Sunteți pe pagina 1din 1

Legenda buburuzei

de Eugen Jianu
Au ieit ghiceii albi, brnduele galbene i toporaii albatri. Albinele i deretic stupul. Ca mine or s ias la treab. Mieii zburd pe pajitile abia dezgolite de nea. n ograd, ginile scurm i cotcodcesc. Toat lumea are treab; nimeni nu st degeaba. Mngiat de soare, buburuza cea mic i roie a ieit i ea din crpturile scoartei copacului unde a stat pitit pn atunci. A fcut ochii mari i s-a uitat n jur. Aa cum sttea pe scoara cenuie a copacului, prea o frm dintr-o piatr preioas roie. Avea i scprri de rubin cnd vreo raz o mngia pe spate. Buburuza s-a ntristat. - Ce mic i nensemnat sunt! Toate n jurul meu au un rost, numai eu nu. Nimeni nu m bag n seam! Zicnd acestea i-a desfcut aripile, lsndu-se purtat de-o boare de vnt. Aa a ajuns pe prispa unei case, iar de acolo pe mna unui copil care se juca. - Bunicule, s-a bucurat copilul, uite o buburuz. Ce gz micu i drgla, i-o fi frig Dar de acum, gata! Nu te mai necji, buburuzo. Am s te nclzesc eu! i copilul a ridicat ncetior mna ctre soare i-a mngiat cu drag stropul rou care i nflorea palma. Apoi a suflat ncetior asupra-i. - Hai du-te, buburuzo! nclzete-te la soare! S-a bucurat buburuza. A neles c, mic i nensemnat cum e, are i ea un rost pe lumea asta. E cea dinti gz care se arat primvara. E, cum s-ar zice, o vestitoare curajoas.