Studiul 11 6-12 iunie

Isprăvnicia
Pentru studiul din această săptămână, citeşte:
Deut. 8,18; Ps. 50,12; Mat. 24,46; 25,14-30; Luca 4,16; 1 Cor. 6,19.20.

Sabat după-amiază
Text de memorizat: „Pentru că celui ce are i se va da şi va avea de
prisos, dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are!” (Matei 25,29)
Isprăvnicia nu înseamnă numai administrarea resurselor financiare şi
grija ca Dumnezeu să primească cele zece procente. Ea presupune mult
mai mult decât atât.
„Cuvântul ispravnic este greşit înţeles şi chiar necunoscut în societatea
noastră. În vocabularul modern nu avem niciun termen care să transmită
sensul lui deplin. Termenul supraveghetor nu reuşeşte să surprindă ideea
responsabilităţii care îi revine ispravnicului. Termenul manager (admi-
nistrator) nu reuşeşte să definească relaţia dintre proprietar şi ispravnic.
Custode este un termen care denotă prea multă pasivitate. Termenul agent
a devenit în zilele noastre prea înrudit cu interesul personal. Ambasador
are conotaţii politice şi nu include şi sensul de slujitor. Gardian este prea
administrativ şi îşi pierde sensul individual. Tutore este legat în exclusi-
vitate de responsabilităţile părinteşti.” – R. Scott Rodin, Stewards in the
Kingdom [Ispravnicii Împărăţiei], (Downers Grive, Ill.: InterVarsity Press,
2000), pag. 27

Scurtă prezentare a studiului: Cum întrebuinţez talentele, timpul,

resursele materiale şi tot ceea ce mi-a dat Dumnezeu în grijă? Când îmi
îndeplinesc responsabilităţile, Îl am în vedere pe Creatorul şi Răscumpă-
Studiul 11

rătorul meu? Aceasta este isprăvnicia.

Pentru studiul Bibliei la rând: Iov 15 – 34

127
 Duminică, 7 iunie Talanţii
Dacă s-ar fi oferit un premiu pentru explicaţia cea mai clară dată
vreodată unui concept profund şi amplu, Isus l-ar fi câştigat cu uşurinţă
pentru parabola talanţilor.
1. Citeşte Matei 25,14-30. Care este mesajul de bază pe care vrea să-l
transmită Isus aici?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Realitatea numărul unu: Cu toţii avem talanţi. Să observăm că toţi robii
din parabolă primesc cel puţin un talant. Niciunul dintre ei nu rămâne
fără vreun talant. Acesta este primul adevăr pe care dorea să-L imprime
în mintea ucenicilor.
Realitatea numărul doi: Nu avem toţi acelaşi număr de talanţi. Acesta
este un fapt pe care trebuie să-l acceptăm. Unii oameni sunt înzestraţi cu
mai mulţi talanţi, pe când alţii nu. Cei care au mai mulţi talanţi nu trebuie
să-i desconsidere niciodată pe cei care au mai puţini. Ideea transmisă de
Isus este clară: nu contează în primul rând numărul talanţilor; ceea ce
contează este ce facem noi cu ceea ce am primit.
Realitatea numărul trei: Unii refuză să îşi folosească talanţii. Unii nici
măcar nu reuşesc să-şi descopere talanţii. Din nefericire, nimeni nu
le aminteşte de darurile pe care le au. Sau poate că şi-au dat seama ce
talanţi au, dar, dintr-un motiv sau altul, refuză să depună efortul de a-i
întrebuinţa.
Realitatea numărul patru: Neîntrebuinţarea talanţilor este o faptă gravă.
„Robul netrebnic” nu mai primeşte o a doua şansă. El este aruncat „în
întunericul de afară; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Mat.
25,30) – descrierea simbolică a stării de nefiinţă din moartea a doua.
Neîntrebuinţarea darurilor pe care ni le-a încredinţat Dumnezeu ne
periclitează nu numai viaţa aceasta, ci şi viaţa veşnică. Aceasta înseamnă
că îndeplinirea cu credincioşie a activităţii de ispravnic este un lucru im-
portant pentru experienţa noastră creştină, este o caracteristică esenţială
Studiul 11

a uceniciei.
Care sunt darurile tale? Ce faci cu ele? Le foloseşti numai în interes per-
sonal şi pentru a-ţi îndeplini dorinţele sau le foloseşti şi în slujba Domnului?
De ce este importantă întrebarea aceasta?

128
 Comentarii pentru instructori

Obiectivele instructorului în legătură cu membrii grupei:

La nivelul cunoştinţelor: Să arate că isprăvnicia este un stil de viaţă.
La nivelul sentimentelor: Să îi motiveze să cunoască bucuria pe care o
oferă o viaţă de isprăvnicie.
La nivel practic: Să îi încurajeze să administreze resursele pe care
le-au primit de la Dumnezeu.

SCHIŢA STUDIULUI:
I. Viaţa de isprăvnicie (Luca 16,1-12)
A. Pasajul acesta conţine una dintre cele mai folosite parabole, atunci
când este abordat subiectul isprăvniciei – o parabolă în care talanţii
sunt echivalaţi cu banii. Însă isprăvnicia înseamnă mai mult decât
întrebuinţarea prudentă a banilor; isprăvnicia înseamnă să Îl pu-
nem pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa noastră. În ce privinţă poţi
să devii un ispravnic mai bun?
B. În lucrarea Sa de trei ani şi jumătate, Isus a realizat foarte mult,
împletind misiunea cu relaţia cu familia şi prietenii şi, nu în ultimul
rând, cu creşterea spirituală personală. Cum poţi imita exemplul lui
Isus în viaţa ta?

II. Bucuria pe care o aduce isprăvnicia (Rom. 12,1)

A. Pavel ne îndeamnă să aducem trupurile noastre ca o jertfă vie,
plăcută, înaintea lui Dumnezeu. Ce trebuie să facem pentru a re-
aliza practic acest lucru?
B. Viaţa de isprăvnicie este o închinare neîntreruptă. Ce sentimente
trăieşti când ştii că te închini lui Dumnezeu prin tot ce faci?

III. Echilibrul în viaţa de isprăvnicie (Ecl. 3,1)

A. Biblia ne învaţă că fiecare lucru îşi are timpul lui. De aici înţelegem
că trebuie să avem o viaţă echilibrată. În ce privinţe este isprăvnicia
o cale de a acţiona echilibrat?
B. Şi noi trebuie să ne străduim să fim echilibraţi în tot ce facem. Cum
Studiul 11

putem dobândi echilibrul care L-a caracterizat pe Isus?

Rezumat: Isprăvnicia este o parte esenţială a uceniciei. Stabileşte-ţi

responsabilităţile şi valorile în ordinea importanţei şi trăieşte în conformi-
tate cu planul lui Dumnezeu pentru tine.

129
 Luni, 8 iunie Timpul
Există o abundenţă de cărţi şi de cursuri pe tema administrării timpu-
lui. Ele îi ajută pe oameni să îşi folosească mai bine timpul. Multor creştini
le-ar prinde bine să le citească sau să participe la un seminar de acest gen.
Însă există anumite aspecte legate de folosirea timpului pe care le putem
învăţa numai din Biblie şi îndeosebi studiind viaţa lui Isus.
2. Ce învăţăm din Evanghelii despre modul în care Şi-a folosit Isus tim-
pul? Care sunt elementele demne de notat, în afară de programul Său
încărcat? Ce alte pasaje te pot ajuta să obţii mai multe informaţii?
Matei 4,23 _____________________________________________________
Marcu 1,29-31 __________________________________________________
Luca 4,16 ______________________________________________________
Ioan 2,1-11 _____________________________________________________
Ioan 12,2 ______________________________________________________
Pentru viaţa noastră tumultuoasă, exemplul lui Isus este înviorător şi
demn de imitat. Isus trudea mult şi era cu totul dedicat misiunii Sale. Însă
avea grijă să nu piardă binecuvântările Sabatului. Evangheliile ne arată
foarte clar că El Îşi lua timp pentru Tatăl Său, pentru prieteni, pentru
relaxare şi pentru o masă bună. Acest mod de administrare a timpului
(sau, mai bine zis, de isprăvnicie a timpului) se va dovedi o binecuvântare
pentru toţi cei care îl vor aplica.
Biblia nu îi laudă pe oamenii care muncesc exagerat şi nici pe cei care
sunt prea comozi. Ca întotdeauna, ea ne recomandă atitudinea echilibrată:
să facem ce trebuie făcut, dar fără să ajungem la epuizare emoţională
sau fizică. Dumnezeu este Stăpânul timpului nostru. Noi demonstrăm
acest lucru prin faptul că păzim Sabatul şi prin timpul pe care îl devotăm
rugăciunii şi închinării. Cei dragi ai noştri au dreptul la o parte din tim-
pul nostru. Apoi trebuie să alocăm timp muncii, recreerii şi multor altor
lucruri. De asemenea, trebuie să ne luăm un timp important şi pentru
Studiul 11

biserică. Însă trebuie să păstrăm mereu echilibrul, ca să nu cădem într-o

capcană sau în alta.
Care este tendinţa ta generală: să nu faci suficient de mult sau să faci prea
mult? Cum poţi să duci o viaţă mai echilibrată în ceea ce priveşte administra-
rea timpului? De ce este important să ai o viaţă echilibrată?

130
 Comentarii pentru instructori

PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVEAZĂ!
Ideea centrală pentru creşterea spirituală: Dumnezeu ne-a desemnat
ispravnici ai unor daruri pe care trebuie să le folosim în slujba Sa.
Doar pentru instructori: Darurile pe care ni le-a oferit Dumnezeu sunt
unice pentru fiecare dintre noi şi sunt, în acelaşi timp, asemănătoare cu
cele pe care le oferă tuturor copiilor Săi. Prezintă-le membrilor grupei
darurile de mai jos, astfel încât să îşi amintească de faptul că le-au primit de
la Dumnezeu şi că El este preocupat de modul în care sunt întrebuinţate.
Activitate introductivă: Pregăteşte patru pungi pentru cadouri. Într-o
pungă pune un ceas de perete, un cronometru sau un ceas de mână care
să simbolizeze darul timpului. În altă pungă, pune un model anatomic al
unei părţi a corpului, o sculptură sau o imagine cu corpul omenesc, care
să simbolizeze darul sănătăţii fizice. În a treia pungă, pune diferite unelte,
cum ar fi o pensulă, un calculator, o cheie fixă etc., pentru a simboliza
talentele şi abilităţile noastre. În punga a patra, pune o maşină de jucărie,
o casă de jucărie, o puşculiţă sau un portmoneu, pentru a simboliza po-
sesiunile materiale.
Invită-i pe membrii grupei să deschidă pe rând fiecare pungă. Subli-
niază ideea că, deşi mărimea şi tipul darurilor din fiecare pungă pot
să difere de la o persoană la alta, toţi am primit daruri de la Domnul.
Discutaţi despre asemănările şi deosebirile dintre darurile primite. Spre
exemplu, deşi toţi avem la dispoziţie 24 de ore pe zi, unii dintre noi nu
sunt căsătoriţi, alţii sunt căsătoriţi, iar alţii au copii. Unii lucrează pentru
biserică, iar alţii nu. Viaţa unora dintre noi este mai lungă decât viaţa al-
tora. Ce influenţă au aceşti factori asupra darului timpului, pe care l-am
primit? Discutaţi despre următorul paradox: Dumnezeu ne-a oferit aceste
daruri, însă ele sunt, în acelaşi timp, o investiţie. Discutaţi despre modul
în care El Se aşteaptă să folosim aceste daruri.

2. APROFUNDEAZĂ!
Doar pentru instructori: Parabola talanţilor ne vorbeşte despre
Studiul 11

isprăvnicie şi totodată face referire la alte parabole spuse de Isus în

legătură cu darurile pe care le primim de la El. În această parte a stu-
diului, studiaţi împreună, în cadrul grupei, principiile isprăvniciei prezen-
tate în aceste parabole.

131
 Marţi, 9 iunie Ispravnici ai trupului nostru
Majoritatea oamenilor din lumea noastră consideră că trupul le aparţine
şi că ei decid absolut tot ce se întâmplă cu el. Acest lucru este valabil nu
numai în cazul unui mare număr de femei care pretind că sunt libere să
hotărască dacă ar trebui să recurgă la avort sau nu, dar şi în cazul mul-
tor oameni care cred că pot să folosească substanţe ilegale sau alimente
nesănătoase ori să aibă relaţii sexuale cu oricâţi parteneri îşi doresc.
3. Citeşte 1 Corinteni 6,19.20. Ce ne spun aceste versete cu privire la corpul
nostru? Cum putem aplica aceste învăţături în viaţa noastră?
______________________________________________________________
Contextul imediat ne indică faptul că apostolul Pavel se referă în mod
special la a abuza de corpul nostru prin imoralitate sexuală. Din nefericire,
acest fapt este la fel de relevant în vremea noastră ca şi în Corintul antic, o
cetate cunoscută pentru perversiunea locuitorilor ei. Ideea fundamentală
este aceea că nu trebuie să „păcătuim împotriva trupului nostru”, deoa-
rece noi nu suntem ai noştri. În primul rând, am fost creaţi de Dumne-
zeu prin Isus Hristos. El este Creatorul nostru şi, prin urmare, suntem
răspunzători înaintea Sa pentru tot ce facem. În al doilea rând, El este
Răscumpărătorul nostru, Cel care ne-a cumpărat „cu un preţ”.
Isprăvnicia în ceea ce priveşte trupul nostru constă şi în grija faţă de
sănătatea noastră. Ea înseamnă să avem grijă nu numai ce şi cât mâncăm,
dar şi să ne odihnim cât trebuie şi să ne menţinem în formă printr-o activi-
tate fizică adecvată. Nici nu se mai pune problema eliminării substanţelor
care dau dependenţă sau care sunt dăunătoare într-un fel sau altul.
Şi în această privinţă este nevoie de o atitudine echilibrată. „Nu tre-
buie să ne preocupe sănătatea în sine. Ea trebuie să facă parte din stilul
de viaţă creştin şi să devină aproape un instinct. Preocuparea exagerată
faţă de sănătate poate deveni o formă de idolatrie, care se interpune în
relaţia noastră cu Dumnezeu. Trebuie să fim sănătoşi ca să Îi putem sluji
lui Dumnezeu, dar sănătatea nu este un scop în sine.” – Leo R. Van Dol-
son şi J. Robert Sprangler, Healthy, Happy, Holy [Sănătoşi, fericiţi, sfinţi]
Studiul 11

(Washington, D.C.: Review and Herald® Publishing Association, 1975),

pag. 43
Analizează principiile de sănătate (nu doar pe cele de alimentaţie) pe care
le urmezi. Ce îmbunătăţiri trebuie să aduci? Ce schimbări trebuie să faci? Ce
te împiedică să începi chiar acum?

132
 Comentarii pentru instructori

Opţional: După dezbaterea despre parabola talanţilor, se pot forma

trei grupe mici; dă-i fiecărei grupe câte o parabolă pe care să o compare cu
parabola talanţilor. La sfârşit, cere-i fiecărei grupe să îşi prezinte conclu-
ziile înaintea grupei reunite.
Comentariu biblic
I. Stăpânul şi avuţia sa
(Citiţi, în cadrul grupei, Matei 25,14-30.)
În parabola talanţilor, este clar că talanţii sunt ai stăpânului. El le
încredinţează robilor săi avuţia sa, dar nu le-o face cadou, ci se aşteaptă
ca, la întoarcerea din călătorie, să fie informat cu privire la ce au făcut cu
ea şi să primească un profit. De ce este stăpânul atât de supărat pe robul
al treilea, care nu a pus în negoţ talantul primit?
De discutat: De ce primesc ispravnicii credincioşi mai mulţi talanţi de
investit, în timp ce ispravnicul netrebnic rămâne fără talantul primit?
II. Oile şi caprele
(Citiţi, în cadrul grupei, Matei 25,31-46.)
Relatarea aceasta urmează imediat după parabola talanţilor. Care
sunt binecuvântările materiale şi vremelnice de care se bucură şi oile, şi ca-
prele? Nici oile şi nici caprele nu-şi dau seama cum a fost afectat Împăratul
de modul în care au folosit ele binecuvântările primite, însă Împăratul le
răsplăteşte isprăvnicia cu viaţa veşnică şi, respectiv, cu moartea veşnică, la
fel ca stăpânul din parabola talanţilor.
De discutat: De ce este isprăvnicia o chestiune de viaţă şi de moarte?
III. Cele zece fecioare
(Citiţi, în cadrul grupei, Matei 25,1-13.)
În această parabolă, untdelemnul nu este un dar; el trebuie cumpărat.
În acest caz, untdelemnul nu poate fi cumpărat cu bani, ci cu credinţă.
Prezenţa sau absenţa untdelemnului are consecinţe veşnice pentru
cele zece fecioare. Este demn de observat faptul că parabola este de-
spre zece fecioare, cinci înţelepte şi cinci neînţelepte, şi nu despre cinci
Studiul 11

fecioare înţelepte şi despre cinci prostituate neînţelepte. De ce se spune

că toate sunt fecioare? Ce simbolizează ele? Fără îndoială că fecioarele
sunt simbolul purităţii. Am putea spune că fecioria lor semnifică puritatea
religiei. Însă ceea ce le deosebeşte pe cele înţelepte de cele neînţelepte
sunt faptele lor. Fecioarele înţelepte au nu doar credinţă, ci o credinţă vie.
Fecioarele înţelepte îşi păstrează candela plină cu untdelemn, susţinân-

133
 Miercuri, 10 iunie Bunurile materiale
Este evident că isprăvnicia creştină nu se referă doar la bani, ci şi
la bani. Banii sunt importanţi pentru noi şi au un rol principal în isprăv-
nicie.
4. Citeşte textele următoare: Lev. 27,30; Deut. 8,18; Ps. 50,12, Mal. 3,8-10; Mat.
6,31; Mat. 23,23. Ce lecţii putem extrage de aici? Compară răspunsurile
tale cu afirmaţiile de mai jos:
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Adevărul numărul unu: Totul Îi aparţine lui Dumnezeu. Dumnezeu este
stăpânul tuturor lucrurilor. El ne dă putere să muncim şi să ne întreţinem.
Cei care spun Totul se datorează faptului că am muncit mult uită un adevăr
vital, şi anume acela că Dumnezeu le-a dat putere să câştige banii respec-
tivi.
Adevărul numărul doi: Dumnezeu este pe primul loc în tot ce avem
şi în tot ce facem, inclusiv în modul în care folosim banii. Înainte să îi
cheltuieşti, ai grijă să pui deoparte zecimea şi darurile. Apoi, cheltuieşte
ce a mai rămas în mod responsabil, conştient că isprăvnicia include folo-
sirea întregii sume pe care ai primit-o.
Adevărul numărul trei: Dumnezeu doreşte ca omul să Îi înapoieze cel
puţin zece procente din venit. Acesta este un principiu din Vechiul Testa-
ment şi nu a fost anulat niciodată. În timpul Vechiului Testament, zecimea
era primită de preoţi şi era folosită pentru susţinerea serviciilor de la sanc-
tuar. La fel şi astăzi, zecimile noastre sunt primite şi întrebuinţate pentru
susţinerea misiunii mondiale a bisericii, misiune pe care i-a încredinţat-o
Dumnezeu.
Adevărul numărul patru: Cu cât darul nostru este mai mare, cu atât
primim o binecuvântare mai mare. Încearcă şi vei vedea cât de adevărate
Studiul 11

sunt cuvintele: „Este mai ferice să dai decât să primeşti” (Fapte 20,35).
Oamenii vorbesc mult despre un lucru în care cred, dar, dacă nu sunt dispuşi
şi să investească bani în acel lucru, vorbele lor sunt inutile. Ce spun zecimile şi
darurile tale despre ceea ce ai în inimă? Ce spun ele despre credinţa ta?

134
 Comentarii pentru instructori

du-şi convingerile prin fapte. Ele sunt nişte ispravnici sau păzitori buni ai
luminii primite.
La lumina zilei, este dificil să faci distincţia între fecioarele înţelepte
şi cele neînţelepte. Dar când vine noaptea, deosebirea este evidentă: can-
delele pline cu untdelemn luminează. Cele fără untdelemn nu luminează
şi nici nu fac căldură pentru cei din jur. Candela fără untdelemn nu este de
niciun folos; tot la fel este şi viaţa lipsită de Duhul Sfânt, care ne inspiră să
lucrăm ca nişte ispravnici credincioşi ai tuturor lucrurilor care ne-au fost
încredinţate.
De discutat: Cu ce probleme legate de isprăvnicie se confruntă atât fe-
cioarele înţelepte, cât şi fecioarele neînţelepte? Cum au reuşit fecioarele
înţelepte să fie prevăzătoare? Ce principiu al isprăvniciei este ilustrat în
această parabolă?

3. ILUSTREAZĂ!
Doar pentru instructori: Foloseşte pungile cu daruri de la început
pentru a-i ajuta pe membrii grupei să recunoască faptul că, deşi darurile
primite de la Dumnezeu sunt preţioase, ele nu trebuie să ne capteze toată
atenţia şi să fie scopul final al vieţii noastre.
Activitate:
Scrie pe tablă sau pe o foaie de hârtie o listă cu câteva lucruri mai im-
portante decât timpul, bunurile materiale, trupul sau talentele. De pildă,
poţi scrie mântuirea, viaţa, dragostea etc. Discutaţi despre relaţia dintre
darurile pe care le primim de la Dumnezeu şi aceste valori veşnice. Daru-
rile pe care ni le dă Dumnezeu fiecăruia dintre noi pot fi asemănate cu
banii: putem să le investim pentru a ne dezvolta caracterul, pentru a sluji
şi pentru a răspândi Evanghelia mântuirii sau putem să le cheltuim pe
lucruri neînsemnate.
Ilustraţie:
O bătrână sărmană din vecinătate, care de-abia reuşea să-şi ducă
zilele, s-a stins din viaţă în cele din urmă. Cei care au venit ca să se ocupe
Studiul 11

de bunurile ei au descoperit într-unul dintre sertarele din casă un teanc

de cecuri. O rudă de departe îi trimisese cu regularitate bani, dar bătrâna,
fie că nu ştia, fie în mod intenţionat, nu scosese banii de pe cecuri. Trăise
toată viaţa într-o sărăcie lucie şi nu profitase de binecuvântările care îi
fuseseră oferite.

135
 Joi, 11 iunie În aşteptarea Revenirii
Există în parabole un aspect important legat de talanţii sau de polii
care ne-au fost încredinţaţi. În Matei 25, „stăpânul” (v. 19) a plecat în-
tr-o călătorie lungă şi s-a întors, după mult timp, ca să le ceară socoteală
slujitorilor lui de cele făcute. În Luca 19, ni se spune că „un om de neam
mare” (v. 12) a plecat într-o ţară îndepărtată. Acolo a fost făcut împărat şi
apoi s-a întors (v. 15).
Isus S-a referit în mod categoric la El Însuşi. El dorea să-i înştiinţeze
pe ucenici că urma să plece şi că avea să dureze un timp până când Se va
întoarce. Atunci, El le va cere socoteală de modul în care s-au purtat cu
ceea ce au primit.
5. Cum ar trebui să aşteptăm a doua venire a lui Hristos? Mat. 24,42-46. Ce
semnificaţie practică au aceste versete?
______________________________________________________________
Noi aşteptăm a Doua Venire şi trăim cu un scop. Nu aşteptăm stând cu
mâinile încrucişate, ci lucrăm ca nişte ucenici devotaţi, care sunt ispravnici
peste tot ce au primit. „Trebuie să veghem, având în vedere venirea Fiului
omului; de asemenea, trebuie să fim sârguincioşi; se cere şi să lucrăm, şi
să aşteptăm; cele două trebuie unite. Aceasta va da echilibru caracterului
creştin, care va fi bine dezvoltat, simetric. Nu trebuie să avem simţământul
că trebuie să neglijăm orice altceva şi să ne dedicăm doar meditaţiei, studi-
ului şi rugăciunii; şi nici să fim fără astâmpăr şi mereu în grabă şi cu tre-
buri, neglijând evlavia personală. Aşteptarea, vegherea şi lucrul trebuie
îmbinate. ’În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi
Domnului.’” – Ellen G. White, Căminul adventist, pag. 23
Noi aşteptăm să Se întoarcă Stăpânul tuturor lucrurilor. El va veni în
curând şi ne va întreba ce am făcut cu darurile noastre, cu timpul nostru,
cu energia noastră fizică şi cu resursele noastre materiale. Faptul că El
vine să evalueze rezultatele isprăvniciei noastre nu trebuie să ne sperie
deloc. Robul care şi-a ascuns talantul şi care a refuzat să îl întrebuinţeze
i-a adus stăpânului o acuzaţie cu totul falsă: că stăpânul era un „om
aspru”, care secera de unde n-a semănat. Ceilalţi robi, care au fost is-
Studiul 11

pravnici credincioşi, nu erau de aceeaşi părere. Fiecare efort pe care l-au

depus pentru a-şi îndeplini însărcinarea s-a meritat din plin şi L-au auzit
pe stăpânul lor spunând: „Intră în bucuria stăpânului tău” (Mat. 25,21).
Dacă Isus ar veni săptămâna viitoare, ce ţi-ar spune cu privire la activita-
tea ta de săptămâna trecută?

136
 Comentarii pentru instructori

Aplicaţie personală:
Folosim noi toate binecuvântările pe care ni le oferă Dumnezeu? Dacă
nu le folosim, ce consecinţe va avea acest lucru asupra noastră şi asupra
celor din jurul nostru?

4. APLICĂ!
Doar pentru instructori: Propune-le membrilor grupei următoarele
activităţi individuale, prin care să-şi exercite calitatea de ispravnici în
săptămânile care urmează.
• Ce activităţi de slujire îţi aduc cea mai mare bucurie? Alcătuieşte o
listă cu cinci activităţi care ţi-au adus o mare satisfacţie şi, dacă timpul
îţi permite, descrie în detaliu ce anume ţi-a adus cea mai mare bucurie.
Ce îţi spune lista aceasta despre darurile pe care ţi le-a dat Dumnezeu?
Cum poţi să te bucuri din plin de aceste daruri?
• Propune-ţi să îţi faci un carnet în care să notezi din 15 în 15 minute tot
ce faci în fiecare zi din săptămână. La sfârşitul săptămânii, socoteşte
cât timp ai petrecut la serviciu, cât timp te-ai recreat, cât timp ai pus
deoparte pentru familie, pentru exerciţii fizice, pentru relaţia ta cu
Dumnezeu etc. Observă cu atenţie cât timp ai petrecut fără folos. Este
nevoie să îţi reorganizezi timpul? Dumnezeu este Creatorul timpului
şi ţi l-a oferit în dar. Cum Se aşteaptă El să folosim timpul?
• Alcătuieşte o listă cu toate calităţile fizice personale, cum ar fi: forţă
musculară, vedere bună, capacitatea de a te deplasa etc. Notează şi
bunurile materiale, deprinderile sociale şi capacităţile intelectuale, dar
şi talentele şi abilităţile. Ai folosit aceste calităţi şi avantaje în slujba lui
Dumnezeu? Cum au evoluat ele de-a lungul timpului? În ce alte feluri
poţi să le foloseşti pentru Dumnezeu?
• Propune-ţi să foloseşti una dintre calităţile acestea în lucrarea lui
Dumnezeu. Alcătuieşte câte un plan pe o lună, pe trei luni, pe un an şi
pe cinci ani, în care să precizezi paşii concreţi pe care doreşti să-i faci
pentru a întrebuinţa acest talant. Marchează zilele importante pe un
calendar şi ţine-l la îndemână. În primul rând, nu uita să aduci acest
Studiul 11

plan înaintea lui Dumnezeu în fiecare zi.

137
 Vineri, 12 iunie Studiu suplimentar

Pentru un studiu aprofundat asupra temei isprăvniciei, citeşte cartea

Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii, în care au fost compilate co-
mentariile lui Ellen G. White pe această temă. Citeşte mai ales capitolul
VIII, care tratează despre motivaţiile corecte ale dăruirii (pag. 195-206).
„Domnul nu va cere de la săraci ceea ce ei nu pot să aducă; El nu va
cere de la bolnavi energia fizică pe care trupul lor slăbit nu poate să o aibă.
Nimeni nu trebuie să deplângă faptul că nu poate să-L slăvească pe Dum-
nezeu prin nişte talanţi care nu i-au fost încredinţaţi niciodată. Dar dacă
aveţi un singur talant, întrebuinţaţi-l bine şi se va înmulţi. Dacă talanţii
nu sunt îngropaţi, ei vor câştiga, la rândul lor, alţi talanţi.” – Comentariile
Ellen G. White, Comentariul biblic A.Z.Ş., vol. 5, pag. 1100

Întrebări pentru discuţie:

– Cum să înţelegem tema isprăvniciei şi a responsabilităţii pe care o
avem faţă de Dumnezeu, în contextul mântuirii numai prin credinţă?
Suntem mântuiţi pentru faptul că suntem ispravnici buni? Sau să
înţelegem că isprăvnicia arată cât de reală este credinţa noastră? De ce
nu trebuie să cădem în deznădejde, nici măcar atunci când greşim în
această privinţă?
– De ce este greşită ideea că, dacă trăieşti corect, Dumnezeu îţi va da
mulţi bani şi multă sănătate? De ce această concepţie este o pervertire
a adevăratelor principii ale isprăvniciei?
– Dezbateţi următoarea afirmaţie: „Oamenii cei mai mari şi mai înzestraţi
sunt nefolositori dacă nu se aşază la dispoziţia lui Dumnezeu. Pe scurt,
disponibilitatea este mai importantă decât abilitatea.” – Mike Nappa,
The Courage to Be a Christian [Curajul de a fi creştin] (West Monroe,
La.: Howard Publishing Co., 2001), pag. 164
– Ce sfat i-ai da unui membru al bisericii care are probleme financiare
şi care spune că nu poate să-I dea Domnului zecimea şi darurile? Câte
moduri de abordare a acestei persoane există?
Studiul 11

Rezumat: Fiecare dintre noi a primit cel puţin un talant. Am primit

anumite resurse. În calitate de ispravnici, se aşteaptă din partea noastră să
administrăm aceste resurse cât mai bine posibil şi să recunoaştem că tot
ce avem vine de fapt de la Dumnezeu. Isprăvnicia nu trebuie privită ca o
îndatorire dificilă, ci ca un mod plăcut de ordonare a priorităţilor vieţii.

138
 VEŞTI MISIONARE 13 iunie
Un vânzător devine pastor
Povestită lui John K. McGhee de către Ram*
Mă numesc Ram*. Locuiesc în zona Munţilor Himalaya, din nordul
Indiei. Aveam un mic magazin în munţi şi mă descurcam bine. Câştigam
bani suficienţi cât să supravieţuiesc împreună cu părinţii mei. Dar simţeam
că îmi lipseşte ceva. Aveam convingerea că viaţa înseamnă mai mult decât
muncă, mâncare şi somn. Eram nerăbdător să mă căsătoresc şi să am copii,
dar de multe ori mă întrebam: Oare îmi va umple familia golul din suflet?
Îmi place să citesc şi am studiat filozofia mistică şi alte filozofii, în în-
cercarea de a înţelege universul. Dar simţeam că ceva îmi scapă. Într-o
zi, am cumpărat o carte. Am început să o citesc şi mi-am dat seama că
este cea mai valoroasă carte din biblioteca mea; conţinea nişte istorisiri
interesante şi, la început, povestea cum a apărut lumea. Vorbea despre un
Dumnezeu pe care eu nu-L mai cunoscusem până atunci.
Le-am spus şi prietenilor mei despre această carte minunată, Biblia.
Dar numai câţiva auziseră de ea. Unii dintre prietenii mei mai şcoliţi m-au
îndemnat să nu o mai citesc. „Este o carte de-a străinilor”, mi-au spus ei.
„Ei încearcă să ne constrângă să ne schimbăm religia.”
Am fost curios să aflu dacă acuzaţiile lor erau adevărate. În oraşul nos-
tru nu locuiau misionari. Apoi, într-o zi, au trecut prin faţa magazinului
meu doi străini. L-am întrebat pe unul dintre ei dacă era misionar.
„Da, sunt”, a răspuns el şi mi-a spus că îl cheamă Ravi*. Eu i-am expli-
cat că doream să aflu adevărul despre lumea noastră. Deşi locuia la câţiva
kilometri depărtare, mi-a promis că se va întoarce să stăm de vorbă. Pas-
torul Ravi mi-a făcut mai multe vizite şi, după un timp, ne-am împrietenit
şi a devenit profesorul meu.
Mi-am dorit foarte mult să le împărtăşesc şi altora ceea ce învăţam de
la pastorul Ravi. Imediat ce s-a ivit ocazia, am închis magazinul şi am în-
ceput să le vorbesc rudelor şi vecinilor despre ceea ce învăţam. I-am spus
şi pastorului Ravi despre dorinţa mea de a predica despre aceste adevăruri
minunate. El m-a ajutat cu o sumă de bani ca să închid magazinul şi să pot
învăţa cum să fac ucenici pentru noul meu prieten, Isus. Acum păstoresc o
grupă mică de noi credincioşi dintr-un sat învecinat.
Darurile voastre au făcut posibil ca Biblia să ajungă în satul meu. Vă
mulţumesc! Acum le vorbesc despre ea tuturor celor cu care mă întâlnesc.
Dr. John K. McGhee este vicepreşedintele spitalului adventist din Diviziunea
Asia de Sud (India şi Nepal).
*Numele lor au fost schimbate.

173