ARTICULATII

Articulatiile reprezint totalitatea formaiunilor prin care oasele se unesc ntre ele i prin care se realizeaz micri ale diferitelor segmente ale corpului. Clasificarea articulatiilor dup funcia ndeplinit: 1. Dupa gradul de mobilitate pot fi: a. Articulaii mobile diartroze, cu sinovial b. Articulaii semimobile amfiartoze (cartilaginoase) c. Articulaii fixe sinartroze (fibroase) 2. Dup agenii care frneaz micarea circulaiei: a. Articulaii cu conducere osoas art. cotului b. Articulaii cu conducere muscular articulia pumnului, articulaia genunchiului c. Articulaia cu conducere ligamentar articulaia oldului 3. Dup forma suprafaei articulare, diartrozele pot fi: a. Articulaii plane (se fac prin micri de alunecare) procese articulare-vertebre toracale, oasele carpului i tarsului b. Articulaii ginglim (un os are trohlee iar pe cellalt os exist o concavitate cu creast pentru anul trohleei. Au amplitudine mare i produc micri de flexie i extensie articulia humero ulnar, articulaia dintre tibie i talus c. Articulaii trohoide (prezint un cilindru osos care intr ntr-un inel osteofibros, realiznd micri de rotaie ale cilindrului osos n jurul axului su) articulaia radio-ulnar proximal d. Articulaii condiliene (condilartroze) (prezinta un cilindru osos rotunjit, numit condil. Se articuleaza cavitatea celui de-al doilea os. Este mai putin mobila si are o cavitate mica. Prezinta miscari limitate intr-un singur plan) Articulatia genunchiului, articulatia temporo-mandibulara e. Articulaii n a (suprafata este concava intr-un sens si convexa in celalalt. Permite miscari variate flexie, extensie,abductie, adductie, circumductie. Are amplitudine redusa) metacarpian I trapez f. Articulaii elipsoidale (au aspect elipsoid pe un os si aspect de depresiune pe celalalt. Prezinta mobilitate mare. Reaizeaza miscari de flexie, extensie, abductie, adductie, circumductie. Nu realizeaza miscari de rotatie) articulatia radio-carpiana g. Articulaii sferoidale (enartroze) (sunt cele mai mobile. Realizeaza miscari variate cu amplitudine mare: flexie, extensie, abductie, adductie, roatatie) articulatie scapulo humerala (umar), articulatie coxo-femurala (sold) 4. Dup numrul axelor: a. Uniaxiale (permit miscarea intr-un singur plan. Realizeaza flexie, extensie) articulatiile ginglin, trohoide, condiliene b. Diaxiale (prezinta 2 axe articulare perpendicuare intre ele) articulatiile elipsoidale si in a c. Triaxiale (asigura misari in toate planurile spatiului) sunt articulatile sferoidale

ARTICULAIILE FIBROASE
Sinartrozele sunt articulatii fixe unite prin tesut fibros. Ele nu permt miscari sau daca permit acestea sunt foarte reduse. In functie de procesele de osificare prin care s-au forat oasele articulare intre ele, sinartrozele se clasifica astfel: 1. Daca este osificare cartilaginoasa, sinartrozele sunt sincondroze. Ele au cartilajul intre capetele articulare, periostul trece peste articulatie de la un os la altul. Ex.: articulatia costo-condrala. 2. Daca este osificare membranoasa, sinartrozele sunt sinfibroze. Ele au tesut fibros intre suprafetele lor articulare. Periostul trece de la un os la altul, peste articulatie (ex.: suturile oaselor craniului). La adult, procesele osificarii se desavarsesc peste 45 de ani, cand se osifica membranele dintre oase, proces numit sinostoza. Variante de sinartroze 1. Sindesmoze legaturile dintre oase se fac prin ligamente sau membrane membrana interosoasa a antebratuui sau a oaselor gambei, ligamentul coraco-acomial, ligamentele galbene ligamentele dintre lamele vertebrelor. 2. Gomfoze sunt articulatiile dintre o formatiune conica osoasa si o cavitate alveolara articulatia dintre radacinile dintilor si alveole.

ARTICULAIILE CARTILAGINOASE
Amfiartorozele Sunt articulatii semimobile Fete articulare, plane, osor concave, acoperite de cartilaj. Mijloacele de unire sunt realizate de ligamentele interosoase si de capsula articulara Ligamentul interosos este un fibrocartilaj care ocupa tot spatiul dintre cee doua suprafete articulare. Nu au cavitate articulara. Rolul fibrocartilajului este de a uni puternic oasele intre ele permitand deplasari minime (simfiza pubiana, articulatia dintre corpurile vertebrelor)

Diartrozele Sunt articulatiile cele mai mobile cu: a) Membrana sinoviala b) Lichid sinovial c) Cavitate articulara Elemente componente: 1. Fetele articulare Suprafetele articulare sunt netede, delimitate de santuri capul humerusului sau al femurului. Au margini proeminente acetabulum (spranceana acetabulara) Sunt invelite in cartilaj articular hialin, alb, elastic, cu rol de protectie si amortizare in caz de lovituri. Au doua suprafete: una adera la os una este libera (umezita de sinoviala) Cu cat presiunea exercita asupra cartilajului este mai mare, cu atat cartilajul este mai gros membrul inferior. Cartilajele articulare nu prezinta terminatii nervoase sau vase de sange. Au metabolism redus, sunt hranite prin inbibitie din lichidul articular. Daca patrunde sange in articulatii, tesutul osos apare in locul cartilajelor care se reabsorb aparand anchilozele osoase.

Cartilajul articular hialin este invelit de o membrana articulara conjunctiva ( pericondru) bogat in celule conjunctive mezenchimale ce asgura cresterea cartilajului in grosime. Daca suprafetele articulare nu concorda (nu patrund bine una in cealalta nu unt congruente) suprafata articulara cea mai mica prezinta un fibrocartilaj de marire (de forma circulara care mareste suprafata circulara) labrul glenoidal. Este de forma triunghiulara pe sectiune. Este inserat pe marginile cavitatii glenoide si o adapteaza la capul hmerusului. Fibrocartilajul articular se afla intre suprafetele articulare discul articular ce ocupa toata articulatia, articulatia steroclaviculara, articulatia temporo-mandibulara, meniscul articular (lama fibrocartilaginoasa, in forma de semiluna sau inel dispusa intre cele 2 oase) articulatia genunchiului. Fibrocartilajul intraarticular adera de suprafata articulara cea mai mobila si o insoteste in toate miscarile. 2. Mijloace de unire: a. Capsula articulara b. Ligamente c. Muschi

Capsula articulara este un manon conjunctiv fibros care inveleste suprafata articulara are doua straturi: Stratul extern fibros Stratul intern membrana sinoviala secreta lichid sinovial Capsula are 2 circumferinte inserate: Una pe marginile oaselor artticulare realizeaza miscari cu amplitudine redusa A doua este capsula inserata la distanta de suprafata articulara si realizeaza miscuari cu amplitudine mare. Grosimea capsulei este mai mica la articulatiile cu mobilitate mare (articulatia umarului) si mai mare la articulatiile cu mobilitate mica (sterno-claviculara). Grosimea este mai mare desi amplitudinea este mai mare deoarece capsula este bogata in fibre elastice (articulatia soldului), suporta greutatea corpului, permite miscari ample. Membrana sinoviala o captuseste ajungand pana la marginea cartilajului articular. Capsula articulara are rol de protectie si de unire.

Ligamentele articulare sunt benzi fibroase care se insera pe oasele articulate intre ele cu rol de a mentine contactul dintre suprafetele articulare. Dupa pozitia lor, ligamentele sunt: - Ligamente interosoase intracapsulare - Ligamente extracapsulare Dupa modul de formare sunt: Ligamente formate prin ingrosarea capsulei articulare - gleno-humerale Ligamente formate prin transformarea unor tendoane ligamentul rotulian al articulatiei genunchiului Ligamente formate din formatiuni musculare atrofiate coraco-acromial Ligamente formate din ingrosarea fasciei intermusculare membrana interosoasa

Ligamentele AU ROLUL DE A LIMITA MISCARILE ARTICULARE EXCESIVE. Membrana sinoviala este o lama conjunctiva subtire, neteda, lucioasa. Ea acopera suprafata interna a capsulei articulare si se opreste la mica distanta de cartilajul articular. Lichidul sinovial este galbui, vascos, unsuros si are rolul de a lubrifia suprafetele osoase aflate in miscare. Are rol de nutritie si curatare a acestor suprafete. Membrana acopera tendoanele, ligamentele si discurile aflate in articulatie 3

Frurile sinoviale sunt incretituri ale sinovialei cand trece peste unele mici vase sau formatiuni conjunctive in cazul insertiei capsulei la distanta de cartilajul articular. Prelungirile sinovialei A) Externe funduri de sac recesuri sinoviale (Burse sinoviale) Sunt prelungiri mari prin orificiile capsulei Se dispun in jurul tendoanelor si favorizeaza alunecarea acestora in contractia musculara ex.: capul lung al bicepsului brahial Foliculi sinoviali sunt prelungirimicicare se insinueaza intre ligamentele articulare B) Interne umplu cavitatile articulare Ciucuri sinoviali mari si ramificati Vilozitati mici Sinoviala este bogat vascularizata si intervata. Muschii au rol de a mentine oasele in contact prin tonusul si elasticitatea lor. Prin contractie fibrele unor muschi inserati pe capsula trag capsula dintre oase impiedicand prinderea unor pliuri a ei intre suprafetele articulare TENSORI AI CAPSULEI ARTICULARE.

MISCARILE IN ARTICULATII. AXUL MISCARII BIOMECANICA

Se refera la miscarile articulare ale oaseor dependente de forma suprafetelor articulare. miscarile oaselor se efectueaza in jurul unor axe articulare si se efectueaza in anumite planuri ale spatiului. 2) Axul articular reprezinta totalitatea punctelor care nu se deplaseaza in timpul miscarii: - Ax transversal - Ax sagital - Ax vertical La axul transversal, oasele se apropie, iar miscarea este de flexie. (daca oasele se departeaza miscarea este de extensie). PLANUL ESTE SAGITAL. La axul sagital, oasele se departeaza de ax si produce miscari de abductie (daca oasele se apropie de ax miscarea este de adductie). PLANUL ESTE FRONTAL. La axul vertical, rotatia se face in jurul unui ax ce trece prin centrul osului mobil, rotatie mediala sau laterala. PLANUL ESTE TRANSVERSAL. Circumductia reprezinta insumarea miscarilor de flexie, extensie, abductie, adductie si rotatie. Pronatia este miscarea de rotatie a oaselor antebratului in care un os este imobil, iar celalalt are superior o extremitate cu miscari de rotatie pe loc, iar inferior o extremitate care sufera o rotatie cu deplasare, incrucisand celalalt os; cele doua oase iau astfel forma literei X. Supinatia este miscare inversa. Cele doua oase devin paralele. Axul rotatiei este cu oblicitate redusa. Miscarea de pronatie/ supinatie se realizeaza in jurul unui ax oblic ce trece prin capetele celor doua oase. Miscarea de inversie a piciorului se ridica fata mediala, se coboara fata laterala Miscarea de eversie a piciorului se ridica fata laterala, se coboara fata mediala Miscarea de inversie/eversie se realizeaza in jurul unui ax cu oblicitate tripla: articulatiile intertarsiene. Sus -> jos; antero->posterior medial->lateral Miscarea de basculare intre sacru si coccis ax transversal Miscarea de NUTATIE cu coccisul inapoi CONTRANUTATIA este procesul reversibil dupa nastere.

1)

3)

4)

Conducerea miscarii in articulatii se face in functie de configuratia suprafetelor articulare si de elementele care formeaza diferitele miscari. a. Articulatii cu conducere osoasa articulatia cotului b. Articulatii cu conducere musculara muschii extensori ai gambei limiteaza flexia Muschii flexori ai gambei limiteaza extensia c. Articulatii cu conducere ligamentara articulatie oldului. Mobilitatea articulatiilor si amplitudinea miscarilor

Entorsa este intinderea exagerata a ligamentelor. Luxaia este amplitudinea prea mare a miscarii, intreruperea congruentei dintre capetele osoase cu deplasarea lor prin ruperea ligamentelor sau a capsulei articulare. Prghiile osoase Parghia se poate roti (deplasa) in jurul unui punct de sprijin si asupra ei se aplica doua forte: o Forta activa muschii o Forta de rezistenta greutatea segmentului care se deplaseaza o Punctul de sprijin axul biomecanic al miscarii (trece prin osul articulatiei) Parghia este linia principala de actiune ce leaga cele doua puncte de insertie musculara . Bratele parghiei (segmentul 1 si 2) se intind intre aceste doua puncte si pornesc de la nivelul punctului de sprijin (axul biomecanic al articulatiei) In functie de locul unde se afla punctul de sprijin fata de forta, parghiile se clasifica in : a. Parghii de gradul I - segmentul 1<segmentul 2 aici forta depusa de muschi este cea mai mare, iar viteza de deplasare este mai mica ex.: articulatie atlanto-occipitala, articulatia soldului b. parghii de gradul II segmentul 1= segmentul 2 cu aspect intermediar al fortei si vitezei de deplasare ex.: articulatia talo-crurala in pozitia stand pe varful piciorului c. parghii de gradul III segmentul 1>segmentul 2 aici forta muschilor este mai mica si viteza de deplasare a muschilor este mai mare ex. : articulatia cotului, articulatia genunchiului Muschii sunt grupati in jurul unei articulatii a. Sinergici miscarea este de acelasi sens intr-o articulatie b. Antagonisti se opun miscarii intr-un anumit sens Agonistii si antagonistii au un rol important in efectuarea miscarilor, ei actionand intotdeauna similar, moduland gradul de deplasare al segmentelor in functie de necesarul dorit. Antagonistii reprezinta o frana musculara elastica (pana la oprirea miscarii), care actioneaza iaitea celei ligamentare sau osoase si se afla sub control nervos adaptativ la diferite situatii. Ex. : gravitatia, deplasarea. Astfel antagonistii REGLEAZA VITEAZA, AMPLITUDINEA SI DIRECTIA MISCARILOR. Lantul articular (kinematic) miscarile complexe se realizeaza frecvent in mai multe articulatii succesiv. Lantul kinematic se regleaza cand mai multi muschi se asociaza prin grupare in sens longitudinal de-a lungul unui lant articular. Trecand peste mai multe articulatii, muschii solidarizeaza intr-o actiune comuna in mai multe segmente corporale. In cadrul fiecarui lant, muschii sunt asezati caracteristic alternativ: unul anterior si celalalt posterior pe oasele in jurul caruia actioneaza. 5

5)

6)

Ex.: - lantul triplei extensii: muschii fesieri posterior de coxal, muschiul cvadriceps anerior de femur, ms. Triceps sural posterior de oasele gambei. - lanturile kinematice din peretele posterior al trunchiului ajuta la miscarile coloanei vertebrale 1. Lantul lui Braus splenius, semispinalulopus, ridicator al coastelor, oblicu extern 2. marele dorsal, fascia lombara, marele fesier de partea opusa 3. spleniusul capului, dintatul posterior superior, intercostalii externi 4. dintatul posterior inferior, intercostalii interni In afectiunile coloanei lombare se folosesc miscari atat cu muschii spatelui, cat si cu cei ai abdomenului pentru redresarea vertebrelor.

Articulatiile intervertebrale
1) Articulatia corpurilor vertebrale amfiartroze Fetele articulare sunt reprezentate de fetele superioare si inferioare ale corpurilor care sunt plane si proemina la preferie unde realizeaza uun spatiu lenticular. Sunt acoperite de cartilaj. Discul intervertebral are forma de lentila biconvexa. Are doua parti: - la periferie inel fibros (lame fibroase, orientate oblic); are rol de a limita miscarile - in centru nucleu pulpos (alb-galbui); reprezinta un punct de sprijin, in jurul lui realizandu-se miscarile articulare ligamente - ligamentul longitudinal anterior pe fata anterioara a corpurilor vertebrale de la occipital la s3 limiteaza extensia - ligamentul longitudinal posterior pe fata posterioara a vertebrelor de la occiput la coccis limiteaza flexia - ligamentele galbene intre lamele vertebrale suprapuse impiedica flexia exagerata a coloanei vertebrale. Ajuta la mentinerea verticala a coloanei vertebrale. 2) Articulatiile proceselor articulare diartroze planiforme in regiunea cervicala si toracala - trohoida in regiunea lombara Capsula articulara se insera la periferia fetelor articulare. sinoviala este in interior. Fetele articulare sunt diferite in functie de regiunea cooanei vertebrale. 3) Articulatiile proceselor spinoase Lig. Interspinos vertical si subtire in regiunea cervicala Gros in regiunea lombara Lig. Supraspinos nucal in regiunea cervicala de la occipital la C7 De la C7 la osul sacru Controleaza miscarile de flexie sau extensie ale capului, gatului si toracelui Lig. Intertransversale intre procesele transverse -> controleaza miscari de lateralitate a coloanei vertebrale 4) Articulatia sacro-coccigiana amfiartroza Fetele articulare se realizeaza intre varful sacrului si baza coccisului (fetelele eliptice) Lig. Interosos se osifica cu varsta lig. Sacro- coccigiene unul anterior o doua posterioare (de la hiatus la coccis; inchid hiatusul) o doua laterale limiteaza a cincea gaura sacrata DISCUL INTERVERTEBRAL 6

este o lentila biconvexa diametrul sau creste progresiv in regiunea cervicala pana in regiunea lombara forma si functionalitatea discului influenteaza nu numai mobilitatea ci intregul asamblu functional al coloanei vertebrale - inelul sau fibros este format din lame fibroase concentrice - intre doua lame exista un sistem de fibre de legatura. Daca aceste fibre sunt rupte lamele se depaseaza intre ele si discul se altereaza. In placile terminale, cartilajul asezat peste corpul vertebrelor supra si dubdiacente discului, patrund fibre ale inelului fibros, ancorandu-le. Dispozitia acestor fibre se face pe directia tractiunilor ce se exercita la nivelul respectiv in timpul miscarilor de flexie sau extensie, de inclinatie laterala si rotatie. Miscarile anormale ale vertebrelor aparute odata cu degenerarea discului induc stresul de tractionare de-a lungul insertiei fibrelor externe ale inelului fibros cu dezvoltarea osteofitelor. Aceste osteofite pot comprima nervii spinali deoarece ele sunt dezvoltate langa gaurile de conjugare (intervertebrale). Nucleul pulpos este alb-galbui si elastic, format din uclei gelatinosi, dispusi intr-o cavitate fibroasa. Se deplaseaza in ea sub influenta miscarilor reciproce ale vertebrelor adiacente. Rezistenta vascoasa la aceste deplasari constituie un sistem important de absorbtie al fortelor care se exercita asupra coloanei vertebrale evitand transmisia brutala a tensiunilor. In componenta lui intra o plasa, reticul cordal, format din fibroblasti, celule cordale care reprezinta resturi din notocord si o substanta mucoasa lichida, bogata in micopolizaharide (MPZ). Rolul discului intervertebral 1) Nucleul pulpos joaca rol de tampon in statica si diamica coloanei vertebrale. Este ca un resort care tinde sa indeparteze doua vertebre invecinate. 2) Inelul fibros actioneaza ca o banda intinsa ce impiedica deplasarile orizontale intre vertebre 3) Nucleul pulpos distribuie incarcarea greutatii pe vertebrele vecine 4) Nucleul pulpos constituie un punct de sprijin in jurul lui miscandu-se corpurile vertebrale. cu inaintarea in varsta are loc o degenerare a discului i.v. de cauze genetice, metabolice, infectioase si mecanice (purtarea de greutati mari) sau post traumatice. Sediul preferential al leziunilor degenerative discale se afla in segmentul de maxima mobilitate al coloanei vertebrale : L4-L5, C5-C6, C6-C7. Discurile intervertebrale sunt deposedate de vasele proprii, nutritia lor facandu-se prin difuziune de la suprafetele articulare ale corpurilor vertebrale. Aceasta explica degenerarea mai rapida odata cu inaintarea in varsta a discurilor. Hernia de disc se produce prin deplasarea discurilor intervertebrale la inclinarea accentuata a celor doua corpuri vertebrale.are loc in general pe un disc cu fenomene degenerative anterioare. Hernia de disc anterioara se produce prin deplasarea discului in partea opusa si prin comprimarea nervului intervertebral, iar cea posterioara se produce prin comprimarea maduvei spinarii. Vascularizatia si inervatia coloanei vertebrale Vascularizatia provine din ramuri ale arterelor vertebrale in regiunea cervicala, ramuri ale arerelor intercostale posterioare din aorta toracica si ramuri ale arterelor lombare din aorta toracica si ramuri ale arterelor lombare si sacrale din aorta abdominala. Venele se strang in venele vertebrale, venele intercostale si lombare -> plexurile venoase vertebrale: intern si extern. Inervatia. In regiunea cervicala se afla o bogata retea de fibre somatice, care vin recurent (inapoi) prin nervii spinali ai regiunii cervicale, asociate cu fibre ale simpaticului cervical. Aceste legaturi intre sistemul nervos vegetativ si cel somatic sunt comune pentru inervatia intregii coloanei vertebrale -> apar simptome vegetative de caldura sau raceala in membre. Inervatia discului explica pentru ce durerea din hernia de disc apara inaintea semnelor de comprimare a radacinii nervoase. BIOMECANICA ARTICULATIEI COLOANEI VERTEBRALE 7

Miscarile coloanei vertebrale in ansamblu sunt: 1. Miscari de inclinatie - anterioara flexie -posterioara extensie -se face in ax orizontal si plan sagital 2. miscari de inclinatie laterala ax sagital si plan frontal - scade discul i.v.de partea inclinatiei 3. miscari de rotatie (mediala sau laterala) Ax veritcal ce trece prin centrul discului i.v.(nucleul pulpos) si plan transversal este mai ampla in partea superioara a coloanei vertebrale cervicale si mai ales LOMBARA este asociata frecvent cu inclinatia laterala. 4 . miscarea de circumductie uneste miscarile de inclinatie si rotatie. Miscarile coloanei vertebrale se fac concomitent cu articulatiile corpurilor vertebrale si a proceselor articulare. Fiecare dintre ele sunt limitate ca amplitudine, dar actiunea lor sinergica este sumata astfel: - in flexie se apropie anterior corpurile vertebrale si fuge discul i.v. posterior se intind ligamentele interspinoase, supraspinoase, ligamentele galbene (posterioare), ligamentele longitudinale posterioare; are loc si o tensiune in muschii extensori. In regiunea cervicala miscarile sunt ample. - In extensie miscarea inversa a corpurilor vertebrale Discul intervertebral se deplaseaza anterior limitata: apropierea proceselor spinoase, intinderea ligamentelor ongitudinale anterioare. Este mai ampla in regiunea cervicala si lombara Particularitatile iscarii coloanei vertebrale in diferite regiuni Sunt influentate de doi factori: inaltimea discului i.v. in raport cu dimensiunea corpurilor vertebrale. Va determina amplitudinea miscarii care este direct proportionala cu marimea discului intervertebral. - Procesele articulare, care influenteaza sensul miscarii in functie de aspectul suprafetei si al orientarii acestora. In regiunea cervicala coloana vertebrala are cea mai mare mobilitate pe toate cele 3 axe. Discurile intervertebrale sunt mari, fetele articulare plane si oblice spre lateral, astfel icat inclinatia laterala se asociaza cu rotatia. In regiunea toracala, coloana vertebrala are o miscare mai putin ampla. Discurile intervertebrale au o inatime relativ mica. Fetele articulare sunt plane si verticale. Ele limiteaza flexia, extensia si permit doar miscari de alinecare sus-jos in plan frontal, astfel realizandu-se inclinarea laterala cu o usoara rotatie in acelasi sens. In regiunea lombara, coloana vertebrala are miscari ample. Discurile intervertebrale sut mari, fetele articulare sunt cilindrice, cele superioare concave, cele inferioare convexe si au o orientare sagitala, ceea ce limiteaza miscarile de inclinatie laterala. Miscarile de flexie si extensie, cat si rotatia sunt miscari ample. In articulatia sacro-vertebrala miscarea se face amplu pe toate cele trei axe, avand centrul la nivelul promontoriului prin discul intervertebral mare si orientarea in plan frontal al ultimului proces articular lombar mai lat anterior si mai scurt posterior. Muschii motori ai coloanei vertebrale Din punct de vedere functional, muschii care actioneaza asupra coloanei vertebrale formeaza lanturi kinematice (in miscare) agoniste si antagoniste, care ciprind intregu corp. Muschii flexori ai coloanei vertebrale: -pentru coloana cervicala sternocleidomastodianul, scalenul si lungul gatului -pentru coloana toracala si lombara muschii abdomenului: drept abdominal, oblic extern, oblic intern si iliopsoasi Muschii extensori ai coloanei vertebrale 8

-muschii erectori ai coloanei vertebrale; iliocostalul, longissimos, spinal supraspinos, interspinos,splenici, muschii posteriori migrati ai spatelui (trapezul si marele dorsal) -muschii flexori laterali trapez, patratul lombelor, intertransversal, lungul gatului, ridicatorul scapulei Muschii rotatori -oblic intern, marele dorsal, splenius, muschii cefei -oblic extern, transversospinal, semispinal, iliopsoas, trapez La accidentele rutiere, in cazul accelerarii si decelerarii bruste au loc urmatoarele modificari ale coloanei vertebrale: - Elongarea ligamentelor - Fractura de corp vertebral - Subluxatia corpurilor vertebrale (deplasarea lor) - Ruptura apofizei odontoide (dintele axisului) care poate rupe ligamentul transvers al atlasului si leza maduva spinarii - Hernii de disc cu angajare, migrare sau ruptura a discului care ajunge in canalul vertebral - Poate comprima in lateral n. spinali si posterior, maduva spinarii. Curburile fiziologice sunt: Lordoza cervicala si lombara Cifoza toracala Aceste curburi sunt considerate a avea forma optima, atat pt solicitarile statice, cat si pentru cele dinamice. Curburile coloanei vertebrale pot fi situate diferit fata de linia de gravitatie. Aceasta linie verticala, prin centrul de gravitatie al corpului aflat in pozitie verticala, trece anterior fata de orificiul auditiv extern si apoi prin centrul vertebrei L4, proiectandu-se inferior la mijlocul distantei dintre cele doua plante. Greutatile diferitelor parti ale corpului vor produce solicitari care tin sa modifice curburile coloanei vertebrale existente. Ligamentele sunt solicitate la intindere, iar discul i.v., la copresiune, forfecare si rasucire. Mersul solicita coloana vertebrala prin greutatea corpului si pri socul pasilor. Mersul teapan, cu tocuri inalte este mai greu de suportat de coloana decat mersul cu tocuri joase. In cazul sustinerii, coloana este solicitata static. Purtarea greutatilor pe corp, pe umeri cat mai aproape de axul coloanei vertebrale e mai putin solictanta decat atunci cand greutatile sunt tinute cu mainile intinse si mai ales daca sunt purtate intr-o singura mana. Greutatile mari vor fi purtate paralel cu axul coloanei vertebrale. Odata cu aplecarea coloanei vertebrale, greutatea trunchiului solicta discul L5. Daca ridicarea greutatii se face cu spatele drept, trunchiul este rotit in jurul articulatiei soldului ca o balama, coloana vertebrala avand o pozitie statica favorabila astfel incat coloana este rgida servind doar ca element de sustinere. Daca greutatile sunt ridicate cu ajutorul muschilor fesieri si muschii coapselor, greutatea este atunci repartizata uniformpe suprafata discului intervertebral. Daca ridicarea greutatilor se face cu spatele indoit, sarcina se repartizeaza uniform doar pe 2/3 anterioare ale discului. Discul are astfel tendinta sa fuga in partea opusa inclinarii coloanei vertebrale (risc de hernie de disc). In pozitie sezanda lordoza dispare fiind inlocuita cu o usoara cifoza. Discurile i.v. sunt comprimate anterior de corpurile vertebrale luand forma de pana. Scaunele moderne sustin regiunea lombara, iar prin ridicarea partii anterioare a spatarului este evitata bascularea spre inapoi a bazinului, mentinandu-se lordoza. -

Articulatia atlanto-occipitala (bicondiliana)

Fetele articulare sunt reprezentate de condilii occipitali(convecsi). Masele laterale ale atlasului sunt concave.
Membrana atlanto-occipitala anterioara se insera pe marginile anterioare ale marii gauri occipitale si pe arcul anterior al atlasului.

Membrana atlanto occipitala posterioara se insera pe marginile posterioare ale marii gauri occipitale si pe arcul posteror al atlasului. Membranele limiteaza miscarile de flexie si extensie ale capului.

Articulatia atlanto-axoidiana mediana (trohoida)

Fetele articulare sunt reprezentate de: dintele atlasului (fata anterioara) si atlas (arcul anterior cu fostea dintelui) - Lig.transvers al atlasului intre masele atlasului fixeaza dintele in articulatie - Lig. Alare fetele laterale ale dintelui fixeaza intee de condilii occipitali - Lig. Varfului dintelui intre ligamentele alare si marea gaura occipitala Ligamentul cruciform este ddat de ligamentul transvers al atlasului si fibre care se desprind din el si se insera pe fata posterioara a axisului (fasciculul longitudinal inferior) sau pe occipital langa marea gaura occipitala (fasciculul logtudinal superior) Membrana tectoria intre axis si occipital Cea mai interna Acopera dura mater

Articulatia atlanto-axoidiana laterala (diartroza planiforma)

Fetele articulare: masele articulare ale atlasului si procesele articulare ale axisului. Membrana atlanto-axoidiana anterioara limiteaza extensia Membrana atlanto-axoidiana posterioara limiteaza flexia BIOMECANICA ARTICULATIILOR CRANIOVERTEBRALE Art. Atlanto-occipitala si atlanto-axoidiana actioneaza sinergic la realizarea miscarilor capului. Flexia si extensia - Se fac in articulatia atlanto-occipitala - Axul transversal trece prin cei doi condili occipitali - Planul sagital Miscarile sunt de amplitudine redusa -> pt miscari mai ample este mobilizat lantul articular al vertebrelor cervicale Limitarea: flexiei- membrana atlanto-occipitala posterioara Exensiei membrana atlanto-occipitala anterioara - Mm. flexori ai capului; lungul capului, dreptul anterior al capului, SCM - Mm. extensori ai capului: marele si micul drept posterior al capului, oblicul superior Rotatia dreapta-stanga - Se face in articulatia atlanto-axoidiana (art. Trohoida un singur tip de miscare) - Ax vertical trece prin dintele axisului - Planul transversal - Lig. Transvers al atlasului (inel osteo-fibros) fixeaza dintele axisului in foseta dintelui de pe arcul anterior al atlasului. - Fetele articulare convexe antero-posterior Oblice spre lateral si inferior la atlas; medial si superior la axis - In cursul miscarii are loc alunecarea fetelor articulare de pe masele laterale ale atlasului, cu cele de pe fata superioara a corpului axisului. - Limitarea lig. Alare - Mm. rotatori ai capului: oblicul inferior, marele drept posterior al capului, splenius, lungul gatului, SCM, semispinalul capului - Miscarile sunt de amplitudine redusa -. Pt miscari mai ample este mobilizat lantul articular al vertebrelor cervicale 10

Inclinatia laterala axul sagital trece prin fiecare condil occipital si in plan fronta planul frontal - miscarile sunt de amplitudine redusa -. Pt miscari mai ample este mobilizat lantul articular al vertebrelor cervicale - limitarea: intalnirea dintre cele doua oase, lig., muschi(condil, pr. Transvers al atlasului) - mm care inclina capul lateral: dreptul anterior al capului, oblicul superior, SCM, splenius, longissimus al capului

11