SPECIFICUL DEFICIENTELOR DE INTELECT/MINTALE

CUPRINS : Coninut i perspectiv n cunoaterea deficienei de intelect; Etiologie i modificare n structura biopsihic; Clasificarea deficienei de intelect; Deficiena mintal de gradul I; Deficiena mintal de gradul II; Deficiena mintal de gradul III; Trsturi de specificitate ale deficienilor de intelect; Sindroamele deficienei de intelect; 1 Coninut si perspectiva n cunoaterea handicapului de intelect
n literatura de specialitate se opereaz cu concepte variate si exista o sinonimie ce difer de la un autor la altul n ceea ce privete denumirea anumitor domenii ale defectologiei si logopediei ca si a tipurilor de deficienta. Astfel, termeni ca: deficienta mintala, insuficienta mintala, oligofrenie, encefalopatie infantila, debilitate mintala, subnormalitate mintala denumesc marea categorie a deficienilor de intelect. Trebuie sa ne obisnuim sa folosim conceptul de deficienta de intelect care de fapt este sinonim cu cel de handicap de intelect deoarece termenii ceilalti nu semnifica gradele sau profunzimea deficientei provocnd confuzii. Termenii ca napoiere, ntrziere sugereaza o eventuala revenire la starea normala iar altii ca oligofrenie si encefalopatie infantila au un pronuntat caracter medical punnd accent pe afectiunile structurii nervoase. Deficientele de inteligenta au fost denumite si primare sau idiopatice adica cele care pot fi puse pe seama leziunilor cerebrale, infectiilor prenatale sau postnatale si care nu sunt nsotite obligatoriu de afectiuni mintale. Testele de inteligenta indica faptul ca n unele zone 5-7% din numrul total al copiilor au un coeficient de inteligenta sub 70% ceea ce poate necesita luarea unor masuri speciale de ordin educativ si medical. Anumite cazuri mai putin grave pot fi considerate ca ndepartndu-se de medie ntr-o masura normala. Cele mai grave cazuri se datoreaza unui deficit de dezvoltare ale carui cauze sunt cel mai des ignorate. Este de retinut faptul ca n demersul integrarii sociale si profesionale a persoanelor apartinnd diferitelor categorii de deficienta este necesara formularea unor programe educational - recuperative care sa aiba n vedere caracteristicile psihofizice, potentialul ce poate fi stimulat, vrsta cronologica si vrsta mintal a. Pentru contextul n care se desfasoara interventia noastra este necesar sa amintim una din cele mai acceptate definitii a starii de handicap de intelect si anume cea a psihologului Rene Zazzo:

Definitie: debilitatea mintala este prima zona a insuficientei mintale insuficienta relativ la exigentele societatii, exigente variabile de la o societate la alta, de la o vrst a la alta -

insuficienta a carei factori determinati sunt biologici (normali sau patologici) si cu efectul ireversibil n studiul actual al cunostintelor (R. Zazzo, 1979, pag. 33).
Pentru a analiza oricare dintre categoriile de deficieni n vederea surprinderii caracteristicilor generale si definitorii, este necesar sa recurgem la raportarea subiecilor respectivi la: 1. copiii normali mai mici ca vrsta cronologica si de aceeasi vrsta mintala; 2. la indivizii normali de aceeai vrsta cronologic; 3. la copiii normali de aceeai vrsta mintala si la indivizii de aceeai vrsta cronologic; 4. la indivizii normali de aceeai vrsta mintala indiferent de vrsta cronologica; 5. la ali deficieni din aceeai categorie; 6. la ali deficieni cu forme diferite dect cea de intelect.

2. Etiologie si modificare n structura biopsihica

Exista un numar foarte mare de factori care pot influenta evolutia normala a individului, dar acestia depind de rezistenta organismului, de zestrea sa ereditara, de perioada n care actioneaza, de forta si durata actiunii lor. Multi dintre acesti factori nocivi pot fi evitati n perioada de gestatie a fatului si mai ales n ontogeneza timpurie. n functie de perioada n care actioneaza asupra organismului, factorii patogeni se pot mparti n endogeni (genetici) si exogeni (cstigati) prin conditiile existentei n mediul nconjurator. n cadrul factorilor endogeni cele mai des ntlnite sunt anomaliile cromozomiale. Consecinta anomaliei cromozomiale este un dezechilibru genic care se soldeaza cu anomalii variate cum ar fi: encefalopatia si malformatiile somatice. Prin dezechilibru genic ntelegem un plus sau un minus de material genetic. n cazul unui minus este afectata viabilitatea oului. Exemplu: caracteristic unor anomalii cromozomiale este sindromul Down (n acest caz anomalia se petrece n perechea cromozomiala 21) o alta cauza a sindromului Down este vrsta nainta a mamei la nasterea copilului. Factori exogeni.Producerea deficientei mintale depinde de momentul interventiei factorilor n procesul evolutiv, de masivitatea agresiunii si de timpul agentului agresiv. n cazul subdezvoltarii sau nedezvoltarii, factorii exogeni actioneaza mai eficient si mai puternic n perioadele timpurii, n special n perioada intrauterina si n primii 3 ani de viata. Dupa etapa n care actioneaza acesti factori putem delimita urmatoarele perioade: 1.prenatala a. progenetica (corespunzatoare perioadei formarii produsului de conceptie care dureaza cteva zile dupa fecundatie); b. embrionara (0-3 luni); c. perinatala (n cursul travaliului si n primele zile de nastere); d. postnatala (n primii 3 ani si ulteriori de viata); Astfel avem: 1.Factorii prenatali (oboseala si stresul gravidei) a. factorii progenetici: - radiatiile (rontgen, alfa, beta, gama) care determina o lezare primara prin iradiatie producnd moartea celulei sau o lezare secundara producnd tulburari metabolice. Exemplu: copiii nascuti de catre mamele iradiate n cazul bombardamentelor atomice de la Hirosima si Nagasaki. Ei au nfatisare caracteristica cu membre lungi, capul mic, malformatii si deficienta mintala profunda; cu procese involutive la nivelul craniului. - socurile psihice grave, determina modificari la nivelul celulelor germinative;

- diabetul zaharat duce la o atrofiere a ovarelor si o tulburare functionala genitala. b. Factorii embriopatici: - fizico-chimici (iradierile atomice, razele X oxidul de carbon, sarurile unor metale grele: nichel, zinc, cobalt, mercur, plumb); - medicamentele teratogene (citostatice, substantele psihotrope, neuroleptice, antidepresive, tranchilizante) duc la distrugerea oului sau la mutaii genetice; - boli infectioase, virotice (rubeola, gripa); - boli casectizante ale mamei (tuberculoza pulmonara, febra tifoida, malaria, avitaminoze, alimentatie carentiala); c. factori fetopatici: - intoxicatii diverse (avitaminoze, carente alimentare, boli casectizante); - traumatisme fizice. 2. Factorii perinatali (ne ferim mai ales la accidentele la nastere): - naterea cu forceps; - sugrumarea cu cordonul ombilical etc. 3. factorii postnatali: - boli inflamatorii cerebrale (meningo-encefalita, TBC, encefalite); - boli infectioase cu complicatii cerebrale (tuse convulsiva, scarlatina, varicela, variola, gripa, hepatita epidemica); - traumatisme cranio-cerebrale; - intoxicatii acute si cronice (plumb, alcool); - vaccinurile (antivariolic); - neasigurarea alimentatiei suficiente; - privarea afectiva a copilului mpiedica achizitiile n plan intelectiv si nu stimuleaza dezvoltarea psihica s.a. 3. Clasificarea deficientei de intelect Clasificarea cea mai frecventa a acestei forme de deficienta se realizeaz pe baza msurrii coeficientului de inteligenta cu ajutorul testelor, a coeficientului de dezvoltare psihica, a evalurii posibilitilor de adaptare si integrare, de elaborare a comportamentelor comunicaionale si de relaionare cu cei din jur. Intelectul de limit. ntre normal si deficientul de intelect se interpune o categorie specifica si anume intelectul de limita sau liminar cu un QI ntre 80-85-90. Acesta marcheaza granita dintre normalitate si handicap. Notiunea de intelect de limita este de data mai recenta, ea aparnd n ultimile doua decenii. Binet si Simon indica un decalaj ntre vrsta mentala si vrsta cronologica de cca. 2 la vrsta de 10 ani, decalaj ce creste treptat pna la 5 ani la vrsta de 15 ani. Se menioneaz, astfel o plafonare psiho-intelectuala mai evidenta la vrsta de 10-12 ani cu ritm mai lent n planul dezvoltrii proceselor cognitive superioare. Majoritatea autorilor considera ca intelectul de limita poate fi depistat n cadrul scolii si ca acesta cuprinde pn la aproximativ 10% din populaia colar. Aceti copii nu sunt deficieni, fiind mai apropiai de normalitate. Putem distinge cteva semne definitorii dup care persoanele cu intelect liminar pot fi relativ uor identificate, mai ales n procesul de nvmnt: - aceti copii ntmpina dificultati n nsuirea scris-cititului si a calcului (disgrafie, dislexie, discalculie). Adeseori, prezint tulburri instrumentale ce trebuie sa li se acorde o atenie deosebita. - majoritatea acestora au o hiperactivitate motorie, sunt instabili,timizi, emotivi, inhibati;

- prezint dificulti n fluxul ideatiei, ncetineala n gndire, au baraje ale gndirii sau lapsusuri, chiar momente de vid mintal; - copilul liminar rezolva sarcinile impuse doar pna la un anumit nivel de complexitate si abstractizare. Drept urmare, se confrunta cu insuccese scolare care pot sta la baza unor trairi tensionale si contradictorii ce genereaz tulburrile de comportament; - prezint o imaturitate social-afectiva, dificultati de relationare cu ceilalti, de functionalitate constanta a relaiilor imprevizibile si nemotivate etc. Adeseori subiectul cu intelect de limita este confruntat cu eecuri n activitatile desfasurate ceea ce duce la un nivel de aspiratie scazut, teama de insucces, nencrederea n sine, atitudine negativa fata de efort, izolare si frustrare. Totusi acesti copii pot fi stimulati printr-o metodologie recuperativa speciala astfel nct dezvoltarea lor psihica sa se apropie de nivelul colegilor lor si pot fi integrati cu succes n nvatamntul obisnuit. Mai trziu, ei pot parcurge formele nvatamntului superior daca se motiveaz pentru activitate si daca aceasta este sustinuta, de un efort continuu (Radu, 1999).

Deficienta mintala de gradul I (debilitatea mintala sau handicap de intelect usor sau lejer). Acesti subiecti au un Q.I. ntre 50-85 ceea ce corespunde unei dezvoltari normale a vrstei
cronologice ntre 7-12 ani. Termenul de deficienta mintala, introdus n 1909 de Dupre, a fost reluat si aprofundat de Vermeylen n 1924 si are semnificatia unei insuficiente mintale.

Debilitatea mintala - o insuficienta mai mult sau mai putin marcata a dezvoltarii inteligentei, lasndu-i individului posibilitatea de a ajunge la autonomie social a, fara nsa sa-i permita sa-si asume total responsabilitatea conduitelor sale. Perceptia. Debilul mintal este educabil, capabil de achizitii scolare corespunzatoare vrstei
sale mintale ce variaza n functie de gravitatea deficientei. Dupa gradul insuficientei mintale distingem debili mintali severi, mijlocii si lejeri. La debilii mintal au fost determinate o serie de particularitati ale activitatii nervoase superioare. Astfel, formarea reflexelor conditionate prezinta oscilatii intense si persistente sub aspectul timpului de latenta, al fortei si duratei reactiei. De asemenea, particularitati specifice a acestei categorii n cadrul handicapului de intelect le vom ntlni att n procesele de cunoastere ct si n domeniul motricitatii si al afectivitatii. n cadrul percepiei, debilii mintal prezinta deficiente ale analizei si sintezei. Astfel, ei desprind din obiecte sau imagini foarte putine detalii ceea ce face ca perceptiile lor sa fie insuficient de specifice persistnd caracterul lor fragmentar si lacunar cu prezenta confuziilor. Acest lucru se datoreaz si mascrii unor elemente de ctre altele (se desprind mai usor elementele periferice sau cele delimitate prin contur sau culoare dect greutatea, forma si materialul din care este confecionat obiectul). O alta trstur caracteristica debilului este ngustimea cmpului perceptiv (ntr-un timp limitat ei pricep un numr mai mic de elemente dect normalii) ducnd la o dificila orientare n spaiu si la reduse capacitati intuitive de a stabili relaia dintre obiecte. Gndirea. Limbajul. Procese mnezice. Debilul mintal manifesta o pregnanta lipsa de flexibilitate a activitatii cognitive n general si a activitatii perceptuale n mod special. Gndirea lui e caracterizata n primul rnd prin predominarea functiilor de achizitie comparativ cu functiile de elaborare. Deci, gndirea lui nu e creativa ci reproductiva. Debilul mintal stabileste mai usor deosebirile dect asemanarile, trasatura ce se menine pn la o vrsta mai mare. Procesul ntelegerii apare cu greu din cauza modului defectuos n care se realizeaza integrarea datelor noi n cele existente.

Din punct de vedere al limbajului, acesta se dezvolta n general cu ntrziere sub toate aspectele sale. Astfel, primul cuvnt apare la debil la vrsta de 2 ani (1 an). Utilizarea propoziiei n comunicare apare la 3 ani (1,7 ani). Vorbirea apare la 34,2 luni (15,7 luni). Vocabularul copiilor debili mintal este mai limitat dect cel al normalilor, este srac n cuvinte-notiuni care desemneaza marimi, relatii spatiale, caracteristici psihice; predomina n acest vocabular substantivele, numarul de verbe este mai mic, se ntmpina dificultati n ntelegerea si utilizarea comparatiilor, epitetelor si metaforelor. Fraza att n limbajul scris ct si cel oral se caracterizeaza printr-un numar mai mic de cuvinte si o constructie defectuasa din punct de vedere gramatical. Cu toate dificultatile existente n planul dezvoltarii psihice, comunicarea poate fi stimulata spre o evolutie pozitiva, n conditiile unor influente educationale adecvate. Se sugereaza, n acest scop, unele programe de interventie pentru dezvoltarea comunicarii la copiii cu deficiente mintale de gravitatea diferita Doru Popovici (2000). Asemenea programe sunt cu att mai eficiente cu ct se are n vedere vrstele mici ale copilariei. n formele severe se vizeaz formarea unor modalitati de relationare cu cei din jur prin intermediul comunicarii nonverbale, ce este conceputa de unii autori ca o terapie ocupationala pentru acesti subiecti (H. Clancy, M.J. Clark, 1990). Debilitatea mintala nu exclude posibilitatea unei memorii dezvoltate sau chiar a unei hipermnezii nsa n general memoria este deficitara sub anumite aspecte. Ca trasaturi specifice al acesteia distingem: - memorarea nu dobndeste un caracter suficient de voluntar. Debilul nu recurge la procedee de fixare intentionala, nu-si elaboreaza un plan de organizare a materialului, nsa eficienta scazuta a memoriei rezulta si dintr-o evocare n care se gsesc elemente fara legatura cu subiectul abordat; - memoria este caracterizata din rigiditatea fixarii si a reproducerii cunostintelor ce duce la dificultati n realizarea transferului de cunostinte; - lipsa de fidelitate a memoriei (cnd reproduc ceva, copiii debili adaug elemente strine provenite dintr-o experien anterioara mai mult sau mai puin asemntoare. Motricitate. Din punct de vedere al motricitatii s-a stabilit ca cu ct gradul deficientei mintale este mai mare cu att nivelul motricitatii ramne mai scazut. Acesta este vizibila mai ales sub urmatoarele aspecte: viteza miscarilor, precizia miscarilor (mai ales cele fine), imitarea miscarilor (influenteaza negativ formarea multor deprinderi), reglarea fortei musculare si altele. La debili mintal se observa mai frecvent dect la normali lateralitatea manuala stnga sau ambidextria ceea ce ngreuneaza manipularea unor obiecte. Vointa. n ceea ce priveste activitatea voluntara putem spune ca ea prezinta deficiente n toate momentele desfasurarii sale: - scopurile pe care si le fixeaza debilul sunt generate de trebuintele si interesele momentane. El se abate de la scopul fixat daca ntmpina dificultati si executa o alta activitate mai usoara; - dificultatile ntmpinate n efectuarea unei actiuni provin din insuficienta atentiei pe care ei o acorda instructiei ce li se da fiind nclinati sa treaca imediat la actiune; - apar frecvente manifestarii de negativism ca efect al capacitatii reduse de lucru a scoartei cerebrale. Comportamentul. Activitatea debilului este caracterizata n primul rnd de imaturitate (un copil debil mintal de vrsta colar are manifestri proprii precolarilor sub aspectul emoiilor si sentimentelor). Conduitele afective. Manifestarile emotive sunt foarte des exagerat de puternice n raport cu cauza care le-a produs. Se poate ajunge la crize de furie nsotite de reactii agresive fata de cei din jur, distrugerea obiectelor, lovirea propriului corp. Dar si veselia se poate transforma n crize de rs

nestapnit si necontrolat. Aceasta capacitate redusa de a controla expresiile emotionale complica relaiile lor cu cei din jur si duce la efecte dezorganizatoare asupra activitii. Se observa predominarea unui anumit tip de dispozitii astfel ca unii sunt mai frecvent euforici altii apatici si altii iritabili. Integrare familial, colar si socioprofesional. Prezenta unui astfel de copil ntr-o familie reprezinta o grea ncercare pentru prini. Din aceste motive muli dintre prini nu reuesc sa se mpace cu acest gnd. Chiar si atunci cnd ntrzierea n dezvoltarea copilului este evidenta ei se amagesc cu o multime de explicatii posibile. Sunt si parinti care traiesc un sentiment de culpabilitate fata de copil, se simt raspunzatori si ncearca cu disperare sa gaseasca o solutie de iesire din situatia n care se afla. Totusi, copiii debili mintal, n condiiile unei atitudini realiste a familiei, reuesc n buna masura sa se integreze n aceasta. n ceea ce priveste educatia, ei pot urma scoala ajutatoare uneori chiar scoala de masa unde si nsusesc scris-cititul si calculul elementar la nivelul a 4, 5 clase din scoala generala. Debilul mintal are posibilitatea de a-si nsui o profesie pe care o poate exercita cu succes (tmplar, zidar, cofetar, croitor, zootehnist, viticultor etc.).

Formele clinice:
Din punct de vedere clinic debilii mintal sunt mprii n dou categorii: a.Debilul armonic .Termenul a fost introdus de Th. Simon (1924) si Vermeylen (1929) care considerau ca n aceasta forma deficitul intelectual constituie elementul ce predomina personalitatea. Retardul intelectual se manifesta prin ntrzierea n plan scolar, dificultati n activitatea de achizitie a unor cunotine, dar ansele de reuit ale acestor persoane sunt bune daca depun efort continuu si sunt sustinuti afectiv de cei din jur. Debilul armonic este muncitor, asculttor, capabil de a nva o meserie si de a o exercita n condiii normale.

b. Debilul dizarmonic (tulburrile intelectuale sunt asociate cu cele afective).

Debilul dizarmonic (Baronnei si Fay l-au denumit si debil complet) se caracterizeaza prin preponderenta tulburarilor afective si de comportament. Th. Simon si G. Vermeylen considera ca debilul dizarmonic, dupa formele de manifestare, se mparte n: Debilul dizarmonic instabil, care este incapabil de a se concentra, nu poate fi atent, este curios, permanent agitat, mitoman, cu dificultati de adaptare; Debilul dizarmonic excitat, ce prezinta, pe lnga tulburarile caracteristice celui instabil, dar de o gravitate sporita cu manifestari legate de o agitatie motrica permanenta si stari de euforie, vorbete nencetat si este lipsit de interes; Debilul dizarmonic emotiv. Acesta, fata de cel instabil are reactii afective instabile si exagerate, dar beneficiaza de un intelect superior fata de cel instabil. El cut aprobarea si acceptarea celor din jur si poate chiar fi sensibil la critica.

Deficienta mintala de gradul II sau deficienta de intelect sever (numita impropriu si imbecilitate).
Are un QI cuprins ntre 20-50 si corespunde unei dezvoltri normale a vrstei cronologice de 3 la 7 ani. Wallon considera ca spre deosebire de idioi, imbecilii ajung la un nivel la care se pot folosi de experienele anterioare pentru a se adapta la o situaie noua.

Aceasta categorie este predominata de o frecventa a malformaiilor somatice concretizate n aspectul displastic facio-cranian (hipertelorism, gura de lup, urechi malformate, proeminenta globilor oculari). Motricitatea. Este slab dezvoltata si insuficient difereniat. Subiectul respectiv nu poate executa o miscare izolata (nu poate nchide un singur ochi), micrile sunt stngace si lipsite de finee. Limbajul. n ceea ce privete limbajul ei ajung sa-si nsueasc sistemul simbolic al acestuia n vederea comunicrii. Vorbirea este imperfecta, pronunia prezint diferite tulburri, iar inteligibilitatea este redusa. Vocabularul se limiteaz la cuvintele uzuale, iar structura gramaticala a limbii nu este nsusita si datorit a acestui fapt vorbirea este agramata. Gndirea. Rmne prin excelen concret i situaional limitndu-se la rezolvri mecanice. La nivelul dezvoltarii maxime nu depasesc mecanismele gndirii conceptuale si modurile operationale care caracterizeaza gndirea copilului de 7 ani. De asemenea, nu reusesc sa nteleaga relatiile spatiale si nu pot sa achizitioneze notiunea de numar. Activitatea. Este ntotdeauna foarte imatura si labila, imaginile parentale constituie singurul lor sistem de referinta, singura experienta relationala de unde si infantilismul accentuat marcant. Ei au o mare nevoie de securitate si prezinta conduite reactive la o situatie de abandon, iar pe acest fond se pot dezvolta structuri mintale obsesionale. Comportamentul. Este dominat de emotivitate, nsa este ntotdeauna necontrolat. Numeroase comportamente aberante ale acestor persoane nu sunt dect reacii de insecuritate si furie sau tentative de a evita o situaie de esec. Afectivitatea. Fondul afectiv este alctuit din puerilism si vanitate, reacii ostile frecvente, trsturi care fac foarte dificila integrarea sociala. Atenia si memoria. Atenia este caracterizata prin instabilitate, nsa atunci cnd e interesat pentru scurta vreme subiectul se poate concentra, memoria este de obicei diminuata nsa poate fi n unele cazuri exceptionala, ceea ce a dus la denumirea acestor persoane cu hipermnezie de idioti savanti sau imbecilii prodigiosi ceea ce nseamna si o dizarmonie n dezvoltarea intelectuala (rein sute de rnduri dintr-o carte dup o singura lectur sau ascultare). Din categoria imbecililor prodigiosi mai fac parte: - calculatorii care pot fi si ei mpartiti n cei care fac operaii de adunare, nmulire, mprire cu o rapiditate deosebita ntrecnd calculatoarele electronice; - cei care au o nclinatie remarcabila pentru desen (vestitul Raphael al pisicilor); - cei cu aptitudini muzicale deosebite (reproduc dup ureche melodii foarte lungi si complicate); - cei cu simt olfactiv foarte dezvoltat care pot discrimina cu usurinta diverse mirosuri. ncadrarea sociala si familiala. Handicapul sever este incapabil de a se autoconduce n relatiile cu lumea si cu el nsusi, de aceea el trebuie asistat permanent, avnd nevoie de o tutela si o supraveghere constant.Cu toate acestea ei pot sa fie educai sa se alimenteze singuri, pot efectua o serie de munci simple sub supraveghere.

Deficienta mintala de gradul III (numita idiotia) sau deficienta de intelect profund. Are un QI sub 20-25 si o dezvoltare psihica corespunztoare vrstei normale de pn la 3
ani. Muli autori considera ca aceti deficieni nu sunt capabili dect de utilizarea reflexelor conditionate. Ei nu-si nsusesc limbajul dect n forme simple. Idiotul este incapabil sa se autoconduca, sa se apere de eventualele pericole si chiar sa se hraneasca autonom. Prezinta malformatii craniene, microcefalii, hidrocefalii, hipertelorism, anomalii dentare, lordoze, cifoscolioze.

Slaba rezistenta la infecii explica mortalitatea ridicata a acestor deficieni. Media lor de vrsta este de 19 ani fata de a imbecililor care este de 26 ani. Motricitatea. Structura psihomotric este rudimentar, nedifereniat i nu const dect n balansri uniforme, contorsiuni, grimase si impulsuri motrice subite. ntreaga viata afectiva rmne legata de instincte primitive brutale, de aderenta narcisica la corp si la zonele sale erogene. Integrarea sociala n funcie de dezvoltarea psihic. Din punct de vedere al integrrii sociale putem distinge idioia complet si idioia parial. Idiotul complet nu prezint dect instincte de conservare. Este fr limbaj, scoate sunete nearticulate, ipete, uneori ecolalie. Comportamentul su este alctuit din acte pur reflexe. Inactivitatea sa globala este ntrerupta de impulsuri violente sau de crize, iar afectivitatea rmne la nivel pur autoerotic (masturbare, bulimie). Idiotul incomplet prezint o afectivitate uneori chiar cu o tendin ctre anturaj, ceea ce face posibila dresarea funciilor sale vegetative si motrice. n limbaj nsa nu poate depi monosilabele.

Trsturi de specificitate ale deficienilor de intelect. Au rezultat deja o serie de caracteristici n raport de gravitatea deficientei. La acestea se adaug si un grup distinct de manifestri cuprins sub denumirea de specificitate. Cele mai semnificative sunt urmtoarele: 1. Rigiditatea. Constituie cea mai evidenta trstur ce se manifesta n toate activitile desfurate de deficientul de intelect si n special, n cele de cunoatere. J.S. Kounin considera aceast trstur ca fiind o particularitate definitorie a debilului mintal. Se tie c adultul are un numr mai mare de regiuni psihologice fa de copil ns graniele dintre aceste regiuni devin tot mai rigide pe msura naintrii n vrst. Rigiditatea acestor regiuni si a granielor dintre ele limiteaz transferul funcional si schimbul ntre teritoriile nvecinate ceea ce determina o inerie la nivelul ntregii activiti psihice. La deficienii de intelect aceste regiuni sunt foarte rigide nepermind schimbul funcional normal dintre ele, corespunztor vrstei cronologice. Ulterior termenul a fost extins, unii autori folosind sintagme ca rigiditatea gndirii, a memoriei, a limbajului, a comportamentului. A.R. Luria a folosit termenul de inerie patologic pentru a arata c activitatea este deficitar, ceea ce nu permite o relaionare riguroasa ntre diferitele regiuni ale creierului, cu consecine n desfurarea funciilor psihice dominate de inerie. 2. Vscozitatea genetic. Este o alta trstur specific, introdusa de B. Inhelder care a pornit de la ideea ca debilul nu poate atinge stadiul gndirii formale. El nu poate recupera ntrzierea n propria constructie, ceea ce-l face sa atinga doar stadiul operatiilor concrete si sa ramna centrat o perioada mai lunga de timp dect normal la nivelul punctelor fixate anterior. n plan psihic are loc o dezvoltare lenta sau se produce stagnarea fara ca individul sa poata atinge stadiile superioare. Astfel, dezvoltarea ramne neterminata ducnd la dificultati n achizitiile instrumentale si de adaptare. L.S. Vgotski este de parere ca pe baza vscozitatii genetice handicapatului de intelect este obligat sa se ncadreze n zona proximei dezvoltari ceea ce nseamna ca dezvoltarea subiectului este limitata n raport de gravitatea deficientei. 3. Heterocronia. Se extinde n toate palierele dezvoltarii psihice ale deficientului de intelect. Termenul este introdus de R. Zazzo, care a constatat ca debilul se dezvolta diferit de la un sector la altul din punct de vedere psihologic. n cazul deficitului de intelect heterocronia cea mai evidenta apare ntre dezvoltarea fizica si cea mintal a, ntre dezvoltarea somatica si cea cerebrala. Aceasta nseamna ca diferitele functii psihice nu se dezvolta n mod echilibrat, fapt relativ valabil si pentru omul normal. La normali, nsa se creeaza un decalaj usor la nivelul unor functii, dar (unii au o

memorie vizuala mai buna n timp ce altii poseda o memorie auditiva) acest decalaj poate fi recuperat atta timp ct dezvoltarea unei functii stimuleaza si evolu tia alteia. La debilul mintal dezvoltarea unei functii nu doar ca nu stimuleaza evolutia alteia, dar se poate realiza chiar n detrimentul celorlalte functii. 4. Fragilitatea constructiei personalitatii. F. Fau pornind de la ideea ca vscozitatea genetica si pune amprenta n orice situatie asupra conduitei debilului mintal, dovedete c atunci cnd solicitarile depasesc posibilitatile de raspuns, apare aceasta caracteristica numita fragilitatea constructiei personalitatii. Fragilitatea poate fi disociata (manifestari de duritate, impulsivitate si lipsa de control) sau mascata (ce apare la debilii care traiesc ntr-un mediu securizat facnd posibila disimularea trasaturilor negative). 5. Fragilitatea si labilitatea conduitei verbale. Descrisa de E. Verza, const n neputina handicapatului de a exprima logico-gramatical coninutul situaiilor semnificative, neputina de a se menine la nivelul unui progres continuu i de a-si adapta conduita verbala la schimbrile ce apar n diverse mprejurri. Mai mult, subiectul poate vorbi relativ bine la un moment dat ca ulterior, chiar la intervale mici de timp, sa manifeste dereglaje accentuate. Subiectul este dependent de dispoziiile ce le are i de influenta unor factori din mediul nconjurtor, adeseori nesemnificativi. n plan semantic, este prezent srcia de idei, un dezacord ntre ceea ce exprim i realitate, ca i o nelegere simplificat sau trunchiat a ideilor vehiculate.

Sindroamele deficientei de intelect

Sindromul Down. Acest sindrom a fost descris n anul 1866 de Langdon Down i se
caracterizeaz prin triada: dismorfie particular, ntrziere mintal i aberatie cromozomial. Aceste persoane au capul mic, prezint brahicefalie, faciesul este rotund, aplatizat cu absenta aproape completa a pometilor si ridicaturilor orbitare. Roseata obrajilor si a vrfului nasului i da aspectul de fata de clovn. Prezint, de asemenea, o plasare laterala a ochilor, gura lor este mica, cu fisuri comisurale, permanent ntredeschisa, dintii neregulat implantati, cariati, inegali, limba fisurata, cu aspect lat sau ngust si ascutit, urechi mici, nelobulate, asimetrice. Gtul este scurt, toracele este largit la baza, cu lordoza n pozitie seznda. Minile sunt mici si scurte, late si cu degete divergente. Picioarele sunt scurte, cu degete mici. Mongolianul (mai este numit si mongoloid) este lent, apatic, pasiv, sta ore ntregi n aceeasi pozitie sau se misca monoton.Instabilitatea psihomotorie consta n trecerea de la docilitate la aciuni de auto si heteroagresivitate. Atenia este labila la toate vrstele ngreunnd influentarea educaional. Comprehensiunea este redusa, iar memorarea mecanica si limbajul apar trziu. Majoritatea acestor subieci nu reuesc s nvee s scrie, iar desenul lor rmne rudimentar si inestetic. Vocea este rguit, monotona. Vorbirea este infantila si cu tulburri de articulaie. Gndirea este la stadiul concret si nu permite dect achiziia unor elemente cu caracter de stereotipie. Memoria este predominat mecanica si de scurta durat, reproduc cu greu si numai n prezenta situaiilor concrete. Au dezvoltat simul ritmului, le place muzica si dansul. Sunt veseli si afectuoi cu persoanele cunoscute si simt nevoia sa li se acorde o atenie similara celor din jurul lor. Manifesta mai ales comportamente imitative ceea ce presupune prezenta n preajma lor a unor modele comportamentale pozitive.

Acest sindrom mai poarta denumirea de trisomia 21 din cauza apariiei unui cromozom n plus n perechea 21, astfel nct se ajunge la 47 n loc de 46 cromozomi. Date fiind dificultile de dezvoltare, subiecii respectivi se ncadreaz n categoria de handicap sever sau profund i foarte rar n debilitatea mintala. Oligofrenia fenilpiruvic (fenilcetonuria sau boala lui Folling) . Este o tulburare metabolica ereditara, o forma grava a deficientei de intelect. Diagnosticarea se poate face de timpuriu prin analiza urinei ce conine acid fenilpiruvic. La natere copilul este normal pentru primele sptmni sau pentru primele luni. Apare apoi o iritabilitate excesiva, o instabilitate psihomotorie, uneori crize manifestate prin convulsii. Observam o ntrziere marcata n dezvoltarea motorie (sta n decubit dorsal la 1 an si merge dup 2 ani). De asemenea, o foarte accentuata ntrziere n dezvoltarea vorbirii cu debut dup 3-4 ani. De cele mai multe ori nu realizeaz dect 3-4 cuvinte nsoite de fenomenul de ecolalie. Nu depete QI de 50. Prezint balansri de trunchi dinainte-napoi. Mersul este cu pai mici si cu aplecare nainte. Are o tendin permanent de micare a minilor. La 1/3 din cazuri se nregistreaz crize epileptice. Are o subdezvoltare staturo-ponderala, prul blond depigmentat, ochii de culoare albastru deschis. Pielea este foarte sensibil si uneori, cu spargeri de vase de snge. Se ncadreaz doar n formele de handicap profund si sever. Se pot elabora unele comportamente elementare de autoservire mai ales cele bazate pe formarea reflexelor condiionate. Idioia amaurotic (sau boala lui Tay-Sachs). Aceast disfuncie are o frecven mai redus. La natere copilul d impresia de normalitate, pentru ca la 3-6 luni sa devin apatic, cu o motricitate ce nu evolueaz n mod normal. La nceput copilul este hipersensibil la lumin i la zgomote, iar mai trziu vzul se va degrada progresiv pn la orbire. El nu poate apuca obiecte, nu poate tine capul ridicat, iar mai trziu se instaleaz paraliziile si convulsiile. Manifest indiferen fata de mediul ambiant, iar pe plan psihic dezvoltarea este extrem de redusa, dar prin exerciii repetate este posibila elaborarea unor comportamente i activiti cu caracter stereotip. Boala are un caracter ereditar, de aceea apariia ei poate fi la diferite vrste, nsa durata de viata este relativ scurta. Gargoilismul. Se regsete n categoriile de deficienta de la formele cele mai uoare pn la cele mai grave. Copilul are o statura mic, cu gt si membre scurte; prezint o nfiare de btrn. Craniul are un aspect deformat prin proeminenta exagerata a regiunii occipitale. Gura este mare, cu buze groase, iar nasul are form de a. Hipertelorismul. Este caracterizat de plasarea laterala a ochilor cu distante mari ntre ei, determinnd un aspect animalic. Craniul este brahicefalic si prezint deseori anomalii ale maxilarului superior. Dezvoltarea psihica este minima. Sindromul Turner. Persoanele din aceasta categorie prezint fata rotunda, urechi late si implantate n partea de jos a craniului, spre gt care este scurt. Este caracterizat, de asemenea, de absenta semnelor sexuale. Toracele este n forma de scut cu mameloane ndeprtate. Prezint scolioza sau cifoscolioza ca si la hipertelorism si n sindromul Turner ochii sunt deprtai. Acest sindrom este ntlnit numai la femei. Sindromul Pseudo-Turner. Prezint caracteristici ce fac legtura cu sindromul descris mai sus. Este ntlnit la biei. Simptomele sunt aproape identice cu cele ale deficientei Turner clasice, prul este aspru, gura triunghiular (gura de pete), prezint strabism. Deficienta mintala este mai grav dect n Turnerul clasic.

Cretinismul endemic. Este pregnant legat de mediul de viata. Apariia acestuia se datoreaz existentei n proporie insuficienta a iodului n sol sau n ap ceea ce mpiedica producerea hormonului tiroidian cu efecte n dezvoltarea psihica si cea fizica . Metabolismul este redus si prezint imaturitate sexuala. Cretinul este scund, greoi, cu abdomenul si craniul plate, pielea uscata, glbuie si rece. Sub aspect psihic, micrile, mimica si pantomimica sunt rigide. Pot aprea tulburri mentale grave.

Bibliografie minimala
1. BINET A., -IDEILE MODERNE DESPRE COPII, BUCURESTI, E.D.P., 1975 2. POPOVICI D.V.,- DEZVOLTAREA COMUNICARII LA COPIII CU DEFICIENTE MINTALE, BUCURESTI, ED. PRO-HUMANITATE, 2000. (pg. 42 172) 3. RADU GH.,- PSIHOPEDAGOGIA DEZVOLTARII SCOLARILOR CU HANDICAP,BUCURESTI, E.D.P., 1999 4. RADU GH.,- PSIHOPEDAGOGIA SCOLARILOR CU HANDICAP MINTAL, BUCURESTI, ED. PRO-HUMANITATE, 2000 5. ROSCA MARIANA,- PSIHOLOGIA DEFICIENTILOR MINTALI, BUCURESTI, E.D.P., 1967 6. VERZA E. Psihopedagogie speciala, Bucuresti, E.D.P.,1998 7. VERZA E.F.- INTRODUCERE N PSIHOPEDAGOGIA SPECIALA SI N ASISTENTA SOCIALA, BUCURESTI, ED. FUNDATIEI HUMANITAS, 2002. (pg. 42 68) 8. ZAZZO, R., COORD. - DEBILITATILE MINTALE, E.D.P., BUCURESTI, 1979. (pg 28; 40 67; 71 108;110 135; 372 401)