Sunteți pe pagina 1din 1

Mihai Eminescu - Cand amintirile... Cnd amintirile...

Cnd amintirile-n trecut ncearca sa ma cheme, Pe drumul lung si cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. Deasupra casei tale ies Si azi aceleasi stele, Ce-au luminat att de des nduiosarii mele. Si peste arbori rasfirati Rasare blnda luna, Ce ne gasea mbratisati Soptindu-ne-mpreuna. A noastre inimi si jurau Credinta pe toti vecii, Cnd pe carari se scuturau De floare liliecii. Putut-au oare-atta dor n noapte sa se stnga, Cnd valurile de izvor N-au ncetat sa plnga, Cnd luna trece prin stejari Urmnd mereu n cale-si, Cnd ochii tai, tot nca mari, Se uita dulci si galesi?