ci şi a altor sectoare care o influenţează, se recomandă acţiunea integrată asupra factorilor de risc şi a determinanţilor comuni mai multor boli prioritare, precum şi colaborarea cu alte sectoare pentru acţiunea comună asupra determinanţilor sănătăţii.