Comentariu "Ciobanila" rezumat de Vasile Voiculescu Poet, prozator si dramaturg, Vasile Voiculescu (1884-1963) a avut un destin aparte

în literatura româna, caci, daca poeziile si creatia dramatica au fost cunoscute înca din timpul zbuciumatei sale vieti, proza apare postum si prin valoarea ei a constituit un eveniment spectaculos, încât interesul criticii s-a orientat imediat asupra acesteia, reliefandu-i originalitatea izvorâta din mituri, din fabulosul folcloric, din magie si practici oculte. Proza sa a fost publicata în anul 1966, în doua volume: "Capul de zimbrii" si "Ultimul Berevoi", cu subtitlul "Povestiri", din primul volum facând parte si naratiunea "Ciobanila", datata 24 iunie 1957. Aceasta, ca si "Revolta dobitoacelor", "Amintiri despre pescuit", "Sarpele Aliodor" vizeaza universul infantil, fara a fi destinate însa copiilor, caci sensul lor este mult mai profund, ilustrând raportul om-animal, comunicarea celor doua regnuri, care apar, în mod ciudat, inversate. Firul epic al povestirii "Ciobanila" este usor de rezumat. Samson, un câine ciobanesc, fiind bolnav, este abandonat de baci într-un sat. Câinele, asa cum spera si stapânul sau, se însanatoseste, dar suporta cu greu singuratatea pâna într-o zi, când, copiii din sat îi redau voiosia si încrederea de odinioara. Vindecat definitiv, Ciobanila, asa cum îl reboteaza învatatorul si copiii, îsi regaseste turma si stapânul, revenind în lumea muntelui si a stânei. Fragmentul din manual ni-l prezinta mai întâi pe Samson, un câine "cu blana vâlvoi, terfelita de pulberi si noroaie, cu lantul târâs dupa el" care îsi face aparitia în curtea scolii din catunul Poeni. Copiii se sperie, învatatorul intervine si-l alunga, dar, la insistentele elevilor, dascalul îl primeste în scoala si-i îngaduie sa-i conduca copiii spre casele lor. Samson îsi îndeplineste constiincios slujba- îi însoteste pe elevi alergând când în frunte, când pe laturi si alunga din calea lor câinii satului "de care copiii aveau frica si se aparau cu pietre si ciomege". Acum, învatatorul îsi da seama ca Samson este un câine ciobanesc care "venea de la o stâna si era deprins cu disciplinarea oilor". Dascalul pune la încercare vointa câinelui în fata momelii, dar Samson nu se lasa ademenit de "halca de carne ", ceea ce stârneste admiratiaînvatatorului care "îl îmbratisa, si-l saruta chiar acolo în mijlocul drumului". Samson devine un fel de monitor si aparator al copiilor-, îi primea la scoala, îi supraveghea în timpul recreatiilor si intervenea în disputele dintre ei pedepsindu-i si potolindu-i pe cei rai, fiind considerat "un câine nazdravan" "care te scoate si din ghearele zmeului". Invatatorul si copiii cauta un nume pentru câine si dupa lungi discutii este botezat

fiind de acord sa-l îngrijeasca pe Samson: "— îl îngrijim. Desi era hâd.. pentru ei. îsi schimba atitudinea când se convinge ca Samson "e un câine bun" si-i sfatuieste pe copii sa aiba grija de el si sa nu-l necajeasca niciodata. reliefeaza si câteva însusiri ale personajelor.. dar oamenii sunt raportati la lumea cunoscuta de Samson: curtea scolii este "târla" în care stau copiii — mieii paziti de baciul lor. Urmareste cu atentie reactiile si comportarea câinelui din dorinta de a se convinge de fidelitatea si corectitudinea acestuia. terfelita de pulberi si noroaie. pentru ca îi pazeste si se poarta cu ei întocmai ca un cioban cu mieii stânei. dar arunci când acesta îi disciplina pe cei rai si neastâmparati. Si cu toate ca este alungat mai întâi cu pietre. le asculta parerile si le explica rabdator tot ceea ce acestia doresc sa stie sau nu înteleg. Cu tact si rabdare stie sa le motiveze copiilor atitudinea câinelui ("— Eu i-am dat porunca [. scriitorul îsi propune sa sondeze "sufletul" animalului si de aceea aflam ce gândeste câinele despre copii si despre învatator. copiii mai slabi se bucura si îi cer chiar ajutorul "când erau încoltiti ori batuti de cei mari".]". capata încredere în sine ("de data aceasta nu . Ei nu înteleg." si sa-i determine sa accepte numele Ciobanila. caci Samson e vazut de copii asemenea unui Fat-Frumos din basmul "cu Greul-Pamântului si Usurelul-Pamântului". împletita cu descrierea. Cu toate acestea. Samson este. Nu lipseste nici elementul fabulos. iar prin inversarea regnului animal cu cel uman. La început... prea bine comportarea câinelui." Speriati. accepta sa-i conduca pâna acasa si sunt satisfacuti ca îi apara de câinii satului "de care copiii aveau frica [. la început. Simte afectiunea acestora si când este pus în slujba si-o face cu credinta (îi însoteste pe copii. dovedeste calitati de dresor si când este satisfacut de comportarea lui Samson îl îmbratiseaza si-l saruta "acolo în mijlocul drumului". "baciul" copiilor. In aceasta opera. copiii sunt receptivi la propunerea dascalului. "un om voinic si mustacios. cu lantul târâs dupa el". din perspectiva de percepere a câinelui. Desi la început se însala si el în privinta câinelui si îl alunga cu pietre. dovedeste vocatie de dascal. cu o nuia în mâna". Uimiti la început de propunerea învatatorul privind numele câinelui.". Samson persevereaza si este acceptat pâna la urma de copii si de dascal. De asemenea. El iubeste animalele.Ciobanila. ceea ce sugereaza intransigenta sa fata de elevi. Copiii dovedesc multa imaginatie si îl aseamana unui Fat-Frumos care îi scoate chiar din ghearele zmeului. pentru început. Ii supravegheaza atent pe copii. îl îngrijim! strigara toti voiosi. motivându-si parerea: „— Pentru ca se poarta cu voi si va pazeste întocmai ca un cioban cu mieii stânei. "cu blana vâlvoi. în tot ce face. îi apara). nu parea primejdios. câinele este înfatisat fioros. Astfel. Nararea întâmplarilor. de prezenta câinelui despre care cred ca este turbat. ei cedeaza cuminti si ascultatori în fata argumentelor dascalului. Samson devine un câine nazdravan. eroul povestirii deoarece autorul insista asupra lui si-l prezinta în evolutia sa comportamentala. de fapt. "povestea câinelui începe chiar sa semene cu drama unui om lovit de amnezie care «învata» lumea din nou si-si recapata memoria" (Elena Zaharia Filipas). învatatorul.] sa-mi prinda si sa-mi aduca pe toti cei neastâmparati. Invatatorul este.

fie indirect prin fapte. inimos si viteaz. aplicat însa unui alt mediu. descrierea si dialogul. gânduri. ci si ca aspect exterior: "Ajunsese mândria scolii. Asa se explica si faptul ca în acest fragment scriitorul îmbina armonios cele trei moduri de expunere: naratiunea. îi ajuta pe cei slabi. iar dialogul vine sa dinamizeze actiunea. prin felul de a vorbi. rezistând tentatiei de a mânca bucata de carne. de fapt. Se observa si în aceasta opera literara trasaturile caracteristice ale prozei lui Vasile Voiculescu. vorbeste cu sine. înglobarea realitatii povestitorului în imaginarul povestirii. Se facuse din nou frumos. sa evidentieze atitudinea eroilor." Devotat învatatorului si ascultator. ramâne uluit. câinele trece cu bine si o alta încercare. Prin ceea ce face. comportamentul mostenit de la înaintasi ("asa cum primise el predanie din batrânii câini. mosi-stramosi ai stânelor"). prin descrierea presarata cu unele epitete sunt portretizate personajele. îi disciplineaza pe copiii rai. . scriitorul îi confera atribute umane: câinele gândeste. "situarea în afara lumii din poveste". Cu toate acestea. El evolueaza nu numai comportamental. fabulosul (câinele gândeste.mai pasea sfios în coada alaiului") dovedindu-se un paznic grijuliu. Ploile îl spalasera si latele lui învoalate îl îmbracau într-o sarica alba din crestet pânaîn vârful cozii. îsi zice). Insusirile personajelor sunt evidentiate fie direct prin descriere. Samson îsi manifesta. atitudini. Naratiunea contine întâmplarile relatate de scriitor. ceea ce îi aduce faima de câine nazdravan. pricepe etc. Cu o uimitoare stapânire.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful