Napasta-I.L.Caragiale ACTUL I (Interiorul unei crciume, cladire cu grinzi de lemn. n fund, la mijloc, u?

a de int rare; la stnga, fereastra mare de pravalie cu blon; lnga fereastra, taraba. La stng a, planul nti ?i al doilea, doua u?i cari dau n doua odai. La dreapta, planul nti, ch epengul beciului ?i o u?e care da n celar. La stnga, n fa?a,o masa de lemn ?i scaun e rustice. Lavi?e pe lnga pere?i.): SCENA I DRAGOMIR, GHEORGHE ?i ANCA (To?i trei stau mprejurul mesii pe care arde o lampa m ica cu petrol. Gheorghe ?ine o gazeta n mna. Anca lucreaza la o cama?e.) GHEORGHE: ... E greu sa scape, fire?te... dar se-ntmpla... A?a fac mai to?i c?i sc apa: dintru-nti s-arata pocai?i, se prefac pro?ti, se dau tot cu bini?orul, ?i oda ta, cnd le vine bine, p-aici ?i-e drumul... DRAGOMIR: Adica ?i asta era ?iret... se prefacea... (zmbind.) Am n?eles! GHEORGHE: ?tiu eu? DRAGOMIR: Fugi, ma, d-acolo! GHEORGHE: De ce sa nu crezi ca s-a prefacut? ANCA: Asta e! Noua ani de zile!... Cine se preface atta vreme a?a, ?i sa nu fi fo st nebun, tot acolo ajunge... pna la urma tot nebune?te. DRAGOMIR: Dac-a fost ticalos, prostul! L-a gasit cu cama?a plina de snge, a vazut la el luleaua, tutunul ?i amnarul mortului... Daca s-a bucurat sa fure ni?te ni micuri de la un mort pe care l-a gasit n padure, eu stric?... Era tmpit... cnd i-a citit osnda, rdea... ANCA (cu mult interes): Cum?... De unde ai vazut tu cnd i-a citit osnda? DRAGOMIR: Am fost la judecata. GHEORGHE: Ai fost? ANCA (din ce n ce mai interesata): La care judecata? DRAGOMIR (contrariat): La jura?i, cnd l-a osndit. ANCA: Ai fost tu la jura?i!... ?i mie at?ia ani de zile sa nu-mi spui! DRAGOMIR: ?i-am spus... ANCA: Ba nu. DRAGOMIR (suparat): Ei! A?a e, nu, fire?te. La ce?... Sa-ncepi iar sa-mi boce?ti pe raposatul? ANCA (clatinnd din cap): Dragomire! (se scoala ?i trece la taraba.) DRAGOMIR (dupa ce s-a uitat urt la ea, catra Gheorghe): Ia cite?te, ma, nainte, sa vedem ce s-a facut nebunul. GHEORGHE (cautnd ?irul n ziar, apoi urmnd citirea): "... precum ?i toate cercetaril e au fost zadarnice. Soldatul marturise?te ca de multe ori a mers cu nebunul la apa, ca-l lasa la fntna singur ?i el se ducea sa-?i vaza amanta. Nebunul venea cu doni?ele pline ?i-l chema sa se ntoarca mpreuna la temni?a. Tot timpul, nebunul a fost ca ?i liber, n orice caz foarte pu?in pazit. Era bun ?i foarte simpatic tutu lor - afara de accesurile acute n care-l apuca mania persecu?iei. Dupa cum afirma soldatul, nebunul ar fi cazut n ocna a veche, care e parasit de pe vremuri..." DRAGOMIR (cu interes): Care va sa zica... a murit...? GHEORGHE: Ba bine ca nu. DRAGOMIR (aparte): A murit!... GHEORGHE: Ia spune, Dragomire, ce fel de om era... Eu n-am vazut de cnd sunt o ju decata la jura?i... A? vrea sa vaz ?i eu o data... Ce face, ce zice, omul pe car e-l judeca? DRAGOMIR: Ce sa faca?... Sta ?i el ntre pu?ti ?i a?teapta sa se ispraveasca mai d egrab'... ANCA (la taraba): Dar tu, Dragomire, ai mers a?a din ntmplare ori dinadins? DRAGOMIR (ntorcndu-se spre ea): Dinadins?... Ce nu ?i-e bine?... De ce sa merg din adins? (lui Gheorghe.) S-a nemerit sa fiu n ora?... ma dusesem sa vnz ni?te lna. (r astit, catra Anca, care ?ade rezemata cu coatele pe taraba.) Ce faci acolo? ANCA: Nimic... Ascult. DRAGOMIR: Ascul?i! (din ce n ce mai aspru.) Nu-ncepi iar sa boce?ti pe raposatul? Ca iar am vorbit de el... 'Aide de! ncepe... jele?te-l!... (Anca trece bini?or ?

i iese n stnga; - catra Gheorghe.) Eu zic ca nebunul nu era vinovat; degeaba l-a b agat douazeci de ani la ocna! GHEORGHE: ?tii c-ar fi ciudat - ca s-a mai ntmplat a?a lucru... sa te pomene?ti ca prinde vreun tlhar ?i ala spune: tot eu am facut acu c?iva ani omorul din padurea Corbenilor... Uite de ce ?i uite cum... 'Ai? DRAGOMIR: Se prea poate. GHEORGHE: Ce te faci atuncea cu nebunul?... DRAGOMIR: Care? GHEORGHE: Care a fost osndit degeaba. DRAGOMIR: Ai zis c-a murit. GHEORGHE: Sa zicem ca traie?te... DRAGOMIR: Cum sa traiasca?... A cazut n ocna parasita... GHEORGHE: Nu... sa zicem ca n-a cazut, sa zicem c-a fugit ?i pun mna pe el... Cin e-i plate?te at?ia ani la necaz? DRAGOMIR: Dumnezeu... (pauza.) Ma, Gheorghe, tu cam ?tii legile... GHEORGHE: A?a ?-a?a... (Anca intra ?i se opre?te n u?e.) DRAGOMIR: Nu-i a?a ca un om care a facut o fapta... un omor... nu-i a?a ca daca vine singur peste zece ani ?i se marturise?te, nu mai are nici o pedeapsa?... GHEORGHE: Ct e nu ?tiu sigur, dar ?tiu ca e un termen: daca trece ala, s-a isprav it... ANCA (care a ascultat din pragul u?ii, coboara; e plnsa): Cum adica? La zece ani un uciga? poate veni sa spuie singur ce-a facut ?i lumea l lasa n pace. DRAGOMIR: A?a e legea... ANCA: Buna lege, zau! (se ?terge la ochi.) DRAGOMIR: De ce nu te pui tu sa faci alta mai buna? (fixnd-o.) Iar ai venit! (lui Gheorghe.) Vezi de ce nu i-am spus... pentru ca de cte ori vine vorba de raposat ul, ori ?i aduce aminte de el ct de departe, mi urla toata ziua. (catra ea.) Mergi d-aici, ?i nu mai ma boci pe cap, cobe!... ?tiu ca daca m-ar omor pe mine, mi-ai juca hora la soroace n loc sa-mi faci pomana... (pauza; Anca se retrage.) Daca er a sa boce?ti toata via?a pe barbatu-tau al dinti, de ce te-ai maritat a doua oara ?... 'Aide.. mergi! ANCA: De ce nu e?ti mai blnd, Dragomire? DRAGOMIR: Pleaca odata...! ANCA: Ma duc. (iese n fund.) SCENA II DRAGOMIR, GHEORGHE DRAGOMIR: Du-te la pacatele! (se scoala suparat.) GHEORGHE (dupa o pauza): Fie, mai vere, prea aspru e?ti cu muierea. DRAGOMIR: Ia lasa-ma-n pace ?i tu. ?tii tu cum traiesc eu?... ?tii tu ce am facu t eu pentru femeia asta?... Ca mai bine mi frngeam gtul pna sa n-o fi ntlnit!... Daca nu era femeia asta ndaratnica, eu eram astazi altfel de om! Tu nu ?tii ce s-a pet recut ntre mine ?i ea. GHEORGHE: Da, da' vaz ce se petrece. Va canoni?i unul pe altul degeaba: nici tu nu e?ti de ea, nici ea de tine. DRAGOMIR: Ea m-a luat ca sa aiba cine sa-i ?ie soroacele de sufletul raposatului . Din ziua ntia a cununiei ?i pna astazi, o data n-am vazut-o zmbind; de atunci ?i pn a astazi cu trupul e aicea pe lumea asta ?i cu gndul e la Dumitru pe lumea ailalt a. GHEORGHE: O fi fost cu ea mai bun ca tine. DRAGOMIR: Mai bun!... De unde ?tia ea din ziua ntia ca n-o sa fiu ?i eu poate mai bun dect el. Eu n-o iubeam?... Ca daca n-a? fi iubit-o!... ?i mai n sfr?it, n?eleg s a plnga o femeie pe barbat daca e vaduva... da' daca s-a maritat o data cu altul. .. Care-i ala sa rabde asta?... Atunci de ce s-a mai maritat? GHEORGHE: Ei! DRAGOMIR: Da; de ce... daca nu se poate despar?i de umbra raposatului? Ba zi ca e o femeie nebuna, care mi-a stricat mintea ?i mie. Eu sunt sanatos, crezi, de cn d am luat-o?... Uf! M-am saturat! De opt ani de zile, Dumitru ?i iar Dumitru; pe l auz cnd vorbe?te ea, cnd ma uit la ea, l vaz pe el... Eu traiesc n casa, mannc la m asa, dorm la un loc cu stafia lui... A?a! Asta n-o sa mai mearga mult! (Anca int ra din fund ncetinel, se opre?te n u?a ?i asculta; Gheorghe o vede ?i face o mi?ca

re; Dragomir, atras de mi?carea lui Gheorghe, se ntoarce ?i o vede.) Uite-o! Uite -l! El e... Dumitru! (catra ea.) Ie?i! Ie?i! Fugi, sa nu te vaz! (Anca sta locul ui cu ochii pironi?i asupra lui.) Te duci? Or ma duc eu... Sa nu te vaz! (porne? te spre ea, ea nainteaza spre el; el se repede, o apuca de mna ?-o duce hotart n fa? a.) Ce vrei?... Ce te ui?i a?a la mine?... Ce gnde?ti?... Eu l-am omort?... Da? Sp une! (o smuce?te.) ANCA (hotart): Dragomire, e?ti nebun. (?i face cruce.) DRAGOMIR: Nebun?... Spune... (o smuce?te iar.) GHEORGHE: Dragomire! ANCA: O!... Nebun! DRAGOMIR: Nu, sa spui... Din doua una: or crezi ca l-am omort eu... ANCA: Poftim! Asta-i vorba de vorbit! DRAGOMIR: Da... ?i atunci de ce mai traie?ti cu mine... or nu crezi ?i atunci de ce ma chinuie?ti pe mine?... Ce ai cu mine? Lasa-ma n pace pe mine cu Dumitru al tau! (o mpinge de mna ?i suie; ea vrea sa faca un pas spre el.) Lasa-ma n pace! (a cela?i joc.) Lasa-ma n pace! (iese foarte turburat prin fund trntind u?a.) SCENA III ANCA, GHEORGHE GHEORGHE (suie pna n fund): Dragomire! Dragomire!... S-a dus! ANCA (cobornd la stnga, aparte): Se duce la crciuma Popii,... acasa n-are ce bea. GHEORGHE (din fund): Anco! (coboara ncet.) ANCA: Tot aici e?ti?... Gheorghe, de ce nu-?i schimbi tu gndurile, ma baiete, ?i vrei sa mi le schimbi pe ale mele? mi pare rau de tine!... A?a necajita cum sunt, de ce nu ma la?i tu necazului meu ?i mai ma turburi ?i tu? GHEORGHE: Pentru ca... ANCA: Pentru ca ma iube?ti... Asta o ?tiu... GHEORGHE: Da, pentru ca te iubesc... ANCA: Lasa-ma pacatelor mele, Gheorghe, ?i du-te. E?ti tnar, mergi de-?i cauta no rocul aiurea... A?a cum ma iube?ti tu pe mine eu nu te poci iubi... GHEORGHE: Tu nu po?i iubi? ANCA: Ba... oi fi iubit ?i eu odata... dar n-am avut parte. Acu la mine a trecut vremea iubitului... D-aia Gheorghe, ?i mai spui o data, cauta-?i norocul n alta p arte... GHEORGHE: n alta parte?... Bine... ANCA: ... De ce sa-?i ncurci tu o via?a tnara cu pa?eli trecute, sa iei o femeie c u gnduri vechi?... ?-apoi chiar a?a... cum sa ma iei? GHEORGHE: ?i-am spus... ANCA: Sa ma despar? eu acum de Dragomir?... Nu se poate. GHEORGHE: Zici ca ?i-e greu sa-l vezi. ANCA: Da... da' mie Dumnezeu mi l-a trimis pe el; ?i Dumnezeu ?tie ce face... eu trebuie sa fac voia lui... GHEORGHE: Bine, Anco, fa cum vrei, traie?te cum ?i vine... Eu m-am hotart sa plec din satul asta... ANCA (repede): Sa pleci? GHEORGHE: Da... Eu te iubesc, tu nu ma po?i iubi... ce ar semana sa mai stau aic i degeaba? ANCA (trista): Pleci! GHEORGHE: Da... Lumea a cam sim?it... eu sa ma stapnesc nu poci... ?i nu voi sa m a fac de batjocura, sa ma ?iu de urmele tale ca un natarau. (Anca sta pe gnduri.) Nu mai merge... sa fiu prieten cu barbatu-tau, care nu-i om de felul meu, numai ca sa te poci vedea mai des!... E?ti o femeie... nu ?tiu cum sa-?i zic... ?i-e drag sa traie?ti cu un om care se poata cu tine ca cu un cine, ?i ma gone?ti pe m ine, care te iubesc... Bine... Atuncii mai bine sa nu te mai vaz de loc. ANCA: Care va sa zica, pleci?... Adevarat? GHEORGHE: Da... ANCA: Cnd? GHEORGHE: Ct s-ar putea mai curnd... peste cteva zile. ANCA: Rau mi pare. GHEORGHE: De ce? ANCA: De ce, de ne-ce, mi pare rau...

GHEORGHE: Daca nu ma iube?ti? ANCA: Ce copil e?ti?... Eu nu te iubesc pe tine, dar tu ma iube?ti pe mine: nu n? elegi tu ca mai dor o sa-mi fie mai la urma mie de tine dect ?ie de mine... GHEORGHE: Atuncea... ANCA: Ce? GHEORGHE: Vino cu mine. ANCA: Nu se poate. GHEORGHE: Prin urmare, eu ce sa fac? ANCA: Tu... tu sa te duci, Gheorghe, cu Dumnezeu; de dorul meu sa nu-?i pese... (plnge.) GHEORGHE: Anco, plngi? ANCA: Da. GHEORGHE: Pentru ce? ANCA: De prisos sa-?i spui. GHEORGHE: Daca plngi... ANCA: Sa-?i vorbesc drept, Gheorghe: eu ?i sunt cu mult datoare ?ie... Multa pute re mi-a dat priete?ugul tau ?i gndul ca un om a?a de voinic ca tine ma iube?te... Gndul ca tu ai fi n stare sa faci odata ?-odata o jertfa mare pentru mine era spr ijinul sufletului meu amart... Daca tu te duci, cum rami eu? GHEORGHE: Ce jertfa? S-o fac. ANCA: Nu poci acuma... nu ?tiu... n-am ce sa-?i spui. (sta un minut la gnduri.) G heorghe, daca ma iube?ti mult... mult... (schimbnd repede tonul) du-te acuma de d ormi lini?tit ?i vino mine diminea?a aici: Dragomir pleaca la trg, putem sta mai m ult de vorba... Du-te... Noapte buna. GHEORGHE: Noapte buna, Anco. (pleaca spre fund.) ANCA (aparte): Pleaca (el da sa iasa; cu glasul jumatate) Gheorghe! GHEORGHE (ntorcndu-se): M-ai chemat? ANCA: Nu... (el o prive?te lung, apoi vrea sa plece.) Ba da! (el se ntoarce iar ? i coboara cu aerul ntrebator.) GHEORGHE: De ce? ANCA: Nu pricepi? GHEORGHE: Nu. ANCA (cu multa inten?ie): ...Tu n-ai sim?it, n-ai priceput de loc ca ?i eu te iu besc? GHEORGHE: Tu... pe mine?... Adevarat? ANCA: Adevarat... Trebuie sa-?i spui, ca nu mai poci. (foarte volubil.) Gheorghe , Dragomir o sa vie acum beat... Cnd se-ntoarce beat, ma-njura ?i se culca ?i doa rme dus de po?i taia lemne pe el... Vino! De la tine din deal se vede fereastra asta... oblonul este nchis... Pnde?te: cnd ai vedea lampa la ochiul oblonului, vino degraba... te a?tept! GHEORGHE: Ma iube?ti? ANCA: Da, da' sa nu ui?i ca sunt nevasta lui Dragomir... daca moare el sunt a ta !... Gheorghe, m-am jurat: cnd o cadea a dinti lopata de pamnt pe co?ciugul lui, eu sa fiu n bra?ele tale... Ai priceput?... GHEORGHE: S-a?tept o via?a ntreaga... ANCA (scurt): E?ti un prost! M-ai fi iubind tu, da' nu ma-n?elegi... Gnde?te-te m ai bine la ce am vorbit... Cum vezi lumina, vino, sa nu te a?tept... Du-te... GHEORGHE (transportat): Ma duc... viu... Ma iube?ti? ANCA: Da, da, te iubesc. (l strnge n bra?e cu putere, apoi i face vnt prin fund ?i ncu ie.) SCENA IV ANCA (singura, privind spre fund) Gheorghe, Gheorghe, ce pacat te mna pe tine!... (coboara ncetinel la masa.) O fi n stare baiatul asta u?urel de cte se lauda? Sa v edem... Unde o fi cinele? La crciuma Popii... joaca car?i ?i bea... Sa vie iar bea t, sa ma njure ?i sa ma amenin?e!... A? vrea sa ?tiu ct o sa mai ?ie asta!... Mult , nu crez!... (asculta.) Haha! Vine.. el este... (?i ia lucrul ?i sta la masa. O bataie n u?e. - Anca se ridica ?i sta un moment.) Am ncuiat... (nca o bataie. Anc a merge la u?e.) Acu?-acu?! (descuie.) SCENA V ANCA, ION

ION (foarte obosit ?i cam tremurnd): Buna vremea, nevasta. ANCA: Mul?umim dumitale, om bun... Ce pofte?ti? ION: mi dai de mncare? ANCA (aparte): Asta nu-i din sat... e strain. (tare.) N-avem de mncare, omule... pleaca. ION: Da'... ma la?i sa dorm?... lasa-ma sa dorm... ANCA (aparte): E un om rau, e beat, or ce? (tare.) Cauta-?i de drum, cre?tine; ( cam aspru) 'aide! ION (sfios ?i aparndu-se ca de o lovitura la cap): Ma duc... sa nu ma ba?i... sa nu dai! ANCA: Dec! De ce sa te bat?... Du-te sanatos. ION (vrea sa plece, ?i pierde puterile ?i se reazima de u?e): Nu mai poci... (rugn du-se frumos.) Da-mi ceva sa mannc, fa-?i pomana... mi-e foame. (se lasa bini?or pe lavi?a din stnga u?ii.) ANCA: Ai fi bolnav? ION: Nu. ANCA: Da' ce ai? ION: Mi-e foame... sunt ostenit... ANCA: Da'... de unde vii dumneata? ION: Hehe, de departe... tocma' de la munte. ANCA: ?i ce vnt te-a batut pe la noi? ION: M-am ratacit. ANCA: Da-ncotro mergeai? ION: Nu ?tiu... ANCA: Cum sa nu ?tii unde mergeai? ION (ncet ?i confiden?ial): Vezi ca eu... sunt nebun... ANCA: Nebun?! ION: Haha!... Da' nu m-apuca totdeauna... ?i cnd ma chinuie?te Necuratul, numa' v ine Maica Domnului de ma scapa... Necuratul mi-a poruncit de doua ori sa-mi fac seama singur... ca sa-mi ia sufletul... ANCA: Sarmane, cine ?tie ce pacate!... ION: Da' Maica Domnului nu m-a lasat. (se nchina.) ANCA: ?i din ce ?i-a venit? ION: Din bataie... ?i cnd ma speriu m-apuca, fie pe pustii locuri! ?i, cnd e sa mapuce, mi vine nti cu grije ?i cu scrba ?i pe urma cu spaima... ?i ma arde. (arata m oalele capului.) Eu am o buba aici nauntru... Da-mi dai? ANCA: Ce? ION: De mncare... ANCA: A! Uitasem, uita-te-ar relele! (merge la taraba, taie un codru de pne ?i il da.) Na, omule. ION: Bodaproste! ANCA: Vrei ?-un rachiu? ION: Daca-mi dai... ANCA (i da un ?oi de rachiu): Da' cum s-a ntmplat sa-?i vie?... E de mult? ION: Vreo zece ani... ANCA: Zece ani... ?i cine te-a batut?... De ce? ION: Degeaba... Eu eram padurar la Corbeni... ANCA (aparte): Padurar la Corbeni!... (tare.) Cine te-a batut? ION: La judecata... ca nu vream sa spui. ANCA (cu nerabdare): Ce? ION: Ca de ce l-am omort... ANCA: Omort! (aparte.) Doamne Isuse Christoase! Cine e omul asta? (cu teama c-a a flat adevarul.) Te cheama... Ion... ION (dnd din cap): Ion ma cheama. ANCA: ?i zice c-ai omort pe... ION: ... Pe Dumitru Cirezarul... ANCA (aparte): Cum a ajuns omul asta aici?... Tu, Maica Domnului! I-ai fost cala uza; tu l-ai purtat pe cai necunoscute ?i mi l-ai trimes aici ca sa ridice din c alea hotarrii mele ndoiala... ION (mo?aind): Acu mi-e somn... (asculta ca de departe.) De ce urla cinele?

ANCA: Nu urla nici un cine. ION: Asculta... ANCA (aparte): Aiureaza. (tare.) Ioane, vrei sa te culci? ION: Da. ANCA: Scoala. (l ajuta sa se ridice.) Vino cu mine... 'Aide p-aici. (l duce de mini ncetinel spre stnga, planul nti.) ION: Cnd urla cinele, moare cineva... (?ovaie, ea l sprijine?te.) ANCA: ncetinel... ION: Tu ?tii cine o sa moara... O sa moara Ion?... Daca Ion moare, scapa de drac ul?... (se opre?te, face o grimasa de durere ?i pune mna la cap.) Ma doare! (Amndo i ies ncet.) SCENA VI GHEORGHE, ANCA GHEORGHE (intra repede din fund): Anco! (venind spre stnga) Anco! ANCA (venind din stnga): Gheorghe! (repede.) Ce cau?i? Ce vrei? Nu ?i-am spus sa nu vii pna nu ?i-oi face semn? ?i-am facut semn? Vrei sa dea Dragomir peste tine aici?... Pleaca, du-te ?i nu mai veni pna nu te chem... GHEORGHE: Stai sa-?i spui... Am venit sa-?i aduc o veste buna... ANCA: Ce veste buna? GHEORGHE: Viu de la crciuma Popii. Dragomir e tot acolo... E baut... A jucat car? i, a pierdut ?i-a facut cinste la to?i... E acolo popa, notarul, primarul, sunt to?i n odaie... ANCA: Asta ?i-e vestea a buna? GHEORGHE: Stai... Dragomir pleaca pna-n ziua. ANCA: Ei! Merge la trg. GHEORGHE: Nu... pleaca, nu se mai ntoarce. ANCA: Ce? GHEORGHE: Te lasa... se duce n lume! ANCA: Cum! (aparte.) Nu crez eu asta. GHEORGHE: Anco... ANCA: 'Aida-de! Mai sunt ?i eu p-aici. GHEORGHE: Nu-?i pare bine? N-ai zis ca ma iube?ti? ANCA: Ei da! ?-apoi... daca te iubesc? GHEORGHE: Cnd barbatul ?i parase?te nevasta, ea are drept, dupa lege, sa se despar ?a de el ?i sa ia pe cine-i place. ANCA (impacientata): Ce vorbe?ti prostii. Cum o sa plece Dragomir? Unde sa plece ? GHEORGHE: N-a spus unde, dar ?i ia ziua buna de la to?i... zau! Pna n ziua se porne ?te... ANCA: Om vedea... (aparte.) A?a? (sta pe gnduri.) GHEORGHE: La ce te gnde?ti? ANCA: Gheorghe, uite-te la mine bine! E?ti tu barbat n toata firea, ori e?ti un o m u?urel?... Ma poci eu ncrede n tine? Faci ce ?i-oi zice eu? GHEORGHE: Fac. ANCA: Dar daca nu faci? GHEORGHE: Spune ce, sa fac! ANCA: Bine... Sa vedem ce-?i poate dragostea: du-te ?i orice s-ar ntmpla, pna nu ve zi semnul, nu te mi?ca. (Gheorghe face o mi?care.) Fara vorba multa, pleaca. (l mp inge spre fund.) GHEORGHE: Anco! ANCA: Du-te. GHEORGHE: Ma iube?ti? ANCA (foarte impacientata): Da, da' du-te. (l mpinge afara.) Sa nu te ntlne?ti cu el ... ia seama. (nchide.) SCENA VII ANCA (singura, coboara la u?a din stnga ?i asculta; o deschide bini?or ?i se uita nauntru; trece apoi ?i ?ade la masa): Vrea sa plece... Ce sa fac?... Sa ma duc ? i sa strig n gura mare... sa dau pe vinovatul adevarat pe mna judecatorilor ?i sa scap pe nevinovat... Dar dovada? Banuiala mea. Dar ce dovada o sa fie asta daca el o tagadui?... Ia stai... Care va sa zica el mai are un an sa o duca cu frica n

sn... anul asta o sa umble fugar, ?i peste un an ?i poate spune singur fapta, ?i. .. s-a ispravit... Sa ramie nepedepsit... A?a e legea, bine; dar eu poci sa-l las a?a?... Nu... nu se poate. (pauza.) Nebunul asta tot e osndit o data... Pentru u n pacat, doua ori zece, un om tot cu o via?a plate?te... ?i fara alta vina noua, nebunul tot are sa fie prins pna la urma ?i ntors acolo de unde a fugit... (pauza .) ?i daca e vorba, ce este mai bine pentru un nebun? Sa-?i trasca via?a pribeag ?i chinuit, fara adapost, fara o zdrean?a pe el, fara hrana, ori sa traiasca la n chisoare mbracat, hranit ?i ngrijit la vreme ?i adapostit?... Sa fie slobod e mai bine? Sa se bucure de lumina soarelui n bunavoie?... Dar e nebun... Mai are nebun ul bunavoie?... Lumina soarelui fara lumina min?ii... O sa-i ?ie lumina soarelui singura iarna de cald, ori de foame vara? O sa gaseasca ori nu un suflet de cre ?tin sa-l miluiasca cu o farma de pine.... o sa degere, or o sa se coaca toata ziu ca, nemncat, gonit de lipsa lui de voie, ?i seara o sa adoarma de foame pe pamntul gol. A?a-a?a... locul lui e la ocna... Dumnezeu, cine ?tie pentru ce pacate, la aruncat n prapastie, dar a fost ?i bun ?i i-a luat mintea cu care sa-?i judece ticalo?ia: i-a dat greutatea... dar i-a luat cumpana! (sta pe gnduri.) SCENA VIII ANCA, DRAGOMIR DRAGOMIR (intra ?i se opre?te n prag, e palid ?i cam ame?it): Anco!... Anco! ANCA (tresarind): Ai venit? (se scoala.) DRAGOMIR: Da... ?i pare rau? Daca ?i pare rau... ma duc iar... (?ovaie.) ANCA: Nu-mi pare rau c-ai venit, mi pare rau c-ai venit iar beat. DRAGOMIR: Asta a?a e... sunt... ce e drept sunt cam beat... Am baut... dar de ne caz am baut. (ofteaza.) Da, sa ?tii tu... numai de necazul tau! ANCA: De ce ai baut nu ?tiu, ?tiu ca e?ti beat... culca-te. DRAGOMIR: Nu voi sa ma culc... Am de vorba cu tine... ANCA: Las' ca mai vorbim mine diminea?a, acuma nu po?i vorbi... DRAGOMIR: Ba poci... Da-mi sa beau. ANCA: Tot mai vrei? DRAGOMIR: Tot mai vreau... Adu vin ?i sa stai aici, ca am sa vorbesc cu tine. (e l sta la masa, ea i aduce o cana cu vin.) ANCA: Na... sa-?i treaca necazul. DRAGOMIR (ridica la gura cana ?i se opre?te): Tu! (rnje?te la ea) tu, n-auzi?... De ce vrei tu sa ma otrave?ti pe mine? ANCA: E?ti nebun, vai de capul tau! Da' de ce sa te otravesc? DRAGOMIR: Ca sa scapi de mine, ?tiu eu!... ?i sa traie?ti cu altul... Poate ca a i pus ochii pe Gheorghe, nva?atorul... Am cam mirosit eu ceva... (rnjind.) Vai de voi!... Va pui capul la amndoi! (aduce cana la gura ?i iar se opre?te.) ANCA: Vorbe?ti aiurea... DRAGOMIR: Sa ma otrave?ti, 'ai? (i da cana ?i aspru.) Na ici! Bea tu nti... sa te v az eu ca bei. ANCA (ia cana, bea ?i i-o da napoi): Na. DRAGOMIR: Tu, Anco, spune drept, ce gnde?ti tu de mine? ANCA (lundu-?i lucrul): Bine gndesc. DRAGOMIR: Bine?... Bine sa fie... Las-o ncurcata... (pauza.) ANCA: Aba, Dragomire, cnd pleci tu? DRAGOMIR: Unde sa plec? ANCA: n lume... ?tiu eu unde? Am auzit ca vrei sa ma la?i ?i sa te duci ncotro ai vedea cu ochii... DRAGOMIR: Cine ?i-a spus? ANCA: Ce-?i pasa... De ce, Dragomire?... DRAGOMIR: Pentru ca nu traiesc bine cu tine... nu ma iube?ti... tu nu-mi e?ti ne vasta, mi e?ti vrajma?... pentru ca tu m-ai nenorocit pe mine... ANCA: Eu? A? vrea sa ?tiu ?i eu cum. DRAGOMIR: Da, tu... Daca nu te cuno?team pe tine, eu era sa fiu altfel de om... (bea ?i ofteaza.) Hehe! Ce om era sa fiu eu... Dar s-a dus... acu e degeaba... l as-o ncurcata! ANCA: ?i vrei sa ma la?i? DRAGOMIR: Da, numai ctava vreme... sa vezi cum ?i este ?i fara mine... (bea.) Ascu lta ici la mine... unde ?i-e gndul?... Eu am o daravera departe... trebuie sa ple

c mine diminea?a... Tu... fii cuminte... stai acasa ?i m-a?teapta. Sa nu dea drac ul!... Ca te tai!... ANCA: O sa zabove?ti mult? DRAGOMIR: O luna, doua, trei, mai mult... un an, nu ?tiu... ANCA: Dar ai sa vii napoi? DRAGOMIR: Fire?te ca viu... Tu ai sa iei cu nscris de la Popa, -sa-mi aduci amint e sa-?i dau nscrisul - cinci sute de lei... Hanul po?i sa-l dai cu chirire; tot P opa vrea sa-l ia... ?i?a de sub ?ura po?i s-o vinzi... Scndurile de la deal o sa le aduca peste cteva zile... mai ai sa mai plate?ti vreo treizeci ?i cinci de lei ... sa le vinzi; po?i apuca pe ele pna la o suta de lei. ANCA (dupa ce l-a ascultat cu rabdare, clatinnd mereu din cap): Aoleu, Dragomire! DRAGOMIR: Ce? ANCA: Sa mai crez eu ca ai sa te ntorci? Eu nu vaz ca-?i faci adiata? (se scoala. ) Dragomire, tu n-ai sa pleci... Cum se poate una ca asta! Sa-?i la?i tu casa ta ?i sa fugi a?a n lume... De ce? Ai scapatat ?i mergi sa slugare?ti unde nu te cu noa?te nimeni? DRAGOMIR: A?! ANCA: Ori te-a ars focul ?i mergi sa cau?i adapost n alta parte? DRAGOMIR: Nu! ANCA: Atunci ai facut poate vreo fapta rea ?i ?i-e teama de raspundere, de pleci a?a n strainata?i de la tine ?i de la ai tai... DRAGOMIR: Dec! ANCA: Ca cine fuge a?a? Cine ?i parase?te a?a casa ?i locul, tam-nisam ?i-?i ia l umea n cap?... Doar oamenii deznadajdui?i, or facatorii de rele, or... nebunii. DRAGOMIR (bea ?i rnje?te): Nebunii... ANCA: Deznadajduit n-ai de ce sa fii, ca slava Domnului, ai dupa ce bea apa... F apte rele zici ca n-ai facut, ca tu ?tii ?i Dumnezeu ce sta pe cugetul tau... At unci, Doamne iarta-ma, ai fi nebun! DRAGOMIR (acela?i joc): Mai ?tii? Oi fi... ANCA: De asta sa nu rzi... e?ti tu ni?el cam ?icnit... adica, ce ni?el! E?ti bine de tot; de mult ?i-ai pierdut sarita... (Dragomir asculta nervos.) Noaptea vise zi urt ?i sai din somn mereu... ?i-e frica sa dormi cu lampa stinsa... Mai-nainte , unde se ntmpla la tine sa te mbe?i!... Acuma ?i bei min?ile dintr-un ?oi de rachiu ... Mai-nainte ma sileai tu sa fac pomana ?i sa ?iu soroacele de sufletul lui Du mitru (Dragomir mi?care) -ba ca ?i-a fost prieten bun, ba ca e pacat ca s-a prap adit a?a om de omenie! - Ajunsesem sa ma mir eu de tine, cum tu barbatul meu sa nu ma la?i o clipa macar sa-mi uit de barbatu-meu al dinti... De la o vreme ncoace , alta ?-alta: daca pomenesc ct de rar de el, te-apuca alte alea... Tu n-ai bagat de seama ce-ai facut adineaori? DRAGOMIR: Cnd adineaori? ANCA: Adineaori, cnd citea Gheorghe. DRAGOMIR: Ei? ANCA: Vorbe?tii ni?te vorbe... de nu te-ar cunoa?te omul ar crede... DRAGOMIR: Ce vorbe? Ce-am zis? ANCA: Ce nu se cade sa vorbe?ti... ncai la bautura, calea-valea... e omul cu mint ea mpaienjenita... Dar erai treaz... DRAGOMIR: Ei! Ce-am vorbit? ANCA: Mi-ai zis sa-?i spui ce crez eu de tine, ca tu ai omort pe Dumitru... ?i Gh eorghe era de fa?a... DRAGOMIR: ?i tu ce-ai raspuns? ANCA: ?i-am raspuns ca totdeauna... ca e?ti nebun. DRAGOMIR (ncruntat): Nebun!... ANCA: Uite, vezi... am luat seama ca nu-?i place de loc s-auzi vorba asta. Ce sa fie cu tine, Dragomire? Eu gndesc c-o fi vreun pacat... Sa te spovede?ti... sa t e grije?ti... DRAGOMIR: Ce, am sa mor? ANCA: Nu se spovede?te omul numai cnd are sa moara... DRAGOMIR (indispus): M-oi spovedi alta data, n-am vreme acuma. ANCA: Cnd? DRAGOMIR: Cnd m-oi ntoarce...

ANCA: Daca t-ei mai ntoarce... DRAGOMIR: Ei, a?a! Daca m-oi mai ntoarce... (se ridica ame?it) m-oi spovedi... Ei , ?-apoi ce? A?a e via?a omului! Pe to?i dracul i ncaleca... to?i o sa moara, to?i ! ?i eu o sa mor... ?i tu o sa mori, ?i Gheorghe ?i to?i... pe rnd, pe rnd, ca la moara. (se uita lung unul la altul.) Tu, femeie, tu e?ti ispita... Anco! Anco! (i face ?ovaind semn sa vie dupa el.) 'Aide!... 'Aide, tu, n-auzi?... Mini diminea? a plec... Tu! De ce nu ma iube?ti tu pe mine? (o apuca.) ANCA (vrnd sa-l departeze): Lasa-ma... DRAGOMIR: Nu te las... (o ?ine cu d-a sila.) ANCA (fixndu-l): Aba, Dragomire, ?ii tu minte alaltaieri la pomana - ca uitai sa te ntreb - cnd a venit rezervistul ala, de ce ai fugit? DRAGOMIR (o lasa ?i o mpinge u?or ncolo): Care rezervist? ANCA: Ala de semana grozav cu Dumitru... DRAGOMIR: Tu ?tii care e ala. (se ntoarce spre masa.) ANCA (dupa o pauza): Zici ca pleci dis-de-diminea?a? DRAGOMIR (posomort): Da... plec... ANCA: Atunci, culca-te... ai ?i baut... e aproape de miezul nop?ii... DRAGOMIR (bea ce a mai ramas n cana): Ma duc! (pleaca spre u?a odaii lui, la stnga , planul al doilea.) Sunt beat... ANCA: Crez... (urmndu-l ncet.) Du-te de te odihne?te... (subliniind) ?i... DRAGOMIR (din pragul u?ii): ?i... ce? ANCA: nchina-te... sa nu mai visezi urt. DRAGOMIR: Bine! (iese n stnga. Anca se uita din u?e n odaie.) ANCA: A?a... Dormi acuma. (nchide u?a ?i asculta, trece apoi ?i asculta la u?a ce alalta, apoi coboara.) nchina-te, Dragomire, ca se apropie ceasul! (Cortina) ACTUL II SCENA I ANCA (singura la masa) Sa chem pe Gheorghe ?i sa-l pui sa-i sfarme capul... sa stau sa ma spovedesc lui Gheorghe cu de-amanuntul... Am eu vreme de asta acuma?... Poci sa-i arat lui a?a de scurt ?i n pripa cum s-a strecurat ?i s-a n?irat ndelung, ncet-ncet, banuiala cu banuiala n sufletul meu, pna sa se nradacineze credin?a asta... ca Dragomir e vinov at?... Sa-mi pierz noapte cu vorbe... Dar Gheorghe poate sa nu vrea, or sa nu fi e n stare sa faca a?a fapta... Cum e baiatul u?urel, m-oi cai ca i-oi fi spus... (pauza.) Nu... N-am nevoie de ajutor... Sa ma gndesc mai bine... Cine n-o sa crea za ca tot nebunul fugit de la ocna a omort ?i pe Dragomir?... (pauza.) Da' de ce sa-mi fac pacat ?i sa mai straganesc pe nevinovat?... Aseara, la crciuma, Dragomi r le-a spus la to?i ca pleaca-n lume. Am destul ragaz pna la ziua sa-l trasc ?i sa -l arunc n pu?; a plecat, s-a dus... nu mai vine azi, nu mai vine mine, o luna, un an, nu mai vine de loc... M-a parasit!... (pauza.) S-a hotart... (se scoala, mer ge la taraba ?i ia o barda, apoi coboara ncet.) Adica sa fie greu lucru?... Doarm e beat. Un uria? doarme... doarme ?i cugetul lui ?i puterea lui ?i voia lui; via ?a lui arde ncet ?i domol, cum arde lumnarea fara sa vrea sa arza... O femeie slab a, un copil fraged, hotarre numai sa aiba, poate sa sufle o data... ?-o stinge... (se joaca cu barda, cioplind bini?or pe muchia mesii; n stnga s-aud gemetele nebu nului; ea se treze?te din gnduri ?i asculta.) Nebunul... S-a de?teptat... o sa-l de?tepte ?i pe el... Ce sa fac? Sa-l trasnesc n somn!... Sa moara fara sa ?tie ca moare, fara sa vaza ca eu l lovesc, fara sa-?i aduca aminte de Dumitru... Daca n -o vezi ca vine, aia nu mai e moarte! Nu, nu vreau n somn: atunci ar fi parca ar dormi mereu... Da... sa-l de?tept nti: sa ?tie ca-i vine moartea, de la cine ?i de ce... (pune barda pe taraba ?i porne?te spre u?a lui Dragomir, face c?iva pa?i ? i se opre?te; u?a de la Dragomir se deschide, el apare foarte turburat.) SCENA II ANCA, DRAGOMIR DRAGOMIR (speriat): Anco! ANCA (aparte): El! DRAGOMIR: Anco, am visat urt... ma doare mna! ANCA: Aiurezi... te doare mna din vis...

DRAGOMIR: Ma njunghie unde am semnul de mu?catura. ANCA: ?ezi jos... tremuri. (el ?ade.) De unde ai tu mu?catura aia la mna, Dragomi re? DRAGOMIR: De mult. ANCA: Bine, de mult; dar de unde?... N-auzi? DRAGOMIR: M-a batut cnd eram copil ?i m-a mu?cat unul pe care l trntisem... ANCA: De ce nu vrei tu sa-mi spui ce ai pe suflet? Eu vaz ca tu nu e?ti n toate a le tale... Tu ai un ghimpe n cugetul tau... Destainuie?te-te mie. DRAGOMIR: ?ie? ANCA: Da, mie (Dragomir mi?ca din cap negativ) spune ?i te u?ureaza; daca ai duc e-o mult a?a, o sa nnebune?ti... DRAGOMIR: Sa nnebunesc! ANCA: Da... Ce ai visat? DRAGOMIR: Un cap de mort... cu din?ii mari... vrea sa ma mu?ce... ma doare... ANCA: Te doare ca nu vrei sa spui, te doare ca nu te hotara?ti sa spargi buba ?i s-arunci rautatea afara... (pauza - se apropie bini?or de el ?i-l apuca pe dupa gt.) Ia asculta, Dragomire... adica ce ar fi, cum stam noi aici amndoi, sa te pom ene?ti cu Dumitru (el face o mi?care) ca intra bini?or pe u?e... uite pe colo... (arata n fund) sa-l vezi ca vine, cum era el nalt ?i voinic, ?i se a?eaza frumos colea la masa n fa?a ta: "Ei, buna seara, frate Dragomire... Ce mai faci? Mai ?i a duci tu aminte de mine?..." (Dragomir se zgrce?te pe scaun ?i s-apuca de masa; ea i ia repede capul n mini ?i cearca sa i-l ntoarca cu d-a sila spre fund.) Ia uite c olo... colo... Iacata-l... iacata-l!... Vino, vino, Dumitre!... (vrea sa-l ntoarc a cu toata puterea.) Ci uite-te!... DRAGOMIR (smucindu-se): Lasa-ma!... (se scoala; s-aude ?ipnd nebunul; Dragomir se ntoarce spre stnga; alt ?ipet.) ANCA: Asculta... (Dragomir ?i ntoarce privirile de la stnga, ea se repede aproape d e el ?i, jucnd spaima, ?optit.) Dragomire! (l smuce?te ?i-l ntoarce n loc cu fa?a sp re stnga; el da cu ochii de nebun, scoate un strigat necat ?i ramne ncremenit.) Uite -l... ?tii cine e? E nebunul care a scapat de la ocna... DRAGOMIR: Ion! (cade zdrobit pe scaun.) ANCA: El! SCENA III DRAGOMIR, ANCA, ION ION (coboara tremurnd): Mi-e foame... mi dai sa mannc? ANCA (lui Dragomir ncet): Trebuie sa-l oprim aici pna mine... (merge la taraba, ia pine, o cana de rachiu ?i ?oiuri ?i le aduce pe masa.) ?ezi colea, Ioane... ION: ?ez. (?ade sfios n fa?a lui Dragomir, care se da napoi cu scaunul.) ANCA (dndu-i sa bea): Cum e la ocna, Ioane? ION: Bodaproste... e bine. (la ntrebarile ei, Ion raspunde lui Dragomir.) ANCA: ?i cum ai fugit de acolo? ION (ca iluminat): Vezi ca s-a pogort Maica Domnului la mine ?i zice: pe cum ca, Ioane, cnd ai ajunge la fntna sub deal, o sa-?i iasa nainte cine sa te aduca la mine , ?i sa vii negre?it... sa vii, ca eu te scap de to?i du?manii tai, ?i o sa-?i f ie bine, ca eu, Maica Domnului, o sa pui stavila ntre tine ?i rele: relele sa nu mai poata trece la tine, ?i nici tu sa nu mai pot trece la ele... (simplu.) A?a. .. ANCA: Ei?... ION: Pe urma, vere, m-am dus la fntna de sub deal ?i am pus doni?ele jos... Ei! Er a frumos ?i cald... ?i era padurea singura... doar ntr-o tufa fluiera de departe o mierla... Numa', dinspre partea dealului, iacata ca-mi iese nainte o veveri?a, - vezi, o trimisese Maica Domnului! - Sta n fa?a mea n doua labe ?i se uita la min e drept cu ochii ei mititei ?i galbeni. Eu am dat s-o prinz, cnd colo ea... ?u?t! A sarit p-o craca sub?ire de alun: acu se ncovoia craca ?i s-apleca cu ea pna la pamnt, acu se ridica, acu se ridica, acu se apleca. Eu dupa ea, ea iar naintea mea , n doua labe, se uita la mine... i sclipea ochii, vere, de parca era doua schinte i ?i ma chema iac-a?a... (face gestul.) Am umblat o zi ntreaga: la urma a pierit ?i am ramas ratacit... Da' acuma o sa ma duc napoi acasa. ANCA: Unde acasa? ION: La ocna.

DRAGOMIR: Ai scapat ?i vrei sa te duci singur napoi? ANCA: Da' de ce te-a nchis pe tine, Ioane? ION: Pentru ca am omort pe Dumitru. DRAGOMIR: Da' tu l-ai omort? ION: Eu. ANCA: Ba nu tu. ION: Ba eu... Luleaua ?i tutunul ?i amnarul lui era la mine. DRAGOMIR: Ei, ?-apoi? Daca s-o gasi luleaua ?i tutunul ?i amnarul tau la mine, s e cheama ca te-am omort, 'ai? ION (nen?elegnd bine): E!... ANCA: Asculta-l pe el, Ioane, tu stai degeaba nchis. ION (da din cap): Haha! DRAGOMIR: ?i o sa scapi curnd de acolo... Peste un an... (se opre?te privind banu itor la Anca; ea face o mi?care de inteligen?a, trece la taraba, d-acolo n celar ?i asculta prin u?e, pe care a lasat-o crapata.) ION: Mai am unsprece ani. DRAGOMIR: Ba unul. ION: Ba unsprece... DRAGOMIR (impacientat s-apropie de Ion ?i confiden?ial, dupa ce a aruncat o caut atura de jur mprejur): Daca mine, poimine, o ie?i un om ?-o zice: da?i-i drumul lui Ion, ca nu este el vinovat, e altcineva... ION: Altcineva... Ei! A?a a facut unul de la noi de la ocna... om milos, vere, D umnezeu sa-l miluiasca... DRAGOMIR (urmndu-?i jocul): Lasa-ma sa-?i spui... E altcineva: Ion a fost un pros t, i-a luat din buzunar luleaua ?i tutunul; dar cnd i le-a luat, Dumitru era mort ... ION: Ba nu... DRAGOMIR: Ba era mort... cu fa?a la pamnt... ION: Ba nu, era trntit pe spate (Anca mi?care) ?i a deschis ochii la mine... DRAGOMIR: Ce! ANCA (coboara repede la masa): ?-apoi? ION: Apoi l-a podidit sngele pe nas ?i pe gura ?-a murit... (mannca. Anca ?i ?terge ochii ?i se uita la Dragomir.) DRAGOMIR (rastit la ea): Ce te ui?i la mine a?a? (ea apleaca privirile; el mai a spru.) Uite-te la mine! (bate cu pumnul n masa; Ion tresare; foarte animat, catra Ion.) Cnd l-ai gasit n padure? ION (se scoala speriat ?i ncepe sa tremure): Spui, sa nu ma love?ti, sa nu ma ba? i!... DRAGOMIR: Cine te bate?... ?ezi jos... (Ion ?ade nfrico?at.) Pentru ce sa te bat? ION: Pentru ca am omort pe Dumitru... ANCA (cobornd): Cre?tinul lui Dumnezeu, n?elege ca nu tu. ION (catra Dragomir): Nu eu... da' cine? (Dragomir ?fne?te.) ANCA: Spune cine, Dragomire. DRAGOMIR (fierbnd): Nu te-amesteca tu n vorba!... Lasa-ne-n pace!... Nu ?tiu... (b ea cu sete.) ANCA (foarte simplu): Vrei sa-?i spui eu, Ioane?... Uite cine. (arata pe Dragomi r; acesta face o mi?care violenta.) Uite, Ioane, vezi tu? Asta a omort pe Dumitru . (lui Dragomir.) Zi tu ca nu-i a?a!... (Ion se scoala, ncepe sa rza pe-nfundate ? i sa ocheasca pe Dragomir.) DRAGOMIR (bea pna-n fund, trnte?te pe masa cana, care se face ?andari, ?i se scoal a): Sunt prost eu ca stau la vorba cu doi nebuni! ANCA: Doi nebuni! DRAGOMIR (amenin?ator): Tu, femeie!... (ncruntat, porne?te spre ea, care s-a retr as la taraba.) ION (da un racnet ?i se napuste?te asupra lui Dragomir taindu-i drumul; l apuca d e gt ?i-l nvrte?te n loc): Stai aci!... De ce l-ai ucis, ma, pe cre?tin? (Anca din f und urmare?te cu tot interesul jocul lor.) DRAGOMIR (luptnd, necat): Lasa-ma, nebunule! ION (crescendo): Atunci, daca l-ai omort tu, pe mine de ce m-a nchis, ma?... De ce m-a chinuit? De ce m-a lovit n cap? De ce? (l zguduie ?i-l mpinge departe n fa?a lng

a masa; Dragomir palid cade gfind pe un scaun...) Daca tu e?ti vinovat (obidindu-s e treptat ?i aratndu-?i moalele capului) De ce mi-a facut mie buba aici nauntru? ( se vaita.) Ma doare!... Ma doare!... DRAGOMIR (se ridica pe furi? de pe scaun ?i face un pas): Cum sa scap? ION (oprindu-se din plns ?i repezindu-se): Stai aci! (l apuca de gt.) DRAGOMIR: Anco, mi-a stins puterile! ION (crescendo): Tu... e?ti dracul!... Daca tu e?ti dracul, de ce nu te duci sa stai n balta unde te-a gonit Maica Domnului?... Or de ce nu mergi pe pustii locur i? Or de ce nu te ntorci n fundul iadului?... De ce? (l pune n genunchi.) DRAGOMIR: M-a rapus! ION: De ce sa ma chinuie?ti tu pe mine? (l lasa un moment ?i-l prive?te rnjind sal batic.) Mai!... este la noi o ocna parasita... n fund e o balta neagra... Daca ar unci o piatra-n fund, numa', de departe, din inima pamntului, ncepe sa aue, ?i aue tot mereu, ?i tocm-a doua zi tace, cnd zice Maica Domnului: destul!... Acolo tre buie sa vii tu cu mine... sa te iau de gt (l nha?a) sa te ridic ?i sa te arunc n fun dul bal?ii... a?a!... Haide. (urlnd.) Haide!... (l tra?te; Dragomir se zbate.) ANCA (aparte): l omoara... nu trebuie!... (pune mna pe barda.) DRAGOMIR: Sai, Anco! ION (l tra?te): haide! Nu urla, cine! ANCA (alergnd n fa?a lui Ion, cu barda ridicata): Nebunule! ?i crap capul! ION (tresare, lasa pe Dragomir ?i se da la o parte sfios): Nu el?... N-ai zis tu ?... Tu ai zis. (se retrage spre fund.) ANCA (ajutnd pe Dragomir sa se ridice): Scoala!... ION (departndu-se): Atunci, ma duc. (iese repede n fund.) ANCA (dupa ce a ridicat pe Dragomir, care se a?aza obosit la masa ?i uitndu-se n t oate par?ile): Dragomire, s-a dus! DRAGOMIR: S-a dus? ANCA: Se duce-n sat... Trebuie sa-l ntoarcem napoi ?i sa-l ?inem aci pna vedem ce e de facut... 'Aide dupa el! DRAGOMIR: Nu merg... ANCA: Fuge! N-o sa-l mai ajungem... DRAGOMIR: Du-te tu. ANCA (suie ?i privind catre el, aparte): A?teapta tu! D-abia a-nceput!... (iese n fuga prin fund.) SCENA IV DRAGOMIR singur, apoi ION DRAGOMIR: N-o sa-l mai poata ajunge... ?i chiar sa-l ajunga, ce folos! Parc-o sa aiba ea destul putere sa se lupte cu nebunul... A putut femeia sa ma vnza... acu ar vrea sa ma scape, dar n-o sa poata... Ion o sa spuie... nca un an... Pentru u n an, sa pierz via?a ntreaga!... Pentru un an! A! Cnd n-are omul noroc! (?i apuca c u minile capul. - Ion a aparut la vorbele din urma, coboara ?i pune mna pe umarul lui Dragomir; acesta se scoala ?i ramne ca trasnit.) Anco! ION: A trecut pe lnga mine acuma... eram pe lavi?a; s-a dus ncolo la vale... Mi-e foame, da-mi sa mannc. (?ade.) ?ezi ?i tu. (bea.) Bea ?i tu. (Dragomir se supune; - dupa o pauza lunga.) E unul la noi la ocna... Ce om bun, vere! Cum ma miluie? te el pe mine: mannca numai cte o farimi?a ?i tainul lui mi-l da mie! Ala a fost u cis pe tata-sau, ?i-l bagase pe frate-sau la ocna... Pe urma, vezi ce l-a nva?at pe el Maica Domnului, sa vie la ocna ?i sa spuie: eu am rapus pe taica, lui neic a sa-i da?i drumul, ca nu e vinovat... (simplu.) Iac-a?a. DRAGOMIR (din ce n ce mai mi?cat): ?i... ION: ?i i-a dat drumul lui fra?ini-sau ?i l-a nchis pe el. DRAGOMIR: Pe el... ION: D-apai!... ntr-un trziu dupa aia, a aflat el ca fra?ini-sau umbla sa moara, ? i s-a rugat sa-l lase de la ocna sa mearga acasa cu solda?i numai pentru trei zi le, ca zice ca: ce-am avut eu cu taica aia a fost alta socoteala; dar nu voi sa plece alde neica pna nu m-o ierta... DRAGOMIR: ?i l-a iertat? ION: Da' de unde!... DRAGOMIR: Nu l-a iertat? ION: Nu, n-a vrut sa-l lase de la ocna sa mearga...

DRAGOMIR: ?i frate-sau a murit a?a? ION (da din cap ca da, bea, apoi se uita lung la Dragomir): Ma Dragomire, tu e?t i sanatos ?i cu mintea ntreaga ?i o sa traie?ti bine... ?i eu... (zmbind trist) o sa mor a?a... necajit, batut ?i nebun! (se ridica.) DRAGOMIR (foarte patruns): Ioane!... ION: Vezi... Tu la ce n-ai venit sa spui pe cum ca Ion nu-i vinovat... Pe Ion la?i batut n cap degeaba... Lua?i-ma pe mine. Ce-am avut eu cu Dumitru e alta soco teala, dar pe Ion lasa?i-l saracul! (cu obida adnca) ?i Ion s-ar fi rugat la Maic a Domnului Buna pentru pacatele tale... Vezi!... Vezi. (plnge lini?tit.) DRAGOMIR (plnge nfundat): Ioane, eu caut sa te scap pe tine... Tu sa nu mai mergi, nu mai trebuie sa mergi napoi la ocna... ION: Da' unde o sa ma duc eu? DRAGOMIR (iute): Tu o sa stai aci cu noi. (Anca intra prin fund ?i se opre?te n u ?e sa asculte.) Or nu; mai bine sa plecam... Vino cu mine... scapam amndoi. ?i cum par haine noua, palarie, cizme noua... De mncare, de bautura... tot... ?i dau eu c e-?i trebuie. (Anca se retrage afara n nchide u?a; Dragomir pleaca ame?it spre dre apta ?i se ntoarce napoi.) Or nu... vino ?i tu cu mine... ION: Unde? DRAGOMIR: Colea n beci... sa scoatem banii (ia lampa) ?i sa plecam... 'Aide... (D ragomir pleaca cu lampa nainte spre chepengul beciului; Ion l urmeaza. Dragomir de schide ?i porne?te sa scoboare. Ion se retrage.) 'Aide! ION (retragndu-se cu frica): Nu, nu intru... DRAGOMIR: Da' sa nu pleci! ION: Nu. DRAGOMIR: Or nu... stai (iese din beci, alearga la u?a din fund, o ncuie ?i ia ch eia; o pune n buzunar ?i coboara iar n beci.) Viu acu?... ION (trece la masa ?i bea, fredoneaza un cntec haiducesc, apoi se opre?te ascultnd ): A nceput iar... Cnd urla cinele, moare cineva... DRAGOMIR (iese din beci cu lampa ?i cu o ulcica n mna; nchide chepengul la loc; vin e la masa, scoate o basma din sn ?i toarna n ea banii din ulcica; nnoada basmaua ?i o pune n sn): Gata, Ioane! ION (apucat de un fior): Mi-e frig! (Dragomir, mereu pripit, se repede n stnga ?i vine ndata cu o zeghe, pe care o arunca pe umerii lui Ion, ?i cu doua palarii, un a i-o pune lui Ion ?i alta o pune el pe cap.) DRAGOMIR: Acu plecam... Tu sa nu vorbe?ti nimic pe drum... sa ma la?i pe mine. ' Aide... ION: 'Aide! (alt fior. Pornesc amndoi... U?a e ncuiata.) DRAGOMIR: Ne-a nchis pe dinafara! (sta un moment, cauta cu gndul ?i aducndu-?i amin te.) A! (se cauta n buzunare... gase?te cheia ?i deschide. Anca le vine n fa?a; ei se dau napoi; ea intra ?i nchide u?a.) SCENA V DRAGOMIR, ION, ANCA ANCA: Da' ncotro, Dragomire?... ncotro, neica Ioane? DRAGOMIR: Asculta, Anco... ANCA (cobornd cu Dragomir): Nu mai spune, ca ?tiu; eram la u?e. (Ion se-nvele?te n zeghe, se trnte?te pe o lavi?a ?i se culca.) Vezi, Dragomire, cnd zic eu ca tu e? ti mai nebun dect... (arata cu ochii pe Ion.) Sa fugi n lume cu el!... Pe unde o s a umble? Pn pustii? O sa va ntlni?i cu oameni... O sa-l cunoasca cineva... E scapat de la ocna... ?i chiar sa nu-l cunoasca nimeni, po?i tu sa-i stapne?ti mintea? D a' cnd l-o apuca iar turba ca adineaori? DRAGOMIR (demoralizat): Atunci?... ANCA: Ce copil o sa auza asta ?i n-o sa priceapa ce legatura e ntre oamenii a?tia doi, de pribegesc n lume, fara sa poata spune de unde vin, fara sa ?tie unde se duc? DRAGOMIR (descurajat de tot): Dar ce sa fac? ANCA: Sa rami aici ?i sa-l ?inem ?i pe el pna ne-om gndi la altceva mai cuminte. DRAGOMIR: Daca n-o vrea... daca nu-l putem ?ine... (Ion geme ?i se zbuciuma n som n; Dragomir se sperie ?i se ndeasa spre Anca.) ANCA: Trebuie sa putem... Ct o fi aici, l iau eu pe seama. (merge la Ion, care se munce?te rau n somn ?i zguduindu-l forte brusc.) Ioane! Ioane!

ION (sare din somn; e cu totul apucat): Da! Eu sunt vinovat... Maica Domnului mi -a zis sa spui, ca sa nu ma lovi?i... Bate?i-l!... Da?i-i la cap!... Se preface ca e nebun... (nduio?at catre Dragomir.) Uite cum l bate! Uite cum i da la cap lui Ion! (?ipnd de groaza.) A!... Nu!... Nu!... Nu da?i! (n culmea spaimii.) O sa-i sp arga oasele, i turte?te ?easta capului... O sa-l omoare!... (?i acopere ochii.) ANCA: Ioane! ION (crescendo): De ce-l mai bate pe Ion daca a murit? (da cu piciorul ca cum ar vrea sa nlature ceva.) Sa-l ia de aici... e plin de snge... (mai da o data.) Nu m ai mi?ca... (iar.) A murit... (porne?te spre fund.) DRAGOMIR: Pleaca! (amndoi se reped dupa el ?i vor sa-l apuce.) ION (?ipnd): Nu pune?i mna!... Sa nu da?i... Ion a murit! (se smuce?te ?i le scapa ; se repede la taraba, ia un cu?it mare ?i ridicndu-l n sus mare?.) Nu pune?i mna!. .. Ion merge la Maica Domnului. (se precipita n odaia din stnga.) ANCA: Dupa el! DRAGOMIR (oprind-o): A luat cu?itul! ANCA: Nu e nimic!... Dupa el, sa-l lini?tim! Daca racne?te a?a, aude cineva de p e drum. (vrea sa mearga spre stnga; Ion, cu figura radioasa, reapare ?innd n sus cu ?itul plin de snge; face doi pa?i ?i se prabu?e?te; amndoi se reped la el ?i-l rid ica.) DRAGOMIR: S-a njunghiat! (l a?eaza pe o lavi?a lnga masa.) ANCA: njunghiat aici!... n casa noastra! (sta pe gnduri; pe chipul ei straluce?te o inspira?ie.) DRAGOMIR (dezolat): Ce-ai facut, Ioane? ION (deschiznd ochii): Da-mi apa... mi-e sete! ANCA (cu o bardaca de apa): ?ine, Ioane. ION (bea): Bodaproste... Maica Domnului mi-a zis: scoate-?i maruntaiele cnd intra Necuratul, ?i arunca-le cinelui... ANCA: Asculta, Dragomire. ION: ... Ca eu, Maica Domnului, o sa pui stavila ntre tine ?i rele... ?-o sa dorm i... o sa dormi... Da-mi apa... ma arde... (Anca i da.) DRAGOMIR: Ioane! ION (dnd cu mna ntr-o parte bardaca): Scoate-mi maruntaiele ?i da-le cinelui sa nu m ai urle!... Cauta-ma la picior, din jos de genunchi... am un chimir... Sa te duc i la ocna ?i sa-l dai de la mine aluia de a omort pe tata-sau... ANCA (scoate chimirul ?i-l baga n buzunarul lui Dragomir): ?ine... (aparte.) Nu m oare odata... o sa ne apuce ziua. ION (iluminat): Uite veveri?a!... colo sus... pe craca!... Uite-o (vrea sa se nch ine ?i-i cade mna; - n extazul suprem.) Maica Domnului!... Tu e?ti?... Tu ma chemi ?... Stai, ca viu... iacata-ma, viu!... (expira.) ANCA (nchinndu-se foarte patrunsa): S-a ispravit!... Dumnezeu sa te ierte, omule. (Dragomir e zdrobit; ea, schimbnd tonul d-odata.) Acu-i acu, Dragomire... acu ce ne facem?... DRAGOMIR: Sa dam de ?tire... ANCA: Vrei sa intri, or sa ma bagi pe mine n fundul ocnii! Sa zica ca l-am omort n oi!... Nu. Pna acuma nu ?tie nimeni c-a venit aici: sa-l aruncam n pu?ul al parasi t. Mine om astupa, pu?ul ?i att... 'Aide! Nu e vreme de pierdut! Se lumineaza de z iua; ramnem cu mortu-n casa pna mine noaptea... A! Sa sting lumina... trece cineva pe drum ?i ne vede ie?ind a?a... (stinge lampa.) Pune mna... (Amndoi iau pe Ion ?i pornesc spre fund; se aud n departare clopotele de la biserica... Ei se opresc s -asculte.) Toaca de utrenie... Ai avut ncai noroc la moarte, Ioane: ?i trage clopo tele ca la to?i cre?tinii!... La al?ii nici macar atta!... (Ies prin fund... Pauz a - n timp ce clopotele urmeaza. Amndoi reintra. Anca aprinde lampa ?-o aduce pe m asa. Dragomir foarte deprimat ?ade; cama?a i e mnjita pu?in de snge.) SCENA VI ANCA, DRAGOMIR ANCA: Acu, ce stai? Trebuie sa te gate?ti de plecare. DRAGOMIR: De plecare... ANCA: Fire?te. DRAGOMIR: De ce sa mai plec? ANCA: Ca sa scapi ?i tu ?i sa ma scapi ?i pe mine. Daca se afla, ?i e?ti tot aic

i, ?i eu am tacut, se cheama ca amndoi l-am omort... Eu... sunt nevinovata ?i nu v reau sa caza vina pe mine. Daca vrei sa stai, eu cauta sa ma duc n sat ?i sa spui tot, tot, tot... Daca pleci, ma fac ca gasesc pe Ion n pu? ?i dau de ?tire... Nai grije; ?i las eu vreme destul s-ajungi departe... Tu e?ti fugarul, tu vinovatu l... ?-am scapat amndoi... DRAGOMIR: Vino ?i tu. ANCA: Daca fug ?i eu, cade vina pe mine; nu poci asta... (suie; dupa o pauza mar e, cobornd la el cu bra?ele ncruci?ate.) Nu ?i-e ru?ine! Nu ?i-a fost mila ?i paca t de Dumnezeu!... Cre?tin e?ti tu?... Om e?ti tu? Vine un biet pacatos n casa ta, ?i cere o buca?ica de pine la masa ta, e obosit ?i te roaga de adapost sub acoper emntul tau, ?i spune taina lui, ?i tu, fiara fara de lege, pui mna pe cu?it ?i spin teci omul! (Dragomir face ni?te ochi foarte mira?i.) Cu ce-?i gre?ise bietul neb un?... Ce piedica ?i-era el n lumea asta larga, unde e loc pentru to?i? (cu toata energia.) De ce ai omort pe Ion? DRAGOMIR: Eu... pe Ion!... ANCA: Pe Ion. DRAGOMIR: Eu... am omort... pe Ion! (rde febril.) ANCA: Rzi? Nu tu, da' cine? (el se uita la ea lung; ea i nfrunta cautatura; merge l a el ?i-l apuca de pieptul cama?ii.) Asta ce e? Sngele asta al cui e? Nu-i sngele lui Ion?... DRAGOMIR (?i ncheie repede minteanul la piept): Fugi d-aici! ANCA: Nu te-ncheia, Dragomire; pe cama?e e pu?in; n odaie dincolo e mult; uite, i ci e plin... Du-te n curte, e stropit peste tot; mergi de scoate o galeata din pu ?, sa vezi apa ro?ie... Tu, uciga?ule, tu! O sa te gunoie?ti de viu ntre pere?ii de sare umezi pna o socoti Dumnezeu c-a venit ceasul sa te cheme ca sa te judece el mai bine... DRAGOMIR: Pentru ce? ANCA: Pentru ca ai ridicat via?a altuia... DRAGOMIR: A cui? ANCA: A lui Ion. DRAGOMIR (sta un moment ?i se ?terge la ochi): Femeie! Daca te-ar ntreba cineva p e tine de asta, ce-ai spune?... ANCA: Ce-am vazut. DRAGOMIR (ciudit din ce n ce): Ce? ANCA (simplu): Ca Dragomir a rapus pe Ion nu ?tiu de ce!... DRAGOMIR: Tu? ANCA (ia lampa ?i o pune la oblon; apoi coboara): Macar ca tu ai fost rau cu min e, mie tot mi-e mila de tine, Dragomire; am sa-?i dau o pova?a... Daca s-o ntmpla ?i n-ai avea noroc sa scapi pna la urma; daca or pune mna pe tine, nu fi prost ?i te-apuca sa tagaduie?ti cum faci cu mine, ca acolo nu te joci ca aicea: te-or pu ne la chinuri, vai de via?a ta!... O sa-?i rupa carnea, sa-?i smulga din?ii ?i u nghiile, sa-?i descheie ?easta capului... Asculta-ma pe mine, eu ?i vorbesc de bi nele tau. (se uita cu neastmpar n fund.) DRAGOMIR: Care va sa zica... ANCA: Faci ce-?i spui eu: marturise?ti c-ai ucis pe Ion ?i te alegi numai cu ped eapsa; ncai scapi de chinuri. DRAGOMIR (revoltat, batnd cu pumnul n masa): Da' daca nu l-am ucis eu? ANCA: Asta e! ncepem iar; ba nu, ba da, ba da, ba nu. DRAGOMIR (fierbnd): Lasa-ma! (?i vra capu-n mini, astupndu-?i urechile.) SCENA VII ACEIA?I - GHEORGHE GHEORGHE (intra repede, vede pe Dragomir ?i vrea sa se retraga): Dragomir! ANCA (suind la Gheorghe; foarte repede ?i ?optit): Mergi n sat, ia pe primar ?i o ric?i oameni gase?ti, spune ca te-am trimes eu pentru un omor... ?i vino cu ei... GHEORGHE: Ce e? ANCA: Mergi, ?i spui... o sa vezi... Vino iute! (l mna afara.) SCENA VIII ANCA, DRAGOMIR ANCA: (vine cu pasul grav la Dragomir, care sta pe un scaun cu capul n mini) Scoala, Dragomire, c-a sosit ceasul!

DRAGOMIR (se scoala): Ceasul! ANCA: Ceasul socotelii. Stai drept... aduna-?i min?ile cte le mai ai ?i raspunde la ce te-oi ntreba... Pentru ce l-ai omort? DRAGOMIR (necat de ciuda pna la lacrimi): Nu! Nu l-am omort eu!... N-ai fost tu aic ea? N-ai vazut tu? ANCA: Nu pe Ion... pe Ion lasa-l... De altcineva ?i vorbesc eu acuma... DRAGOMIR (palind, ncet): De cine?... ANCA: ?tii de cine, nu te mai preface... Tu vrei sa pleci, tu cauta sa pleci. (e l face trist din cap ca da; ea, aspru.) Ei!... Nu faci un pas de-aici pna nu-i zi ci pe nume... (privindu-l cu toata puterea.) Zi-i odata pe nume! DRAGOMIR (ncet de tot): Du...mi...tru! ANCA (rasuflnd din adnc): Ai vazut? A?a! Du-mi-tru! (?ade jos; el sta n picioare.) Pentru ce l-ai ucis... DRAGOMIR: Pentru tine... ANCA: Pentru mine... DRAGOMIR: Ca sa te iau eu... ANCA: Cum l-ai ucis? Spune. (?i pune coatele pe masa ?i barbia n palma ?i asculta nemi?cata; el sta drept, se ncheie cu ngrijire n mintean ?i poveste?te simplu.) DRAGOMIR: Ma tot goneai... Odata, cnd ai ie?it de la biserica la Vinerea Marea, s eara - ?i-aduci aminte - m-am dat pe lnga tine ?i ?i-am zis ncet: "Anco! De ce n-a i vrut sa ma iei pe mine? Eu tot te iubesc... Lasa-l pe Dumitru ?i vino!..." ?iaduci aminte? ANCA: Da, mi-aduc. DRAGOMIR: Tu mi-ai raspuns: "Am barbat, lasa-ma-n pace!..." ANCA: ?i tu? DRAGOMIR: Eu am plecat acasa, n-am dormit toata noaptea ?i diminea?a... m-am hot art. ANCA: Cum ai facut? DRAGOMIR: ?tiam cnd se-ntoarce de la deal pn padure... ?i l-am a?teptat... Venea ? uiernd... Ne-am ntlnit, ne-am dat n vorba... i-am aratat o pluta nalta; el a ridicat ochii n sus. Am tras cu?itul, ?i pna s-aplece iar ochii... (se opre?te, stingndu-ise glasul.) ANCA (?i acopere fa?a - un moment - apoi ?i-o descopere ?i-l prive?te a?teptnd): E i?... nainte. DRAGOMIR: Ce sa-?i mai spui? ANCA: El ce-a facut? DRAGOMIR: A ?ipat ?-a cazut n genunchi... a dat sa scoa?a cu?itul... da' m-am rep ezit ?i l-am lovit peste mna ?i la beregata... cnd m-am aplecat la el, m-a mu?cat de mna. ANCA: De la el era mu?catura! (i face semn sa urmeze.) DRAGOMIR: Pe urma, l-am ntors cu fa?a n jos, am mers la fntna de m-am spalat ?i m-am dus acasa sa ma culc, ca nu mai puteam, cadeam d-a-n picioarele de ostenit... I on l-a gasit acolo... Pe urma... ?tii... ANCA (sculndu-se): ?tiu... La un an ai venit ?i mi-ai zis: "Anco, nu-?i mai traie ?te barbatul, ma iei?" Vorba ta ?i glasul cum mi-ai spus-o, mi-au dat un junghi pn inima; nici nu te luam altfel, ca mi-erai urt; de-aia te-am luat ca sa te aduc n sfr?it aici. De la nceput te-am banuit. Tot ce-ai facut pe urma, nti grija de sufle tul raposatului, apoi spaimele ?i turba ta cnd ?i pomeneam de el, vorbele tale far a ?ir tot de omortori ?i de termenele pna cnd ncape pedeapsa, ?i visurile tale cu ca pete de mor?i, care te mu?ca, ?i cte altele, puneau mai mult temei banuielii mele . Mai nti, ma hotarsem sa te cura? - ba era sa bag ?i alt suflet n pacat! - pe urma am stat sa ma gndesc mai bine. Adineaori credeam ca o sa te sugrume nebunul; era sa las sa te socote?ti cu el, dar aveam ?i eu cu tine o rafuiala mai mare: nu te puteam lasa sa treci dincolo a?a nejudecat aicea. (pauza.) Te-am judecat, te-ai marturisit, trebuie sa-?i dau acuma pedeapsa ce ?i se cade c-ai rapus pe omul c e mi-era drag ca lumina ochilor, tu, care mi-ai fost urt totdeauna... (suie ?i-l lasa-n urma.) DRAGOMIR: Eu te-am iubit... ?i... ANCA: ?i?... DRAGOMIR: ?i... da' acu e degeaba... Eu trebuie sa plec n lume; tu... poate sa ie

i pe Gheorghe... (necat ?i foarte ncet) dar sa ?tii ca tot te iubesc... ANCA: Da? (rde.) A?teapta sa vezi tu acuma cum o sa-?i platesc eu ?ie dragostea. (pauza.) DRAGOMIR: Anco, eu plec... sa ma ier?i! ANCA: Sa te iert! D-aia te-am rabdat eu lnga mine, d-aia am umblat eu atta vreme s a te aduc aici, ca sa te iert? (rde. Se aud pa?i ?i glasuri afara.) DRAGOMIR: Taci!... Anco, vine cineva... ANCA: Da, vine Gheorghe, cu oameni... vin sa te ridice ca ai omort pe Ion. DRAGOMIR: Pe Ion! (izbucnind.) Tu m-ai vndut... cu Gheorghe... ANCA: D-apoi cine? DRAGOMIR (ngrozit, cautnd n toate par?ile): Femeie! Vreau sa scap... Nu vreau sa pu ie mna pe mine!... Mi-e frica!... Vreau sa scap! ANCA: Nu se mai poate! (s-aude glasul lui Gheorghe.) GHEORGHE (d-afara): Haide to?i! DRAGOMIR (racnind): A! (?inte?te pe Anca ?i se precipita la ea s-o strnga de gt.) ANCA (?ipnd ?i fugind spre u?e): Sari?i, fiara! (u?a se deschide; Gheorghe ?i al? i oameni navalesc nauntru) ma omoara ?i pe mine! SCENA IX DRAGOMIR, ANCA, GHEORGHE, mai mul?i oameni DRAGOMIR: (coboara aiurit ?i se n?epene?te n fa?a; Gheorghe ?i al?i doi oameni cob oara la el ?i-l apuca de amndoua bra?ele; el se uita la ei pierdut ?i tremurnd) Merg... merg eu... sa nu ma bate?i, merg! (rugator catra Gheorghe.) Nu ma strnge a?a tare de-acolo... ?i-am spus ca ma doare! ANCA: Oameni buni... a tras aseara la noi n gazda un biet drume?; nu ?tiu de unde venea, nici unde se ducea... L-a ucis barbatu-meu! n odaie ?i colea, uita?i-va, e lac de snge!... Cauta?i n pu?ul al parasit de lnga gradina... Avea nenorocitul de el un chimir la picior... acu e la Dragomir n buzunar. (Dragomir pune machinal mn a, scoate chimirul ?i-l da rznd proste?te unuia din oameni.) UN OM (cu o frnghie n mna): De ce omor?i cre?tinul, ma? (l leaga.) ALT OM: Lua?i-l!... La primarie... ANCA: Oameni buni... eu v-am descoperit fapta; dar omul asta e barbatul meu... O sa mi-l lua?i de tot.. rami singura. Trebuie sa ma lasa?i sa-i spui ?i eu o vorb a... (Oamenii se dau cu respect n laturi; ea s-apropie de Dragomir, care sta nemi ?cat, ?i raspicat i ?opte?te.) Dragomire, uite-te la mine (el o prive?te) pentru fapta rasplata ?i napasta pentru napasta! (Cortina)