Sunteți pe pagina 1din 1

La 13 august, se implinesc 417 ani din ziua cand s-a declansat faimoasa lupta de la Calugareni, unde Mihai Viteazul

a reusit sa infrunte cu 16.000 de oameni o oaste de 30.000 turci. Nu este o aniversare "rotunda", dar poate trebuie amintita, macar pentru faptul ca acest cuvant magic, "Calugareni", este un punct de referinta in istoria noastra. De unde s-a aprins scanteia razboiului ne sugereaza istoricul Xenopol, din care citam: "Caderea tarilor romane sub turci ajunsese atat de jos, incat nu se putea cobori mai tare". Istorie si legenda Fireste, istoria isi are limbajul ei, dar limbajul ar fi fost trist, daca nu era impodobit si cu legenda. Dupa legenda, Mihai Voda si-a adus aminte brusc de inaintasul sau Vlad care, cand venisera turcii sa-si ia birul, i-a macelarit pe toti, in teapa. Mihai nu mai folosea tepe, dar tot a macelarit o delegatie de 2.000 turci, care venise sa-si ia tributul, in numele padisahului. Asemenea mesaj diplomatic nu putea fi trecut cu vederea la Stambul, de catre cei care trasformasera, dintr-un condei, chiar si Budapesta in pasalac. Mihai stia ce-l asteapta si s-a pregatit de lupta, dupa ce si-a trimis sotia, copilul si ceva odoare in Ardeal, ca prevedere. Aplica o strategie folosita si de unii inaintasi: isi va infrunta vrajmasul, il va face sa sufere, dar cand va simti ca nu mai rezista puhoiului inamic, se va retrage parjolind totul in urma, va aduna la randul sau ajutoare si abia atunci se va bucura de victoria finala. Nu gresea, chiar asa a facut. Bun tactician, domnitorul a pornit cu doua avantaje din start: a intarziat cat a putut trecerea Dunarii de catre turci si a ales el locul unde se va da batalia: pe Neajlov, la Calugareni, pe un loc cu relief favorabil. Aici, au pierit sapte mii de otomani, Sinan Pasa a pierdut numeroase steaguri, inclusiv unul verde al profetului si chiar ienicerii au ramas cu gura cascata, cand l-au vazut pe pasa cum cade de pe cal cu fata in grohotis si isi rupe ultimii doi dinti, cati ii mai ramasesera. Greu de spus cat este adevar si cata legenda in povestea asta, dar nu exista istorie fara legenda, si nici invers. As zice chiar ca, daca n-ar exista legenda, istoria ar fi fost groaznic de monotona, dar daca n-ar exista istoria aproape sigur ar fi inventat-o legenda. Retragere conform planului Oricum, nu statea toata puterea turcilor in dintii lui Sinan Pasa, care incepea, de altfel, sa primeasca intariri. Pentru domnitor, momentul era tocmai bun sa se declare victorios si sa se retraga. Aici incepe controversa, intrucat unii considera ca o retragere echivaleaza cu o infrangere. Poate asa a gandit si Balcescu in "Romanii subt Mihai-Voievod Viteazul", cand vorbeste despre Calugareni, ca despre niste "Termopile ale romanilor". Totusi, la Termopile, spartanii infranti au fost pusi pe fuga. La Calugareni, Mihai n-a fost infrant. S-a retras ordonat, dupa ce i-a produs pierderi adversarului, respectandu-si astfel propriul plan, a carui dovada o avem in faptul ca isi trimisese dinainte sotia, copilul si odoarele in Transilvania. Lupta finala si fatala De acolo, din Ardeal, urma sa reporneasca iuresul inceput la Calugareni, cand principele Transilvaniei Sigismund Bathory, aliatul lui Mihai, a sarit in ajutorul lui cu secui, germani si altii, la care s-au adaugat moldoveni si ce mai ramasese din oastea lui Mihai. In septemebrie si octombrie, s-au dat trei batalii succesive: la Targoviste, Bucuresti si Giurgiu. Cea din urma a fost un dezastru pentru turci, unul cu atat mai mare, cu cat turcii vroiau sa pastreze cetatea cu orice pret, spre a avea un cap de pod in stanga Dunarii. Ostile lor erau insa prea obosite, generalii prea debusolati, iar demoralizarea atat de mare, incat cei ce scapasera de sabie mureau inecati in fluviu. Dupa marea victorie de la Mohach, turcii se obisnuisera sa castige toate bataliile si se se intoarca acasa cu prada. Abia la Giurgiu au inteles ca exista si batalii unde pierzi. Facand o metafora, unii istorici spun ca stralucita victorie de la Calugareni nu poate fi pusa nici o clipa la indoiala, dar ea s-a incheiat la Giurgiu.