Sunteți pe pagina 1din 3

Ce-am avut si ce-am pierdut dupa Unire

Un antidot pentru festivism?

Unirea din 1859 a adus Moldova si Iasul la periferia Romaniei. Din cea mai dezvoltata zona a tarii, Moldova este astazi doar una din zonele defavorizate, pierzind suprematia politica, apoi pe cea economica si culturala. Prin cedarea statutului de capitala politica in favoarea Bucurestiului, Iasul a trebuit sa se multumeasca doar cu titlul de capitala culturala, care astazi nici nu mai are acoperire reala. Hora Unirii jucata de ieseni in fiecare an, pe 24 ianuarie, aminteste nu doar de crearea statului national modern, ci si de inceputul propriei lor decaderi.

Desi a fost trecuta cu vederea in istorie, trebuie stiut ca, spre 1859, Moldova era net superioara ca dezvoltare economica, infrastructura si functionabilitate a institutiilor publice, celorlalte regiuni. Din punct de vedere economic, absolut toti indicii surclasau Tara Romaneasca, iar in unele cazuri, ca de exemplu in agricultura, aveau chiar o valoare dubla", sustine conf.dr. Mihai Cojocariu, prodecan al Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii Al.I. Cuza" si specialist in istoria moderna a Romaniei. Unirea cu Tara Romaneasca a dus la pierderea acestei suprematii si implicit a privilegiilor ce derivau din aceasta pozitie, motiv pentru care ideea unirii atit de agreata la Bucuresti, dar si in unele cercuri importante de la Iasi, a generat si o importanta miscare separatista.

Practic, aparitia primelor idei puternice in favoarea unirii a coincis si cu aparitia separatistilor. Potrivit scriitorului pasoptist Nicolae Istrati, autorul celui mai important text separatist - Despre chestia zilei in Moldova", unirea Principatelor era o operatiune din care Moldova avea numai de pierdut, iar Tara Romaneasca avea totul de cistigat. Fuzia - cuvintul folosit in epoca pentru fuziune - era vazuta de separatisti ca o cucerire a Moldovei de catre Tara Romaneasca. Cu o populatie dubla fata de cea a Moldovei, aceasta ar fi

urmat sa detina majoritatea in corpurile legiuitoare, politica ar fi fost una bucuresteana, investitiile ar fi fost indreptate spre teritoriile din sud, elita intelectuala ar fi parasit si ea Iasul in favoarea Bucurestiului, iar Moldova ar fi ramas la periferie. In final, asa s-a si intimplat", spune conf.dr. Mihai Cojocariu. Pentru separatisti, patria" era redusa doar la Moldova, care avea propriul popor - moldovenesc si propria limba - moldoveneasca.

Capitala in Iasi, Bucuresti sau Focsani?

De cealalta parte, sustinatorii Unirii considerau stramutarea capitalei la Bucuresti drept o masura necesara pentru siguranta nationala. Potrivit lui Mihail Kogalniceanu, pozitia capitalei Iasi la doua ore" de granita ar fi avut efecte dezastruoase asupra statului unitar. Intr-o noapte, o armata trece granita si ocupa orasul pina dimineata" - spunea el - Iar daca capitala e cucerita, la fel si tara". Gasind ca argumentele separatistilor impotriva unirii sint pe alocuri justificate, unionistii au incercat sa gaseasca solutii de compromis care sa nu dezavantajeze Iasul in fata Bucurestiului. Ideea stabilirii capitalei la Focsani a avut o mare aderenta, si numai cheltuielile foarte mari ridicate de crearea unei capitale acolo a facut ca ideea sa cada. La un moment dat a aparut si ideea infiintarii unei capitale intr-un oras nou, la varsarea Siretului in Dunare, undeva intre Galati si Braila. Capitala, care ar fi purtat numele Cuza ar fi avut astfel avantajul de a fi si oras port. Si aceasta idee a cazut insa", a precizat conf.dr. Mihai Cojocariu.

La 5 ianuarie 1859, separatistii au fost insa invinsi de unionisti, prin propunerea lui Alexandru Ioan Cuza din partea Partidei Nationale (formatiunea politica a miscarii unioniste) ca domnitor al Moldovei. Om nou, la legi noi", dupa cum spunea Mihail Kogalniceanu. La 24 ianuarie, Tara Romaneasca a urmat exemplul moldovenilor alegindu-l tot pe Cuza. Desi erau conduse de un singur domnitor, Moldova si Tara Romaneasca aveau propriile Guverne si Adunari elective. Singurele institutii comune, mutate la Focsani, erau Curtea de Casatie si Comisia Centrala insarcinata cu elaborarea legilor comune pentru cele doua Principate pina la unificarea institutionala. Decaderea Iasului nu a inceput din 1859, ci trei ani mai tirziu, in 1862, cind toate institutiile au devenit comune si s-au mutat la Bucuresti. Moldova a facut un mare sacrificiu pentru crearea statului national modern. A pierdut multe in aceasta unire, iar urmarile se vad si se simt si astazi", a incheiat conf.dr. Mihai Cojocariu.

Actiunile separatiste ale moldovenilor au continuat si dupa 1862, cea mai cunoscuta fiind miscarea separatista din anul 1866, anul abdicarii lui Alexandru Ioan Cuza. Printre sustinatorii miscarii de la 1866 s-au numarat carturarul Gheorghe Asachi si mitropolitul Calinic Miclescu.

http://www.ziaruldeiasi.ro/local/ce-am-avut-si-ce-am-pierdut-dupaunire~ni47u8