Comentariu "Ciobanila" rezumat de Vasile Voiculescu Poet, prozator si dramaturg, Vasile Voiculescu (1884-1963) a avut un destin aparte

în literatura româna, caci, daca poeziile si creatia dramatica au fost cunoscute înca din timpul zbuciumatei sale vieti, proza apare postum si prin valoarea ei a constituit un eveniment spectaculos, încât interesul criticii s-a orientat imediat asupra acesteia, reliefandu-i originalitatea izvorâta din mituri, din fabulosul folcloric, din magie si practici oculte. Proza sa a fost publicata în anul 1966, în doua volume: "Capul de zimbrii" si "Ultimul Berevoi", cu subtitlul "Povestiri", din primul volum facând parte si naratiunea "Ciobanila", datata 24 iunie 1957. Aceasta, ca si "Revolta dobitoacelor", "Amintiri despre pescuit", "Sarpele Aliodor" vizeaza universul infantil, fara a fi destinate însa copiilor, caci sensul lor este mult mai profund, ilustrând raportul om-animal, comunicarea celor doua regnuri, care apar, în mod ciudat, inversate. Firul epic al povestirii "Ciobanila" este usor de rezumat. Samson, un câine ciobanesc, fiind bolnav, este abandonat de baci într-un sat. Câinele, asa cum spera si stapânul sau, se însanatoseste, dar suporta cu greu singuratatea pâna într-o zi, când, copiii din sat îi redau voiosia si încrederea de odinioara. Vindecat definitiv, Ciobanila, asa cum îl reboteaza învatatorul si copiii, îsi regaseste turma si stapânul, revenind în lumea muntelui si a stânei. Fragmentul din manual ni-l prezinta mai întâi pe Samson, un câine "cu blana vâlvoi, terfelita de pulberi si noroaie, cu lantul târâs dupa el" care îsi face aparitia în curtea scolii din catunul Poeni. Copiii se sperie, învatatorul intervine si-l alunga, dar, la insistentele elevilor, dascalul îl primeste în scoala si-i îngaduie sa-i conduca copiii spre casele lor. Samson îsi îndeplineste constiincios slujba- îi însoteste pe elevi alergând când în frunte, când pe laturi si alunga din calea lor câinii satului "de care copiii aveau frica si se aparau cu pietre si ciomege". Acum, învatatorul îsi da seama ca Samson este un câine ciobanesc care "venea de la o stâna si era deprins cu disciplinarea oilor". Dascalul pune la încercare vointa câinelui în fata momelii, dar Samson nu se lasa ademenit de "halca de carne ", ceea ce stârneste admiratiaînvatatorului care "îl îmbratisa, si-l saruta chiar acolo în mijlocul drumului". Samson devine un fel de monitor si aparator al copiilor-, îi primea la scoala, îi supraveghea în timpul recreatiilor si intervenea în disputele dintre ei pedepsindu-i si potolindu-i pe cei rai, fiind considerat "un câine nazdravan" "care te scoate si din ghearele zmeului". Invatatorul si copiii cauta un nume pentru câine si dupa lungi discutii este botezat

accepta sa-i conduca pâna acasa si sunt satisfacuti ca îi apara de câinii satului "de care copiii aveau frica [. fiind de acord sa-l îngrijeasca pe Samson: "— îl îngrijim.. "un om voinic si mustacios. "cu blana vâlvoi. capata încredere în sine ("de data aceasta nu . In aceasta opera. Desi era hâd. Samson persevereaza si este acceptat pâna la urma de copii si de dascal. Ei nu înteleg. dar arunci când acesta îi disciplina pe cei rai si neastâmparati. dovedeste calitati de dresor si când este satisfacut de comportarea lui Samson îl îmbratiseaza si-l saruta "acolo în mijlocul drumului". le asculta parerile si le explica rabdator tot ceea ce acestia doresc sa stie sau nu înteleg.]". Desi la început se însala si el în privinta câinelui si îl alunga cu pietre. copiii mai slabi se bucura si îi cer chiar ajutorul "când erau încoltiti ori batuti de cei mari". caci Samson e vazut de copii asemenea unui Fat-Frumos din basmul "cu Greul-Pamântului si Usurelul-Pamântului". motivându-si parerea: „— Pentru ca se poarta cu voi si va pazeste întocmai ca un cioban cu mieii stânei. Samson devine un câine nazdravan. Nu lipseste nici elementul fabulos. împletita cu descrierea. El iubeste animalele. Samson este. îsi schimba atitudinea când se convinge ca Samson "e un câine bun" si-i sfatuieste pe copii sa aiba grija de el si sa nu-l necajeasca niciodata. Copiii dovedesc multa imaginatie si îl aseamana unui Fat-Frumos care îi scoate chiar din ghearele zmeului. Astfel. îl îngrijim! strigara toti voiosi. eroul povestirii deoarece autorul insista asupra lui si-l prezinta în evolutia sa comportamentala. în tot ce face. învatatorul.. pentru ei. ceea ce sugereaza intransigenta sa fata de elevi." Speriati. copiii sunt receptivi la propunerea dascalului.] sa-mi prinda si sa-mi aduca pe toti cei neastâmparati. prea bine comportarea câinelui. nu parea primejdios. ei cedeaza cuminti si ascultatori în fata argumentelor dascalului. terfelita de pulberi si noroaie. Uimiti la început de propunerea învatatorul privind numele câinelui. îi apara).. câinele este înfatisat fioros. cu o nuia în mâna". Invatatorul este.". dovedeste vocatie de dascal. dar oamenii sunt raportati la lumea cunoscuta de Samson: curtea scolii este "târla" în care stau copiii — mieii paziti de baciul lor. "baciul" copiilor. scriitorul îsi propune sa sondeze "sufletul" animalului si de aceea aflam ce gândeste câinele despre copii si despre învatator." si sa-i determine sa accepte numele Ciobanila. Simte afectiunea acestora si când este pus în slujba si-o face cu credinta (îi însoteste pe copii. Si cu toate ca este alungat mai întâi cu pietre. La început. "povestea câinelui începe chiar sa semene cu drama unui om lovit de amnezie care «învata» lumea din nou si-si recapata memoria" (Elena Zaharia Filipas). de prezenta câinelui despre care cred ca este turbat. reliefeaza si câteva însusiri ale personajelor. iar prin inversarea regnului animal cu cel uman. De asemenea. Urmareste cu atentie reactiile si comportarea câinelui din dorinta de a se convinge de fidelitatea si corectitudinea acestuia. pentru ca îi pazeste si se poarta cu ei întocmai ca un cioban cu mieii stânei. Cu toate acestea. pentru început. de fapt. Cu tact si rabdare stie sa le motiveze copiilor atitudinea câinelui ("— Eu i-am dat porunca [.Ciobanila. din perspectiva de percepere a câinelui.. cu lantul târâs dupa el". la început. Ii supravegheaza atent pe copii. Nararea întâmplarilor.

prin felul de a vorbi. Cu toate acestea. pricepe etc. înglobarea realitatii povestitorului în imaginarul povestirii. prin descrierea presarata cu unele epitete sunt portretizate personajele. atitudini. vorbeste cu sine. rezistând tentatiei de a mânca bucata de carne. mosi-stramosi ai stânelor"). ci si ca aspect exterior: "Ajunsese mândria scolii. sa evidentieze atitudinea eroilor. fabulosul (câinele gândeste. Se observa si în aceasta opera literara trasaturile caracteristice ale prozei lui Vasile Voiculescu." Devotat învatatorului si ascultator. ceea ce îi aduce faima de câine nazdravan. fie indirect prin fapte. câinele trece cu bine si o alta încercare. Asa se explica si faptul ca în acest fragment scriitorul îmbina armonios cele trei moduri de expunere: naratiunea. Samson îsi manifesta. îi ajuta pe cei slabi. Insusirile personajelor sunt evidentiate fie direct prin descriere.mai pasea sfios în coada alaiului") dovedindu-se un paznic grijuliu. aplicat însa unui alt mediu. El evolueaza nu numai comportamental. Cu o uimitoare stapânire. iar dialogul vine sa dinamizeze actiunea. de fapt. descrierea si dialogul. gânduri. scriitorul îi confera atribute umane: câinele gândeste. inimos si viteaz. . îsi zice). Ploile îl spalasera si latele lui învoalate îl îmbracau într-o sarica alba din crestet pânaîn vârful cozii. Naratiunea contine întâmplarile relatate de scriitor. Prin ceea ce face. "situarea în afara lumii din poveste". Se facuse din nou frumos. ramâne uluit. comportamentul mostenit de la înaintasi ("asa cum primise el predanie din batrânii câini. îi disciplineaza pe copiii rai.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful