Tipuri de ARN:polimeraza:

ARN polimeraza I transcrie n mod special gene ce codific pentru ARN ribozomal - ARN polimeraza II transcrie mai ales gene ce codific ARN mesager - ARN polimeraza III transcrie mai ales ARN de transfer i o serie de molecule mici de ARN, de exemplu ARN nuclear mic i nucleolar mic.

***Promotorul la eucariote
Regiunile promotor la eucariote prezint o zon miez care cuprinde un set minimal de secvene necesare iniierii transcrierii de ctre ARN pol II. Un asemenea miez de promotor este de obicei format din 40 de nucleotide ce cuprind de multe ori i situsul START (nucleotidul +1).

1 Principalele etape ale replicrii ADN

Ca i alte procese din biologia molecular, i procesul de replicare se desfoar n 3 etape iniierea, elongarea i terminarea :

Iniierea implic recunoaterea regiunii de pe o molecul ADN unde va ncepe procesul

de replicare

Elongarea cuprinde evenimetele ce se desfoar la o bifurcaie de replicare,

unde catenele parentale sunt copiate n catene fiice.

Terminarea este o etap destul de puin cunoscut i se desfoar atunci

cnd molecula parenatl a fost complet replicata. .

Topoizomerazele :
Superspiralizarea cromzomului bacterian impune intervenia unor enzime care s realizeze relaxarea dublului helix ADN. Aceste enzime se numesc topoizomeraze i acioneaz asupra topoizomerilor ADN, Topoizomerii sunt molecule ADN cu structur primar i secundar identic i care difer n structura teriar. Dou molecule ADN d.c. ce au aceeai secven de nuceotide dar numr diferit de nlnuiri i suporarsuciri sunt topoizomere datorit diferenelor de natur topologic.

La bacterii, ca de altfel i la eucariote, exist 2 clase de topoizomeraze cu mecanisme diferite de aciune : topoizomeraze tip I induc rupturi monocatenare (i tranzitorii) n ADN topoizomeraze tip II induc rupturi bicatenare n ADN (Figura 4.10) La bacterii, topoizomeraza de tip I cea mai bine caracterizat este TopA de la E.coli, care relaxeaz suprarsuciri negative nalt rsucite. Topoizomerazele de tip II, n absena ATP, au rolul de a relaxa macromolecula ADN ca i TopA, n timp ce n prezena ATP induc suprarsuciri negative n moleculele circular covalent nchise (CCC) relaxate. Cea mai cunoscut enzim din aceast clas este ADN giraza, care poate introduce aproximativ 100 de suprarsuciri negative per minut.

Topoizomerazele de tip I realizeaz ruperi monocatenare, conduc catena intact prin aceast rupere, refcnd apoi legtura fosfo-diesteric. (B) Topoizomerazele de tip II taie ambele catene dintr-un dublu helix; prin acest spaiu este trecut un alt fragment al dublului helix, iar apoi se refac cele 2 legturi fosfo-diesterice.

Proteine Ssb:

sunt proteine care n timpul procesului de replicare stabilizeaza si protejeaza monocatenele ADN (att cele vechi, ct i cele nou sintetizate) si intervin n procesul de sintez a catenei leading.

Operon
Operonul este un sistem genetic de reglare prezent la organisme unicelulare (procariote) i la virusuri, alctuit dintr-o grupare de gene dispuse de-a lungul moleculei de ADN, care codific funcional anumite proteine nrudite, capabile s se exprime genetic n funcie de necesitile metabolice ale celulei. Avnd proprietatea de a induce sinteza proteinelor doar atunci i acolo unde acestea sunt necesare, operonul permite celulei s-i conserve energia. Un operon tipic este alctuit dintr-un grup de gene structurale care codific enzimele implicate ntr-o anumit cale metabolic precum biosinteza unui aminoacid. Genele operonului sunt transcrise unitar, ntr-o singur molecul de ARNm i apoi translatate n proteine specifice. Operonii sunt controlai de diverse mecanisme de reglare care rspund la stimulii de mediu. Sistemul operon a fost descoperit de Francois Jacob i Jacques Monod la nceputul anilor 1960

Proteinele non - histonice :

se gasesc in structura cromatinei intim asociate cu ADN-ul; sunt un grup variabil de proteine bogate in aminoacizi cu caracter acid (triptofan, acid aspartic, acid glutamic); sunt implicate in reglajul fin al activitatii genice; asigura activitatea specifica a genelor; prin fosforilare joaca rol important in activarea genelor; cuprind enzimele metabolismului cromozomal - ADN si ARN polimeraze; sunt sintetizate in citoplasma si apoi sunt transferate in nucleu; sunt variabile si heterogene, atat ca structura cat si ca functie; prezinta mare viteza de sinteza si de degradare; interactioneaza cu: histonele, ADN, ARN.

Organizarea generala a cromatinei: Cromatina este alcatuita din ADN nuclear, histone si proteine non-histonice. In interfaza, cromatina se gaseste in doua stari morfologice: heterocromatina: reprezinta forma condensata inactiva (10 % din genom); este de doua tipuri: a. constitutiva: forma in care ramane permanent condensata;

b. facultativa: contine secvente care nu sunt transcrise in toate celulele, ci doar in anumite tipuri de celule. De exmplu, in cazul inactivarii unuia din cei doi cromozomi X in celulele mamiferelor - in cursul dezvoltarii

embrionare timpurii, unul din cei doi cromozomi X este inactivat prin condensare si apare ca o structura vizibila la microscopul fotonic corpusculul Barr - plasat in vecinatatea membranei nucleare. Se numeste facultativa deoarece condensarea nu este permanenta, pentru ca cromozomului X condensat este reactivat prin decondensare. Rolul structural al heterocromatinei: stabilizeaza structurile centromerice si capetele cromozomale; imperecherea cromozomilor in meioza; recombinarea genetica intracromozomala.

Rolul functional al heterocromatinei: transmiterea de substanta prin membrana nucleara; controlul diferentierii celulare.

Rolul evident al heterocromatinei: inactivarea genelor in mecanismul compensatiei dozei de gene X lincate. Tipurile de heterocromatina pot fi evidentiate prin metode de bandare cromozomala: bandarea C, G, R, T, N. a. eucromatina: este de doua tipuri: constitutiva: forma transcriptional activa;

b. inductibila: are grad intermediar de condensare intre eucromatina constitutiv activa si heterocromatina.

Structura ADN
este componenta esentiala a cromozomului eucariot; se gaseste in cantitate mai mare la eucariote decat la procariote; fiecarui cromozom eucariot ii corespunde un dublu - helix de ADN asociat cu proteine histonice.

Proteinele histonice / histonele:

sunt proteine cu caracter bazic datorita prezentei unui numar mare de sarcini pozitive si a unei mari cantitati de lisina si arginina; actioneaza ca represori ai activitatii genice conducand condensarea cromatinei si superspiralizarea ADN; sunt componentele esentiale ale cromozomilor; au diversitate relativ scazuta; sunt cele mai conservative dintre proteine; se gasesc in cantitate mare in celule; au masa egala cu a ADN-ului;

in celulele EK au fost identificate 5 tipuri: H1, H2A, H2B, H3, H4, H5 (in nucleul eritrocitelor la amfibieni, pesti, pasari) si H6 (in nucleul spermatozoizilor de peste). histona H1 nu prezinta caracteristici, se asociaza direct ca monomer cu ADN, pe cand celelalte fractii histonice se asociaza intre ele, cate doua molecule din fiecare formand un octamer in jurul caruia se infasoara dublul ADN; H1 prezinta heterogenitate interspecifica;

H3 si H4 au cel mai inalt grad de conservatorism, ele fiindimplicate la toate EK in impachetarea cromatinei; legarea histonelor de ADN se realizeaza prin legaturi ionice;

sarcina pozitiva favorizeaza o asociere stransa de ADN printr-o atractie electrostatica independenta de natura secventei de nucleotide.

Tipuri de ARN 1.ARN viral

2.ARN nuclear mic 3.ARN de transport 4.ARN mesager 5.ARN ribosomal.

1.ARN v- constitue materialul geneti al unor virusuri cu ARNRIBOVIRUSURI- v. rabiei, v. gripal;

2.ARN nm- situate in nucleul celulelor eucariote- contribuie la

functionarea nucleului in procesele de sinteza proteica si in sintezele de transcriptie..

3ARNtcel mai mic- contine 70-90 nucleotide- forma unei Frunze de trifoi
avand 4 brate bicatenare si 3 bucle monocatenare- bratul central are : * la un pol un ciot de care se fixeaza aminoacidul * la polul opus are 3 nucleotide care formeaza un anticodon- rolul: de a transporta a.a. la locul sintezei proteice=ribozomi.

4. ARN m:- are forma liniara- este prezent in cel. procariota si in cel.
eucariota -rol: copie informatia genetica de pe o catena a ADNului si o transporta la ribozomi unde este decodificata si transformata intr-o succesiune de a.a.o proteina -ARN m copie informatia genetica de pe o catena a ADNului process numitTRANSCRIPTIE (process care se petrece in nucleu); - ARN m care contine INTRONI(secvente non-informationale) si EXONI (secvente informationale) formeaza ARN m precursor sau premature(enzima ARN polimeraza)

- ARN m care contine doar EXONI se numeste ARN m matur; acesta se formeaza prin indepartarea intronilor si asamblarea exonilor cu ajutorul unei enzime numuta ligaza

5. ARNrintra in structura ribozomilor- ARN+proteina= ribozomi=sediul

sintezei proteice. Modelul semiconservative consta in ruperea puntilor de H rezultand ADN monocatenar.Ulterior, fiecare catena originala serveste ca model pt. sinteza unei catene noi. Vor rezulta douamolecule noi, fiecare avand o catena veche si o catena nou sintetizata deoarece puntile de Hcomplementare intre b.a. din cele 2 catene pot fi numai de tipul A=T; G ; T=A; secventanucleotidelor in cele 2 molec rezultate este identica cu secventa de nucleotide din molec. originala.Astefel cele 2 molecule respective cele 2 fice rezultate vor avea aceeasi constructie genetica cumolecula/ celula initiala.

ADN si ARN ambii contin adenina, citozina si guanina. Sunt polimeri de nucleotide.

Functia heterocatalitica:::::Transcriptia->reprezinta copierea mesajului genetic de pe o catena de ADN inmolecula ARN-ului mesager. Se realizeaza pe baza de complementaritate.

Traducerea..->reperezinta decodificarea mesajului genetic din

catena de ARNm si traducerea acestui mesaj intr-o succesiune de AA din structura proteinei ->codonul este unitatea de codificare a informatiei; reprezinta o succesiunede trei nucleotide ->codul genetic: este relatia de corespondenta dintre un codon si un AA care VA FI INCLUS IN PROTEINA.

CARACTERELE CODULUI GENETIC.

1)Este degenerat (sunt prea multi codoni) START(aug,gug)4 baze azotate=> 64 de codoni ->doar 61 codifica->3 codoni STOP(uaa,uag,uga)->mai mult de 20 de codoni pentru cei 20 de AA => 1AA este codificat demai multi codoni 2)Este universal (unitatea lumii vii)->un codon codifica acelas AA in intreaga lume vie->marturie a codului genetic foarte vechi->a ramas in forma in care a aparut (pentru ca nu a fost nevoie sa seschimbe) 3)Fara virgule->citirea mesajului se face fara pauza. 4)Nesuprapus->2 codoni vecini nu au nucleotide in comun

Promotori puternici: recunoscuti rapid de Arn polimeraza. Promotori slabi sau inactivi :Vor dirija sinteza unui nr mai mic de molecule proteinice in unitatea de timp.

bucla 1: rol in legarea ARN-t la ribozomi. Bucla 2:Contin baze azotate modificate Bucla 3: cea mai mare; cu ajutorul ei ARN-t recunoaste codonul din ARN-m.