Sunteți pe pagina 1din 3

Comentariu "Ciobanila" rezumat de Vasile Voiculescu Poet, prozator si dramaturg, Vasile Voiculescu (1884-1963) a avut un destin aparte n literatura

romna, caci, daca poeziile si creatia dramatica au fost cunoscute nca din timpul zbuciumatei sale vieti, proza apare postum si prin valoarea ei a constituit un eveniment spectaculos, nct interesul criticii s-a orientat imediat asupra acesteia, reliefandu-i originalitatea izvorta din mituri, din fabulosul folcloric, din magie si practici oculte. Proza sa a fost publicata n anul 1966, n doua volume: "Capul de zimbrii" si "Ultimul Berevoi", cu subtitlul "Povestiri", din primul volum facnd parte si naratiunea "Ciobanila", datata 24 iunie 1957. Aceasta, ca si "Revolta dobitoacelor", "Amintiri despre pescuit", "Sarpele Aliodor" vizeaza universul infantil, fara a fi destinate nsa copiilor, caci sensul lor este mult mai profund, ilustrnd raportul om-animal, comunicarea celor doua regnuri, care apar, n mod ciudat, inversate. Firul epic al povestirii "Ciobanila" este usor de rezumat. Samson, un cine ciobanesc, fiind bolnav, este abandonat de baci ntr-un sat. Cinele, asa cum spera si stapnul sau, se nsanatoseste, dar suporta cu greu singuratatea pna ntr-o zi, cnd, copiii din sat i redau voiosia si ncrederea de odinioara. Vindecat definitiv, Ciobanila, asa cum l reboteaza nvatatorul si copiii, si regaseste turma si stapnul, revenind n lumea muntelui si a stnei. Fragmentul din manual ni-l prezinta mai nti pe Samson, un cine "cu blana vlvoi, terfelita de pulberi si noroaie, cu lantul trs dupa el" care si face aparitia n curtea scolii din catunul Poeni. Copiii se sperie, nvatatorul intervine si-l alunga, dar, la insistentele elevilor, dascalul l primeste n scoala si-i ngaduie sa-i conduca copiii spre casele lor. Samson si ndeplineste constiincios slujba- i nsoteste pe elevi alergnd cnd n frunte, cnd pe laturi si alunga din calea lor cinii satului "de care copiii aveau frica si se aparau cu pietre si ciomege". Acum, nvatatorul si da seama ca Samson este un cine ciobanesc care "venea de la o stna si era deprins cu disciplinarea oilor". Dascalul pune la ncercare vointa cinelui n fata momelii, dar Samson nu se lasa ademenit de "halca de carne ", ceea ce strneste admiratianvatatorului care "l mbratisa, si-l saruta chiar acolo n mijlocul drumului". Samson devine un fel de monitor si aparator al copiilor-, i primea la scoala, i supraveghea n timpul recreatiilor si intervenea n disputele dintre ei pedepsindu-i si potolindu-i pe cei rai, fiind considerat "un cine nazdravan" "care te scoate si din ghearele zmeului". Invatatorul si copiii cauta un nume pentru cine si dupa lungi discutii este botezat

Ciobanila, pentru ca i pazeste si se poarta cu ei ntocmai ca un cioban cu mieii stnei. In aceasta opera, scriitorul si propune sa sondeze "sufletul" animalului si de aceea aflam ce gndeste cinele despre copii si despre nvatator, dar oamenii sunt raportati la lumea cunoscuta de Samson: curtea scolii este "trla" n care stau copiii mieii paziti de baciul lor, nvatatorul. Nu lipseste nici elementul fabulos, caci Samson e vazut de copii asemenea unui Fat-Frumos din basmul "cu Greul-Pamntului si Usurelul-Pamntului", iar prin inversarea regnului animal cu cel uman, "povestea cinelui ncepe chiar sa semene cu drama unui om lovit de amnezie care nvata lumea din nou si-si recapata memoria" (Elena Zaharia Filipas). Nararea ntmplarilor, mpletita cu descrierea, reliefeaza si cteva nsusiri ale personajelor. Invatatorul este, din perspectiva de percepere a cinelui, "baciul" copiilor, "un om voinic si mustacios, cu o nuia n mna", ceea ce sugereaza intransigenta sa fata de elevi. Cu toate acestea, n tot ce face, dovedeste vocatie de dascal. Ii supravegheaza atent pe copii, le asculta parerile si le explica rabdator tot ceea ce acestia doresc sa stie sau nu nteleg. Desi la nceput se nsala si el n privinta cinelui si l alunga cu pietre, si schimba atitudinea cnd se convinge ca Samson "e un cine bun" si-i sfatuieste pe copii sa aiba grija de el si sa nu-l necajeasca niciodata. Urmareste cu atentie reactiile si comportarea cinelui din dorinta de a se convinge de fidelitatea si corectitudinea acestuia. El iubeste animalele; dovedeste calitati de dresor si cnd este satisfacut de comportarea lui Samson l mbratiseaza si-l saruta "acolo n mijlocul drumului". Cu tact si rabdare stie sa le motiveze copiilor atitudinea cinelui (" Eu i-am dat porunca [...] sa-mi prinda si sa-mi aduca pe toti cei neastmparati," si sa-i determine sa accepte numele Ciobanila, motivndu-si parerea: Pentru ca se poarta cu voi si va pazeste ntocmai ca un cioban cu mieii stnei." Speriati, la nceput, de prezenta cinelui despre care cred ca este turbat, copiii sunt receptivi la propunerea dascalului, fiind de acord sa-l ngrijeasca pe Samson: " l ngrijim, l ngrijim! strigara toti voiosi.". De asemenea, accepta sa-i conduca pna acasa si sunt satisfacuti ca i apara de cinii satului "de care copiii aveau frica [...]". Ei nu nteleg, pentru nceput, prea bine comportarea cinelui, dar arunci cnd acesta i disciplina pe cei rai si neastmparati, copiii mai slabi se bucura si i cer chiar ajutorul "cnd erau ncoltiti ori batuti de cei mari". Astfel, pentru ei, Samson devine un cine nazdravan. Copiii dovedesc multa imaginatie si l aseamana unui Fat-Frumos care i scoate chiar din ghearele zmeului. Uimiti la nceput de propunerea nvatatorul privind numele cinelui, ei cedeaza cuminti si ascultatori n fata argumentelor dascalului. Samson este, de fapt, eroul povestirii deoarece autorul insista asupra lui si-l prezinta n evolutia sa comportamentala. La nceput, cinele este nfatisat fioros, "cu blana vlvoi, terfelita de pulberi si noroaie, cu lantul trs dupa el". Desi era hd, nu parea primejdios. Si cu toate ca este alungat mai nti cu pietre, Samson persevereaza si este acceptat pna la urma de copii si de dascal. Simte afectiunea acestora si cnd este pus n slujba si-o face cu credinta (i nsoteste pe copii, i apara), capata ncredere n sine ("de data aceasta nu

mai pasea sfios n coada alaiului") dovedindu-se un paznic grijuliu, inimos si viteaz. Cu o uimitoare stapnire, cinele trece cu bine si o alta ncercare, rezistnd tentatiei de a mnca bucata de carne. El evolueaza nu numai comportamental, ci si ca aspect exterior: "Ajunsese mndria scolii. Se facuse din nou frumos. Ploile l spalasera si latele lui nvoalate l mbracau ntr-o sarica alba din crestet pnan vrful cozii." Devotat nvatatorului si ascultator, i disciplineaza pe copiii rai, i ajuta pe cei slabi, ceea ce i aduce faima de cine nazdravan. Prin ceea ce face, Samson si manifesta, de fapt, comportamentul mostenit de la naintasi ("asa cum primise el predanie din batrnii cini, mosi-stramosi ai stnelor"), aplicat nsa unui alt mediu. Cu toate acestea, scriitorul i confera atribute umane: cinele gndeste, vorbeste cu sine, ramne uluit, pricepe etc. Insusirile personajelor sunt evidentiate fie direct prin descriere, fie indirect prin fapte, gnduri, atitudini, prin felul de a vorbi. Asa se explica si faptul ca n acest fragment scriitorul mbina armonios cele trei moduri de expunere: naratiunea, descrierea si dialogul. Naratiunea contine ntmplarile relatate de scriitor, prin descrierea presarata cu unele epitete sunt portretizate personajele, iar dialogul vine sa dinamizeze actiunea, sa evidentieze atitudinea eroilor. Se observa si n aceasta opera literara trasaturile caracteristice ale prozei lui Vasile Voiculescu, fabulosul (cinele gndeste, si zice), "situarea n afara lumii din poveste", nglobarea realitatii povestitorului n imaginarul povestirii.

S-ar putea să vă placă și