Sunteți pe pagina 1din 3

Mass-media şi prostituţia intelectuală

“Presa are funcţia de a dezlănţui şi de a înflăcăra pasiunile unui popor; marea masă
nu are nici cea mai mică idee cui îi serveşte presa într-adevăr. Printre ziare există şi
unele care ne vor ataca. Pe acestea tot noi le fondăm, iar punctele în care ne atacă,
tot noi le alegem. Nici o ştire nu va ajunge în public fără permisiunea noastră. Acest
lucru este posibil deoarece toate ştirile din lume se centralizează la câteva agenţii de
ştiri, iar aceste agenţii sunt controlate de noi. Ziarele noastre vor fi de toate nuanţele
politice: aristocratice, socialiste, republicane, chiar anarhiste, bineînţeles atât timp
cât există constituţie.” Protocoalele maeştrilor francmasoni

Omul obişnuit nu are acces direct la evenimentele vieţii sociale, politice şi


economice, cu alte cuvinte la ceea ce se petrece în societatea în care trăieşte. În cel
mai bun caz, o persoană care nu îşi petrece zece ore pe zi la locul de muncă, alte opt
ore dormind şi restul în vreun local de distracţii, poate avea şansa de a asista
personal la unul sau două evenimente importante din oraşul său. Totul se opreşte
însă aici. Pentru a se informa despre ce se petrece în jurul lui, omul modern are la
dispoziţie o unică sursă: mass-media. La început au fost doar ziarele, apoi a apărut
radioul, în ultimii treizeci de ani li s-au alăturat televizorul şi internetul, dând
oamenilor iluzia unei bogăţii informaţionale şi a diversităţii de opinie.

„Majoritatea oamenilor sunt preocupaţi în mod obsesiv de necazurile lor personale,


într-o societate terorizată de o violenţă explozivă, alimentată de mass-media şi
sprijinită de o legislaţie incorectă. Ei nu au timp şi interes pentru viaţa politică şi,
ceea ce este cel mai tragic, au fost şi sunt permanent condiţionaţi de francmasoni să
creadă tot ce scrie în ziare” afirmă istoricul american Ralph Epperson.

“Ziarele mint. Ziariştii americani sunt practic nişte prostituaţi în meseria lor, fiind
plătiţi extrem de bine; ei nu îşi riscă aproape niciodată viitorul financiar pentru
echitate socială, dreptate şi adevăr, ci ascultă slugarnic de poruncile celor care ţin
hăţurile. Iar cei care ţin hăţurile sunt cei care fac parte din conducerea internaţională
a băncilor, care au decis crearea Fondului Monetar Internaţional şi a Naţiunilor Unite,
şi care împing lucrurile spre un guvern mondial, ce va pune capăt libertăţilor
individuale. În momentul în care acest coşmar se va împlini, omenirea va intra în cea
mai neagră epocă din care, dacă va fi în stare să iasă, o va face cu sacrificii omeneşti
şi materiale imense. Trăim apogeul unei conspiraţii francmasonice diavoleşti, care a
început cu secole în urmă” scrie acelaşi Ralph Epperson în cartea sa: “Noua Ordine
Mondială”.

În 1953 în timpul unui banchet de la New York Press Club lui John Swinton, decanul
ziariştilor din America, i s-a cerut să ţină un toast în cinstea presei independente. Iată
răspunsul lui: “Nu există în istoria Americii o presă independentă. O ştiţi şi voi şi o
ştiu şi eu. Nici unul dintre voi nu îndrăzneşte să îşi exprime cinstit părerile în ziarul la
care scrie. Sunt plătit tocmai pentru a nu-mi exprima opiniile cinstite în ziarul pentru
care scriu. Voi, ceilalţi, sunteţi plătiţi ca să faceţi la fel, şi oricare dintre voi ar face
nebunia de a-şi scrie părerile în mod cinstit ar fi imediat expediat pe stradă, căutând
de lucru. Dacă mi-aş permite o părere cinstită într-unul din numerele ziarului meu,
slujba mea ar dispărea în 24 de ore. Treaba jurnalistului este să distrugă adevărul, să
mintă sfruntat, să pervertească, să denigreze, să lingă cizmele lui Mamon, să îşi
vândă ţara şi neamul pentru pâinea cea de toate zilele. O ştiţi şi voi şi o ştiu şi eu, şi
atunci de ce să închinăm pentru presa independentă? Suntem uneltele supuse şi
slugile bogătaşilor din culise. Suntem Hopa-Mitică, ei trag sforile şi noi dansăm.
Talentele, posibilităţile şi vieţile noastre aparţin altor oameni. Suntem doar nişte
prostituaţi intelectuali.”
Nu este singura afirmaţie de acest gen, există multe altele.

„Suntem recunoscători Washington Post, New York Times, Time Magazine şi altor mari
publicaţii ai căror directori au asistat la reuniunile noastre şi şi-au respectat
promisiunile de a păstra discreţia timp de 40 de ani. Ne-ar fi fost imposibil să ne
dezvoltăm planul mondial, dacă am fi fost expuşi public pe parcursul derulării misiunii
noastre. Dar acum lumea este mai sofisticată şi mai pregătită să accepte un guvern
mondial. Suveranitatea supra-naţională a unei elite intelectuale şi bancare mondiale
este în mod sigur preferabilă autodeterminării naţionale practicate în secolele
trecute”
(David Rockefeller, preşedinte şi fondator al gupului Bilderberg şi Comisiei trilaterale,
preşedinte CRE - Consiliul Relaţiilor Externe (în engleză Council on Foreign Relations -
CFR). Extras din discursul ţinut în cadrul întâlnirii Grupului Bilderberg la Baden Baden
în 1991.)
“Măiestria noastră şi marea noastră misiune va fi deci aceasta: să împiedicăm ca din
numeroasele vorbe rostite să fie auzite tocmai cele despre ţelurile noastre tainice.
Căci dacă mulţi ar auzi vocea adevărului împotriva puterii noastre, atunci toată
apărarea noastră s-ar dovedi inutilă şi ne-ar paşte pericolul ca toate popoarele să îşi
scuture de pe ele jugul nostru. Fiţi vigilenţi, fraţi ai noştri, şi acţionaţi peste tot,
ameţiţi-i pe duşmani, aiuriţi-le gândurile, astupaţi-le urechile şi orbiţi-le ochii, ca
nicicând să nu vină ziua în care imperiul nostru mondial să se prăbuşească, căci noi l-
am ridicat spre mărire şi el trebuie să se înalţe spre victorii viitoare, şi în sfârşit spre
răzbunare împotriva popoarelor subjugate de pe întreg Pământul.”
(“Dear Telegraf”, Viena, noiembrie 1920, articol semnat cu pseudonimul Arthur
Trebisch)

“Marea forţă a ordinului nostru constă în caracterul său tainic; de aceea faceţi astfel
încât să nu apară nicicând în public sub numele său adevărat, ci întotdeauna mascat
de un alt nume, şi să sugereze cu totul alte îndeletniciri decât cele reale… Ca pas
următor, cred că forma unei societăţi de cărturari ar putea fi un instrument adecvat
scopurilor noastre… Prin introducerea unor societăţi de lectură şi a unor biblioteci,
precum şi prin preluarea controlului asupra acestora, vom putea modela după bunul
nostru plac opinia publică, şi anume implantând în cercurile respective ideile
(principiile noastre) şi lăsându-le să îşi exercite influenţa la care oamenii vor fi
receptivi…”
(Adam Weishsupt, fondatorul grupării francmasonice “Iluminaţii din Bavaria”)

“Pentru a fi stăpâni pe opinia publică trebuie să o aducem într-o stare de zăpăceală.


Noi vom folosi presa ca să prezinte oamenilor ştiri diverse, încât ei să se piardă în
labirintul acestor informaţii. Oamenii vor ajunge la concluzia că este mai bine să nu
aibă nici o părere…”
(Protocoalele maeştrilor francmasoni)

“Întrucât noi suntem stăpânii presei şi noi avem puterea de decizie asupra succesului
ei, nouă ne revine sarcina de extremă importanţă de a veghea ca acei oameni pe
care noi îi considerăm periculoşi să nu poată răzbate în acele puncte de unde să
poată vorbi maselor prin cuvinte răsunătoare sau prin literă tipărită. Astfel, trebuie să
instaurăm o muţenie absolută şi o grijă permanentă de îndată ce se profilează un om
periculos în rândul duşmanilor noştri.”
(“Der Telegraf”, Viena , noiembrie 1920, articol semnat cu pseudonimul Arthur
Trebisch)

“Treaba noastră este nu să îi dăm publicului ceea ce el doreşte, ci ceea ce noi


hotărâm ca el să primească.”
(Richard Salant, fost preşedinte al CBS)
“Ziarele sunt pline în zilele noastre de ştiri despre creşterea explozivă a numărului de
divorţuri, despre maltratarea crescândă a copiilor de către unii părinţi, despre
numărul tot mai mare de violuri, despre creşterea continuă a numărului celor care
citesc materiale pornografice, despre creşterea continuă a tâlhăriei, despre cereri
care solicită să se instituie un guvern mondial, despre insistenţa tot mai mare de a se
urmări să se dărâme graniţele naţionale, despre tot mai multe biserici creştine
închise pentru că nu vor să se supună cenzurii guvernului. Dar oare de unde vin toate
acestea? De ce toate moştenirile trecutului, graniţele naţionale, dreptul de a avea o
religie liber aleasă, dreptul la avere personală şi alte drepturi sunt acerb atacate?
Oare există persoane şi organizaţii secrete care doresc să schimbe ordinea de bază a
lucrurilor?”
(Ralph Epperson, “The New World Order” – Noua ordine Mondială)

„Rolul presei:
- Concentrează interesul publicului asupra evenimentelor sportive, relaţiilor sexuale
mai mult sau mai puţin perverse, senzaţionalului şi faptului divers, astfel încât acesta
să nu observe acţiunile guvernului;
- Împarte publicul în grupări ostile, exacerbând controverse minore (deviza
francmasonilor este „Dezbină şi stăpâneşte”);
- Vorbeşte în cuvinte mari şi umflate despre democraţie;
- Arată risipa care se face în guvern (orchestrată anume) pentru a discredita guvernul
şi a produce teama de inflaţie şi creşterea preţurilor;
- Încurajează greve şi răzmeriţe, încurajează dezordinea şi criminalitatea, dar şi
atitudinea îngăduitoare faţă de criminalitatea guvernului.”
(Ralph Epperson, „The New World Order” – Noua Ordine Mondială)

Citiţi şi:

Prăbuşirea unui mit: presa liberă


Trucaje grosolane şi ştiri regizate în reportajele marilor agenţii de presă
Al XII-lea protocol secret francmasonic

8 martie 2007
yogaesoteric