Ioan Slavici face parte din galeria marilor clasici ai literaturii romne.

Scriitorul se inspir n nuvelistica sa din viaa satului ardelean, fiind un deschiztor de drumuri pentru proza secolului XX. Padureanca, publicata in anul 1884 este una din nuvelele definitorii pentru literatura romana. Ca in Moara cu noroc sau Mara , Slavici realizeaza o suita de personaje complexe. Iorgovan este protagonistul acestei nuvele, Inca de la inceputul nuvelei, naratorul il prezinta prin caracterizare directa: Era cu minte Iorgovan; insa mintea esti si ea dupa timpuri si impregiurari: baiatul era de douazeci de ani [] , anticipand evolutia personajului. El renunta la a deveni domn , desi umblase 5 ani de zile la scolile din Arad . Astfel, Iorogvan naruie visul tatalui sau care nu-1 vedea decat domn" si revine la plugarie". Acesta e primul pas pe care-l face personajul pe un drum care i se va dovedi fatal. Adevaratul moment al incalcarii interdictiei" (V.I.Propp) apare insa cand Iorgovan se indragosteste de Simina, fata lui Neacsu, un taran sarac. Tensiunea care il defineste pe Iorgovan se naste in interiorul personajului. El o iubeste pe Simina cu o pasiune fierbinte, dar evita sa o ia de sotie, nedorind sa se opuna vointei tatalui sau. Astfel acesta va fi prins intre sentiment si obligatia de a-si asculta parintele. Nici macar iubirea Siminei pentru el nu e in stare sa-l faca sa se decida. Mai mult, personajul se lasa in voia sortii, slabiciunea impingandu-l spre betie. . Exemplar pentru conditia personajului e un dialog pe care Iorgovan il poarta cu Sofron, si el pretendent la mana Siminei: - Ce vrei tu cu fata aceea? intreaba Sofron linistit, de tot linistit. Ce vrei tu? il intreaba Iorgovan. - Eu vreau s-o iau de nevasta! raspunse Sofron. - Eu nu vreau so iau! grai Iorgovan deschis. - Atunci las-o-n pace! - Nu ma lasa ea pe mine!". Sensul tragic pe care-l capata nuvela se accentueaza tot mai mult. Moare batranul Neacsu iar Simina pleaca, iar Iorgovan ramane sa-si traiasca pana la capat drama neputintei. Tanarul va alege sa-si puna capat zilelor, lasandu-se strivit intre rotile morii tatalui sau. Interiorizat, cu reactii contradictorii, plutind printre indecizii, Iorgovan e cel mai profund personaj al nuvelei. In viziunea marelui prozator, acesta e o victima a destinului, un destin pe care, desi nu il poate sfida, personajul pare a-l fi prevazut.

In opinia mea, Iorgovan traieste o puternica drama, fiind nevoit sa aleaga intre familie si persoana iubita. Nu as dori sa traiesc in piele personajului, deoarece atat iubirea parinteasca cat si cealalta, sunt doua lucruri fara de care nu as putea trai.