Vitamina D si preventia bolilor cardiovasculare

Deficitul de vitamina D: O epidemie moderna? Insuficienta/deficienta vitaminei D a fost observata in toata lumea, la toate categoriile de varsta.A fost caracterizata ca fiind o problema de sanatate publica de cand concentratii serice scazute ale acestei vitamine au fost corelate cu patogeneza mai multor boli cronice cu risc cardiovasculare cum ar fi hipertensiunea arteriala, cardiopatiile, ateroscleroza si boala arterelor periferice. Mai multe studii au sugerat ca vitamina D este implicata in bolile cardiovasculare si au adus dovezi incontestabile ca are un rol cheie in prevenirea bolilor cardiovasculare. Urmarind faptul ca receptorii pentru vitamina D se gasesc in miocite, in celulele musculare netede din peretii vaselor de sange si in edoteliu, au fost propuse cateva mecanisme care sa explice relatia dintre vitamina D si prevenirea bolilor cardiovasculare. Vitamina D este un prohormon care prezinta 5 forme din care cele regasite in organismul uman sunt D2 (ergocalciferol) si D3 (cholecalciferol) avand la baza o structura chimica similara cu a precusorului lor, colesterolul. Pentru a deveni activa si a-si indeplini rolurile ele sunt activate prin hidroxilare la nivelul ficatului si rinichilor. D2 se gaseste in cantitati reduse in unele produse de origine vegetala, iar D3 se sintetizeaza in cea mai mare parte in piele sub influenta razelor ultraviolete sau poate fi adusa in organism din suplimente nutritive si in cantitati reduse din untura de peste, alte preparate cu peste, lapte si produse derivate din lapte, ficat de vitel, galbenus de ou. Cea mai importanta sursa ramane insa cea sintetizata la nivelul pielii. Evaluarea fidela a nivelului de vitamina D in sange se face prin masurarea 25hidroxi D3. Forma biologic activa a viaminei D (1,25(OH)2D3) nu este utila pentru a evalua statusul vitaminei D in organism deoarece: a) concentratia serica de 1,25(OH)2D3 este stabila; b) nivelul plasmatic al 25(OH)D este de 100 de ori mai mare decat a 1,25(OH)2D3; c) hidroxilarea 25(OH)D in 1,25(OH)2D3 are loc in multe tesuturi. In 2005, Hollis afirma ca nivelul optim de vitamina D este necesar mentinerii valorii PTH in limite normale. Este stiut faptul ca deficienta de vitamina D duce la scaderea calciului seric ceea ce duce la o stimulare a glandelor paratiroide de a produce PTH. Cata vitamina D se poate lua? Valoarea optima se calculeaza functie de deficit si greutatea corporala. Se adauga apoi expunerea la soare, aportul alimentar. O doza de 1000 UI este sigura la copiii sub 2 ani si de 2000 UI la cei peste 2 ani. La adult doza variaza intre 3000-5000 UI sau chiar mai mult. Dupa 2-3 luni de tratament se

masoara iarasi nivelul de 25hidroxi D3 si se ajusteaza doza pentru a asigura un nivel optim de 50-80 ng/ml de 25hidroxi D3. In unele tari alimente precum laptele, iaurtul, margarina, painea, cerealele sunt imbogatite cu vitamina D2 sau D3 pentru aminimiza deficitul. Ce persoane sunt expuse lipsei vitaminei D in organism? 1. In primul rand persoanele cu pielea inchisa la culoare, la care melanina blocheaza razele ultraviolete si sinteza de D3. 2. La fel cele care isi acopera pe considerente religioase cea mai mare parte a corpului cu haine. 3. Cele care locuiesc numai in spatii inchise din cauza imobilizarii la pat, cele care locuiesc in orase foarte poluate, la care noxele creeaza o bariera impotriva soarelui. 4. Copiii alaptati la san, ai caror mame au deficit de D3, cei care nu primesc suplimentarea obligatorie cu acesta vitamina, persoanele obeze. 5. Persoanele din zonele nordice. 6. Persoanele care prefera calatoria cu masina in detrimentul mersului pe jos. 7. Persoanele care nu se expun la soare. 8. Persoanele in varsta o data cu inaintarea in varsta scade nivelul seric de vitamina D. 9. Nou nascutii din mame cu deficit sau care sunt hraniti exclusiv cu lapte matern si nu au parte de suficienta expunere la soare. 10. Femeile ce urmeaza tratamente contra osteoporozei 11. expunere insuficienta la soare; 12. deficit de absorbtie a vitaminei D la nivel intestinal (ciroza biliara, sindrom de intestin scurt, insuficienta pancreatica exocrina, boala Crohn, fibroza chistica , boala celiaca); 13. catabolizare crescuta a vitaminei D (tratament cu barbiturice si anticonvulsivante, hiperparatiroidism primar); 14. pierderi crescute de vitamina D (sindrom nefrotic, dializa peritoneala); 15. reducerea activitatii 25-hidroxilazei hepatice secundara unor boli hepatice severe.

Valori de referinta: <50 ani: 20-70 ng/mL; >50 ani: 25-70 ng/mL Carenta: < 10 ng/mL Insuficienta: 10-30 ng/mL Suficienta: 30-100 ng/mL Toxicitate: >100 ng/mL.

Bolile cardiovasculare duc la la cele mai multe decese anuale in toate tarile lumii. Reducerea cu 2-3 mmHg a tensiunii arteriale sistolice este asociata cu o reducere de 10-15% a mortalitatii prin boli cardiovasculare. Mecanisme ale vitaminei D in preventia bolilor cardiovasculare Mecanismul care sta la baza prevenirii bolilor cardiovasculare ramane inca neelucidat complet. Totusi, dintre mecanismele implicate sunt incriminate prezenta receptorilor pentru vitamina D in multe tesuturi. Activarea necorespunzatoare a sistemului renina-angiotensina-aldosteron poate reprezenta un risc major pentru hipertensiunea arteriala si in consecinta asupra bolilor cardiovasculare. Mai multe studii au indicat ca nivelul seric de 1,25(OH)2D3 este invers proportional asociat cu valoarea tensiunii arteriale sau cu activitatea sistemului renina-angiotensina-aldosteron la pacientii normo si hipertensivi. Putine studii in vitro si in vivo au evaluat rolul vitaminei D in tesutul cardiac. Cercetatorii au observat ca vitamina D realizeaza down-reglarea expresiei genei pentru secretia peptidului natriuretic. In unele studii s-a observat faptul ca suplimentarea pacientilor cu vitamina D scade tensiunea arteriala, scade nivelul de renina, scade nivelul de angiotensina II, scade nivelul aldosteronului. Efectele directe ale vitaminei D asupra miocitelor: - efecte anti-hipertrofice; - regleaza turnoverul matricii extracelulare; - reglarea fluxului de calciu si astfel determina o buna relaxare si o buna contractilitate a miocitelor; - efecte asupra diferentierii si proliferarii cardiomiocitelor; - efect hipotensiv prin inhibarea factorului natriuretic atrial. Efecte indirecte ale vitaminei D asupra miocitelor: - efect antihipertensiv (suprima secretia de renina la nivel renal); - previne cresterea excesiva a valorii serice a PTH; - previne bolile infectioase ale miocardului; - efecte impotriva formarii placii de aterom; - scaderea glucozei plasmatice si astfel mentinerea sanatatii vaselor de sange;

Vitamina D si sanatatea vaselor de sange! Ubicuitatea 25(OH)D-1-hidroxilazei ne arata faptul ca hipovitaminoza D poate media sanatatea vaselor de sange. Analogii vitaminei D au fost indicati ca inhibitori ai productiei mai multor citokine proinflamatorii produse de Th1, cum ar fi IL2 si IFN- in timp ce actiunea vitaminei D asupra limfocitelor Th2 este de a reduce secretia metaloproteinazelor si de a stabiliza placa de aterom. In plus un nivel seric optim al vitaminei D produce regresia placii de aterom. Un alt lucru ce ne arata ca vitamina D actioneaza la nivelul vaselor de sange este faptul ca in peretii acestora se gasesc numerosii receptori pentru vitamina D. Un studiu realizat la pacientii hipertensivi (din care 90% prezinta deficit de vitamina D) a evidentiat faptul ca administrarea de vitamina D a scazut atat tensiunea arteriala sistolica cat si tensiunea arteriala diastolica. Se pare ca vitamina D actioneaza atat la nivelul endotelial cat si la nivelul musculaturii netede a vaselor de sange. Recent s-a constatat c 1-alfa,25-dihidroxivitamina D3 suprim nivelul de renin, acest lucru conducnd la explorarea de analogi pentru utilizarea lor potenial ca o terapie n stadii incipiente de boal de rinichi. Se tie c un nivel ridicat de renin n organism conduce la hipertensiune arterial i implicit la boli cardiovasculare, care reprezint principala cauz de deces. Terapia cu 1-alfa,25-dihidroxivitamin D3 sau analogi, a crescut rata de supravieuire a pacienilor cu insuficien renal cronic.

Imagine preluata de pe content.onlinejacc.org

Calcificarile vasculare au fost clar definite ca factor de risc pentru mortalitatea prin boli cardiovasculare in poulatia generala. Aproape toate placile de aterom studiate prezentau leziuni de calcificare. S-a demonstrat eficacitatea suplimentarii pacientilor cu placi de aterom cu vitamina D pentru ca musculatura neteda vasculara prezinta receptori pentru vitamina D. Nivele sanguine adecvate de vitamina D au rolul de a supresa genele pentru IL1 si TNF-a, importante citokine proinflamatorii, implicate si ele in progresia placii de aterom.

Vitamina D ajuta la prevenirea infarctului si a accidentelor cerebrale - studii Nivelul scazut de vitamina D in organism poate fi mortal, conform unui nou studiu care arata ca adultii cu nivel scazut, comparativ cu cei care au nivel mare de vitamina D in sange pot fi mai predispusi sa moara de boli de inima sau de accident vascular cerebral. Dr. Annamari Kilkkinen, de la Institutul National pentru Sanatate si Bunastare din Helsinki, Finlanda, si colegii sai au comparat nivelul de vitamina D din sange si numarul cazurile de deces datorate bolilor de inima sau accident vascular cerebral pe un esantion de 2817 barbati si 3402 femei in Finlanda. La inscriere, participantii aveau putin peste 49 de ani, in medie, si nu exista nici un indicator de boli cardiovasculare, conform consemnarilor efectuate de cercetatori in Jurnalul American de Epidemiologie. Printre cei cu varsta medie de 27 ani, 640 de participanti (358 barbai) au murit de boli de inima si alti 293 (122 barbai) au murit de accident vascular cerebral. Dintre participantii la studio, 25 la suta dintre cei ce aveau nivel scazut de Vitamina D, aveau mai mari sanse de a muri de boli de inima sau de accident vascular cerebral. A existat o asociere deosebit de frapanta intre nivelurile de vitamina D si decesele sau accidentele vascular cerebrale, cercetatorii aratand faptul ca cei cu nivelul scazut de Vitamina D au mari sanse sa moara fie de boli de inima fie de accidente cardio vasculare, pe cand la cei ce au nivelul optim de Vitamina D in organism sansele sunt mult mai mici. In comparatie cu pacientii al caror nivel seric de vitamina D erau scazute, la pacientii la care s-a crescut nivelul de vitamina D din sange s-a constatat faptul ca riscul de a face un infarct de miocard a scazut cu 33%,

20% sanse mai putine de a face o cardiopatie iar 30% din ei si-au imbunatatit considerabil durata medie de supravietuire. Potrivit Dr. Robert O. Young, director de cercetare la pH Miracle Living Center, Vitamina D joaca un rol semnificativ in mentinerea alcalinitatii organismului si prevenirea unui atac de inima sau accident vascular cerebral. Acesta a constatat ca administrarea a cel putin 250 de 500 UI de vitamina D3 pentru 1 jumatate de kilogram de greutate corporala este recomandat pentru prevenire acestui risc. Concluzii Hipovitaminoza D a fost observata in multe tari si mai multe studii au demonstrat o puternica asociere dintre statusul seric al vitaminei D si bolile cardiovasculare. Exista putine surse alimentare de vitamina D si lipsa suplimentelor alimentare in unele tari, asociata cu o scazuta sinteza cutanata, intensifica insuficienta vitaminei D. Mai mult decat atat, intelegerea precisa a mecanismului exact prin care 25(OH)D sau forma activa 1,25(OH)2D3 regleaza sistemul renina-angiotensinaaldosteron si cresterea si proliferarea celulara ramane inca incomplet elucidat. In acest sens, identificarea corecta a relatiei dintre statusul vitaminei D in organism si preventia bolilor cardiovasculare ramane in continuare o mare provocare. In acest timp, profesionistii in sanatate ar trebui sa fie constienti de rolul potential negativ al insuficientei vitaminei D si sa faca recomandari pentru pacientii lor pentru a-si imbunatati statusul vitaminei D.

Bibliografie
1. V. C. Garcia, L. A. Martini, Vitamin D and Cardiovascular Disease. Nutrients 2010, 2, 426-437. 2. J. H. Lee, J. H. O'Keefe; Vitamin D Deficiency: An Important, Common, and Easily Treatable Cardiovascular Risk Factor? J. Am. Coll. Cardiol. 2008;52;19491956; 3. A. Zittermann; Putting cardiovascular disease and vitamin D insufficiency into perspective; British Journal of Nutrition (2005), 94, 483492.