CHIMIA SI BIOCHIMIA CAVITATII ORALE

Suport Curs Semestrul I

FACULTATEA DE MEDICINA DENTARA

CUPRINS
1. 2. 3. 4.

5.
6.

Introducere n biochimie: definiii generale i noiuni fundamentale Structura i caracteristicile biochimice generale ale celulei (principalii compui organici i anorganici) Proteine (aminoacizi, peptide, proteine structur chimic) Heteroproteine : cromoproteine, nucleoproteine Acizi nucleici structura chimica Membrane biologice:
o o o

proteine membranare; lipide membranare: structur i proprieti (fosfolipide, glicolipide, colesterol), integrarea in membrana celulara; glucide membranare: glucide, structur, proprieti; glicoproteine.

Enzime (I): - clasificare, structur, mod de aciune, specificitate,cinetica enzimatica 8. Enzime (II): Coenzime (vitamine hidrosolubile cu rol coenzimatic: B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, B12, Biotina, C) 9. Rolul nutrienilor naturali (vitamine liposolubile A,D,E,K) 10. Bioenergetic i metabolism oxidativ - oxidarea biologica, lanul respirator i fosforilarea oxidativ
7.

CURS 1
1. Introducere n biochimie: definiii generale i noiuni fundamentale 2. Structura i caracteristicile biochimice generale ale celulei (principalii compui organici i anorganici)

INTRODUCERE
Biochimia este stiinta care se ocupa cu studiul diferitelor molecule din celula vie si a reactiilor chimice ale acestora. Biochimia este stiinta care se ocupa de studiul bazelor chimice ale vietii. Celula este unitatea structurala a organismelor si sistemelor vii. Biochimia este stiinta care se ocupa cu studiul constituientilor chimici ai celulelor vii si cu reactiile si procesele in care acestea sunt implicate.

Biochimia se afla la confluenta a 3 mari domenii : Biologia moleculara si celulara, Imunologie si Genetica, Fiziologie si Fiziopatologie. Intrucat viata e strict dependenta de reactii chimice, biochimia a devenit limbajul comun al tuturor stiintelor biologice. Obiectivul major : intelegerea deplina la nivel molecular a tuturor formelor de viata, de la organisme relativ simple (virusi, bacterii) , pana la organismul uman. Starea de sanatate e strict dependenta de un echilibru armonios intre reactiile biochimice din organism. Boala reflecta defecte (anomalii) ale biomoleculelor, reactii sau procese biochimice.

Preocuparea principala a oamenilor de stiinta aflati in slujba sanatatii populatiei o reprezinta 2 obiective majore : 1. intelegerea si mentinerea starii de sanatate 2. intelegerea si tratamentul efectiv al starii de boala Interrelatia Biochimie-Medicina se poate descrie ca o cale in ambele sensuri. Progresele in biochimie au putut releva si ilumina arii intregi din medicina si invers, adeseori studierea bolilor a condus la relevarea unor noi aspecte biochimice care anterior nu fusesera prospectate. Utilizarea rationala a variatelor teste de laborator este o componenta integrala in diagnosticul si tratamentul bolilor.

Dezechilibrele pot fi produse din interior sau exterior.

Una din conditiile principale in mentinerea starii de sanatate este o dieta echilibrata in anumite principii nutritive : Vitamine Aminoacizi Acizi grasi, carbohidrati Minerale Apa

Cauzele majore ale bolilor pot fi :

Agenti fizici : trauma, mecanici, temperaturi extreme, modificarea spontana in presiunea atmosferica, radiatii, soc electric. Agenti chimici si farmacologici : compusi toxici, agenti farmacologici terapeutici. Agenti biologici virali, bacterieni, ricketsii, fungi, paraziti Lipsa oxigenului Genetice : boli moleculare, genetice. Reactii imunologice Dezechilibre nutritionale : exces sau deficite nutritionale. Dezechilibre endocrine : defecte sau excese hormonale.

PRINCIPALELE BIOMOLECULE
Elementele biochimice care compun biomoleculele sunt doar cateva : C, O, H,N,P,S, apa (70-80% din greutatea celulara) Grupele functionale : OH, SH, NH2, CHO, C=O, COOH Biomoleculele se gasesc sub MONOMERI care condenseaza, BIOPOLIMERI ( 4 clase principale). forma de rezultand

1.PROTEINE :
polimeri ai aminoacizilor (majoritatea combinatii ale 20 aminoacizi naturali) contin

sunt reprezentate de componente structurale ale celulei, proteine plasmatice circulante, enzime, anticorpi, rodopsina, actina, miozina) aminoacizii sunt legati prin legaturi peptidice forma si functia proteinei este conditionata de secventa aminoacizilor

2. CARBOHIDRATI
glucidele sunt polimeri ai monozaharidelor reprezentantul principal este glucoza sunt polialcooli cu o grupare aldehidica sau cetonica. Monozaharidele contin cel mai frecvent 5 sau 6 atomi de C Monozaharidele se leaga prin legaturi glicozidice Sunt molecule hidrofobe.

3. LIPIDE nu sunt polimeri ai acizilor grasi cele mai multe sunt hidrofobe ( insolubile in apa )

formate esential din alcool si acizi grasi

exista mai multe categorii : fosfolipide, trigliceride, steroli pot fi si amfipatice, de obicei la nivelul membranelor, unde coexista grupari hidrofile si hidrofobe.

4. ACIZI NUCLEICI

= polinucleotide, fosfodiesterice

conectate

prin

legaturi

monomerii sunt reprezentati de nucleotide: baza azotata-pentoza- P.

CURS 2

Caracteristicile structurale ale celulei 2. Generalitati procese metabolice 3. Biomolecule

1.

PROCESELE METABOLICE generalitati

Chiar si cele mai simple organisme vii sunt capabile sa sintetizeze mii de molecule complexe, unice in felul lor. Celulele si organismele vii utilizeaza energia inconjuratoare pentru a sintetiza principalele pietre de constructie pentru biomolecule (acizi grasi, monozaharide, aminoacizi).

CALE METABOLICA : este o succesiune de reactii responsabila de: -sinteza unui compus complex dintr-unul sau mai multi compusi simpli - degradarea unui compus pana la obtinerea de compusi finali.

Pentru a obtine molecule complexe se cheltuie o cantitate foarte mare de energie, aceasta fiind obtinuta din degradarea unor alte molecule complexe, cu recuperarea unei parti din energia stocata.

Catabolism = reactii de degradare prin care molecule mari ( in care este stocata energia) sunt transformate in molecule mici.
sunt reactii oxidative cu pierdere de electroni se caracterizeaza prin eliberarea de energie in cursul reactiei exemple: glicoliza, ciclul Krebs, beta-oxidarea acizilor grasi (degradarea acizilor grasi)

Anabolism = reactii de sinteza a macromoleculelor din molecule (unitati) mai mici.

se caracterizeaza frecvent prin reactii de reducere (aditie de electroni) necesita consum de energie ( din ATP, NADH, NADPH, FADH2) exemple : gluconeogeneza, sinteza acizilor grasi, sinteza de ADN sau ARN.

Cai amfibolice : sunt succesiuni de reactii in care se intalnesc deopotriva cai anabolice si catabolice . Exemplu : ciclul Krebs.

CELULA caracteristici biochimice corelate cu caracteristici structurale

CELULA = unitatea fundamentala a activitatii biologice la nivelul unui organism. Celula eucariota prezinta mai multe fractii subcelulare (organite) : 1.nucleu : are membrana dubla cu pori, contine majoritatea ADN-ului organizat in cromosomi si un nucleol. 2.Mitocondrii au membrane dubla (externa si interna; cea interna este impachetata sub forma de creste ) 3.Reticulul endoplasmatic: o retea de cisterne (tuburi) cu ribozomi pe suprafata 4.Ribozomi : liberi sau atasati RE, contin ARN si proteine specifice 5.Aparat Golgi 6.Lizozomi 7.Peroxizomi 8.Elemente ale citoscheletului 9.Membrana plasmatica

Toate acestea se pot studia separat urmand un protocol pentru izolarea lor : extractie omogenizare centrifugare diferentiata (fractionare subcelulara)

Fiecare dintre compartimentele celulare poseda de regula un marker enzimatic.

Organite celulare Nucleu Mitocondrie

Functia majora (calea metabolica) Sinteza de AND si ARN (transcriere)

Marker enzimatic AND sintetaza

Ciclul Krebs, beta oxidarea acizilor grasi Glutamat-DH

Ribozomi
Reticul endoplasmatic Lizozomi

Sinteza proteinelor ( translatia ARN)

Sinteza lipidelor

ARN
G-6-P-aza

Reactii de degradare

Hidrolaze

Aparat Golgi
Peroxizomi

Reactii de glicozilare
Degradarea AG,aminoacizilor, producerea si degradarea H2O2.

Gal-transferaza
Catalaza

Citoplasma Membrana plasmatica

Glicoliza, sinteza AG Transportul moleculelor prin membrane Adeziunea intercelulara

LDH Na, K, ATP-aza 5-nucleotidaza

PROTEINELE Definitie : sunt macromolecule formate prin legarea aminoacizilor intre ei prin legaturi peptidice. Unitatile functionale sunt aminoacizii. Caracteristici : 1. indispensabile vietii 2.grad crescut de specificitate de specie si de organ 3.grad crescut de complexitate si varietate moleculara. Functii : 1.structural (in tesuturi, si iau parte si la refacerea lor, in procesul de cicatrizare) 2.intra in structura enzimelor si a hormonilor 3.formeaza anticorpi (imunoglobuline), cu rol in apararea imunologica 4.mentin echilibrul hidro-electrolitic (reaprtizeaza apa in diferite sectoare) 5.asigura presiunea coloid-osmotica (albumina) 6.transportul gazelor (hemoglobina) 7.tampon (mentin pH- ul constant) 8.transportul unor substante liposolubile ( vitamine, hormoni liposolubili) 9.coagularea sangelui

Prin hidroliza proteinelor rezulta cca 20 de aminoacizi naturali.

Proprietatile generale ale proteinelor:

1.Solubilitatea : proteinele globulare sunt solubile in apa, iar cele fibrilare sunt insolubile.Solubilitatea este puternic influentata de pH-ul mediului, prin modificarea incarcaturii electrice a proteinelor. 2. Proprietatile electro-chimice : - proteinele sunt poliamfoliti -la pH fiziologic toate grupele COOH si -NH2 sunt complet ionizate -migreaza in camp electric (proprietate ce sta la baza separarii lor din amestecuri electroforeza ) 3. Denaturarea : este modificarea proprietatilor biologice si fizico-chimice sub actiunea diferitilor agenti denaturanti (temperaturi crescute, extreme ale pH-ului, solventi organici, agenti tensioactivi) care actioneaza prin ruperea legaturilor necovalente din structura secundara, tertiara, cuaternara. Prin denaturare se modifica solubilitatea, proteinele pierd capacitatea de a cristaliza, scade rezistenta la hidroliza, creste capacitatea de a da reactii de culoare. Denaturarea poate fi reversibila sau ireversibila. 4. Activitatea optica este data de prezenta C asimetric din structura aminoacizilor 5. Greutate moleculara mare 6. Hidroliza proteinelor ( in prezenta de acizi sau baze la cald, sau a enzimelor proteolitice ) duce la formarea a 20 de tipuri de aminoacizi.

Clasificarea proteinelor : 1.dupa compozitia chimica : 1.proteine simple (formate numai din aminoacizi ) = holoproteine 2.proteine complexe : formate dintr-o parte proteica si o parte neproteica (grup prostetic) - heteroproteine Partea neproteica poate fi : - hem (hemoproteine) - acizi nucleici (nucleoproteine) - glucide (glicoproteine) - lipide (lipoproteine) - fosfor (fosfoproteine) - metale (metaloproteine) 2. dupa forma moleculei : - proteine globulare (albumine, globuline, histone) -proteine fibrilare (colagen, fibrinogen, keratine, actina, miozina)- au molecula alungita

CURS 3

Aminoacizi 2. Peptide 3. Proteine

1.

AMINOACIZI Definitie : sunt molecule ce contin in structura o grupare NH2 si COOH la acelasi atom de carbon. Exista aproximativ 20 de aminoacizi. Tipul de aminoacizi, secventa lor si orientarea spatiala dicteaza aranjamentul tridimensional, deci conditioneaza si proprietatile biologice ale proteinelor.

Clasificare : 1. Dupa structura : - aminoacizi alifatici: Gly, Ala, Val, Leu, Ile (ultimii trei ramificati)

- aminoacizi aromatici

- aminoacizi cu OH

- aminoacizi cu S

- aminoacizi dicarboxilici (Asp, Glu) - aminoacizi diamino (Lys, Arg, His) - iminoacizi Pro (prolina)

2. dupa modul de procurare : - aminoacizi esentiali (nu pot fi sintetizati in organism, se aduc prin alimentatie): valina, leucina, izoleucina, fenilalanina, triptofan, lizina, metionina, treonina. - aminoacizi neesentiali (pot fi sintetizati in organism)

2. dupa capacitatea de sinteza a glucozei : - glucoformatori (toti cu exceptia leucinei si a lizinei) - non- glucoformatori

Proprietatile aminoacizilor :

fizice activitate optica aminoacizii aromatici absorb specific in UV sunt structuri amfionice
chimice: datorate gruparii COOH : formarea sarurilor, formarea esterilor, decarboxilare cu formare de amine biogene, reactia cu amoniacul, cu formare de amide datorate gruparii amino : reactia cu aldehidele, metilarea la N, acilarea.

reactii date de prezenta ambelor grupari : formarea legaturilor peptidice, reactii cu saruri ale metalelor divalente compusi colorati.

PEPTIDE Definitie : molecule formate prin legarea aminoacizilor prin legaturi peptidice .

Clasificare in functie de numarul de aminoacizi : -dipeptide ( 2 aminoacizi) -tripeptide (3 aminoacizi) -oligopeptide -polipeptide

GSH (glutation)
Structura : tripeptid : Glu-Cys-Gly

Roluri : antioxidant (protejeaza membranle celulare impotriva agentilor oxidanti prin capacitatea de a ceda H si de a forma glutation oxidat). protejeaza enzimele tiolice (cu grup SH) metabolismul xenobioticelor prin conjugare in prezenta enzimei glutation-transferazei.

TRIPEPTIDE Glutation - GSH : glutamil cisteinil glicina

HOOC- CH- CH2- CH2- CO- NH -CH2- CO- NH- CH2-

COOH NH2 SH CH2

Structura glutationului Glu-Cys-Gly

STRUCTURA PROTEINELOR Proteinele au o structura polipeptidica . O proteina poate contine mai multe lanturi peptidice dispuse rasucit, in zig-zag, in mai multe planuri, consolidate prin legaturi intra si intercatenare. Organizarea spatiala a lantului peptidic are loc prin interactiuni necovalente: -legaturi de H -legaturi ionice -interactiuni hidrofobe.

STRUCTURA PRIMARA : reprezinta numarul si ordinea (secventa) aminoacizilor din molecula reda totalitatea legaturilor covalente din molecula prin studii de secventializare s-a demonstrate ca o proteina are o structura primara unica, secventa aminoacizilor fiind dictata genetic inlocuirea unui aminoacid dintr-o pozitie cu altul din alta pozitie duce la alterari importante in functia proteinei.

STRUCTURA SECUNDARA : este configurarea spatiala, rezultata din interactiunea gruparilor CO si NH sunt structuri ordonate, periodice imprima proprietatile fizico-chimice ale proteinelor -helix -consolidate prin legaturi de H intre gruparile CO si NH, deci intracatenare -se obtine o structura helicoidala repetitiva (o grupare NH formeaza punte de H cu gruparea CO de la al-4-lea aminoacid din secventa liniara) -radicalii R se afla la exteriorul elicei -se intalneste atat la proteinele fibrilare, cat si globulare. foaie pliata - consolidate prin legaturi de H intercatenare - lanturile polipeptidice se aseaza in foi - radicalii R se orienteaza alternativ, de o parte si de alta - se intalneste frecvent la proteinele globulare

STRUCTURA TERTIARA :

-inglobeaza structura secundara si e consolidata de legaturi necovalente (de H, hidrofobe, ionice) si disulfidice, intre radicalii R ai aminoacizilor -defineste structura tridimensionala a proteinelor si e caracteristica proteinelor globulare.
STRUCTURA CUATERNARA:

-apare ca un nivel superior de organizare la proteinele formate din 2 sau mai multe lanturi polipeptidice (monomeri) identice sau diferite, stabilizata prin aceleasi legaturi ca la structura tertiara (ex. hemoglobina).

CURS 4

Cromoproteine 2. Structura si functiile hemoglobinei 3. Citocromi

1.

CROMOPROTEINE Definitie : Cromoproteinele sunt proteine complexe formate dintr-o parte proteica si o parte neproteica care absoarbe in spectrul vizibil.

Clasificare : cromoproteine porfirinice : -au grup prostetic porfirina -se mai numesc hemoproteine -pot transporta gaze sanguine mioglobina) sau electroni (citocromi)

(hemoglobina

si

cromoproteine neporfirinice: se mai numesc flavinice (grupul prostetic e derivat din riboflavina. Transporta H+.

HEMOGLOBINA Hb

Structura : 1. - este o proteina tetramer, formata din 4 subunitati (monomeri). 2. - are 2 parti : - hem (partea neproteica) - globina (partea proteica)-formata din 4 lanturi peptidice de tip ,, sau , asezate 2 cate 2 identice. 3. O molecula de hemoglobina are 4 nuclei hem si 4 lanturi de globina (2 cate 2 identice)

HEMUL - are un ion de Fe2+ legat de protoporfirina (legaturi duble conjugate).

- Protoporfirina este formata din 4 inele pirol, legate prin punti metinice (CH=). Fiecare inel are cate 2 substituienti : -CH3, -CH=CH2, -CH2-CH2COOH
- Fierul este bivalent si are 6 legaturi : 4 cu N din nucleul de pirol (2 covalente, 2 coordinative), 1 cu O2 si 1 cu globina. - Legatura intre Fe si globina se face prin Fe, si resturile propionil - 1 mol de hemoglobina leaga 4 molecule O2 ( cu afinitate diferita). - Hemoglobina are 2 forme : T(tensionata) = deoxihemoglobina si R (relaxata) = oxihemoglobina. - Oxigenul este transportat la tesuturi de catre hemoglobina, prin legarea foarte puternica la Fe din hem, formand oxihemoglobina (OxiHb). - CO2 din tesuturi e transportat de hemoglobina la plamani, legat la gruparile NH2 libere din globina.

GLOBINA are 4 lanturi polipeptidice ,, sau , asezate 2 cate 2 identice. Lanturile polipeptidice se orienteaza in spatiu, formand o cavitate in care se gaseste hemul

FUNCTIILE HEMOGLOBINEI : functie tampon (mentinerea constanta a pH-ului sanguin) functie de transport a gazelor respiratorii (O2 si CO2) HEMOGLOBINE FIZIOLOGICE : Hb A1(2, 2)- 97% Hb A2 (2, 2)- 2% Hb F (2, 2)- 0,1%

HEMOGLOBINE PATOLOGICE 1. Modificare la nivelul hemului : Methemoglobina apare prin oxidarea fierului ( Fe2+ Fe3+) MetHb-emia este o situatie patologica, in care concentratia de methemoglobina este > 0,5-1% Cauze : exces de substante oxidante sau deficit de methemoglobin-reductaza
2. Modificari ale globinei : Calitative : deletie sau inlocuirea unui aminoacid cu altul ( ex : hemoglobina S, Hb H) Cantitative : thalasemii COMBINATII ALE HEMOGLOBINEI : FIZIOLOGICE : oxihemoglobina (Hb+ O2) carbhemoglobina (Hb + CO2) PATOLOGICE : Hb + CO carboxihemoglobina

CITOCROMII
Definitie : citocromii sunt hemoproteine complexe (partea neproteica este hemul) cu rol in transportul electronilor in lantul respirator din mitocondrii. Clasificare : a1, a3, b1, b5, P450, c1, c

Valenta fierului variaza fiziologic (din bivalent in trivalent si invers)

Ordinea citocromilor in lant este: cit b c1 c a a3 Ultimul citocrom din lant, cit a3 (are si cupru), poate ceda electronul direct la O2 (citocrom oxidaza)

CURS 5

Nucleoproteine 2. Baze azotate 3. Acizi nucleici

1.

NUCLEOPROTEINE
Definitie : sunt heteroproteine care au 2 parti : o parte proteica formata din proteine cu caracter bazic numite histone si o parte neproteica formata din acizi nucleici (ADN si ARN). Sunt componente ale nucleului celular dar se gasesc si in citoplasma, legate de ribozomi.

Prin hidroliza se elibereaza acizi nucleici si proteine bazice.

Un nucleotid se formeaza din: nucleozid + fosfat. Un nucleozid se formeaza din: baza azotata + pentoza (riboza in ARN sau dezoxiriboza in ADN). Bazele azotate sunt heterocicli aromatici ce contin azot, si pot fi purinice sau pirimidinice.

Bazele purinice sunt adenina si guanina:

Bazele pirimidinice sunt citozina, timina si uracilul :

Nomenclatura : numele fiecarui nucleotid este derivat de la baza azotata care intra in constitutie.

Baza azotata
Adenina Guanine Citozina Timina Uracil

Nucleozid
Adenozina Guanozina Citidina Timidina Uridina

Nucleotid
AMP, ADP, ATP GMP, GDP, GTP CMP, CDP, CTP TMP, TDP, TTP UMP, UDP, UTP

Exemplu : ATP (adenozin-trifosfat):

Importanta nucleotidelor : Intra in constitutia acizilor ribonucleici si dezoxiribonucleici Au rol in procesele de biosinteza a glucidelor (UTP), lipidelor (CTP) Sunt substante macroergice, indeplinind rolul de donori universali de energie.

Acidul dezoxiribonucleic (ADN)

Moleculele de ADN sunt formate din 2 lanturi de polinucleotide antiparalele (35) complementare. Bazele azotate situate fata in fata pe cele doua catene sunt legate prin legaturi de hidrogen si sunt orientate spre interiorul moleculei, in timp ce pentozele si acidul fosforic sunt orientate spre exterior (formeaza scheletul). Molecula de ADN poate fi denaturata de caldura

Structura secundara a ADN este reprezentata de un alfa helix, cu un pas de 3,4 nm (aprox. 10 perechi de baze pentru fiecare tur al elicei). Bazele azotate complementare: A = T si G = C

Acidul ribonucleic (ARN)

rARN = acid ribonucleic ribosomal (participa la structura ribozomilor) tARN= acid ribonucleic de transfer, transporta aminoacizii activati pentru transductie; prezinta anticodoni care vor recunoaste codonii de pe mRNA mARN = acid ribonucleic mesager, transporta informatia genetica de la nivelul nucleului (unde se formeaza acizii nucleici, in citoplasma, unde are loc formarea proteinelor pe care ei o induc)
Structura secundara a ARN:

ARN difera de ADN prin cateva caracteristici: 1.Este mai scurt (70 - 10 000 nucleotide) 2.Contine riboza in locul dezoxiribozei 3.Uracilul (baza azotata specifica ARN) inlocuieste timina (specifica AND-ului)

CURS 6

Notiuni descriptive biomoleculelor 2. Glucide 3. Lipide 4. Proteine

1.

ale

MEMBRANELE CELULARE
Frontiera intre interiorul si exteriorul celulei. Controleaza schimburile celulare. Delimiteaza si organitele celulare COMPOZITIE CHIMICA Lipide: - Fosfolipide - Colesterol Proteine Glucide Doua straturi fosfolipidice Proteine transversale sau periferice Polizaharide Colesterol moduleaza fluiditatea membranara

PROTEINELE sunt ancorate in membrane prin portiuni hidrofobe. Sunt de doua tipuri: periferice si transversale

Rolul proteinelor membranare: Transport Enzime Receptori Aderenta celulara Imunologic

Glucidele
Glucidele pot fi impartite in mai multe categorii: Monozaharide Dizaharide Oligozaharide Polizaharide Monozaharidele sunt molecule formate din C, H si O. Sunt polialcooli cu o grupare aldehidica (aldoze) sau o grupare cetonica (cetoze). Cele mai multe dintre ele au formula generala CnH2nOn. Clasificare: Trioze, Tetroze, Pentoze, Hexoze Pentoze : riboza si dezoxiriboza . Hexozele : glucoza (G), galactoza (Gal), manoza , fructoza (F).

Dizaharidele
Dizaharidele sunt glucide formate din doua monozaharide legate prin legatura glicozidica (1-4, 1-6, sau 1-2 glicozidica). Zaharoza se formeaza dintr-o molecula de glucoza si una de fructoza (prin eliminarea unei molecule de apa). Acest tip de reactie se numeste reactie de condensare (sau sinteza prin deshidratare). Reactia inversa este numita hidroliza. Dizaharidele cele mai intalnite sunt : Lactoza = glucoza-galactoza Maltoza = glucoza-glucoza Zaharoza = glucoza-fructoza

Polizaharide
Cele mai multe polizaharide sunt polimeri de glucoza. Cele mai cunoscute polizaharide sunt : Amidonul (vegetal) Glicogenul (animal) Celuloza (vegetal) Amidonul Este forma de depozit (de rezerva) a glucozei in regnul vegetal. Glicogenul Este un polimer de glucoza, polizaharid ramificat, asemanator amilopectinei, prezent in muschiul si ficatul regnului animal. Reprezinta forma de depozit in organism a excesului de glucide.

Celuloza Celuloza este un polimer de glucoza. Este formata din lanturi lungi lineare de molecule de glucoza legate una de cealalta, prin legaturi diferite de cele din amidon si glicogen (tip beta 1-4 in celuloza fata de tip 1-6 in amidon).

Lipide
Lipidele se clasifica in trei categorii: Trigliceride (grasimi neutre sau triacilgliceroli) Fosfolipide Steroizi

Trigliceridele pot fi saturate, mononesaturate sau polinesaturate. Acesti termen arata gradul de saturare in hidrogen a acizilor grasi. - Acizii grasi saturati: Intr-un acid gras saturat, toate legaturile intre carboni sunt legaturi simple (nu exista legaturi duble).. - Acizii grasi mononesaturati: Un acid gras mononesaturat contine o singura dubla legatura carboncarbon. - Acizii grasi polinesaturati : Un acid gras polinesaturat contine mai multe legaturi duble.

Rolul trigliceridelor Trigliceridele reprezinta o rezerva de energie. Tot surplusul alimentar in glucide, lipide sau in proteine se poate transforma in trigliceride. Digestia trigliceridelor: are loc in intestin, iar molecula de triglicerid este transformata in monoglicerid si doi acizi grasi, sub actiunea lipazei pancreatice

FOSFOLIPIDELE (FOSFOGLICEROLIPIDELE) Fosfolipidele sunt formate din glicerol, doi acizi grasi, un grup fosfat si un rest care poate fi etanolamina, colina, serina, inozitol.

STEROLII Sterolii sunt molecule care au la baza nucleul sterol.

Testosteronul si estrogenii sunt hormoni sexuali, responsabili de aparitia caracterelor sexuale secundare. Colesterolul intra in compozitia tuturor membranelor si este precursor pentru vitamina D, hormoni steroizi si saruri biliare. Colesterolul este implicat de asemeni in patologia aterosclerozei, resposabila de aparitia bolii ischemice cardiace.

Cei mai intalniti steroizi sunt : colesterolul testosteronul cortizonul estradiol.

CURS 7

1.

ENZIME
Definitie 2. Structura 3. Clasificare
1.

ENZIME
Enzimele (biocatalizatori), sunt catalizatorii reactiilor din organismele vii.

Clasificarea enzimelor:
Nr. Clasa si subclasa
1.

Reactii catalizate
oxidoreducere

Oxidoreductaze : Dehidrogenaze Oxidaze Reductaze Peroxidaze, Catalaze Hidroxilaze

2.

Transferaze : Transaldolaze si transcetolaze Acil-, metal-,glicozil- si amino-transferaze Fosfotransferaze - Kinaze

Transefrul unei grupari de la un donor la un acceptor

3.

Hidrolaze :
Esteraze Glicozidaze Peptidaze Fosfataze Tiolaze Ribonucleaze

Hidroliza

4.

Liaze :
Decarboxilaze Aldolaze Hidrataze

Scindarea nehidrolitica a unei legaturi covalente, eliminare de CO2, NH3, apa

5.

Izomeraze :
Racemaze

Izomerizare

6.

Epimeraze
Izomeraze Mutaze Formarea unei noi legaturi covalente (de regula, cu consum de ATP)

Ligaze :
Sintetaze Carboxilaze

Denumirea enzimelor: numele substratului + numele reactiei catalizate + sufixul aza Structura si clasificarea enzimelor: enzimele sunt proteine specializate, clasificate in : Enzime simple Enzime complexe, formate dintr-o parte proteica numita apoenzima si o parte neproteica, numita coenzima (forme biologic active ale vitaminelor hidrosolubile, metale, etc.) Activitatea catalitica : Molecula asupra careia actioneaza enzima se numeste substrat, iar cea care rezulta din reactie, produs . Substratul se leaga doar la o portiune din enzima, centrul activ sau centrul catalitic. situsul activ : un grup de aminoacizi, de pe suprafata apoenzimei care determin activitatea acesteia (aminoacizii pot fi la distan in cadrul structurii primare dar apropiati n structura tertiara). situsul allosteric: exist la unele enzime dar difera de situsul activ -este un situs de legare a unor molecule mici, care determina o modificare a afinitatii de legtur a substratului.

Cinetica enzimatica: se ocupa cu studiul vitezei enzimatice si a factorilor care o influenteaza. E + S ES P+E Factorii care inflenteaza activitatea enzimelor sunt : Temperatura: viteza de reactie creste cu cresterea temperaturii si este maxima la o temperatura de 37 C, dupa care, odata cu depasirea unor limite de temperatura, prin denaturare, viteza scade pana la oprirea completa. pH-ul : viteza de reactie este maxima la un pH optim, care reflecta pH-ul locului unde actioneaza enzima in vivo. Concentratia enzimei: pentru o concentratie constanta de substrat, viteza de reactie este proportionala cu cantitatea de enzima. Concentratia substratului (ecuatia Michaelis-Menten): viteza este proportional in orice moment cu concentratia ES si este maxima cand toata enzima se afla sub forma de complex ES; KM arata afinitatea E pentru S (relatie invers proportionala)

SPECIFICITATEA ENZIMELOR
Specificitate de substrat Specificitatea de substrat a enzimelor reflecta abilitatea unei enzime de a distinge intre unul sau mai multe substrate si este rezultatul interactiunii enzima-substrat. Specificitatea absoluta: enzimele actioneaza asupra unui singur substrat Specificitate de grup : enzimele actioneaza asupra unui anumit tip de legatura si catalizeaza un grup restrans de substrate (similare ca structura) Stereospecificitatea : enzimele actioneaza numai asupra unui stereoizomer sau determina formarea numai unui anumit stereoisomer Specificitate de reacie Definiie: capacitatea fiecrei enzime de a cataliza un anumit tip de reacie proprietate ce st la baza clasificrii enzimelor OXIDO-REDUCTAZE: enzime ce catalizeaz reacii de oxido-reducere TRANSFERAZE: catalizeaz transferul unei grupari de la o molecul la alta HIDROLAZE : enzime ce catalizeaz reacii de hidroliz LIGAZE : enzime ce catalizeaz legarea substratului cu formare de noi legturi LIAZE : enzime ce catalizeaza ruperea unor substrate (fr ajutorul apei) IZOMERAZE: enzime ce catalizeaz reacii de izomerizare.

CURS 8

1.

ENZIME - continuare
Reglarea activitatii 2. Izoenzime
1.

INFLUENTA FACTORILOR ALLOSTERICI (a efectorilor sau modulatorilor, de tip ACTIVATORI sau INHIBITORI) Inhibitia activitatii enzimelor Poate fi reversibila sau ireversibila. Inhibitia reversibila poate fi competitiva sau necompetitiva. In cea competitiva, inhibitorul competitiv se aseamana structural cu substratul si se leaga la centrul activ al enzimei. Inhibitia poate fi reversata prin cresterea concentratiei substratului.

In inhibitia necompetitiva, inhibitorul nu se aseamana structural cu substratul si nu se leaga la centrul activ al enzimei (se ataeaza in situsurile alosterice)
Inhibitia ireversibila (inactivarea) se caracterizeaza prin legarea puternica a inhibitorului la enzima, ceea ce determina inactivarea enzimei, prin formarea de complexe EI.

Reglarea activitatii enzimatice:

Modificari cantitative : Enzime inductibile- sinteza lor este crescuta printr-un proces de inductie enzimatica Enzime represibile sinteza lor este reprimata prin represie
Modificari conformationale : Efectori / modulatori alosterici : se leaga in alt situs decat cel catalitic pot fi pozitivi sau negativi (feed back) Modificari covalente reversibile = interconversia unei enzime intre forma activa si cea inactiva prin fosforilare-defosforilare (catalizate de kinaze sau fosfataze). Modificari covalente ireversibile = detasarea unor fragmente din enzima sub actiunea unor factori locali si demascarea centrului activ (enzime secretate sub forma de zimogeni)

IZOENZIME Reprezinta forme multiple ale aceleiasi enzime care catalizeaza aceeasi reactie, dar difera intre ele prin structura primara, greutate moleculara, afinitate pentru substrat, reglare. Pot fi separate prin electroforeza si au o semnificatie clinica deosebita, in diagnosticul diferential. Exemple: LDH (lactat dehidrogenaza ) are 5 izoenzime si este un tetramer cu lanturi M (muscle) si H (heart). CPK (creatin fosfokinaza) este un dimer (lanturi M si B) si are 3 izoenzime Relatia enzime patologie Enzimele se clasifica in functionale si nefunctionale. Enzimele functionale sunt secretate in diverse organe , iar activitatea lor serica scade in cazul afectarii acelor organe. Enzimele nefunctionale au o concentratie crescuta in ser, odata cu distrugerile celulelor de origine (ex : transaminazele cresc in hepatite).

CURS 9

1.

VITAMINE
Clasificare 2. Vitamine liposolubile 3. Vitamine hidrosolubile
1.

VITAMINELE Vitaminele sunt substante organice relativ simple, prezente in alimente, fiind indispensabile vietii. Aceste substante actioneaza ca si catalizatori ai reactiilor biochimice din organism. Vitaminele liposolubile : sunt vit. A (betacarotenul si precursorii ), D, E si K. Vitaminele hidrosolubile ; sunt vitaminele coplexului B, C.
O vitamina hidrosolubila se dizolva in apa. Ele nu pot fi stocate in organism timp indelungat, excesul fiind rapid eliminate prin urina. Vitaminele liposolubile se depoziteaza in tesutul adipos si in ficat, excesul fiind mai dificil de eliminat. Un nivel crescut de vitamine liposolubile poate fi toxic pentru organismul uman.

Vitaminele hidrosolubile :
VITAMINA B1 TIAMINA TPP forma activa. - este coenzima enzimelor implicate in decarboxilarea oxidativa a cetoacizilor piruvat DH; coenzima pentru transcetolaze si transaldolaze.

VITAMIN A B2 - RIBOFLAVINA
FMN si FAD sunt formele active - sunt coenzime pentru - DH flavinice (ex : SDH) - glicerol 3 P DH - xantin oxidaza (XO)

VITAMINA B3 NICOTINAMIDA (VITAMINA PP) NAD si NADP forme active NAD coenzima pentru DH piridinice NADP coenzima pentru reductaze

Structura Nicotinamid- adenine- di nucleotid (NAD+) si NADP

Vitamina PP (B3) provine din Trp Deficitul de vitamina PP conduce la afectiunea PELAGRA maladia celor 3 D: Diaree, Dermatita, Dementa

VITAMINA B6 piridoxal P-5-P - este forma activa - coenzima pentru decarboxilaze si transaminaze

VITAMINA B5 Ac. PANTOTENIC

Panteteina si COENZIMA A (HS-CoA) forme active COENZIMA A (HS-CoA) coenzima Transacilazelor (implicate in metabolismul AG) Reactii catalizate: reactii de acilare si reactii de condensare

BIOTINA
Structura:

Forma activa: CARBOXI-Biotina Coenzima pentru carboxilaze (ex. Piruvat Carboxilaza)

 COBALAMINA

(vitamina B12)

Forme active: - ADENOSILCOBALAMINA Coenzima enzimei MMM (metil malonil mutaza, ce transforma Metil Malonil CoA in succinil CoA) - METILCOBALAMINA - Coenzima enzimei Met Sintetaza, ce transforma HomoCys in Met

Tipuri de reactii catalizate de catre enzimele care au drept coenzima formele active ale vitaminei B12: izomerizare si transfer de

grupari metil.

Forma Vitamine Nume coenzima tica TPP Vitamina Tiamina Enzime de decarboxilare oxidativa a cetoacizilor Piruvat DH, cetoglutarat- DH Metabolismul glucidic (antinevritic si anti-beriberi) NADH DH, Xantin Oxidaza Leziuni ale mucoasei Vitamina Riboflavina B2 FMN FAD DH flavinice : SDH, glicerol 3 P bucale, linguale si Polinevrite, edeme, Rol Hipovitaminozele

B1

miocardite, beriberi

-DH

modificari oculare

Vitamina

NAD+

DH piridinice : LDH, MDH, IC-DH

Afectiuni ale parului, pelagra

Nicotinamida
B3 (sau PP) NADP Reductaze (MetHb reductaza)

Acil-Transferaze Vitamina Acidul B5 pantotenic proteic si sinteza anumitor hormoni. Transaminaze, HSCoA Metabolismul glucidic, lipidic,

Leziuni cutanate, tulburari

Vitamina Piridoxal B6 implicate in metabolismul polinevrite aminoacizilor) Vitamina Tulburari digestive, ataxie si P-5-P aa Decarboxilaze (enzime neurologice (convulsii),

Biotina
B8

CarboxiBioti Carboxilaze
modificari cutanate. na

Transferaze a unor fragmente

Vitamina Acid folic B9 Sinteza purinelor, pirimidinelor neurologice. Astenie si a acizilor aminati. THF cu un singur atom de C. Tulburari digestive si

Adenosil-Cb

MMM (Metil malonil mutaza)

Vitamina

Metil-Cb

Met-Sintetaza

Anemia Biermer, glosita,

Cobalamina
B12 Metabolismul acizilor nucleici, tulburari neurologice. sinteza metioninei, antianemic (rol in hematopoieza)

Scorbut, septicemia si Sinteza colagenului si a Acid Vitamina C ascorbic globulelor rosii, antiscorbutica, cardiovasculare si sindroame infectioase, boli

stimularea apararii imunitare.

hipertensiune.

Curs 10

Vitamine liposolubile-continuare Lantul

respirator

si

forsforilarea

oxidativa

VITAMINELE LIPOSOLUBILE Vitamina A este indispensabila dezvoltarii si functionarii tesutului epitelial si in procesul vederii. Vitamina D : este sintetizata din colesterol sub actiunea razelor UV are 2 forme : D2 (ergocalciferol) si D3 (colecalciferol). Intervine in absorbtia calciului si a fosforului, avand actiune sinergica cu parathormonul. Previne aparitia rahitismului. Vitamina E (tocoferol) Principalul rol este cel antioxidant, protector al membranelor celulare Alte functii: antiagregant, protejeaza eritrocitele, influienteaza nivelul colesterolului, rol in reproducerea organismelor. Vitamina K Este sintetizata endogen, de catre flora intestinala, putand fi preluata si din exterior (sursa exogena). Este utilizata in sintetizarea protrombinei, esentiala in coagularea sangelui. Este importanta in functionarea hepatica, in stocarea glicogenului si in metabolismul osos. Vitaminele K1 si K2 sunt cele naturale, iar K3 este cea sintetica (menadiona). Vitamina K1 are rol in activarea urmatorilor factori (sintetizati sub forma inactiva in ficat), avand rol de coenzima pentru carboxilaze, responsabile de carboxilarea resturilor de Glu din acesti factori de coagulare : Factorul IX din coagulare (calea endogena) Factorul VII (calea exogena) Factorii II si X (cale comuna) Vitamina K2 faciliteaza fixarea calciului (sub forma de hidroxiapatita) pe osteocalcina. Antivitaminele K impiedica absorbtia intestinala a acestei vitamine liposolubile.

Vitamina

Nume

Rol Favorizeaza procesele de crestere, intervine in

Hipovitaminoze

Deficit de crestere, cecitate

Vitamina A

Retinol
procesul vederii (antixeroftalmica) Antirahitica, Rahitism,

Vitamina D

Calciferol

favorizeaza absorbtia
hipoparatiroidism calciului si a fosforului

Sterilitate,
Antioxidant Vitamina E Tocoferol Antisterilitate nou-nascutului. Vitamina K1 Vitamina K2 Filoquinona Menaquinona Antihemoragica Hemoragie prin (coagularea sangelui), avitaminoza K fixarea calciului in os Anemia hemolitica a

LANTUL RESPIRATOR SI FOSFORILAREA OXIDATIVA

Fosforilarea oxidativa reprezinta ansamblul compusilor si mecanismelor care asigura sinteza ATP din ADP si Pi pe baza energiei eliberate in lantul respirator. In cadrul acestui proces, cuplat cu lantul respirator, se realizeaza sinteza propriu-zisa de ATP. Lantul respirator si fosforilarea oxidativa se desfasoara in mitocondrii in toate celulele aerobe. Componentele lantului respirator : Flavoproteine : NADH-DH (coenzima FMN), SUCCINAT-DH (coenzima FAD) Coenzima Q (ubichinona) Citocromii (hemoproteine cu valenta variabila a Fe2+/Fe3+ Au fost identificate trei locuri in lant, ca furnizoare de energie pentru fosforilare :