CAPITOLUL 2

LEGI ŞI NOłIUNI FUNDAMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIUL TURBINELOR TERMICE
Studiul funcŃionării turbinelor cu abur sau cu gaze şi în general al turbomaşinilor se face cu ajutorul legilor fundamentale din termodinamică şi din mecanica fluidelor referitoare la procesele de curgere continuă. Analiza curgerii de lucru fluidului şi transformărilor energetice trebuie să satisfacă: - legile lui Newton şi teoremele generale din mecanica clasică; - legile universale de conservare: a masei, a energiei, a impulsului şi a momentului cinetic. Ipoteze simplificatoare - curgerea şi parametrii fluidului sunt staŃionare; într-un punct al liniei de curent parametrii fizici, termici şi cinematici ai fluidului nu variază în timp, dar pot varia de la un punct la altul; - curgerea este unidimensională sau bidimensională; - în secŃiunile de intrare şi ieşire din canalul de curgere (tub de curent) parametrii sunt uniformi; - curgere se face fără schimb de căldură cu mediul ambiant (adiabatică) şi fără pierderi de fluid; - mişcarea rotorului este uniformă - viteza unghiulară (turaŃia) sunt constante); - fluidul este omogen şi nu au loc reacŃii chimice.

2.1. EcuaŃia de transformare
Procesul teoretic al destinderii aburului sau gazelor de ardere (fără pierderi şi fără schimb de căldură cu exteriorul), proces izentropic, respectă ecuaŃia de transformare: pv k = ct Exponentul adiabatic k = f (p, t, natura fluidului): abur supraîncălzit k = (1,25 ÷ 1,325), fiind frecvent utilizată valoarea k = 1,3; abur saturat uscat k = 1,135; abur umed se poate calcula cu relaŃia k = 1,035 + 0.1⋅x (x = titlul aburului); gazelor de ardere - se determină funcŃie de compoziŃia şi starea acestora.

Pentru abur legătura dintre parametrii se stabileşte de regulă cu ajutorul tabelelor de proprietăŃi termodinamice sau a diagramelor, cea mai utilizată fiind diagrama h – s (diagrama Mollier).

2.2. Debit, ecuaŃia de debit
α s
n

c

cn

Curgerea printr-o secŃiune.

Debitul este cantitatea de fluid care curge în unitatea de timp printr-o secŃiune dată. dm &= Sunt utilizate: – debitul masic m [kg/s] dτ & = dV – debitul volumic V [m3/s] dτ & = ρ S c n = ρ S c n cosα = ρ S cn m [kg/s] – pentru debitul masic: – pentru debitul volumic:
unde:

RelaŃiile obişnuite de calcul sunt:

S cn v & V = cn S

&= m

[kg/s] [m3/s]
13

v = volumul specific [m3/kg].

0. Este raportul între debitul real şi cel teoretic: µ= Viteza de curgere La curgerea prin conducte viteza optimă de curgere se stabileşte din considerente tehnicoeconomice. (30 ÷ 40) m/s.în conductele de abur saturat .....995). transferului de căldură. (40 ÷ 60) m/s.. Pentru ajutaje şi palete viteza de curgere rezultă în urma procesului destinderii aburului sau a gazelor de ardere. de forma şi de dimensiunile canalului.3.în conductele de abur viu supraîncălzit (40 ÷ 60) m/s. etc.. . EcuaŃia de continuitate EcuaŃia de continuitate reprezintă aplicarea principiului conservării masei la fenomenele de curgere. [kg/s] v În cazul fluidelor compresibile este des utilizată forma diferenŃială a ecuaŃiei de continuitate.. [kg/s] v1 v2 Strat limită Sc sau pentru cazul general: = const. .Coeficientul de debit & m &t m Exprimă influenŃa stratului limită asupra curgerii prin canale. Coeficientul de debit depinde de natura şi de parametrii fluidului.. Forma matematică a acestui principiu se obŃine analizând un volum elementar de fluid aflat într-un tub de curent limitat de secŃiunile S1 şi S2..... luând în considerare influenŃa sa asupra: dimensiunilor şi greutăŃii conductelor. . Ia valori de ordinul (0. vâscoase. ...iar în conducta de evacuare a aburului la condensator (100 ÷ 120) m/s. eroziunii. obŃinută prin logaritmarea şi apoi diferenŃierea ecuaŃiei: dS dc dv + − =0 S c v 14 ..dimensionarea secŃiunii de curgere atunci când debitul este cunoscut (calcul de proiectare) 2. în cazul fluidelor reale...în conductele de priză ale turbinei . RenunŃând la indicele m se obŃine ecuaŃia de continuitate sub forma: S1 c1 S 2 c2 = = const. egale cu valorile lor medii: c c S m = ∫ ds [kg/s] vm v s Tub de curent – element de volum Deoarece nu a loc pierderi sau acumulări de fluid debitele prin cele două secŃiuni sunt egale.98. de lungime dx. Aplicarea ecuaŃiei de debit permite: .determinarea debitului de fluid care curge printr-o secŃiune dată (calcul de verificare) .... Se consideră că atât în secŃiunea de intrare cât şi în cea de ieşire viteza şi densitatea fluidului sunt mărimi uniforme. pierderilor de energie. de regimul de curgere exprimat prin cifrele Mach şi Reynolds..

iar suma dintre energia internă şi energia de dislocare este entalpia. u = energia internă. În cazul sistemelor termodinamice deschise. La trecerea sistemului între două stări de echilibru. 2 d  c2   ≈ 0 . lf = lucrul mecanic efectuat pentru învingerea frecării.2. astfel încât poate fi considerat adiabatic. cum sunt frecările. h = u + pv. Cădere teoretică de entalpie pe turbină ( Ht ) reprezintă lucrul mecanic teoretic. timpul necesar fiind sub 0. în care apar pierderi disipative. δq ex = dh + d ( Ipoteze simplificatoare în cazul turbinelor: δq ex ≈ 0 . aflate în curgere. Cu ajutorul ei se va stabili expresia lucrului mecanic efectuat de fluidul de lucru într-o turbină. posibil a fi efectuat de fluidul de lucru într-o destindere izentropică: H t = ho − het [J/kg] 15 . lt = lucrul mecanic efectuat în cursul transformării.procesul destinderii se desfăşoară cu viteză foarte mare. este: δ q = d u + d ( pv) + d ( c2 ) + gdz + δ lt + δ l f 2 [J/kg] unde: q = căldura schimbată în cursul transformării.4.1 s. pv = energia de dislocare. EcuaŃia devine: δq f = δl f c2 ) + δ lt [J/kg] 2 Această formă a ecuaŃiei energiei este valabilă atât pentru procese teoretice cât şi reale. EcuaŃia energiei EcuaŃia energiei este expresia matematică a principiului conservării energiei aplicat proceselor de curgere continuă. formele de energie se transformă una în cealaltă. Căldura schimbată în cursul transformării provine din mediul exterior şi din frecări. c2/2 = energia cinetică.vitezele de curgere la intrarea şi la ieşirea din turbină sunt comparabile   Ca urmare ecuaŃia devine: ∂ lt = − dh [J/kg] sau: lt = h1 − h2 = H [J/kg] Căderea de entalpie Cădere de entalpie (H) este diferenŃa dintre entalpia fluidului la intrarea ( notată h1 sau ho) şi la ieşirea (notată h2 sau he) din turbină şi reprezintă lucrul mecanic specific efectuat de fluidul de lucru într-o turbină. gz = energia potenŃială de poziŃie. deoarece la stabilirea ei s-a Ńinut seama şi de pierderi. expresia diferenŃială a primului principiu al termodinamicii. aceasta din urmă fiind egală cu lucrul mecanic consumat pentru învingerea frecărilor: δq = δq ex + δq f [J/kg] [J/kg] În cazul gazelor variaŃia energiei de poziŃie poate fi neglijată. raportat la un kilogram de fluid.

În funcŃie de parametrii fluidului şi complexitatea ciclului termic căderile de entalpie teoretice ating valori de (1400 ÷ 1600) kJ/kg la turbinele cu abur cu condensaŃie şi cu supraîncălzire intermediară şi de (400 ÷ 600) kJ/kg la turbinele cu gaze Puterea efectivă a unei turbine & H tηe Pe = m sau: Pe = [W] & = [kg/s]. deci variaŃia sa este negativă. Pentru transformarea teoretică (izentropică).reacŃiune. Teorema impulsului Teorema impulsului permite determinarea vitezei de curgere a fluidului şi a forŃei cu care acesta acŃionează asupra profilelor. transfer realizat prin intermediul forŃei cu care fluidul acŃionează asupra paletelor. Ht =[kJ/kg] m & h H tηe m [MW] 3600 2. 16 . . în care nu există forŃe rezistente şi schimb de căldură cu exteriorul.5. Tinând seama de faptul că impulsul fluidului scade.acŃiune. Ht = [J/kg] m & h= [t/h]. Teorema impulsului permite determinarea acestei forŃe. În conformitate cu principiul fundamental al dinamicii variaŃia în timp a impulsului unui corp este egală cu suma forŃelor exterioare care acŃionează asupra corpului: ∑ F = dτ dp [N] În cazul turbinelor curgerea fluidului de lucru în canalele dintre paletele rotorice este însoŃită de un transfer de impuls de la fluid la palete. . Fluidul de lucru poate produce forŃă asupra paletei în trei moduri.aripă portantă. se obtine: ∑ F = − dτ dp [N] Asupra profilului paletei sau a pereŃilor canalului de curgere acŃionează următoarele forŃe: – forŃele de presiune (suma lor este nulă datorită caracterului axial simetric al curgerii) – forŃe masice (neglijabile la gaze şi vapori) – forte de impuls datorate curgerii fluidului VariaŃia energiei cinetice a fluidului este dată de diferenŃa dintre lucrul mecanic obŃinut prin destinderea sa şi lucrul mecanic al forŃelor rezistente. prin efect de: . cu ajutorul relaŃiei de transformare se obŃine relaŃia care permite calculul vitezei teoretice în secŃiunea.

forŃa portantă şi forŃa de rezistenŃă la înaintare. 17 . Viteza fluidului suficient de departe de muchia de intrare a profilului astfel încât câmpul de viteze să fie uniform. suprafaŃa acestora care intră în contact cu fluidul (profilul paletei) trebuie să aibă o formă concavă care să permită devierea direcŃiei de curgere. în cazul turbinelor. Sensul forŃei de reacŃiune este opus sensului de curgere al fluidului: & (c1 − c2 ) = − m & c2 Fr = m c1 c2 [N] Pentru a obŃine efectul de reacŃiune canalul de curgere realizat între palete trebuie să fie astfel profilat încât să asigure destinderea fluidului şi astfel creşterea vitezei relative de curgere în secŃiunea de ieşire. vor fi forŃa portantă forŃa de rezistenŃă 2 c∞ Fp = cz ρ bl 2 c2 Fx = c x ρ ∞ b l 2 [N] [N] ForŃa portantă. Fr ForŃa de reacŃiune. ForŃa de acŃiune: b – asupra unei suprafeŃe curbe. Unghiul de deviere va fi însă mai mic de 1800 pentru a permite curgerea fluidului spre treapta următore şi evacuarea sa din turbină. pentru ca fluidul de lucru să creeze forŃă asupra paletelor. a. normală şi respectiv paralelă la direcŃia vitezei c∞. a – asupra unui perete infinit. Dacă l este lungimea şi b coarda profilului. & (c1 − c2 ) = m & c1 Fi = m & (c1 − c2 ) = m & [c1 − (− c1 )] = 2m & c1 [N] Fi = m Ca urmare. ForŃa portantă Ia naştere în urma curgerii unui fluid în jurul unui profil aerodinamic. Aripa portantă este un profil asimetric cu raze foarte mari de curbură şi având grosimea mult mai mică în comparaŃie cu lungimea şi lăŃimea sa. ForŃa de reacŃiune Este forŃa produsă asupra unui corp prin ieşirea fluidului din el cu viteză mărită. se notează c∞.ForŃa de acŃiune Este forŃa produsă asupra unui corp de către un fluid aflat în curgere datorită schimbării direcŃiei vectorului viteză în urma interacŃiunii fluid-corp c2 c2 c1 Fi c2 c2 c2 Fi c2 c2 c1 b.

18 . Raportul dintre forŃa rezistentă şi forŃa portantă. cx = densitatea fluidului = coeficientul de portanŃă. c – circulaŃia şi forŃa portantă. b – polara profilului.06): F c µ = x = x = tgλ Fz c z Efectul de aripă portantă: a – profil simetric. ForŃa portantă creşte aproximativ liniar cu creşterea unghiului de atac. la care apare desprinderea fluidului de pe extrados. creşterea se atenuează. yf(x) – ordonata scheletului.unde: ρ cz. Polara profilului permite determinarea unghiului optim de atac. pentru care raportul dintre forŃa portantă şi forŃa de rezistenŃă este maxim.02 ÷ 0. Elementele geometrice ale profilului de aripă portantă: yd(x) – funcŃia de grosime. b – profil asimetric plasat sub un unghi de atac. f – săgeata. Când pe extrados se atinge viteza sunetului. respectiv dintre coeficientul de rezistenŃă la înaintare şi coeficientul de portanŃă. este numit coeficient de fineŃe a profilului şi ia valori de µ = (0. d – distribuŃia presiunii statice. Mărimea coeficientului de portanŃă şi implicit a forŃei portante depinde de forma (curbura) profilului şi de valoarea unghiului de atac. Caracteristicile profilului de aripă portantă a – influenŃa unghiului de atac. forŃa portantă scade puternic. corespunzător unghiului critic δcr. respectiv rezistenŃă la înaintare. l – coarda. iar la valori mai mari decât δd.

momentul forŃelor de presiune este nul. Teorema momentului cinetic: momentul rezultant al forŃelor exterioare care acŃionează asupra unui corp.2 & c1. diferenŃa între variaŃia energiei fluidului şi variaŃia energiei rotorului reprezintă pierderile de energie. cu pierderi. Componentele vitezelor Momentul cinetic şi conform momentul faŃă de axa de rotaŃie vor fi: K1.2 × mc1. variaŃia momentului cinetic fiind negativă. Puterea utilă transmisă rotorului este: & (u1c1u − u2c2u ) [W] Pu = M ω = m unde: u = rω [m/s] este viteza periferică (tangenŃială). fluidul cedează energie rotorului şi ca urmare momentul său cinetic scade. În cazul transformărilor reale. cea radială o forŃă normală pe axa de rotaŃie.2 = r1. iar cea tangenŃială forŃa al cărei moment produce efectul de rotaŃie Prin urmare: & (r1c1u − r2 c2u ) M =m [Nm] Produsul rcu poartă denumirea de cuplu Euler. Curgerea în rotor.curgere axial simetrică.6.2 × m Momentul faŃă de axa de rotaŃie poate fi scris sub forma: & (r1 × c1 − r2 × c2 ) M =m [Js] [Nm] [Nm] Descompunând mişcarea. calculat faŃă de un pol. Teorema momentului cinetic Teorema momentului cinetic permite determinarea momentului transmis de fluid rotorului.2 M 1. 2 = r1. Prin urmare momentul transmis de fluid rotorului se datorează exclusiv variaŃiei momentului cinetic dat de forŃa de impuls a fluidului. componenta axială a vitezei produce o forŃa axială. respectiv a energiei schimbate între fluidul de lucru şi rotor.momentul forŃei de greutate este neglijabil. dK 0 < 0 . este egal cu derivata în raport cu timpul a momentului cinetic în raport cu acel pol: dK 0 M0 = [Nm] dτ În cazul turbinelor. 19 . . Ipoteze: .2. Energia utilă este dată de relaŃia Euler sau formula fundamentală a turbomaşinilor: P l u = H u = u = u1c1u − u 2 c2u [J/kg] & m RelaŃia arată că energia transmisă de fluid rotorului este diferenŃa dintre energia fluidului la intrarea şi la ieşirea din rotor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful