Sunteți pe pagina 1din 2

Motivaţie

Bolile coronariene ischemice sunt afecţiuni determinate de modificări


anatomice sau funcţionale ale circulaţiei coronariene ce induc dezechilibru între
aportul şi necesarul de oxigen la nivelul miocardului.
Dintre acestea, infarctul miocardic presupune obstrucţia completă a unei
coronare, care determină necroza ischemică în teritoriul miocardic irigat de
vasul ocluzionat. Cel mai frecvent mecanism incriminat este fisura sau ruptura
plăcii de aterom instabile, urmată de tromboză.
Studiile angiografice realizate în primele 48 de ore de la debutul
simptomatologiei au demonstrat prezenţa de tromb obstructiv coronarian în
peste 90% din infarctele transmurale. În infarctul non-transmural, trombul
ocluziv a fost identificat variabil prin angiografie, între 20 şi 80% dintre cazuri.
Criteriile actuale pentru infarctul miocardic acut, stabilite de European Society
of Cardiology şi American College of Cardiology, sunt: Creşterea tipica a
nivelurilor serice ale markerilor biochimici de necroza miocardică (troponina cu
creştere şi scădere gradată sau CK-MB cu creştere şi scădere mai rapidă),
asociată cu cel puţin una din urmatoarele caracteristici: simptomatologie
sugestivă pentru ischemia miocardică; apariţia de unde Q patologice pe ECG;
semne ECG de ischemie (supradenivelare sau subdenivelare de segment ST);
proceduri intervenţionale coronariene (de exemplu, angioplastia coronariană).
Caracteristici morfopatologice de infarct miocardic.
În toate ţările industrializate, infarctul miocardic este unul din
principalele diagnostice puse pacienţilor spitalizaţi şi se soldează cu o
mortalitate de aproximativ 30%, doar în Statele Unite producându-se în fiecare
an aproximativ 1,5 milioane de infarcte miocardice.
În Romania, morbiditatea cardiovasculară şi mortalitatea cauzate de boala
coronariană ischemică sunt printre cele mai ridicate din Europa, conform
ultimului registru european de sindroame coronariene acute - Euro Heart Survey
- Acute Coronary Syndromes. Numărul de decese prin boli coronariene
comparativ cu alte cauze. Mai mult de 300 de factori de risc au fost asociaţi cu
boala coronariană ischemică, peste 75% din cazurile de infarct miocardic
putând fi atribuite factorilor de risc convenţionali.
Dintre aceştia, factorii de risc majori îndeplinesc 3 criterii: au o
prevalenţă înalta în rândul populaţiei, exercită independent un impact major
asupra riscului de apariţie a bolii coronariene ischemice, iar controlul şi
tratamentul lor scad semnificativ riscul de apariţie a acesteia.
În ţările dezvoltate, cel puţin o treime din toate afecţiunile
cardiovasculare pot fi atribuite factorilor de risc precum fumatul, consumul de
băuturi alcoolice, hipertensiunea arterială, hipercolesterolemia şi obezitatea.
Alţi factori majori de risc sunt: sedentarismul, dieta neechilibrată, diabetul.

1
Există şi condiţii predispozante care nu pot fi evitate sau influenţate, şi
anume: vârsta avansată, predispoziţia genetică şi sexul masculin.
O mai mică importanţă pentru apariţia bolii coronariene ischemice o au
bolile mintale, stresul psihosocial, anumite terapii medicamentoase, hipertrofia
ventriculară stângă. Recent, s-au determinat şi alţi parametri care par să
influenţeze apariţia acestor afecţiuni: nivelul sangvin crescut al homocisteinei,
inflamaţia şi defectele procesului de coagulare.
Deşi afecţiunile cardiovasculare apar tipic la persoanele de vârsta mijlocie
sau mai târziu, multe obiceiuri vicioase dobândite în copilărie, ca de exemplu
obiceiurile nutriţionale şi fumatul, sunt continuate de adulţi, crescând riscul
afecţiunilor cardiovasculare. Pe plan mondial, 18 milioane de copii cu vârsta
sub 5 ani sunt supraponderali şi 14% dintre elevii cu vârsta cuprinsă între 13 şi
15 ani fumează. De asemenea, sedentarismul şi obezitatea afectează tot mai
mulţi copii şi adolescenţi din ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare.
Frecvenţa diabetului de tip 2 la copii este în creştere în anumite state cum ar fi
America de Nord şi Japonia.
Markerii care semnalează afectarea sistemului cardiovascular au fost
găsiţi în ultima vreme tot mai frecvent şi la copii. Examenul anatomopatologic
al minorilor copiilor decedaţi în accidente a evidenţiat striuri lipidice şi plăci
fibroase la nivelul arterelor coronare. Aceste leziuni incipiente de ateroscleroză
s-au constatat cu o frecvenţă mai mare la copiii care fumau sau prezentau
dislipidemii, hipertensiune arterială sau obezitate. Boala coronariană ischemică
produce anual mai multe victime decât orice altaâă afecţiune, mai ales în ţările
unde sperantaţa de viaţă este mare.
Conform unor statistici ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, mai mult de
60.000 de români mor anual din cauza acestei afecţiuni.
Totuşi, multe din decese ar putea fi evitate, având în vedere ca 80-90%
dintre oamenii care mor în urma infarctului miocardic au cel puţin un factor
major de risc influenţabil prin schimbarea regimului de viaţă sau terapie.
De asemenea, cunoaşterea simptomatologiei, prezentarea rapidă la medic
şi diagnosticul precoce sunt esenţiale, în două treimi dintre cazuri decesul
producându-se înainte ca pacientul să ajungă la spital.
Deşi rata de supravieţuire a crescut în ultimii 20 de ani datorită
progreselor medicale, unul din 25 de pacienţi care supravieţuiesc mor în primul
an după infarct. În special la pacienţii vârstnici, supravieţuirea este marcat
redusă, mortalitatea în cazul acestora fiind de 20% la o lună şi de 35% la un an
după infarct.