Totul despre COLESTEROL

Vena ingustata prin depuneri de cholesterol Cand mergem la doctor si aflam ca avem prea mult colesterol in sange, suntem mai degraba nedumeriti decat speriati. Putini sunt cei care pot sa aprecieze corect daca valoarea comunicata reprezinta sau nu un risc pentru sanatate. Uimirea e mare, mai ales cand, in ciuda unei diete sarace in colesterol, valoarea lui se incapataneaza sa nu scada. Ce este colesterolul? Este o componenta importanta a metabolismului. El "pluteste" in sange, e preluat de celule si se localizeaza mai ales in membranele celulare. Un om "contine" aproximativ 150 g colesterol. Substanta vitala, el e folosit de organism ca material de constructie in producerea de acizi, hormoni si vitamina D. Riscul unui nivel ridicat de colesterol Colesterolul poate sa patrunda in peretii arterelor, unde de-a lungul timpului formeaza adevarate depozite. Asa apar asa-numitele "placi" de grasime (aterom), care se pot rupe brusc si pot infunda arterele. Asta e riscul ce face asa de periculoasa prezenta in exces a colesterolului. Urmarile pot fi fatale: infarct cardiac, atac cerebral, tulburari acute de circulatie a sangelui in picioare. Inchiderea brusca a arterelor coronariene poate sa duca la moartea inimii. In mod frecvent, peretii vaselor de sange, modificati datorita colesterolului, au si depuneri de calcar, ceea ce duce la sclerozarea vaselor (arterioscleroza). Fumatul, hipertensiunea si diabetul agraveaza acest proces si sporesc riscul unor complicatii in functionarea vaselor de sange. De ce depinde marimea valorii colesterolului?

Organul vietii. Sa invatam sa-i aparam sanatatea Continutul in colesterol al hranei pe care o consumam influenteaza doar in mica masura valoarea grasimii din sange. Zilnic, absorbim cam 0,5 grame, ceea ce inseamna 20-30 de procente de colesterol in sange. Ficatul tolereaza fara probleme o cantitate zilnica de 1 pana la 2 grame de colesterol. Productia de colesterol este programata prin gene. O valoare inalta a lui este, deci, in mare masura innascuta, dar sporeste sensibil prin supragreutate, lipsa miscarii si diabet. Cu toate astea, exista si sportivi supli, care nu mananca aproape deloc alimente grase si totusi prezinta valori ridicate ale colesterolului. Ce valori sunt normale? In principiu, un total de 200 mg/dl colesterol este considerat drept normal. Riscul de a evolua catre o arterioscleroza este, in cazul acesta, redus. Preventiv, valorile colesterolului trebuie masurate in fiecare an. Sangele pentru analiza se ia pe stomacul gol, ceea ce presupune sa nu fi mancat nimic, cu 5 ore inainte, si sa nu fi baut lichide cu calorii. Colesterolul "bun" si colesterolul "rau" Totalul de colesterol din sange se compune din colesterol LDL si colesterol HDL. Valorile mari de LDL sunt considerate drept "rele", pentru ca LDL-ul se depune in artere si duce la arterioscleroza. Valorile mari de HDL sunt considerate in schimb, drept "bune", pentru ca HDL-ul combate depunerile de calcar pe peretii vaselor. Cand valoarea totala a colesterolului depaseste 200 mg/dl, medicul e dator sa masoare separat valorile LDL-ului si ale HDL-ului, pentru a aprecia mai corect riscul instalarii arteriosclerozei. Nivelul de LDL mai mare de 160 mg/dl este considerat crescut, iar cel de peste 190 de mg/dl, ca periculos. Valorile HDL-ului sunt considerate prea scazute, cand coboara sub 40 mg/dl. Cand trebuie sa ne tratam?

Un factor de risc: grasimile saturate Cand nu exista dovezi despre existenta unei boli venoase, valorile mari ale colesterolului pot ramane netratate cu medicamente. Ceea ce nu mai e valabil daca exista o boala a venelor, ca de pilda ingustarea vaselor coronariene sau a arterei carotide sau cand exista alti factori de risc, ca de pilda fumat, hipertensiune, diabet sau tensiuni familiale. In lipsa lor, valorile in jurul a 200 mg/dl nu necesita tratamente dure medicamentoase. Dar daca exista riscul ca starea de sanatate sa se agraveze, pe durata a zece ani, in proportie de 20-40%, se recomanda tratamentul cu medicamente. In principiu, specialistii apreciaza ca, aproape intotdeauna, circa 20-40% dintre cei ce prezinta exces de colesterol ajung in timp de 10 ani la suferinte grave ale vaselor de sange. Un risc ce da simtitor inapoi, daca nivelul colesterolului scade cu circa o patrime. Fiti activi! Un mod sanatos de viata ne poate ajuta sa scadem nivelul prea ridicat al colesterolului, cu circa 20 de procente. Aproape la fel de mult ca si atunci cand apelam la medicamente. Trei factori sunt deosebit de importanti: Miscarea: cel putin 30 de minute pe zi de mers alert, de alergat sau de mers pe bicicleta. Normalizarea greutatii corporale: kilogramele in plus cresc nivelul colesterolului. De aceea, slabitul este absolut necesar. Indexul masei corporale (BMI) ar trebui, in mod ideal, sa se afle sub 25 kg/m2. El se calculeaza in felul urmator: greutatea in kilograme se imparte la patratul inaltimii in metri. De exemplu, un barbat de 90 de kilograme si cu o inaltime de 1,76 cm are un BMI egal cu: 90 kg: 1,76 x 1,76 = 29 kg/m2. Alimentatie corecta: o hrana sanatoasa se compune din alimente bogate in fibre, sarace in colesterol, deci cu putine grasimi saturate. Consumul alimentelor fripte sau prajite trebuie interzis, la fel ca si carnea grasa, mezelurile si lactatele cu continut sporit de grasimi. De mai multe ori pe zi trebuie consumate fructe, legume si cereale complete. Sunt admise si uleiul de masline, de rapita si fructele cu coaja tare.
Remedii naturale impotriva excesului de colesterol Consumati fibre!

Fulgii de ovaz sunt o sursa excelenta de fibre solubile, care tapiseaza intestinul cu un soi de gel si reduce absorbtia grasimilor ingerate. Consumul in fiecare dimineata a unui bol cu fulgi de ovaz, amestecati cu iaurt degresat, produce un efect hipocolesterolemiant semnificativ.

Prunele, fasolea uscata, vinetele si sparanghelul sunt, de asemenea, surse bune de fibre solubile. Boabele de mustar, inghitite cu apa, antreneaza o scadere a LDL-ului de circa 7%. Suc de portocale la micul dejun. Proaspat stors, sucul de portocale ingerat dimineata are un efect benefic asupra echilibrului lipidic. Intr-un studiu recent, persoanele carora li s-a cerut sa bea trei pahare de suc pe zi au inregistrat o scadere a valorilor colesterolului de 21%. Beti sucul la maximum 5 minute dupa ce l-ati stors, pentru ca lumina zilei distruge vitamina C. Atentie la painea industriala! Nu este chiar asa de lipsita de lipide pe cat se spune. In ea sunt adaugate grasimi, cel mai adesea sub forma de ulei hidrogenat, pentru a-i ameliora gustul si a-i prelungi durata de conservare. Peste, pentru Omega 3. Substitut ideal pentru carne, pestele, mai ales cel oceanic, contine acizi grasi Omega 3, care duc la scaderea colesterolului "rau". Ideal ar fi sa mancam de trei ori pe saptamana - de preferinta macrou, ton, somon proaspat, sardele in conserva.

Ulei de peste - se iau doua capsule de 1000 mg pe zi. Contin formele cele mai active de acizi grasi Omega 3. Ceapa rosie. Este bogata in sulf, care creste nivelul colesterolului "bun", si inquercetina, un antioxidant care combate LDL-ul. Ceapa rosie isi datoreaza culoarea flavonoidelor, de asemenea benefice pentru organism. Semintele de in. Sunt o sursa bogata de Omega 3 si de fibre solubile. Dupa ce sunt date prin rasnita de cafea, amestecati-le cu iaurt si cu cereale, la micul dejun. Un studiu realizat recent in Olanda a dovedit ca inul - 2 linguri de seminte pe zi - duce la scaderea colesterolului cu aproximativ 18%! Mestecati-le bine, caci nefaramitate suficient, strabat tubul digestiv fara a-si delivra continutul. Consumati grasimi "bune" Uleiul de masline. Numeroase studii au dovedit ca el scade valorile LDL-ului (colesterolul rau) si le creste pe cele ale HDL-ului (colesterolul bun). E suficient sa consumam 2 linguri de untdelemn de masline pe zi, pentru a scadea nivelul

colesterolului, in mod semnificativ, intr-o singura saptamana. Utilizati-l cat mai frecvent, atat la gatit, cat si in preparatele netrecute prin foc. Fructe cu coaja tare. Sunt foarte bogate in grasimi nesaturate, deci si in Omega 3. Mai ales nucile si migdalele produc scaderea colesterolului. Mancati in fiecare zi un pumn de fructe, pe post de desert, inlocuind prajiturile. Dar nu exagerati, pentru ca sunt bogate in calorii. Cruce, peste grasimile rele Renuntati definitiv la alimentele ce contin grasimi saturate, principala sursa de colesterol: mezeluri (cu exceptia suncii slabe), carne grasa de porc, vita, oaie, branzeturi grase si fermentate. Daca nu puteti renunta la carnea rosie, alegeti vanatul. Carnea de cerb, de mistret sau de caprioara e mult mai putin grasa decat cea de vita. Ca sa se inmoaie, marinati-o 48 de ore, inainte de a o consuma. Alegeti produse lactate usoare: lapte degresat, branza de vaci, iaurt fara grasimi.

Un paharel de vin. Alcoolul - indiferent sub ce forma - creste nivelul colesterolului bun, cu conditia sa fie baut moderat. Ceea ce inseamna: un pahar pe zi pentru femei si doua pahare pentru barbati. Printr-un "pahar" se intelege 25 ml alcool tare, 125 ml de vin si 250 cl bere. Daca depasiti aceste doze, neajunsurile sunt mai mari decat beneficiile. Vinul rosu are avantajul ca furnizeaza anti-oxidanti extrem de benefici pentru inima. Usturoiul. Incercati sa consumati in fiecare zi cel putin un catel de usturoi. Bulbii contin un compus al sulfului numit alicina, care raspandeste un miros neplacut, dar scade semnificativ colesterolul.
O bautura anti-colesterol Pentru a prepara o bautura anti-colesterol, varsati o cana de lapte de soia in bolul mixerului, adaugati doua linguri de seminte de in inmuiate in prealabil, si cateva fructe rosii, proaspete sau congelate. Mixati toate ingredientele. Proteina din soia si semintele de in fac sa scada nivelul colesterolului rau si il ridica pe cel bun, in vreme ce fibrele continute in fructele rosii duc la scaderea valorilor generale ale colesterolului.

Alte metode de scadere a colesterolului

Un tratament naturist deosebit de eficient pentru reducerea colesterolului este uleiul de germeni de porumb, cu conditia ca acesta sa fie utilizat in stare naturala, deoarece prin prajire sau fierbere isi pierde proprietatile curative. In consecinta, il puteti folosi cu succes atat la salate, precum si la mancaruri gatite, dar in acest caz uleiul se va adauga la sfarsit, dupa prepararea lor prin fierbere. Un asemenea ulei se produce si in tara la noi, de catre Fabrica de ulei "Horea" din Oradea. De trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, se inghite cate o lingurita cu boabe de mustar (se gasesc la Plafar). Le puneti pe limba si le luati ca pe medicamente, cu apa, fara a le zdrobi. Dupa circa trei saptamani, colesterolul va ajunge la normal, iar dupa circa 4 luni, si lipidele din sange se normalizeaza. Un foarte bun remediu naturist este ceaiul de ventrilica. Se beau doua cani pe zi, infuzie preparata din o lingurita la cana. Nu in ultimul rand, consumati f.f. multa salata verde, dar de la tarani, netratata cu ingrasaminte chimice. Daca nu va place salata, preparati-va o tinctura din ea: in 1/2 litru alcool rafinat de cereale (50gr.) se pun 300-400 g frunze foarte verzi si mijlocii ca marime (nu capatani ingrasate artificial). Se lasa sapte zile la macerat, scuturandu-se din cand in cand. Se filtreaza si se iau cate 30 de picaturi, de trei ori pe zi, diluate cu ceai de ventrilica sau patlagina. Cumparati lamai de marimea unui ou maricel. In fiecare zi, taiati una in jumatate. O parte o stoarceti intr-un pahar, cealalta o taiati marunt si o puneti la fiert in 1/4 l apa + o lingurita de zahar. Se lasa sa fiarba la foc mic pana cand coaja se inmoaie, dupa care se ia, se scurge bine si se amesteca cu sucul pus in pahar. Continutul se imparte in jumatate. O parte se ia dimineata, cu o jumatate de ora inainte de masa, cealalta se ia cu o jumatate de ora inainte de masa de pranz. Urmati reteta doua-trei luni, apoi mergeti la control. Un tratament folosit din batrani: reteta cu bob (Vicia faba). Se fierb 30 de bobi, se decojesc si se consuma cu 30 de minute inainte de masa de pranz. Cura dureaza o saptamana. Rezultatul e uimitor. CE SUNT TRIGLICERIDELE? Trigliceridele sunt o form de grsime n snge. Ele sunt principalele componente ale uleiului vegetal i ale uleiurilor animale. Trigliceridele sunt formate dintr-o molecul de glicerin combinat cu trei acizi grai i constituie cea mai mare parte a grsimii digerate de oameni.

Cei care sunt gsii cu valori mari ale trigliceridelor au adesea si un nivel ridicat de colesterol total. Persoanele cu nivelul de trigliceride mare (peste 200 mg/dl) au un risc crescut de boli cardiovasculare. Persoanele cu diabet sau care sunt obeze sunt, de asemenea, susceptibile de a avea trigliceride ridicate. Trigliceridele sunt prezente n snge i n plasm, iar in asociere cu colesterolul formeaz lipidele plasmatice. TRIGLICERIDELE DIN PLASM Trigliceridele din plasm sunt derivate din grsimi provenite din alimente precum hidraii de carbon. Caloriile ingerate la o mas i care nu sunt arse sau utilizate imediat de ctre esuturi, sunt transformate n trigliceride i transportate ctre celule pentru a fi stocate sub form de grsime. Hormonii regularizeaz eliberarea de trigliceride din grsimea din esuturi, astfel nct acestea s satisfac nevoile de energie dintre mese ale organismului. Dar dac nu ardem suficient energietrigliceridele se vor aduna n numr mare n organism. Pentru c trigliceridele i colesterolul nu se pot dizolva n snge, acestea circul prin tot corpul dumneavoastr, cu ajutorul unor proteine care transport lipidele. CUM DUNEAZ NIVELUL MARE AL TRIGLICERIDELOR? Excesul de trigliceride plasmatice se numete hipertrigliceridemia. Trigliceridele mari pot fi i o consecin a altor boli, cum ar fi diabetul zaharat netratat. Ca i n cazul colesterolului, creterea trigliceridelor poate fi detectat prin msurtori. Medicul dumneavoastr va verifica de obicei nivelul trigliceridelor ca parte a unui test ce implic i controlul nivelului colesterolului. Trigliceridele n numr ridicat pot contribui la ngroarea arterelor (ateroscleroza), fapt care crete riscul de accident vascular cerebral, atac de inim i alte boli cardiace. O alt boal cauzat de creterea nivelului trigliceridelor este pancreatita. NIVELURI ALE TRIGLICERIDELOR, DUP "The American Heart Association": Trigliceride - nivel normal: mai putin de 150 mg/dl Trigliceride - nivel ridicat, dar nu foarte grav: de la 150 la 199 mg/dl Trigliceride - nivel nalt: de la 200 la 499 mg/dl Trigliceride - nivel foarte mare: de la 500 mg/dl sau mai mult CUM REDUCEI NIVELUL TRIGLICERIDELOR? Dac n urma unui control medical ai observat c avei nivelul trigliceridelor ridicat, ar fi bine s cerei sfatul medicului pentru reducerea acestuia. Iat n continuare o list succint cu sfaturi ce ar putea s v ajute spre a diminua nivelul trigliceridelor: - Dac suntei supraponderali, cel mai bun tratament pentru trigliceride este s reducei consumul de calorii . Nu v lsai

nelai de diverse diete ce se anun spectaculoase dac acestea nu conin o diminuare a numrului de calorii. - Reducei consumul de grsimi saturate, excludei prjelile din dieta dv. - Renunai la buturile alcoolice! Chiar i cantiti mici influeneaz evoluia nivelului de trigliceride. - Mncai fructe, legume i produse lactate cu grsime puin . - Facei sport cel puin 30 minute pe zi i valoarea trigliceridelor va scdea. - Evitai zahrul dac vrei s reducei nivelul trigliceridelor. - Persoanele cu un grad ridicat de trigliceride ar trebui s evite uleiurile i grsimile. Margarina trebuie eliminat din alimentaie. - Consumai grsimi sntoase, precum cele prezente n macrou, pstrv, hering, sardine, somon i ton alb pentru c grsimea petelui este bogat n acizi grai Omega-3. Nu prjii petele, ci consumai-l fiert ori la grtar. Grsimile sntoase nu cresc numrul trigliceridelor. - Evitai cele mai concentrate surse de colesterol, precum carnea, glbenuurile de ou i produsele din lapte. - Asociaia american "The American Heart Association" a fcut cunoscut c o diet bogat n carbohidrai poate conduce la niveluri foarte ridicate ale trigliceridelor. Aadar, renunai la consumul mare al carbohidrailor, dac suntei obinuii astfel. - Nu fumai!

Atenie la trombocite!.
Autor: Dr Dana Tinic06 Iun 2011 - 21:00

Trombocitele sunt celule ale sangelui care indeplinesc o functie importanta asigurarea hemostazei (oprirea sangerarii). Alaturi de trombocite, in compozitia sangelui mai sunt hematiile (eritrocitele sau globulele rosii) si leucocitele (celulele albe, cu rol esential in apararea organismului). Totusi, daca hematiile (al caror deficit produce anemie) sau leucocitele (implicate in imunitatea organismului) sunt mai prezente in perceptia publica, multa vreme existenta trombocitelor a fost ignorata sau minimalizata. Trombocitele au ajuns in atentia noastra pe masura ce s-au aflat mai multe lucruri despre fenomenul trombozelor, despre

raspandirea si gravitatea lor, despre implicarea acestora in bolile cardiovasculare si necesitatea prevenirii lor. Se formeaza in maduva Trombocitele (al caror nume provine de la tromb sau cheag), denumite si plachete sanguine, sunt niste celule in forma de disc foarte mic, cu diametrul de 1-4 micrometri (in comparatie, o hematie are 6-8 micrometri, iar leucocitele sunt si mai mari). Trombocitele se formeaza in maduva osoasa, provenind dintr-o celula mare, numita megacariocit, care se fragmenteaza ulterior in maduva sau in sange in sute de plachete. Productia de trombocite este reglata de un hormon numit trombopoetina, sintetizat in ficat. Trombocitele traiesc in jur de zece zile si, in majoritate, sunt distruse in splina. In sange se gasesc intr-o concentratie de 150.000-300.000-450.000/mm cub. Aproximativ o treime din trombocite sunt depozitate in splina, chiar mai multe daca splina este marita. Ce rol au Trombocitele nu au nucleu si nu se pot reproduce, dar contin cantitati mari de proteine, enzime, hormoni, calciu ionic etc., care contribuie la indeplinirea rolului lor fiziologic. De exemplu, trombocitele produc un factor de crestere, care stimuleaza multiplicarea si dezvoltarea celulelor endoteliale (care formeaza peretele intern al vasului de sange) sau dezvoltarea musculaturii netede vasculare, contribuind astfel la repararea peretilor vasculari. Membrana trombocitului are un invelis glicoproteic, care impiedica aderarea de endoteliul normal al vaselor, dar asigura aderarea la zonele lezate ale peretelui. Trebuie precizat ca endoteliul normal sintetizeaza la randul sau substante care inhiba activitatea si aderarea trombocitelor, impiedicand astfel fenomenul de tromboza. In cazul in care acesta este lezat, mai ales la contactul cu fibrele de colagen din peretele vascular, trombocitele sufera niste transformari: ele isi maresc dimensiunile, capata o forma neregulata, elibereaza granule ce contin factori activi si adera la locul lezat. Ele elibereaza o substanta, numita Tromboxan A2, care activeaza si trombocitele din jur, facandu-le sa adere la trombocitele activate anterior. In acest fel se formeaza dopul plachetar. Cum se formeaza cheagul de sange Daca ne referim la mecanismul hemostazei, formarea dopului plachetar este urmata de aparitia trombului, prin procesul de coagulare, in care trombocitele intervin de asemenea. Trombul este alcatuit din fibrina si formarea sa se face prin activarea unui sistem complex, alcatuit din mai multi factori de coagulare. Procesul urmareste sa activeze protrombina in trombina, pentru ca

aceasta sa transforme in final fibrinogenul (o proteina din plasma) in fibrina. Reteaua de fibre de fibrina se ataseaza strans de trombocitele din dopul plachetar si formeaza astfel cheagul de sange. Ulterior, trombul se retracteaza si elimina cea mai mare parte din lichidul continut, devenind mai stabil, fenomen in care trombocitele intervin de asemenea. Ateroscleroza Din pacate, deseori, activarea trombocitelor nu se face doar in conditiile unei hemoragii. Orice modificare a peretelui vascular, de exemplu, inflamatie, infectie si mai ales placa aterosclerotica favorizeaza dezvoltarea unui tromb, care in timp va contribui la ingustarea diametrului vasului, iar tesutul va suferi din cauza scaderii fluxului de sange daca il iriga. Daca apare un blocaj, mai ales in lipsa unei circulatii colaterale, se ajunge la necroza, la moartea tesutului respectiv. Asa se intampla, de pilda, in infarctul miocardic, in accidentul vascular sau in cangrena membrelor din arteriopatia cronica obstructiva. In plus, instabilitatea placii va favoriza desprinderea unor fragmente de tromb, care pot calatori la distanta, blocand alte teritorii vasculare. Mecanismul descris este valabil in special in formarea trombilor pe artere, procesul fiind favorizat de cresterea colesterolemiei, diabet, hipertensiune arteriala, fumat si mostenirea genetica. Tromboza venoasa In cazul trombilor venosi, desi este uneori prezenta o leziune a peretelui vascular, rolul esential este reprezentat de incetinirea vitezei de curgere a sangelui. In felul acesta, aportul de oxigen catre celulele peretelui vascular scade si acestea se activeaza, inducand procesul de coagulare a sangelui. Trombii formati pe venele profunde ale membrelor inferioare (care reprezinta cea mai frecventa forma de tromboza venoasa) prezinta un real pericol, deoarece ajunsi in sange calatoresc spre inima si intra in plaman prin artera pulmonara, blocand fluxul de sange la un anumit nivel si determinand o trombembolie pulmonara. Aceasta este o afectiune grava, care poate pune in pericol viata. Tratament Trebuie precizat ca trombii au compozitie diferita: cei arteriali sunt formati in proportie mai mare din trombocite, iar cei venosi mai ales din fibrina si hematii. De aceea si medicamentele folosite in tratarea si prevenirea lor sunt diferite. Astfel, in prevenirea trombilor arteriali, in care predomina trombocitele se folosesc antiagregantele plachetare, desi in tratarea unui eveniment acut se recurge la anticoagulante sau fibrinolitice. Cel mai folosit antiagregant plachetar, utilizat in intreaga lume, este banala aspirina, administrata de obicei in doze de 75-100 mg/zi (maximum 325 mg/zi). Dozele mai mari nu au efecte superioare, dar sunt insotite de reactii secundare, in special la nivel gastro-intestinal. In prevenirea si tratarea trombozelor venoase, in care trombii sunt formati in special din fibrina, se recurge la anticoagulante, iar in cazuri mai

grave de tromboza la medicamente fibrinolitice. Anticoagulantele se administreaza un timp prelungit, la recomandarea medicului, pe cale injectabila sau orala. Trombocitopenia Trombocitopenia reprezinta scaderea numarului de trombocite din sange. Ea este uneori asimptomatica, fiind depistata la un examen de laborator. Alteori se manifesta prin tendinta la sangerare, cu formare de echimoze sau petesii (puncte rosii mai ales pe membrele inferioare), sangerare prelungita in cazul unor rani, sangerari nazale sau gingivale, prezenta de sange in scaun si urina, menstruatii abundente. Sangerarea apare cand trombocitele scad sub 50.000/mmc, la mici traumatisme, dar daca scad sub 10.000-20.000/mmc, hemoragiile pot aparea si spontan. Trombocitopenia se poate produce prin diferite mecanisme. Un prim exemplu este sechestrarea trombocitelor intr-o splina marita din diferite cauze. In mod normal, o treime din trombocite sunt depozitate in splina, de unde sunt folosite la nevoie, dar cand splina se mareste creste si procentul de trombocite retinute, care poate ajunge pana la 90%. Scaderea productiei medulare de trombocite apare in: leucemii sau limfoame, anemii de diverse cauze (in special in anemia prin deficit de vitamina B12 si folati), infectii virale (varicela, hepatita C, HIV, mononucleoza etc.). Unele substante toxice, alcoolismul sau chimioterapia au acelasi efect. Cresterea distructiei trombocitare apare in sarcina, in purpura trombocitopenica idiopatica (in care sistemul imun isi ataca propriile trombocite), in boli autoimune (de exemplu, lupus sau poliartrita reumatoida), in cazul administrarii unor medicamente (heparina, antibiotice, anticonvulsivante, antiinflamatoare nesteroidiene, medicamente folosite in bolile cardiovasculare etc.). De fapt, lista acestor medicamente este foarte lunga si in cazul aparitiei unei trombocitopenii inexplicabile trebuie suspectat orice medicament pe care persoana respectiva il ia. Trombocitoza Trombocitoza inseamna cresterea numarului de trombocite in sange. Ea apare in: cancere, leucemii, infectii, inflamatii cronice (lupus, poliartrita reumatoida, boala celiaca, afectiuni inflamatorii intestinale ca boala Crohn etc.), pancreatita, dupa traumatisme sau interventii chirurgicale, infarct miocardic, anemia feripriva. Desi pacientii au un risc crescut de tromboza, ei sunt de multe ori asimptomatici sau prezinta simptomele afectiunii respective. Ei pot avea: dureri de cap, ameteala, slabiciune, tulburari de vedere, dureri toracice, amorteala la nivelul mainilor si picioarelor etc. In mod paradoxal, cand trombocitele cresc foarte mult, peste 1,5 milioane/mmc, bolnavii au tendinta la sangerare. REPARAREA VASELOR. Rolul trombocitelor este foarte important pentru organism, nu doar in hemoragiile evidente, pe care le putem observa, ci mai ales in repararea rapida a unor orificii

care apar in vasele mici, fenomen care se produce literalmente de mii de ori pe zi. BOALA RARA. Purpura trombocitopenica trombotica este o afectiune mai rara, manifestata prin: anemie hemolitica, trombocitopenie, insuficienta renala, afectare neurologica si febra. Poate fi congenitala sau dobandita, este mai frecventa la femei si se trateaza prin plasmafereza (schimbarea plasmei pentru eliminarea unor elemente toxice). GENETICA. Boala von Willebrand reprezinta cea mai raspandita tulburare de coagulare si este de natura genetica. Dupa unele studii, ea afecteaza in diferite grade 0,1%-1% din populatie. In acest caz, trombocitele sunt normale, dar ele nu pot functiona, adica nu pot adera de peretele vascular lezat sau intre ele din cauza lipsei factorului cu acest nume sau a unei alterari structurale a acestuia. Se manifesta prin tendinta la sangerare: hemoragii nazale sau gingivale, hemoragii in timpul manevrelor stomatologice, menstruatii abundente sau prelungite (cu cheaguri peste 2,5 cm, nevoie de a schimba tamponul la o ora sau mai des), anemie, prezenta de sange in urina sau scaun etc.

SIMPTOME. Sindromul HELLP se manifesta prin: hemoliza (distructia hematiilor), afectare hepatica, cu cresterea enzimelor hepatice in sange si scaderea trombocitelor. Simptomele principale sunt: oboseala, stare de rau, cefalee, greata, varsaturi, dureri abdominale (in partea superioara a abdomenului), retentie de lichide (care duce la o crestere marcata in greutate), vedere incetosata, mai rar, sangerari sau convulsii. Este foarte important ca, odata aparute aceste semne, gravida sa se prezinte cat mai repede la medic, pentru inceperea tratamentului. GRAVIDE. In ceea ce priveste sarcina, 5% dintre gravide prezinta trombocitopenie, care nu este de obicei periculoasa. In alte cazuri insa trombocitopenia apare in cadrul sindromului HELLP. Acesta este un sindrom de cauza necunoscuta, care apare in trimestrul III de sarcina (uneori si mai devreme) sau in prima saptamana dupa nastere, fiind intalnit cu o frecventa de 12/1.000 sarcini, dar la 10%-20% dintre gravidele cu preeclampsie sau eclampsie (eclampsia este o complicatie care apare in timpul sarcinii si se caracterizeaza prin hipertensiune arteriala, prezenta de proteine in urina, edeme si convulsii).

Leucocite (numarul de celule albe) sange

Descriere Leucocitele se impart in doua grupe principale: granulocite si a-/nongranulocite. Granulocitele sunt denumite astfel datorita prezentei in citoplasma de granulatii distincte si se identifica trei tipuri de granulocite in functie de afinitatile de colorare pe frotiul de sange colorat Wright: neutrofile, eozinofile si bazofile. De asemenea, aceste celule sunt denumite si leucocite polimorfonucleare datorita nucleului multilobulat. Nongranulocitele care constau din limfocite si monocite nu contin in general granulatii citoplasmatice distincte si au nucleul nonlobulat, fiind denumite si leucocite mononucleare. Formula leucocitara - consta in diferentierea numarului total de leucocite circulante in cele cinci tipuri de leucocite, exprimate procentual si respectiv in numar absolut, fiecare dintre acestea indeplinind o functie specifica. Actualmente este de preferat raportarea fiecarui tip de leucocite in valori absolute. Formula leucocitara este efectuata automat de catre analizor. Exista anumite situatii insa in care este necesara efectuarea manuala a formulei leucocitare: numar de leucocite prea mic/prea mare, prezenta de celule anormale semnalizata de analizor prin anumite mesaje de avertizare/chiar esecul analizorului de a indica formula leucocitara. In aceste cazuri se efectueaza numaratoarea microscopica: frotiul de sange venos (recoltat pe EDTA; heparina poate produce deformari ale leucocitelor) sau frotiul de sange capilar. Variatiile fiziologice ale leucocitelor: - cresterea si dezvoltarea: la nou-nascuti si copii numarul de leucocite este crescut, cu scaderea treptata a valorilor, cu atingerea valorilor de la adult intre 18-21 ani; - variatii rasiale: la negrii din Africa numarul de neutrofile si monocite este mai mic, iar numarul de eozinofile mai mare; - fluctuatii diurne si de la o zi la alta: influentate de lumina; de asemenea activitatea obisnuita determina valori mai mari ale leucocitelor dupa-amiaza, dar care tind sa ramana in limite normale; - variatii climatice si sezoniere: caldura si radiatiile solare intense ar determina leucocitoza, iar rezidenta prelungita in Antarctica determina leucopenie; lumina artificiala si ultravioleta determina limfocitoza; - anoxia acuta determina neutrofilie; - in primele zile de rezidenta la altitudine crescuta apare leucocitoza asociata cu limfopenie si eozinopenie, urmate de limfocitoza si

eozinofilie usoare; - exercitiile fizice intense determina leucocitoza marcata, de obicei pe seama neutrofilelor segmentate (se datoreaza trecerii neutrofilelor marginate in circulatie), dar poate fi prezenta si limfocitoza; normalizarea survine in mai putin de o ora; gradul leucocitozei se coreleaza cu intensitatea efortului fizic si nu cu durata sa; - crizele convulsive determina cresterea numarului de leucocite; - injectiile cu epinefrina determina leucocitoza, in special neutrofilie; - atacurile de tahicardie paroxistica pot determina leucocitoza; - durerea, greata, varsaturile, anxietatea pot determina leucocitoza in absenta infectiei, prin redistribuirea celulelor marginate spre circulatie; - anestezia cu eter determina leucocitoza, iar narcoza cu compusi barbiturici de obicei scade numarul de leucocite; - in perioada ovulatorie poate aparea leucocitoza usoara si eozinopenie; - in sarcina apare leucocitoza usoara, iar neutrofilia se accentueaza odata cu apropierea termenului; de asemenea, in timpul travaliului apare neutrofilie uneori pronuntata, cu normalizarea valorilor dupa 4-5 zile si asociata cu eozinopenie. Majoritatea variatiilor fiziologice se explica prin stimularea cortexului adrenal. Administrarea de cortizon si hidrocortizon se asociaza cu neutrofilie (datorata probabil scaderii efluxului din sange si cresterii eliberarii medulare), urmata de eozinopenie si limfopenie. Recomandari pentru determinarea leucocitelor: - evaluarea infectiilor, inflamatiilor, necrozelor tisulare; - intoxicatii; - alergii; - boli mieloproliferative si limfoproliferative acute si cronice; - tumori maligne; - depresia medulara (iradiere, medicamente citotoxice, imunosupresoare, antitiroidiene etc.). Leucocit De la Wikipedia, enciclopedia liber

Imagine la microscopul electronic a sngelui uman normal. Pe lng leucocitele cu form neregulat, se pot observa i hematii. Leucocitele, sau celulele albe, sunt celule ale sistemului imunitar care apr organismul de boli infecioase i corpuri strine. Exist mai multe tipuri de leucocite, toate fiind produse de celule din mduva osoas. Leucocitele se gsesc n tot corpul, inclusiv n snge i n sistemul limfatic.[1] Valorile normale ale numrului de leucocite sunt diferite la adul i fa de copii. n mod normal, la adultul sntos, ntr-un litru de snge exist ntre 410 9 i 11109 leucocite, alctuind aproximativ 1% din snge. [2] Numrul anormal de leucocite din snge este deseori un semn de boal. Creterea numrului de leucocite peste valorile normale se nume te leucocitoz. Aceasta este frecvent ntlnit n infec ii, dar i n alte boli, printre care bolile neoplazice (leucemii, limfoame sau alte tipuri de tumori maligne). Scderea numrului de leucocite sub valorile normale se numete leucopenie i poate s apar n diverse boli cum sunt unele infec ii virale, aplaziile medulare etc. Proprietile fizice ale leucocitelor, precum volumul, conductivitatea i granularitatea se pot schimba din cauza prezen ei celulelor imature sau ale leucocitelor maligne la leucemie. Valorile normale Numarul de celule albe: La adult: 4000-10000/L sau 4-10109/L La copii: valori mai mari decat la adulti, diferite in functie de

varsta. Valori critice numar de leucocite <500/L, respectiv >30000/L6. Variatii fiziologice Numarul de celule albe: * cresterea si dezvoltarea: la nou-nascuti si copii numarul de leucocite este crescut, cu scaderea treptata a valorilor, cu atingerea valorilor de la adult intre 18-21 ani; * variatii rasiale: la negrii din Africa numarul de neutrofile si monocite este mai mic, iar numarul de eozinofile mai mare; * fluctuatii diurne si de la o zi la alta: influentate de lumina; de asemenea activitatea obisnuita determina valori mai mari ale leucocitelor dupa-amiaza, dar care tind sa ramana in limite normale; * variatii climatice si sezoniere: caldura si radiatiile solare intense ar determina leucocitoza, iar rezidenta prelungita in Antarctica determina leucopenie; lumina artificiala si ultravioleta determina limfocitoza; * anoxia acuta determina neutrofilie; * in primele zile de rezidenta la altitudine crescuta apare leucocitoza asociata cu limfopenie si eozinopenie, urmate de limfocitoza si eozinofilie usoare; * exercitiile fizice intense determina leucocitoza marcata, de obicei pe seama neutrofilelor segmentate (se datoreaza trecerii neutrofilelor marginate in circulatie), dar poate fi prezenta si limfocitoza; normalizarea survine in mai putin de o ora; gradul leucocitozei se coreleaza cu intensitatea efortului fizic si nu cu durata sa; * crizele convulsive determina cresterea numarului de leucocite; * injectiile cu epinefrina determina leucocitoza, in special neutrofilie; * atacurile de tahicardie paroxistica pot determina leucocitoza; * durerea, greata, varsaturile, anxietatea pot determina leucocitoza in absenta infectiei, prin redistribuirea celulelor marginate spre circulatie; * anestezia cu eter determina leucocitoza, iar narcoza cu compusi barbiturici de obicei scade numarul de leucocite; * in perioada ovulatorie poate aparea leucocitoza usoara si eozinopenie; * in sarcina apare leucocitoza usoara, iar neutrofilia se accentueaza odata cu apropierea termenului; de asemenea, in

timpul travaliului apare neutrofilie uneori pronuntata, cu normalizarea valorilor dupa 4-5 zile si asociata cu eozinopenie. Scaderi Numarul de celule albe: Scaderea numarului de leucocite se numeste Leucopenie: <4000/L sau <4109/L (valorile cuprinse intre 2500-4000/L sunt considerate borderline, in timp ce valorile <2500/L sunt cert anormale) se poate datora urmatoarelor cauze: Infectii virale, unele infectii bacteriene, infectii bacteriene severe; Hipersplenism (splina marita), depresie medulara produsa de intoxicatie cu metale grele, benzen, radiatii ionizante, medicamente: chimioterapice, barbiturice, antibiotice, antihistaminice, anticonvulsivante, antitiroidiene, arsenic, diuretice, analgezice si antiinflamatorii; Boli medulare primitive: leucemie (aleucemica), anemie megaloblastica, sindroame mielodisplazice, anemie aplastica, boli congenitale (anemia Fanconi, discheratoza congenitala); boli medulare secundare: granuloame, metastaze.

Pomegranate extract de Rodie

Cresteri Numarul de celule albe: Cresterea numarului de leucocite, numita leucocitoza poate avea urmatoarele cauze: Infectiile reprezinta cauza majora de leucocitoza. Alte cauze: Hemopatii maligne; traumatisme/injurii tisulare, de exemplu interventii chirurgicale, necroze tisulare, tumori maligne (in special carcinomul bronsic), toxine, uremie, eclampsie, coma, tireotoxicoza, medicamente (cloroform, chinina, factori de crestere), hemoliza acuta, hemoragie acuta,postsplenectomie. Imunice Sun Medic

Limite si interferente Numarul de celule albe: Numar fals crescut de leucocite: prezenta de eritrocite rezistente la liza (la nou-nascuti, reticulocitoza), prezenta de eritroblasti circulanti in numar mare, trombocitele gigante (pot fi numarate ca leucocite), prezenta de crioglobuline (la temperatura camerei se formeaza cristale proteice care sunt numarate ca leucocite; dispar dupa incalzirea probei la 37C), paraproteinemia, prezenta de aglutinine la rece. Metoda folosita pentru determinarea Numarul de celule albe: Leucocitele sunt determinate de analizorul automat (sunt colorate cu o substanta fluorescenta cu afinitate pentru acizii nucleici) prin metoda de citometrie in flux cu fluorescenta utilizand LASER semiconductor.

Riscuri in Numarul de leucocite: Riscurile efectuarii acestui test sunt minimine si totusi pacientul poate lesina sau ameti in momentul introducerii acului in vena. De asemenea, locul in care a fost introdus acul poate sangera ambundent iar ulterior se poate forma o acumulare de sange, un hematom, care va rezulta intr-o vanataie. Persoanele care sunt constiente ca sufera de o afectiune care impiedica coagularea normala a sangelui trebuie sa-l informeze pe medic pentru a evita eventuale complicatii.

Fosfataza alcalina Informatii generale Fosfataza alcalina (ALP) este o enzima ce face parte din clasa hidrolazelor (ortofosfomonoesterfosfohidrolaza) si este alcatuita in principal din trei forme izoenzimatice (hepatobiliara, osoasa, intestinala), la care se adauga in timpul sarcinii o forma tranzitorie (forma placentara). Desi se poate face o evaluare rezonabila in privinta originii hepatice sau non-hepatice a cresterii fosfatazei

alcaline utilizand doar date clinice, exista simetode biochimice ce pot face diferentierea intre izoenzime1;3 . Recomandari pentru determinarea fosfatazei alcaline Determinarea fosfatazei alcaline este de obicei folosita pentru diagnosticul diferential al bolilor hepatice. Alta arie de utilizari clinice include afectiunile osoase, fiind la ora actuala singura enzima cu importanta practica pentru patologia tesutului osos, si in hiperparatiroidism. In tumorile de diverse etiologii fosfataza alcalina are valoare de marker tumoral (depistarea metastazelor hepatice sau osoase)1;5. Pregatire pacient jeun (pe nemancate)4. Specimen recoltat sange venos4. Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator 4. Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare4. Volum proba minim 0.5 mL ser4. Cauze de respingere a probei specimen intens hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian4. Stabilitate proba serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 7 zile la 4-8C; 2 luni la -20C4. Metoda - spectrofotometrica (test colorimetric)4. Valori de referinta - sunt dependente de varsta si sex4: Varsta Valori ( U/L) 0-6 luni 7-12 luni 1-3 ani 4-6 ani 7-12 ani M: 13-17 ani F: 13-17 ani M: >17 ani F: >17ani <129 <104 Factor de conversie: U/L x 0.0167 = kat/L. <449 <462 <281 <269 <300 <390 <187

Limita de detectie 0.67U/L(0.011 kat/L)4. Valorile mai mari inregistrate la copii se asociaza cu perioada de crestere osoasa. Interpretarea rezultatelor Cresteri Valori crescute de origine hepatica: cele mai marcate cresteri se intalnesc in obstructia mecanica a cailor biliare extrahepatice sau in colestaza intrahepatica: - o crestere de 10 ori in cancer de cap de pancreas, litiaza coledociana, hepatita colestatica medicamentoasa; - o crestere de 5-20 ori in ciroza biliara primitiva, carcinoame hepatice primare sau metastatice; - cresteri usoare/moderate (de 2 ori normalul) se inregistreaza in hepatita virala si ciroza; - in mononucleoza infectioasa si in infectia cu citomegalovirus pot aparea cresteri de pana la 5 ori normalul; - in ingestia cronica de alcool fosfataza alcalina poate avea valoare normala sau crescuta, sunt insa constant crescute GGT, AST si eventual bilirubina 5; - valori crescute mai pot aparea in bolile hepatice de cauza infiltrativa (sarcoidoza, tuberculoza, amiloidoza, abcese) 1. Valori crescute de origine osoasa: hiperparatiroidism; hipertiroidism; boala Paget; metastaze osoase; tumori osoase; osteomalacie, rahitism; in evolutia fracturilor multiple1. Valori crescute de origine placentara: apar in saptamanile 16-20 ale unei sarcini normale, crescand pana la nivelul maxim (de 2 ori normalul) la debutul travaliului5. Valori crescute de origine intestinala: in diverse afectiuni ulcerative ale tractului gastrointestinal, malabsorbtie severa, infarct intestinal. Valori crescute in neoplasme: ocazional tumorile (in special hipernefromul) pot produce o fosfataza alcalina identica sau similara cu forma placentara (izoenzima Regan)5. Scaderi hipofosfatazia familiala; hipotiroidism, cretinism; malnutritie; deficit de zinc; deficit de magneziu; femeile aflate in post menopauza cu osteoporoza care urmeaza tratament estrogenic substitutiv 1;3. Limite si interferente

Valoarea ALP interpretata izolat poate crea confuzii de diagnostic. Determinarea GGT reprezinta un test suplimentar util, pentru a confirma originea hepato-biliara a fosfatazei alcaline crescute in prezenta unor valori normale ale transaminazelor. Medicamente Cresteri Medicamente care produc colestaza: acid aminosalicilic, amitriptilina, steroizi anabolizanti, androgeni, azatioprina, benzodiazepine, carbamazepin, carbazona, clorotiazida, clorpropamida, acid clavulanic, dapsona. Medicamente care produc afectare hepatocelulara : acetaminofen, alopurinol, acid aminosalicilic, amiodarona, amitriptilina, steroizi anabolizanti, androgeni, asparaginaza, aspirina, azatioprina, carbamazepin, chenodiol, clorambucil, cloramfenicol, clorpropamida, cimetidina, ciclosporina, danazol, dantrolen, dapsona, diclofenac, dicumarol (rar), disulfiram, eritromicina, estrogeni, etionamida, gliburid (glibenclamid), saruri de aur, imipramina, mercaptopurina, metimazol, acid nicotinic, nitrofurantoin, contraceptive orale, estrogeni, etanol (exces), etionamida, fluconazol, halotan, ibuprofen, imipramina, indometacin, saruri de fier (supradozare), izoniazida, ketoconazol, inhibitori de MAO, mercaptopurina, metotrexat, metoxifluran, metildopa, naproxen, papaverina, parametadion, penicilamina, peniciline, fenotiazine, fenilbutazona, progestative, propoxifen, sulfonamide, sulfone, sulindac, tamoxifen, tolbutamida, perhexilin, fenazopiridina, fenidiona, fenobarbital, fenilbutazona, fenitoin, plicamicina (mitramicina), probenecid, procainamida, propiltiouracil, pirazinamida, chinidina, rifampicina, salicilati, sulfasalazina, sulfonamide, tamoxifen, tetracicline, trimetadiona, acid valproic, vitamina A, warfarina (rar). Multe alte medicamente pot determina cresteri care, in general, sunt tranzitorii, dar in anumite cazuri indica hepatotoxicitate. Acestea includ: acebutolol, aminoglutetimid, aminoglicozide, bromocriptina, carboplatin, captopril, cefalosporine, clindamicin, clotrimazol, colchicina, ciclosporina, citarabina, dapsona, desipramina, dicumarol, didanosin, disopiramid, enalapril, etambutol, etopozid, filgrastim, flucitozin, foscarnet, ganciclovir, gentamicina, interferon, izotretinoin, ketoconazol, labetolol, levamisol, lincomicina, mebenzadol, mefenitoin, nifedipin, antiinflamatoare nesteroidiene (ex.: ibuprofen, naproxen), omeprazol, ondansetron, peniciline, fenitoina, propoxifen, protriptilina, streptozocin, sulfoniluree, tioguanina, ticlopidina, verapamil, zalcitabin2. Scaderi: acyclovir, azatioprina, calcitriol, ciclosporina, contraceptive orale, clofibrat, danazol, estrogeni, pamidronat, penicilamina, prednisolon, prednison, tamoxifen, ursodiol, vitamina D 2. Interferente analitice

Hemoliza intensa poate genera valori fals scazute ale fosfatazei alcaline 4.