Arhitectura si sculptura ateniana

Arhitectura proprie este fundamentul i zidul care nconjoar o cultur. i arhitectura, ca i cultura european, a plecat din teritoriile locuite de traci. De la Carpai i pn n Asia Mic i Palestina, arhitectura are o istorie de multe mii de ani. Reperul arhitecturii oreneti a fost i este Troia. Troia a fost[...] DOWNLOAD REFERAT Preview referat: Arhitectura si sculptura ateniana

Arhitectura proprie este fundamentul i zidul care nconjoar o cultur. i arhitectura, ca i cultura european, a plecat din teritoriile locuite de traci. De la Carpai i pn n Asia Mic i Palestina, arhitectura are o istorie de multe mii de ani. Reperul arhitecturii oreneti a fost i este Troia. Troia a fost punctul de atracie i de reper vestic, nc pn pe la anii 1700. FORME ARHITECTURALE SPECIFICE: Capacitatea creatoare a arhitectilor greci s-a concentrat in realizarea unor volume cu caracter scuptoral, urmarind stabilirea unor raporturi expresive intre cladirile ce alcatuiau ansamblul. Efecte speciale erau obtinute prin compozitii bazate pe o asimetrie plina de rafinament. Ca o reflectare a umanismului, arhitectura greaca nu sa indepartat de scara omului, nici chiar in edificiile reprezentative. Caracterul monumental al constructiilor acestei epoci rezida in rigoarea si simplitatea formelor. De-a lungul istoriei arhitecturii grecesti s-au constituit cele trei tipuri principale de colonade apartinand ordinelor doric, ionic si corintic. o Ordinul doric a fost folosit cu precadere in Grecia continentala. Formele sale sunt simple, severe, dand impresia de soliditate si forta o Ordinul ionic a aparut in Asia Mica si in insulele marii egee, patrunzand apoi, cu unele modificari, in Grecia continentala, in special in Attica. Se resimte preferinta specific orientala pentru o decoratie mai bogata, ionica remarcandu-se prin suplete si eleganta.. o Ordinul corintic mai putin folosit de greci decat celelalte doua, difera de ionic prin aceea ca are coloana usor mai inalta si capitelul imbracat in frnze de acant. o Atena, oras n sud-estul Greciei, capitala si cel mai mare oras al tarii. Este situata pe colina Attic si este nconjurata cu munti din trei parti, cei mai mult importanti sunt muntii Prnis, Pendli, si Hymettos (Imitts). Doi curenti, rul Kifiss n vest si rul Iliss n est, trec prin oras. Atena cu portul ei, Pireu(Pires), care este situat la 8 km de sud-vestul Golfului de Saroniks (un intrnd n Marea Egeana), formeaza o regiune metropolitana. Atena domina viata economica, culturala, si politica din Grecia. Cel mai splendid complex arhitectural al antichitii greceti este ansamblul de patru edificii de pe Acropole ( Propileele, Partenonul, templul Athenei Nike i Erechteionul).

Partenonul Deasupra Atenei pe colina Acropole vegheaza ruinele civilizatiei antice grecesti. Cel mai mare templu Parthenonul, a fost construit n onoarea zeitei patroane a orasului, Atena, n secolul V .Hr. n ciuda deteriorarilor provocate de intemperiile naturii si a distrugerilor umane, templul a rezistat n timp pna n zilele noastre. Desi este opera unui simpozion artistic si desi nu stim care este contributia concreta ale minilor lui Fidias, Parthenonul este mai mult dect o realitate arhitectonica, este o realizare de un ordin care depaseste speciile artei si care totusi persista sa se identifice cu zestrea spirituala pe care nu putem sa i-o atribuim dect lui Fidias. Parthenonul este ideea unei forme care se numeste Fidias. Planul templului grec se defineste dupa felul n care coloanele sunt dispuse fata de o ncapere centrala n care se afla imaginea de cult. Parthenonul reprezinta tipul cel mai echilibrat al evolutiei templelor. Numara opt coloane pe fatada, rndul de coloane dorice care ncadreaza templul margineste o incinta cu friza ionica, constructia fiind un exemplu n privinta coeziunii acestor doua moduri de a exprima unitatea. Ionicul are coloana mai verticalizata, capitelul mai bogat arcuit si profilurile mai jucate. Distinctia nsa se exprima mai clar prin felul n care ionicul umplea registrul frizei cu o panda continua de sculpturi fata de banda dorica. Parthenonul se nfatisa n afara cu metopele sculptate, iar pe dinauntru cu friza continua a reliefului Ionic, care nconjoara ncaperea n care se afla statuia Atenei Parthenos. Decoratia exterioara a Parthenonului este formata din importante grupuri sculpturale cum ar fi: uriasul orizont spre care cugeta fiinta lui Dionisos-Teseu, grupul de zeite de alaturi ale caror mini retezate de timp, ciunge, vor parca sa vorbeasca despre imensitate si grupurile statuare ale frontonului de rasarit cel care reprezinta nasterea Atenei din capul lui Zeus. Iluzii ale Parthenonului Parthenonul, o capodopera de arhitectura antica greaca, este exemplul unei iluzii de linii. Desi el pare perfect drept, structura nu contine unghiuri perfect drepte. Coloanele de arhitectura sunt proiectate sa se aplece putin nauntru, arhitectii au construit baza si alte elementele orizontale cu o curbura nensemnata ndreptata n sus. Aceste modificari compenseaza pentrua a deforma efectele de perspectiva liniara, care altfel fac structura sa apara ncovoaiata. Templul Nike Templul Nike face parte din Acropolis. A fost construit n jurul anului 420 .e.n., este un exemplu excelent a unui templu clasic cu o friza n jurul partii de sus si coloane Ionice. Din faa Propileelor se deschidea o splendid vedere panoramic a oraului, precum i, n imediata apropiere, asupra templului Athenei Victorioase (Nike). Ridicat pe locul unui vechi altar al zeiei, miclul templu ionic era plasat n vrful unei stnci din colul drept al terasei Acropolei.

Sculptura frontului i a frizei ionice reprezenta figuri de zei i scene de btlie contra perilor; iar pe parapetul de marmur al platformei templului, o serie de tinere Victorii aducnd taurii ce urmau s fie sacrificai Athenei.

Arta greaca
Nota: Textul de mai jos reprezinta un extras din referatul "Arta greaca". Pentru versiunea completa a referatului apasa butonul Download Arta greaca Arta si arhitectura greaca, picturile, cladirile si artele decorative s-au dezvoltat in Grecia antica intre1050 si 31 IH. Printre cele mai cunoscute monumente ale artei grecesti sunt templele din piatra, statuile cu figuri umane si vasele pictate. Templele Templele din piatra construite in cinstea unor zei sau zeite erau cladirile cele mai reprezentative ale arhitecturii grecesti. Construite in perioadele arhaica si clasica, elementele unui templu grecesc erau remarcabil de simple. Ele prezentau o structura interioara in forma de dreptunghi, cunoscuta sub denumirea de "cella", inconjurata de coloane si impodobite cu un acoperis inaltat, in panta. Statuile de cult stateau de obicei in spatele acestei sali. Majoritatea templelor aveau fata indreptata spre est. Templul lui Hephaistos este un exemplu de templu care a rezistat pana in zilele noastre. Marile realizari ale arhitecturii grecesti nu s-au datorat doar cunostintelor tehnice ci ele au rezultat dintr-un simt deosebit al proportiilor si o constientizare acuta, vizuala; un exemplu caracteristic era obiceiul grecesc de a-si decora coloanele astfel incat sa fie usor bombate la mijloc, ceea ce compensa iluzia de concavitate(curbura spre interior) data de o coloana perfect verticala atunci cand era privita de la distanta. Primele temple monumentale din piatra au fost construite in secolul 7 IH si exista posibilitatea ca acestea sa fi aparut ca o replica a cladirilor din Egipt. Grecii antici au dezvoltat trei stiluri (ordine) majore de arhitectura, stiluri care au influentat aspectele fatadelor templelor. Diferentele de detalii de pe coloane si ariile de deasupra lor defineau stilul arhitectural din care proveneau . Ordinul Doric este cel mai simplu si cel mai vechi ordin. Ordinele Ionic si Corintian au adaugat o baza coloanelor si au detaliat capitelurile coloanelor. Antablamentul (spatiul de deasupra coloanelor) difera deasemenea de la un ordin la altul. Indiferent carui ordin apartineau fatada unui templu era alcatuita din trei parti: treptele, coloanele si antablamentul. Fiecare din aceste parti avea la randul ei trei parti. Existau trei trepte care conduceau la templu iar cea mai de sus purta denumirea de stylobate. Fiecare coloana era definita prin baza un stalp si capitel. Antablamentul avea in componenta o arhitrava(grinda care se sprijina pe coloane), o friza, ce corespundea grinzilor ce sustineau tavanul si o cornisa. Stilul doric era cel mai simplu si mai sobru. Coloanele dorice nu aveau baza sprijinindu-se direct pe ultima treapta. Capitelurile dorice erau alcatuite dintr-un element numit echinus (de forma unei pernute) si un dreptunghi orizontal numit abacus care sustinea incarcarea cladirii de deasupra. Cel mai vechi templu doric este templul lui Hera din Olympia. Initial templele aveau 6 coloane in partea din fata si cea din spate si cate 16 pe fiecare parte. Aceasta ducea la un raport lungime/latime de 3 la1. Arhitectii greci au considerat ca aceste proportii sunt prea mari si in timp redus treptat acest raport pana la aproape 2 la 1. Parthenonul din Atena are de exemplu 17

coloane pe parti si cate 8 in fata si spate. Parthenonul Reliefurile clasice cele mai frumoase si sculpturile din fronton faceau parte din templul atenian Parthenos, mai bine cunoscut sub numele de Parthenon. Cele mai multe sculpturi apartin colectiei Elgin si se gasesc in British Museum din Londra, insa Parthenonul insusi supravietuieste ca o ruina nobila. Parthenonul este cel mai mare dintr-o serie de temple situate pe Acropolis (citadela), in Atena. Toate aceste temple au fost inaltate in a doua jumatate a secolului al V-lea i.Hr - culme a perioadei clasice - pentru a inlocui cladirile distruse din timpul razboaielor medice. Lucrariile de constructie au fost supravegheate de Phidias care a creat si colosala statuie a Atenei, de mult pierduta, dar care pe vremuri a fost plasata in interiorul Parthenonului. Arhitectii Parthenonului propriu-zis au fost Callicratis si Ictimus a mai proiectat inca un templu splendid care se mai gaseste, si azi, in localitatea Basse, in Arcadia. Pe langa Parthenon, pe Acropolis se mai afla si mai micul templu al lui Atena Nike, Erecteum, cu cariatidele lui distinctive (stalpi sculptati sub forma de femei) si o mare poarta de intrare, numita Propylea. Stilul ionic aduce cu el coloanele ionice care erau mai inalte si mai frumoase decat cele dorice. Coloanele ionice nu mai stateau direct pe ultima treapta ci pe o baza iar capitelurile coloanelor ionice aveau forma a doua spirale, element care semana cu un sul partial desfacut. Acesta statea pe o mica banda decorata aflata in capatul stalpului. Coloanele ionice aratau diferit privite din fata sau din spate si din lateral. Concluzia a fost ca desi stilul ionic este mai decorativ si gratios decat cel doric, nu prezinta robustetea acestuia. Templul lui Hera din Samos si templul lui Artemis din Ephesus sunt exemple de temple construite in stilul ionic. Stilul corintian a fost cel mai sofisticat si s-a utilizat in principal pentru coloane de interior. Coloanele corintiene aveau capiteluri inalte in forma de clopot rasturnat acoperite cu frunze sculptate. Prima coloana corintiana se afla in templul lui Apollo Epicurius din Bassae. Sculptura Dintre reprezentarile artistice practicate de greci, sculptura este cea mai bine reprezentata, mai ales din cauza faptului ca picturile lor nu au supravietuit peste timp. Sculptura de mari dimensiuni si de mari ambitii - s-a dezvoltat doar tarziu, in secolul al VII-lea IH, fiind probabil inspirata de contactele cu Egiptul. Prima perioada a sculpturii grecesti, cunoscuta ca perioada arhaica, a durat cam pana in anul 480 IH. Tipurile ei caracteristice au fost nudul unui tanar, in pozitie verticala, si fecioara imbracata, ambele sculpturi fiind reprezentate cu un zambet larg (evident o conventie fixa) pe fata care astazi ni se pare ciudat, "un zambet arhaic". Abia in secolul al IV-lea IH au aparut nudurile feminine - adesea considerate tipice pentru arta greceasca clasica - realizate de artisti ca Praxiteles si altii. Putin dupa aceea au aparut alte schimbari. Dupa cum se poate observa in sculpturile Parthenonului, arta clasica, in ciuda faptului ca era plina de realism, totusi idealiza si generaliza ocolind emanatiile adevarate, puternice si extremele de orice fel. In secolul al IV-lea IH, sculptori ca Scapas si Lysippus au popularizat o portretistica cu adevarat individualizata, plina de intensitate emotionala. Intr-un timp surprinzator de scurt, aceste personaje au devenit realiste si veridice, incetand sa devina obiecte, ca un stalp pilon, cu intentia de a fi admirate doar din fata. Redarea conventionala a corpului - kouros - a fost inlocuita cu una mai detaliata si de mare acuratete in ce priveste musculatura, in timp ce imbracamintea purtata s-a sculptat cu tot mai multa maiestrie. Perioada clasica, care a durat cam din anul 480 IH pana in anul 323 IH, este deseori privita ca o culme a realizarilor artistice grecesti. Inovatiile in sculptura au inceput sa apara tot mai rapid, personajele in pozitie verticala au facut loc personajelor surprinse intr-o varietate de pozitii naturale cum ar fi "Sulitasul"(Doriphorus) si Apollo cu bratul intins din Templul lui Zeus din Olympia. Inovari similare s-au produs si in sculptura basoreliefurilor (sculpturi realizate astfel

incat personajele ies dintr-un fundal dau nu sunt separate de acesta) si in ansamblurile statuare din bronz. Multe capodopere ale sculpturii clasice au disparut de mult si sunt cunoscute azi doar dupa nume. Printre acestea se afla si doua mari statui ale lui Zeus si Atena create de maestrul atenian Phidias. Cea mai mare parte a lucrarilor in marmura care au supravietuit nu au fost create pentru contemplarea individuala ci erau gandite pentru a face din decorarea, de ansamblu, a unui templu - mai ales basoreliefurile care il inconjurau si sculpturile individuale plasate in interiorul unui fronton triunghiular la fiecare capat al cladirii. Sculptura pictura si arhitectura au fost astfel combinate incat sa creeze temple somptuoase si locuri pline de culoare - mult mai colorate decat ne imaginam, deoarece statuile grecesti, care astazi par a fi o arta atat de sobra, erau de fapt pictate complet si erau echipate cu tot felul de podoabe, ca de exemplu ochi aplicati care probabil le confereau a aparenta stralucitoare, usor exotica. Mausolus, un conducator grec din Asia Mica (Turcia moderna) si-a construit la o scara colosala propria cripta, cunoscuta ca Mausoleum, dand numele lui tuturor acestor tipuri de constructii. Arta greceasca a olaritului Pictura greceasca s-a pastrat pana in zilele noastre doar pe vase care erau fabricate in cantitati imense, cu scopul de a pastra vinul si uleiul pentru uz casnic sau pentru export. Scenele de pe vase reprezinta una din sursele principale de informare despre felul de viata grecesc. Acestea au aparut pentru prima data (aprox. 600 IH) in stilul ilustratrii negre, prin care obiectele erau pictate cu siluete negre pe fundalul rosu, natural, al vasului. Detaliile interne(de exemplu ochii pe o fata complet neagra) trebuiau sa fie scobite pana la materialul rosu de baza. Cam din 530 IH pictorii au inceput sa lucreze in asa numita tehnica a luctrarii in rosu, adica tehnica opusa celei dinainte, colorand in negru fundalul, lasand personajele in culoarea naturala a vasului si pictand detaliile interne ale acestora. Ambele metode prezentau avantaje dar nici una nu se asemana cu picturile realizate liber, pe fundalul alb al "lekythos", o urna eleganta, relativ rara, care era cel mai adesea utilizata in scopuri funerare. Mozaicul Arta mozaicului a aparut in Grecia la sfarsitul secolului al V-lea IH. Cele mai timpurii exemple sunt cele in care pietricele albe, negre si colorate erau fixate in mortarul folosit la podelele caselor. Cu ajutorul pietricelelor luau nastere flori, forme geometrice, animale, monstrii sau mituri. Cel mai frumos mozaic realizat din pietre este considerat cel de pe podelele de la Pella, vechea capitala a Macedoniei si loc de nastere al lui Alexandru cel Mare. Acesta este realizat astfel incat sunt subliniate luminile si umbrele, prin utilizarea unor pietre cu tonalitati coloristice apropiate, un asemenea mozaic aducand mai mult cu o pictura. Din anul 334 IH, cuceririle lui Alexandru cel Mare au raspandit cultura peste tot in Orientul Apropiat, din Egipt pana in vestul Indiei. Dupa moartea lui Alexandru cel Mare in anul 323 IH imperiul acestuia s-a destramat si acest an marcheaza sfarsitul perioadei clasice si inceputul perioadei elenistice, dominata de state mari cum ar fi Egiptul si Imperiul Seleucid, fondat pe cel sirian. Aceste state mari au devenit centre chiar mai importante ale artei grecesti decat cetatile - statele grecesti care se aflau in declin. In orice caz, spiritul artei elene era destul de diferit fata de cel al predecesoarei arte clasice. Multe aspecte ale realitatii, pe care clasicismul le ignorase, au fost portretizate - uratenia, grotescul, sentimentalismul si extremele realitatii, durerea si frica. Arta elena era, in general, ilustrativa, avand patroni care comandau lucrari imense unor artisti care le realizau, demonstrandu-si maiestria.

Arta bizantina
trimis la data: 2004-05-31 de catre: marilena banica Raporteaza o eroare Referat despre Arta bizantina Iniial, Bizanul a fost un ora grec situat pe malul european al Bosforului, strmtoare ce separ Asia Mic (astzi Turcia) de Europa. nelegnd importana acestei aezri nconjurate de ap din trei pri, mpratul Constantin a repus bazele acestui ora n 330 d.Hr. Numit Constantinopol, dup numele mpratului, oraul a devenit "noua Rom", de unde era guvernat jumtatea de est a Imperiului. Spre deosebire de vest, aceast regiune mai avea resurse i bogii considerabile, inclusiv orae importante; toate acestea i-au dat posibilitatea s fac fa cu succes perioadelor grele care au urmat, culminnd n 476 cu cderea mpratului roman. Referate similare: Nota: 9.55 Nivel: Liceu Dimensiune: 1328 kb Downloads: 16 Referat Premium Preview referat Arta bizantina Referat despre Arta bizantina Imperiul Bizantin date generale:Jumtatea de est a Imperiului Roman s-a transformat ntr-un stat grec ortodox Bizanul; Constantinopolul, capitala Bizanului, a fost timp de secole cel mai frumos ora al Europei. Iniial, Bizanul a fost un ora grec situat pe malul european al Bosforului, strmtoare ce separ Asia Mic (astzi Turcia) de Europa. nelegnd importana acestei aezri nconjurate de ap din Modele de referinta pentru arhitectura retelelor de calculatoare Arta gotica Renasterea in pictura Arta bizantina Rapport a Francais Barocul vizual

trei pri, mpratul Constantin a repus bazele acestui ora n 330 d.Hr. Numit Constantinopol, dup numele mpratului, oraul a devenit "noua Rom", de unde era guvernat jumtatea de est a Imperiului. Spre deosebire de vest, aceast regiune mai avea resurse i bogii considerabile, inclusiv orae importante; toate acestea i-au dat posibilitatea s fac fa cu succes perioadelor grele care au urmat, culminnd n 476 cu cderea mpratului roman. Imperiul Bizantin sau Imperiul Roman de Rsrit este partea de est a Imperiului Roman care a supravieuit dup cderea prii de vest a imperiului i care a durat din 395 pn n 1453. Pe parcursul a o mie de ani, bizantinii s-au considerat "romani", i i-au denumit imperiul ca "Imperiul Roman". Religia lor, limba lor i cultura lor era n principal greac, mai degrab dect roman, dar cuvntul era folosit pentru c pentru bizantini grec nsemna pgn. Perii i arabii i numeau pe bizantini romani . Cuvntul bizantin vine de la Bizan, numele antic al capitalei bizantine, Constantinopol. Aceste termen, bizantin, nu a mai fost utilizat dup secolul XVII, cnd istoricii trebuiau s fac o diferan ntre imperiul din Epoca Modern i cel din Antichitate. Imperiul Roman (unit) a fost divizat la sfritul secolului III de ctre Diocleian, pentru a instaura tetrarhia (quadrumvirate) cu un mprat n Italia, i altul n Grecia, fiecare asistat de un comprat. Aceast diviziune este cunoscut ca i o diviziune administrativ i nu politic, colegialitatea mprailor reprezentnd autoritatea unitii, fiecare mprat trebuind s ia o decizie n conformitate cu cellalt. Aceast diviziune a durat pn n 324 cnd Constantin a devenit mprat unic. El a fondat o nou capital la Bizan (Byzantium, astzi Istanbul). Aceast capital a primit de la nceput numele Nova Roma ("Noua Roma"), iar n utilizarea cotidian, Constantinopol. Constantin a fost i primul mprat care a recunoscut cretinismul ca i religie de stat (fr s fie el nsui cretin). n 395 imperiul a fost divizat din nou n es i vest de Teodosie I, care a cedat partea oriental fiului su, Arcadius. Dup Teodosie, imperiul a fost considerat "roman", dar de fapt era un stat multinaional cu o cultur greac. Limba greac era limba cotidian, limba culturii i a bisericii. Imperiul oriental coninea multe etnii, avnd centre de strlucire elenistic ca i Constantinopol, Antioch, Ephesus, Thessaloniki i Alexandria. n secolul V, mpratul Teodosie al III-lea a extins zidurile Constantinopolului, iar imperiul a rezistat la atacurile barbarilor mpratul aflat la Constantinopol a continuat s guverneze Balcanii, Grecia i estul Mediteranei. Dei numim aceast regiune Imperiul Roman de Rsrit, pentru cei aflai sub conducerea sa noua stpnire era cunoscut sub numele de Imperiu (orict de instabil ar fi fost acela). Pe de alt parte, ei sperau c Apusul nu era pierdut pentru totdeauna. nsufleit de aceast idee, mpratul Iustinian (527-565) a iniiat o puternic micare militar, recucerind Africa de Nord, Italia i sudul Spaniei. Domnia lui Iustinian a fost marcat de o serie de realizri remarcabile: amendarea legii romane i construirea unor cldiri impozante, cum ar fi Hagia Sophia (Catedrala

Sfnta Sofia), sunt doar o parte din aceste realizri. Iustinian a lsat succesorilor si o comoar goal, totui, acetia neputnd s fac fa apariiei invadatorilor pe toate fronturile. Lombarzii au cucerit Italia de nord, slavii au luat mare parte din Balcani, i perii au cucerit provinciile estice. Acestea au fost recucerite de mpratul Heraclius, dar apariia neateptat a nou-convertiilor arabi musulmani l-a surprins pe Heraclius, iar provinciile sudice au fost invadate. Mesopotamia, Siria i Egiptul au fost incorporate pentru totdeauna n Imperiul Musulman n secolul VII.Imparatul Vasile I,intemeietorul dinastiei macedonene,sub conducerea careaia puterea Bizantului a atins punctual culminant Harta prezint expansiunea Imperiului Bizantin sub Iustinian (527-565) i Vasile al ll-lea (9761025) i atacurile la care acesta a fost expus, unele ameninnd Constantinopolul. Vulturul imperial, simbol al unui imperiu cndva atotputernic, prezentat pe acest pandantiv bizantin, amintind c Bizanul i are rdcinile n Imperiul Roman de Rasarit.