Sunteți pe pagina 1din 5

Pr.

Constantin Galeriu Pilda talantilor

n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh. Amin. Binecuvntati si dreptmritori crestini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru Iisus Hristos,

Aceast duminic mprtseste sufletelor noastre taina darurilor taina talantilor. E mprt a prin cuvnt, dar a lui Dumnezeu-Cuvntul. O, Doamne, Duhule Sfinte, f-ne vrednici, asa precum prin Maica Fecioar L-ai ntrupat pe Fiul lui Dumnezeu, asa s simtim c ne mpr tsim din El, din Hristos! Pentru c El e darul suprem. i dac ne mprtsim din El, avem n Cel n care trupeste locuieste plintatea Dumnezeirii plintatea darurilor. Dar s ascu ltm Evanghelia de astzi:

Asemenea este mprtia cerurilor omului care, plecnd departe, si-a chemat slugile si le -a dat pe mn avutia sa. Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecr uia dup puterea lui, si a plecat. ndat, mergnd, cel ce luase cinci talanti a lucrat cu ei si a cstigat alti cinci talanti. De asemenea si cel cu doi a cstigat alti do i. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a spat o groap n pmnt si a ascuns argintul stpn lui su. Dup mult vreme a venit si stpnul acelor slugi si a fcut socoteala cu ele. i ap opiindu-se cel care luase cinci talanti, a adus alti cinci talanti, zicnd: Doamne , cinci talanti mi-ai dat, iat alti cinci talanti am cstigat cu ei. Zis-a lui stpnul : Bine, slug bun si credincioas, peste putine ai fost credincioas, peste multe te vo i pune; intr ntru bucuria domnului tu. Apropiindu-se si cel cu doi talanti, a zis: Doamne, doi talanti mi-ai dat, iat, alti doi talanti am cstigat cu ei. Zis-a stpnul: Bine, slug bun si credincioas, peste putine ai fost credincioas, peste multe te voi pune; intr ntru bucuria domnului tu. Apropiindu-se apoi si cel care primise un tal ant, a zis: Doamne, te-am stiut c esti om aspru, care seceri unde n-ai semnat si a duni de unde n-ai vnturat. i temndu-m, m-am dus de am ascuns talantul tu n pmnt; iat e este al tu. i rspunznd stpnul su i-a zis: Slug viclean si lenes, stiai c secer u semnat, adun de unde n-am mprstiat? Se cuvenea deci ca tu s pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobnd. Luati deci talantul de la el s i dati-l celui ce are zece talanti. Cci celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce nu are si ce are (ce i se pare c are) se va lua. Iar pe sluga ne trebnic aruncati-o ntru ntunericul cel mai din afar. Acolo va fi plngerea si scrsnirea dintilor (Matei 25, 14-30). O, iubitilor, e deodat si lumin, si iubire, si rspundere n acest cuvnt al lui Dumneze u. Fiecare s cugete acum, ncepnd de la btrn pn la copil. Fiecare poart rspunderea: rin el, prin semenii lui, pn la Dumnezeu. Cine a dat talantii? n adnc privind si grin d Dumnezeu, Cel n Treime preamrit. De la Tatl e nceputul, de la Cel fr nceput, prin l Su, n Duhul Sfnt. Tatl nsusi e Izvorul dumnezeirii si al tuturor darurilor. El este n adncul adncurilor de tain, acel adnc pe care Scriptura l numeste departe ( plecnd e ), un adnc mai presus de orice fire, din nezidirea existentei, dar pentru zidirea , pentru fptura Lui, mprtsindu-ne existent si viat. Fr prezenta Lui, desprtiti de El simtim morti. Dar n El, cu El, simtim prezenta nssi a vesniciei, a nemuririi. i fiecr uia ne-a druit prin Fiul Su, n Duhul Sfnt unuia cinci, altuia doi, altuia un talant. Talantul era o unitate de valoare, cea mai cunoscut, n aur. Aici ns e vorba de talan

tii darurilor dumnezeiesti. i, cum griam, cel mai mare Dar pe care ni L-a fcut este nsusi Fiul Su. i prin El, n Duhul Sfnt, am primit toate darurile. S-ar putea ntreba c ineva: de ce unul cinci, altul doi, altul unu ? Zice Mntuitorul: fiecruia dup puterea l ui . Nu calculul este esential cu cinci, cu doi, cu unul. Pentru c si celui cu cinc i si celui cu doi talanti acelasi rspuns mngietor i-a dat Dumnezeu: Bine, slujitor b un si credincios, peste putine ai fost pus credincios, peste multe te voi pune, intr ntru bucuria Domnului tu . Capital e faptul ca tu s lucrezi darul. Zice Evanghelia: plecnd departe altfel spus, spatiul acesta al liberttii, n care parc simti prezent pe Dumnezeu, si departe, si aproape; si nu numai aproape, ci nluntr u. Ca s simti deodat si taina liberttii, dar si taina prezentei. A liberttii: adic nu te simti n fata Lui, dar simti n tine prezenta Lui. Cum? Simplu: talantii, daruri le, nu sunt prezenta Lui? i aceast constiint a prezentei Lui, a darurilor Lui este, n acelasi timp, constient si imens. Cci, pe de o parte, simti c te las liber, nu te c opleseste nct tu s lucrezi apoi nencetat sub ochii Lui, cutremurat de fric. Pe de alt parte, totul se petrece, repet, n misterul liberttii Lui, n acest timp al liberttii.

i, observati: nti a dat talantii; nti ti-a druit Dumnezeu. Iar druindu-ti talantii, a lecat departe, ca tu s lucrezi. Acesta este faptul cel mai adnc: s lucrezi talantii . Cum s lucrezi? Ce nseamn acesti talanti? O spunem si o mrturisim: talantul cel mai mare e Hristos. i Sfntul Maxim spune c nsusirile dumnezeiesti iubirea divin, lumina divin, buntatea divin, pacea divin, dreptatea divin, ntelepciunea divin, ntelegerea d n, cunostinta divin, credinciosia divin care sunt din vesnicia lui Dumnezeu si n Fiu l vesnic al lui Dumnezeu, acestea ne sunt mprtsite si nou, celor ziditi dup chipul Lu i. Cum zice acelasi dumnezeiesc Maxim Mrturisitorul: Aceste nsusiri, daruri divine devin n noi virtuti , virtuti ale sufletului nostru. De multe ori ntrebm: ce e suflet ul? Doamne, cum s nteleg sufletul, constiinta de sine, cum spun savantii, psiholog ii (Paulescu, acest om luminat de Dumnezeu)? i care este zestrea acestuia, fiinta sufletului meu? Virtutile, iubitilor, acestea sunt fiinta sufletului meu lumina divin, adevrul divin, iubirea divin, dreptatea, pacea, buntatea, ndelunga rbdare, sme renia, vegherea toate acestea, ele alctuiesc fiinta sufletului meu. Sunt darul lu i Dumnezeu, nu eu le-am creat. Ele sunt talantii. Ce are Hristos n El mi-a mprtsit s i mie. Ca s m cunosc pe mine, eu trebuie s-L cunosc pe El. Iar fr El eu nu m pot cunoa ste pe mine. Celelalte sunt mprtite fiecruia dup chemarea lui, asa cum dumnezeiescul Pavel le nftis eaz: Darurile sunt felurite, dar acelasi Duh. i felurite slujiri sunt, dar acelasi Domn . Unul are darul apostoliei (cea mai nalt treapt a vietii duhovnicesti), altul a re nvttura, altul are profetia, altul are limbile, altul are darul vindecrilor, altu l darul bunei chivernisiri, al iconomiei. Toate acestea ti arat cum s lucrezi, dar toate acestea unite si luminate din darul suprem, din talantii dati unuia cinci, altuia doi, altuia unul. Fiecare s se cerceteze pe sine, s se roage bunului Dumnezeu zi si noapte: Doamne, a rat-mi calea pe care voi merge! La Tine am ridicat sufletul meu , cum zice Psalmist ul. Arat-mi calea mea, darul meu, chemarea mea, oriunde m-as afla! Din nefericire , n aceast lume n care trim te simti uneori un nechemat, un inutil n locul unde te af li. Lumea nu rspunde ntocmai vocatiei tale. Faci o munc pentru care nu simti chemar e si care nu corespunde aptitudinilor tale. Lupt-te! Dac nu-ti gsesti locul, cel pu tin ceea ce faci s faci cu darul lui Hristos, adic cu dragostea Lui, cu puterea Lu i, cu buntatea Lui. i s nu-L simti niciodat departe. El e si departe, si aproape; da r El te nsufleteste, prin darurile pe care ti le-a fcut. Observati: cel care a primit cinci talanti a adus tot cinci n plus; cel cu doi, nc doi. Ce vrea s spun aceasta? Aici e taina zidirii dup chip si asemnare. Chipul Fiulu i e ntiprit n tine, iar tu trebuie s cresti mereu n asemnare. Cci de la nceput Dumnez l-a creat pe Adam dup chipul Lui cel vesnic. Dar Adam n-a rmas credincios darului. i dac nu rmi credincios darului, talantului, esti desprtit de Dumnezeu. Or, n El, si numai n El se mplineste taina talantilor de la Tatl. Anume, remarcati cele dou direc tii: de sus n jos si de jos n sus. De sus n jos de la Tatl, talantii pe care i mprt Dumnezeu; de jos n sus de la noi, lucrarea talantilor, trezirea mea, viul vietii mele (sau dormitarea mea). Dac omul a ajuns rob al pcatului si al mortii, a venit Fiul lui Dumnezeu si a mplin it ceea ce si noi trebuie s mplinim, dup chipul Lui. Or, El nti a cobort, a venit pn

msura noastr, lund fptura noastr, chipul smereniei noastre. i a adus si a mprtsit (T in El) darurile; pe El nsusi. Pentru ca, pe urm, noi s urmm drumul invers. Coborrea L ui la noi e mprtsirea darului si primirea darului, primire din cuvntul Lui, al Evang heliei; primire n acest har, cci cuvntul este duh si viat. i odat cu acest cuvnt vir ile: credinta n El si ndejdea n El; si iubirea Lui, adic mprtsirea. Cci dac El d ta care dezvluie iubirea Lui n mprtsire, rspunsul meu e tot iubire. Dac am primit talanti Lui, s rspund la rndul meu cu talantii; de jos n sus, dar cu El. Cu gndul c El e depa rte, s nu-L uit ns pe Cel de aproape. Cel de aproape e tocmai n talanti, tocmai n dar ul Lui, tocmai n rugciunea Lui, n mprtsania Lui, n viata Lui. De aceea, cnd se mprtseste crestinul, cum se roag el Celui de departe? Nu se ascunde n intea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, Fctorul si Izbvitorul meu, nici pictura de lacrimi, nici din pictur vreo parte. Cele nc nesvrsite de mine le-au cunoscut ochii Ti si n c ea Ta se afl scrise si cele nc nefcute de mine . Ai constiinta c Dumnezeu te priveste, de departe. Nici o clip s nu te socotesti desprtit, s triesti n fiecare clip a vietii ale taina c esti, n chip indisolubil, unit cu El. Vezi smerenia mea, Doamne, vezi-m i osteneala ct este, Doamne, si pcatele mele iart-le, Dumnezeule! . Ce nseamn iertarea? De attea ori o mrturisim nseamn vindecare. Deci: Vindec-m, Doamne! . Altfel spus: vi i desprtirea de Tine! S nu simt o clip, Doamne, c-ti sunt strin. O, Doamne, cu inim cu at, cu gnd nfricosat, cu suflet smerit s m mprtsesc cu Tainele Tale cele preacurate s reasfinte, cu care se ndumnezeieste si se viaz tot cel ce mnnc si bea din ele cu inim curat; c Tu ai zis, Stpnul meu: Tot cel ce mnnc Trupul Meu si bea Sngele Meu ntru M rece si Eu ntru dnsul. Cu totul adevrat este cuvntul Stpnului si Dumnezeului Meu, c c ce se mprtseste cu Darurile cele dumnezeiesti si ndumnezeitoare (cu talantii Ti) nu e ste singur, ci cu Tine, Hristoase al meu, Cel ce esti din Lumina cea cu trei strl uciri, Care lumineaz lumea. Deci, pentru ca s nu rmn singur, fr de Tine, Dttorule de t, suflarea mea, viata mea, bucuria mea, mntuirea lumii, pentru aceasta m-am aprop iat de Tine... . Toate acestea sunt prezenta Ta n mine, Doamne, n suflarea, n viata, n bucuria mea. De aceea, m apropii de Tine cu lacrimi, cu suflet smerit, s iau izbvir e de gresalele mele, (adic izbvire de desprtirea de Tine), s m mprtsesc fr de osnd e Tale cele dttoare de viat si fr de prihan, ca s petreci, precum ai zis, cu mine, de rei ori pctosul, ca s nu m rpeasc cu viclesug nseltorul, aflndu-m deprtat de harul it de el) si nselndu-m s m ndeprteze de ndumnezeitoarele Tale cuvinte . S nu m gs monul), spune n alt rugciune, s m sfsie . Deci asa s simti: deodat, si desprtirea, d nirea negrit. Desprtirea e moarte. Oricine s gndeasc, oriunde s-ar afla, oricti talanti ar avea, or ice nume ar avea n lume de simplu credincios, de mturtor Dimineat am vzut o sor a me um fcea curtenie, att de frumos! i simteam: o, sor, cum ti lucrezi talantul! Att de fr mos, att de purificat, n smerenia ta. n aceast smerenie tu esti unit cu Hristos; n num ele Lui, cu talantul tu. Cu att mai mult, de bun seam, cnd ai devenit artist, cnd ai d evenit savant, sau ai fost fericit cu unul din darurile Duhului Sfnt. De aceea La trimis Tatl pe Hristos n lume: ca s ucid ceea ce ne-a ucis. Dac veti gndi adnc si t c vedeti adnc , sunt dou feluri de a ucide, dou tentative, dac vreti, de a ucide: e tentativa de a ucide viata si aceasta o face demonul, care a ucis n Adam darul si o alt ucidere: uciderea rului. Una e s ucizi viata, alta este s ucizi pcatul, moarte a. Or Hristos de aceea a venit n lume, s ucid moartea, cu moartea pre moarte clcnd. D e aceea simt c El si numai El ucide ceea ce m ucide; c ucide moartea si-mi d viat. Ac esta este ntelesul att de adnc al jertfei; si ntelesul celor dou feluri de a ucide. D e aceea a venit El, de aceea a murit ca s omoare moartea, prin cruce, si s nvieze n fiecare dintre noi, s nvieze ca s m nvieze pe mine. Adevrul cel mai adnc, n care simt c noi, oamenii, am fcut cea mai grav eroare, e c nem aruncat din darul lui Dumnezeu n acest asa-zis act creator, cu orgoliul de a zi di, de a rezidi lumea. Cci remarcati cum spune Evanghelia: Dumnezeu ne-a dat nou a vutia Lui. Iar Scriptura ne nftiseaz avutia divin n diferite chipuri: fie Grdina Edenu lui, fie via pe care a dat-o lucrtorilor (pentru care ne rugm: Doamne, Doamne, caut din cer si vezi si priveste spre via aceasta pe care a zidit-o dreapta Ta si o d esvrseste pe ea! ), fie n chipul unui templu, o mare biseric a Creatiei, n chipul unui mare laborator, cum i spun unii. i noi ce facem? Deodat, avnd n noi smnta, constiinta e a fi ziditi dup chipul Ziditorului, de a crea si noi, ncepem s umblm prin lumea ac easta a creatiei, prin acest laborator, prin aceast grdin a lui Dumnezeu, dat nou s o lucrm, s o pzim. Iar noi o pngrim. Zic Sfintii Printi c sunt trei feluri de a te afla

fata lui Dumnezeu: ca un sclav (faci ceva de team: s nu mori, s.a.m.d), ca pltit (m ercenar, negustor, afacerist; si numai din interes) si, al treilea mod de situar e, adevrata asezare a ta cea de fiu; de a fi adic fiul Printelui Ceresc, dup chipul Fiului Su, pe Care L-a trimis n lume. Iar ca fiu, gnditi-v (si te cutremrui cnd te gnd esti), ca fiu ce faci? nainte de toate ce a fcut Hristos? A luat chipul smereniei noastre. i lund fptura uman, a unit-o ntr-un singur nume si Domn de Fiu al Printelui eresc, si a sfintit-o n El, a ndumnezeit-o. A rstignit n El pcatul nostru, a ucis rul nostru si a nviat; si fptura aceasta uman, Doamne, n ce lumin a strlucit n nviere si re! Deci nti Fiul lui Dumnezeu a sfintit fptura, pe El nsusi ca fruct uman, si El, c a Fiu al lui Dumnezeu, Dumnezeu si Om, oriunde s-a aflat, a sfintit totul: si pmnt ul, si marea, si holdele, si crinii cmpului, si psrile cerului, totul. Totul a sfin tit pentru c El era sfnt. El a transfigurat muntele Taborului, si norii, si iarba, si pmntul. Pentru c El era si este sfnt. Noi, fr s fim sfinti, ncercm s sfinti ed c e cea mai mare tragedie. Noi nu ngduim niciodat n serviciile noastre dect persona calificat , personal pregtit, n orice societate. Mai adugm: profesional, moral, dar m ai ales calificat. Or, omul a intrat n snul fpturii lui Dumnezeu necalificat. A int rat, dimpotriv, pngrit, stricat de pcat, si atunci a stricat si stric ntreaga creatie. Aceast constiint ar trebui s ne zguduie pe toti: c noi nu putem transfigura aceast lu me si nu putem s o facem cu adevrat respirabil, s simtim c din ea ne mprtsim de viata mnezeirii, de curtia divin, de puritatea grdinii Raiului, de puritatea ei originar, cnd oamenii triau sute de ani. S nu uitm acest fapt ce nseamn: nainte de a sfinti lume , trebuie s ne sfintim pe noi. Noi nu putem transfigura, nu putem, cum se spune n Ecologie, s pstrm curtia acestor fpturi pe care le cnt poetii: fie stolul de psrele, dunele, fie grdinile care ne coplesesc cu frumusetea si parfumul lor, fie muntele cu puritatea lui, fie apele, att de cristaline odinioar. Toate acestea noi le-am stricat, pentru c noi am intrat pctosi, necalificati n aceast lume, n acest templu, n ceast biseric a Dumnezeului celui viu. Stpnul i-a cinstit pe cei ce au dobndit nc cinci sau nc doi talanti. Mare tain. nc umnezeu te instituie dup chipul Lui s zidesti. Este uimitor! nc cinci talanti. i tu n u te lsa, o, lenesule, n nici un chip! , si tu trebuie s creezi, s zidesti. A zis: Bin e, slujitor bun si credincios. Peste putine ai fost pus credincios, peste multe te voi pune. Intr ntru bucuria Domnului tu . Nu se ncheie nici n veacul viitor crestere a noastr, nu se ncheie n veci. Dumnezeiestii Printi o spun: tu aici lucrezi, aici e timpul tu de rspundere, de constiint, de trezire; s te zidesti dup chipul pe care ti l-a dat Hristos. El e Darul. Dar n vesnicie nu va nceta niciodat mprtsirea talantilor, adic a darului cel vesnic al lui Hristos. i cresterea va fi vesnic: peste multe te voi pune. Intr ntru bucuria Domnului tu bucuria infinit care nu nceteaz niciodat. C ctisitor ar fi Raiul dac ar fi o stagnare, doar o simpl contemplare. Este o nenceta t zidire, din plintatea zidirii Fiului lui Dumnezeu, n Duhul Sfnt. i cel cu un talant ce a fcut? A spat, l-a ascuns. De ce spune l-a ascuns n pmnt (l-a pat)? A ngropa talantul lui Dumnezeu nseamn s te ngropi pe tine. Cum spunea profetul, din partea lui Dumnezeu: Nu pe Mine M prsiti, ci pe voi nsiv . Cci desprtiti de Min teti face nimic . Azi lumea e constient: desprtit de Hristos, nu poate fi salvat, nu p oate fi restaurat. A ngropat talantul si, cnd i-a venit rndul rspunderii: Doamne, te-a m stiut om aspru... l judec pe Dumnezeu. Cti dintre noi nu-L judec pe Dumnezeu la suf erint, la necaz! Printii spun n Pateric: Necazurile, suferintele, bolile fac parte d in darul lui Dumnezeu . Doamne, parc auzi revolta fiecruia: cum, Doamne, s fie suferi nta, s fie boala un dar? Da. Tocmai aici se dovedeste talantul, darul. Darul lui Hristos a transfigurat si srcia, si suferinta, si boala; ca la martiri. Aici e brbti a. Aici e dovada deosebirii omului de animal. Rmi ngrozit cum de oamenii nu pot ntel ege, srmanii de ei, cnd cele ale animalului spre zidire ei le folosesc spre pngrire si distrugere spre boala erotic, a violentei si crimei. Cci am spus-o mereu: n inst inctul animalului e rost creator. Cum spune profetul, Boul si asinul au cunoscut ieslea Stpnului . De aceea au nclzit pe Prunc la Bethleem. Numai poporul Meu nu M cunoa te pe Mine . Omul si-a uitat talantii. S stie omul c tocmai dup chipul ziditor, rsdit n el, si mpl ste chemarea, prin darurile lui. Iar darul de a fi creat dup chipul lui Dumnezeu e taina religiei, taina legturii lui Dumnezeu cu noi, talantul cobort si rspunsul n ostru la talantul divin. Apoi s sfintesti cealalt dimensiune moral: distinctia ntre bine si ru; c bine e tot ceea ce creeaz, ce d viat, salveaz, iar ru e ceea ce e lipsit

de sens creator. (Cnd ti petreci timpul mai stiu eu unde, ceasuri ntregi, seri si n opti ntregi, cnd n pustiu ti petreci timpul si pustiu se face n tine, cu ce te ntorci, pustiule?) Un alt dar: darul creatiei al poeziei, al muzicii, al cntului divin, al imaginii, al icoanei; si darul cunoasterii operei divine prin stiint. Dac esti constient de acestea, ntelegi, stii ce ai de fcut. Nu-ti mistui timpul rmas pn la che marea Judectii! n timp ce Dumnezeu nnoieste fr ncetare Creatia, tu ntuneci zi si noapt chipul tu, chipul pe care chiar El l-a sdit n adncul fiintei tale? Rspunde cel cu un talant: te-am stiut c esti aspru, Doamne, c seceri de unde n-ai s emnat si aduni de unde n-ai vnturat . Vezi Doamne, seceri de unde n-ai semnat , dar Dumn ezeu ti-a dat talantii, iar tu n-ai lucrat, ai ngropat talantii. Aici ntlnim un cuvn t uimitor, pentru c Dumnezeu, dimpotriv, tocmai asta vrea, Dumnezeu vrea s secere s i unde ai semnat tu. Se bucur Dumnezeu de ce ai creat tu. A creat Dumnezeu pe om, pe cel dup chipul Lui, s se bucure. Intr ntru bucuria Domnului tu . Eu simt ct de mult bucur Dumnezeu cnd te vede pe tine zidind, oriunde te-ai afla, dar zidind dup chip ul lui Iisus. i cu precizie zic Printii: de ce au mai sczut darurile uneori? Citim la Pateric un asemenea cuvnt: pe de o parte pentru c noi nu vrem, asa, ca Iisus Hr istos, ca darul pe care noi l primim s fie mprtsit fratilor Lui; s-i fac si pe ei zidi ori. Iar pe de alt parte, spune: un om duhovnicesc era mprtsit de mari daruri; si a fost chemat de mprat. L-a consultat mpratul: de unde ai asemenea talanti, asemenea daruri ? i omul i-a mrturisit credinta lui, mprtsirea lui, rugciunea lui i atunci mpratul : Meriti s-ti dau si eu talantii mei (talanti de culoarea aurului). A luat omul tal antii mpratului si a nceput el s fac ce a vrut cu talantii aceia si s-a stins darul n el. Doamne! A venit un ndrcit la el si nu-l primea: Iesi afar! , striga la ndrcit. Nu ! , i-a rspuns ndrcitul. Tu te-ai desprtit de darul lui Dumnezeu si ai acum darurile ac estei lumi si s-a stins n tine lumina . Doamne, srmanul, cel care a ngropat talantul, care i reprosa lui Dumnezeu: Seceri un de n-ai semnat si aduni unde n-ai vnturat ! Aduceti-v aminte cum se fcea grul nainte. sunt btrn si-mi amintesc cum l priveam pe tata, cu ct miestrie vntura el grul n arie pleava o lua vntul, si jos cdea mrgritarul bobului de gru. i, repet, m minunam de daru acesta al unui tran simplu, dar att de curat sufleteste. Apoi, din primul gru, pri ma pine o fcea mama prescur si o ducea la biseric. Era darul lui Dumnezeu. Doamne, f-ne vrednici s ne cunoastem fiecare talantul, darul, pe Tine s Te cunoaste m. i n Tine s zidim fiecare, de la locul nostru, orict de smerit, s simtim, Doamne, c vom rspunde la judecata Ta. Cci m nfior si m cutremur, Doamne, la gndul c voi rmne c antii nelucrati. mi aduc aminte de cuvntul acelui frate al nostru, convertit, Nico lae Steinhardt, cum adesea la spovedanie mi spunea: Mi-e team de talantul nerodit . N imic nu-i mai trist si tragic dect talantul nerodit. Ajut-ne, Doamne! Fiecruia din cei de fat s-i druiesti puterea aceasta, de a rodi talantul, fiecruia la locul lui s merit n casa lui, n buctria lui (acolo unde e locul de munc al attor gospodine), n s l, n spital, n fabric, n banc, oriunde, Doamne. S rodim talantii si, Doamne, dup chip Tu pe noi nsine s ne sfintim. Tu, care ai ucis rul si moartea si ne-ai druit viat, dru este-ne, Doamne, n viata Ta s crestem toti; n credint, n adevr, n iubire, si cu talant i slujiti spre slava Ta, spre binele acestei lumi. Amin.

6 februarie 2000. Duminica a XVI-a dup Rusalii. Cu asemenea personal calificat vom ajunge la faliment. Aici e toat tragedia. Cci m-a n trebat cineva: Copiii, srmanii de ei, cei care sunt aruncati la gheen, cum de nu se mplinesc? . Noi i trimitem la gheen, iar Hristos i va salva si pe ei. Pentru c n veac l viitor nu e oprire. Ei nu si-au vzut mplinit chemarea aici, dar lucrarea darului divin va fi n veci, cu toti.

S-ar putea să vă placă și