Sunteți pe pagina 1din 11

Viziteaza galeria foto

Avatul
Raspandire

Denumire stiintifica: Aspius a. aspius

Fiind peste de apa dulce, poate fi intalnit: in Dunare, poate urca pe rauri si sa ajunga pana in zonele de deal, in raurile de apa salcie ale Deltei si chiar si in lacurile litorale. Descriere Corpul avatului este alungit, viguros, cu solzi mici bine fixati cu striuri, cu spinarea si muchia ventrala rotunjite, inotatoarea dorsala mai inalta decat lunga, taiata oblic si mult impinsa spre coada. Are capul conic, gura mare, larga, cu falca de jos arcuita in sus. Colorit: muchia spinarii bate in verde - albastrui, iar laturile si pantecele sunt argintii lucioase. Aripioarele ventrale au marginile roscate. Dimensiuni: in conditii normale, atinge in apele noastre lungimi medii de 30-50 cm si pana la 1 kg greutate. Comportament Traieste singuratic, in special in straturile superioare ale apei. Se reproduce prin martie, in rauri, pe fund pietros sau nisipos unde femelele, cam in al cincilea an de viata, isi depun icrele - intre 80.000-100.000 icre. Se hraneste cu peste mic. Astfel, in ordinea preferintei: obletul, rosioara, platica, plevusca, iar in josul Dunarii, puietul de scrumbii. Nu refuza nici crustacei, moluste, viermi sau insecte.Perioada cea mai intensa de hranire este aprilie - octombrie. Primavara poate fi gasit in apropierea suvoaielor repezi, care aduc maruntisul luat de curent, dar si in zonele unde apa limpede din balta se intalneste cu cea tulbure a raurilor. Cand curentul este prea puternic prefera sa stea mai aproape de maluri. Vara, cand nivelul apelor incepe sa se echilibreze, avatul isi cauta locurile de vanatoare pe langa bancurile de nisip, la apa incalzita unde se aduna puietul, dar locurile preferate ramangurile de varsare in rauri sau in Dunare, ale garlelor si canalelor. Rar mai poate fi gasit in balti. Toamna, pe masura ce apele se racesc, avatul coboara spre fund, continua sa "muste", insa mai rar. Dimensiune minima legala: 30 cm

Bibanul

Denumire stiintifica: Perca fluvialitis


Viziteaza galeria foto

Raspandire Foarte raspandit este intalnit in apele dulci si salmastre, in cele curgatoare pana in zona mrenei, dar mai ales in apele statatoare, unde nu trebuie sa infrunte curentul. Descriere Are corpul indesat, arcuit, mai inalt spre cap si mult mai gatuit spre coada, capul aproape conic cu botul scurt si gura terminala captusita cu dinti si ochi mari. Aripioara dorsala, formata numai din radii tari tepoase. Are corpul acoperit cu solzi mici, zimtati, adanc infipti. In apele noastre atinge lungimea medie de 15-30 cm si 100-350 g greutate. Coloratie: pe spate cenusie - verzuie cu reflexe metalice; laturile verzui cu reflexe aramii, burta plumburie albicioasa si cateodata galbena - palid. Pe laturile corpului se disting bine 5 - 9 dungi verticale de culoare inchisa. Prima inotatoare dorsala , la terminare are 2 - 3 pete inchise. Comportament Isi petrece prima parte a vietii in carduri, sute de bibanasi prezenti pretutindeni, ziua spre suprafata, noaptea spre fund, dar nu prea la adanc. Cand a atins o palma, rar cardul numara 20 de exemplare. matur, devine solitar. Nu face niciodata migratii, aciuindu-se langa tot ce este vertical sau in panta abrupta, in cotloanele din maluri, pe langa cocioace, printre radacini, in ochiurile din mijlocul stufariilor, sub pasarele sau debarcadere, la orice confluente, oriunde se gaseste pestele marunt. Se hraneste cu crustacei, moluste, larve de insecte si, in special, pesti de talie marunta ( plevusca), icrele pestilor si chiar semeni de ai lui. Se reproduce, cand a implinit 3 ani, pe la mijlocul lui martie ( daca apa are 10 - 12 grade ) si pana in aprilie. Icrele sunt depuse numai dimineata, la apa mica, cu vegetatie multa, fie sub forma de siraguri de margele marunte lungi de 1-2 m si late de 2-3 cm imbracate intr-un tesut gelatinos, fie sub forma unor ghemuri stranse bine, pe care le asaza aproape de maluri, pe pietre, pe bucati de lemn ratacite etc. Spre iarna, cardurile numeroase de bibani se retrag catre fundul apei, se hranesc putin sau deloc si in primavara revin la aceleasi obiceiuri.

Viziteaza galeria foto

Dimensiune minima legala: 12 cm

Cleanul
Raspandire

Denumire stiintifica: Leuciscus cephalus

Foarte raspandit in toate apele curgatoare din regiunile de dealuri, urca pana in zona pastravului si lipanului, dar il putem gasi - mai rar -si in apele de campie. Descriere Are corpul gros, aproape cilindric, capul relativ mare, gura terminala si larga; solzii, destul de slab fixati, sunt tiviti cu negru.Se deosebeste de crap prin lipsa mustatilor, precum si prin aripioara dorsala, care la clean este mult mai mica. Coloratia: spatele verde - cenusiu metalic, piesele operculare si laturile argintii, Burta alba - mat, iar inotatoarele pectorale, ventrale si anala sunt portocalii sau rosii. Dimensiuni: poate atinge lungimi de 25 - 40 cm (exceptional 50 - 80 cm) si 200 g greutate (exceptional 4 kg). Comportament Vara si toamna sta in locuri mai linistite, in bulboane, pandind prada din zone unde curentul apei nu este prea puternic. Dimineata, seara si mai ales noaptea se hraneste cu larve de perlide, efemeride, scarabeti, viermi, vegetale, atacand si puii si icrele altor pesti. In prima perioada de viata traieste in carduri, cu cat avanseaza in varsta devenind solitar. Se reproduce devreme si chiar in lunile iulie - august. In timpul reproducerii masculii poarta niste granulatii albe pe cap si pe laturi. Femela depune pana la 100.000 icre de diametrul de 1 -1 1/2 mm, pe locurile tari, pietroase sau fara vegetatie acvatica, acolo unde apa este linistita.

Viziteaza galeria foto

Dimensiune minima legala: 25 cm

Fantanelul
Raspandire

Denumire stiintifica: Salvenilus fontinalis

La noi a fost introdus pentru prima oara in 1906, in tinutul Brostenilor, in Valea Tarcaului si in Valea Putnei din reg. Suceava. Unele date confirma prezenta lui in apele Vaii Putnei din reg. Suceava, paraul Gudia, mic afluent al Muresului, in zona superioara a raului Negruta, Dumitreasca, Negrisoara si Irisoara, afluenti ai Somesului Rece si in cursul superior al Beiului, afluent al Nerii in Banat si lacul Ochiul Beiului. Descriere Spre deosebire de pastravul indigen, se identifica usor prin coloratia corpului sau vie brun verzuie, zebrata, deschisa; pe spate puncte numeroase mici rosii-portocalii sau rosii aprinse incercuite in inele albastre. Inotatoarele pieptului, burtii si ale anusului rosiatice, tighelate pe marginea lor dinainte cu o panglicuta alba de care se leaga, lipit, o alta neagra. Privit in general, coloratia vie, irizata cand cu tenuri pastelate cand cu altele aprinse, fac din fantanel cel mai frumos peste din apele noastre.

Comportament Mai indraznet decat fratele sau, pastravul de munte, nu isi cauta ascunzisuri. se hraneste cu larvele de insecte, viermii, melcii etc. Traind in zona superioara a paraului de munte, cat mai aproape de izvoare, unde este stapan, se reproduce in toamna, prin octombrie - decembrie. Fata de pastravul

Viziteaza galeria foto

indigen, creste mult mai repede, atingand la varsta de 1 an o lungime de 14 - 18 cm, dimensiune pe care pastravul de munte abia o ajunge la 2 ani.

Lipanul
Denumire stiintifica: Thymallus thymallus Raspandire Populeaza apele de munte cu debit mai mare. In aceste ape traieste foarte aproape de zona pastravului pe care uneori o incalca, desi prefera apele ceva mai calde si mai domoale. Ii plac fundurile pietroase unde sta la panda asteptand sa ii treaca prin apropiere vreo gaza cazuta pe apa. Descriere Se deosebeste usor de ceilalti salmonizi prin aripioara dorsala, exagerat de mare, frumos impodobita cu 3-4 randuri de puncte galbene-verzui, violete sau negre. Corpul lipanului este zvelt, acoperit cu solzi maricei si punctat rar si neregulat cu negru. Prezinta inapoia dorsalei, ca toto salmonizii, o aripioara formata din grasime. Coloratia: verde-cenusie pe spate, verzui-aurie pe flancuri si alba pe burta. In primul an de existenta poate atinge dimensiuni de 15 cm lungime si 20-22 cm in cel de al doilea an. Devine matur sexual la 3 ani. Comportament Lipanul nu are nici pe departe voracitatea pastravului si este mai putin sperios decat acesta. Hranindu-se cu insecte si crustacee de talie mica, lipanul este nevoit sa-si caute hrana in permanenta. De aceea, in locurile in care muscaresc lipanii se gasesc in numar mare. Pot fi observati in apropierea fundului apei, ferindu-se de current dupa vreo piatra sau radacina, de unde se ridica fara sfiala sa-si culeaga prada. Lipanul apuca musca de pe suprafata apei uneori pruntr-un salt plin de vioiciune, alteori parca in joaca, urmarind-o din imediata apropiere, lasandu-se in voia apei, pentru ca apoi sa se hotarasca sa o soarba rostogolindu-se pe spate. Lipanii tineri, mai putin selectivi si mai nerabdatori, sfarsesc atacul printr-o rasturnare laterala, dar, chiar si acestia, sunt mai putin grabiti decat pastravul. Este secventa tipica de prindere a unei muste ce pluteste, in zona apelor limpezi, cu locuri suficient de adanci si curent slab. Explicatia o ofera faptul ca zona controlata, in cazul lipanului, nu coincide cu zona de actiune. In raurile mari, cu debit bogat, lipanii se gasesc in zonele de prundis culegand larve si nimfe. Comportamentul lipanului, ca si al altor specii, se schimba atunci cand apa este tulbure. Dupa o ploaie calduta lipanii se retrag pe langa malurile cu ape involburate ori se atin in cozile de suvoi,

nelasand sa ii scape nici una din gazele duse de curent. Matur sexual la 3 ani, are perioada de imperechere in lunile aprilie-mai, cand depune 7.000 10.000 icre la kg/corp.

Viziteaza galeria foto

Dimensiune minima legala: 25 cm

Lostrita
Raspandire

Denumire stiintifica: Hocho hucho

Cel mai mare salmonid din apele noastre, putand atinge talii impresionante, lostrita o gasim numai in ape mari, cu debit constant si bogate in hrana naturala. Descriere Poate ajunge la 1 m lungime si 10 - 12 kg greutate. Corpul il are aproape cilindric, gura mare cu dinti puternici. In general, in primii ani, culoarea este argintie, cu spinarea mai inchisa, brun-verzuie; pe masura ce se maturizeaza devine roscata pe laturi si galbena deschis pe burta, cu luciri argintii. Flancurile sunt stropite cu puncte mici inchise la culoare. Comportament In cazul lostritei, boistea are loc in aprilie si dureaza pana pe la jumatatea lui mai. In aceasta perioada, atat masculul cat si femela isi modifica coloritul : femela capata un colorit pestrit, iar pielea de pe capul masculului devine o crusta intarita. In momentul in care cuibul de pe fundul apei este gata, femela depune cele 1600 - 2000 icre la kg/corp. Puietul se hraneste cu insecte si crustacee, mai tarziu si cu puiet de peste, iar dupa 1 an numai cu peste (Sglavoaca, porcusorul, cleanul, mreana, obletul, grindelul, mihaltul ) si cu alte vietati care traiesc in preajma apelor ( ataca broaste, soparle, soareci si chiar si pasari de apa ). Lostritele mari, de regula, prefera zonele adanci aproape de fundul apei, ferindu-se de curent de dupa vreun bolovan sau orice alt obstacol. In zonele de defileu sau in cele cu maluri abrupte lostrita prefera locurile de sub maluri sau pe langa vreun copac cazut in apa. Vanator solitar, ea iese dupa hrana mai ales la caderea noptii. Dimensiune minima legala: 65 cm

Pastravul

Denumire stiintifica: Salmo trutta fario


Viziteaza galeria foto

Raspandire Mai este denumit de pescari si "indigenul" si este cel mai raspandit in raurile din Carpati, comparativ cu ceilalti pastravi, cu lostrita ori lipanul. Fiind pretentios fata de conditiile de mediu, avand nevoie de ape limpezi si reci a caror temperatura sa nu treaca de 17-18 grade, bogate in oxigen, pastravul s-a restrans considerabil urcand spre paraie si izvoare. Descriere In conditii obisnuite pastravul indigen ajunge la 20 cm in cel de al treilea an (dimensiune admisa la pescuit). In mediu prielnic cresterea este mult mai rapida, pestravii trecand de 20 cm in mai putin de 2 ani. Functie de capacitatea biogenica a raului, pastravii ajung cam la aceeasi dimensiune in acelasi timp. Coloritul obisnuit este brun-masliniu pe spate, deschizandu-se spre pantecul alb-murdar. Flancurile sunt stropite mai mult in partea superioara de o multime de pete brun inchis, de forme neregulate, printre care se disting mici stelute rosii cu margini tivite in alb-galbui, ce coboara spre partea ventrala. Faptul ca pastravul prefera sa-si pastreze locul de vanatoare este confirmat de variatiile ce apar in coloritul diferitelor exemplare.Limpezimea apei si gradul de expunere a albiei (ori de acoperire a malurilor cu vegetatie), natura fundului si dezvoltarea florei subacvatice sunt factori care determina modificari ale coloritului. Mimetismul este unul din mijloacele de aparare ale pastravului. Daca fundul este pietros, apa de 2-3 palme, albia lipsita de vegetatie pe maluri, coloritul va fi mai deschis, verzui, usor masliniu pe spate, cu pete inchise mai slab conturate, care coboara si pe flancuri. Comportament In prima vara puietul sta mai mult in locuri ferite si in grupuri mici, insa, pe masura ce creste, "distanta" intre pastravi creste si ea, din al doilea an devenind vanatori solitari. Comportamentul indigenului este caracterizat de voracitate si teama. Indigenul se hraneste cu orice mica vietate ii trece prin preajma.Falcile puternice sunt pline cu dinti, ochii mari dispusi lateral le permit supravegherea unui camp larg. Fara sa se departeze de ascunzatoarea aleasa, pastravul isi delimiteaza un teritoriu de vanatoare : o fasie nu prea lata paralela cu directia curentului. Deoarece teama il tine aproape de fundul apei sau de bolovanul sub care sa se ascunda in caz de pericol, pastravul pandeste de acolo, dintr-o pozitie care sa-l fereasca de curent, asteptand orientat in susul apei sa ii vina hrana.Lungimea si latimea fasiei aparate depind de adancimea apei, de limpezimea acesteia, de posibilitatea de a vedea prada sau presupusul dusman. Intr-o apa putin adanca, usor tulbure, spatiul controlat se restrange la zona din imediata apropiere a ascunzatorii. Viteza curentului este un alt factor de care depinde suprafata teritoriului de vanatoare, intr-o apa repede pastravul neavand timp sa culeaga decat ce-i trece prin preajma. De asemenea, este foarte importanta luminozitatea si expozitia albiei; in locuri luminoase, deschise, pastravul se va feri sa vaneze prea departe, mai ales in timpul zile, pe cer senin. Toamna, o data cu racirea apelor, pastravii se pregatesc de boiste.Maturitatea sexuala o ating la 23 ani, masculul mai repede decat femela. Coloritul lor devine mai aprins, teama instinctiva dispare, la fel si foamea.In aceasta perioada pastravii urca in grupuri mici spre locurile adapostite, cu apa

mai domoala, uneori ajungand in apele foarte mici ale izvoarelor.Boistea are loc incepand din luna octombrie si dureaza pana pe la mijlocul lunii noiembrie, cand temperatura apei ajunge la 7-8 grade. Femela depune 2000 - 4000 icre / kgcorp, mai multe in apele cu o capacitate biogenica ridicata si mai putine in cele mai sarace in hrana si mai reci. Puietul iese din icre prin lunile martieaprilie, dupa ce icrele au acumulat 350 - 400 grade-zile.

Viziteaza galeria foto

Dimensiune minima legala: 20 cm

Pastravul curcubeu
Denumire stiintifica: Salmo irideus shastra Raspandire Originar din Statele Unite ale Americii, fiind denumit si "pastravul american". La noi il intalnim in apele de munte pe langa care exista pastravarii. Curcubeul este mai putin adaptat paraului repede cu debit mic, relativ sarac in hrana. Astfel, el cauta zonele intinse ori cele adanci unde, curentul fiind mai slab, se poate misca in voie in cautarea hranei. Spre deosebire de indigen, nu are nevoie de ape foarte limpezi, ba chiar ii convin apele usor opace. Descriere Mai lat ca talie decat pastravul comun si cu solzii mai mari. Ajunge in mod obisnuit o talie cuprinsa intre 25 - 30 cm, cu o greutate de 0.400 - 1.5 kg si , in mod exceptional, 8 kg. Deosebirea intre cele 2 specii consta in culoare, curcubeul avand culori mai sterse : cenusiu - verzui pe spate, argintiu pe flancuri si albicios pe burta. Aproape tot corpul si pe aripioara dorsala este plin de pete mici negre. Mijlocul corpului este strabatut de o linie lata roz - sidefie, care da stralucire de curcubeu. Nu are puncte rosii. Comportament Viata de libertate in rauri nu ii convine. In crescatorii se reproduce primavara prin martie-mai. Numarul icrelor depuse de o femela este socotit la 1500 - 2000 boabe la 1 kg greutate. Hranit artificial, ajunge in primul an abia la 15 - 30 g, la 2 ani are 150 - 250 g, iar la 3 ani 300 500g.

Pastravul de lac

Denumire stiintifica: Salmo morfa lacustris


Viziteaza galeria foto

Raspandire La noi in lacuri de munte. Descriere Este o varietate a pastravului indigen adaptat la viata lacustra. Se deosebeste de fratele sau, pastravul de rau, prin trupul mai plin, capul mai mic, prin lipsa stelutelor rosii si forma petelor negre (in X) care nu sunt inconjurate de cerculete albe sau albastrui. Flancurile sunt argintii spre alb Are o crestere foarte rapida si atinge dimensiuni mult mai mari fata de pastravul de rau. La 3 ani atinge 30 cm lungime si 0.670 kg. Comportament Este un mare rapitor, hranindu-se aproape in exclusivitate cu pesti vii. Prefera apele adanci. Pentru a se orienta in adancuri, unde lumina patrunde mai greu, senzorii liniei laterale sunt bine reprezentati.

Viziteaza galeria foto

Devine matur sexual la 2-3 ani. Boistea are loc la sfarsitul lunii septembrie, inceputul lui octombrie. Depune in jur de 2000 icre la kg/corp.

Salaul
Denumire stiintifica: Stizostedion lucioperca Raspandire Raspandit in apele statatoare de ses si in Dunare, din care urca in cursul inferior al raurilor mari, coboara pana in Delta, intrand si in lacurile litorale usor salmastre. Descriere Are corpul fusiform, putin comprimat, acoperit de solzi mici; botul scurt, gura mare, terminala, inarmata cu dinti asezati in cate un rand pe fiecare falca si alti numerosi dinti pe cerul gurii. Coloratie: se recunoaste usor dupa dungile brune ce-i traverseaza spinarea cenusie, dupa aripioarele dorsale, aproape egale ca marime, stropite cu pete de culoarea dungilor de pe cap. Dimensiuni: in conditiile naturale de crestere, atinge in apele noastre lungimi medii de 40-70 cm si 1-2 kg greutate. Lungimea minima legala la pescuit este de 40 cm.

Comportament Forma de apa dulce si usor salmastra, traieste in ape limpezi, cu curent domol si fundul tare, pietros si in special cu fund nisipos, intins sau format din scradis cu adancimi variabile. Isi alege locurile de panda in preajma obstacolelor naturale, printre ragalii, sub salciile scufundate, in apropierea digurilor de baraj, picioarelor de pod sau epavelor, uneori chiar sub maluri, urcand spre suprafata numai in urmarirea prazii. In primele stadii de viata se hraneste cu plancton. Catre sfarsitul primului an trece la viermi, larve de insecte si la pesti marunti.Adultii, mai lacomi decat bibanul, aduna de la fund si suprafata raci si broaste, dar in special pestele marunt de tot felul. Primavara fuge de apele tulburi si de fundurile cu mil. Reproducerea salaului are loc inaintea crapului, incepand cam din martie si dureaza pana pe la inceputul lunii mai, in dependenta stricta de temperatura apei. Apti pentru reproducere sunt cei care au atins varste intre 2-3 ani. femela depune in bloc cca. 50.000-300.000 icre lipicioase, de un diametru cuprins intre 0.80-1.50 mm, pa cere le depune in gropite mici construite dinainte pe fundul apei cu ajutorul cozii. Dupa 3-12 zile apar puii. Tot timpul parintii stau in jurul lor, dar nu dintr-un instinct patern ci datorita excitarii "poftei" produse de substantele chimice emanate de icrele proaspat depuse sau de carnea proaspata a puietului plapand. Aceste pofte nu pot fi satisfacute deoarece parintii, in urma intoxicarii organismului in timpul elaborarii sexuale, cad intr-o stare de epuizare sexuala (anorexie genetica). O data cu dezintoxicarea treptata a organismului, anorexia dispare si cu ea si acel iluzoriu "instinct patern", icrele sau puietul cazand prada lacomiei parintilor (canibalism).

Viziteaza galeria foto

Dimensiune minima legala: 40 cm

Somnul
Denumire stiintifica: Silurus granis Raspandire In general este intalnit in Dunare si in raurile mari. Primavara poate fi gasit si in balti in cautare de hrana sau a locurilor de reproducere. Descriere Are corpul masiv, puternic, gros in parte dinainte si comprimat in cea dinapoi. Pielea nu prezinta solzi, este moale si alunecoasa, cu secretii abundente de mucus. Capul somnului este turtit de sus in jos, gura mare, armata cu dinti ascutiti, conici, indreptati inapoi si asezati in serii pe ambele falci. Pe falca superioara sunt prezente mustati - o pereche - foarte lungi, iar pe cea inferioara 2 perechi mult mai scurte. La somn, inotatoarea anala este foarte lunga. Coloratie: tonul general, cenusiu - marmorat, laturile maslinii, burta alb - murdar. Poate copia culoarea mediului. Dimensiuni: in conditii naturale de crestere, in apele noastre poate atinge lungimi de 50 - 100 cm si 40 kg greutate. Se pescuieste fara restrictie de marime.

Comportament In primele stadii de viata se hraneste cu larve de insecte. La varsta de o vara mananca puiet de peste, mici crustacei. Cardurile de somotei stau mai mult in zonele unde circula maruntisul. Maturii, singuratici si greoi, ziua se ascund la fund, in cotloanele intunecate, printre radacinile salciilor batrane, in gropile peste care au cazut busteni sau sub plauri, unde stau la panda. Noaptea vaneaza prin apropiere in zonele de circulatie a pestelui. In general, hrana somnului este alcatuita din pesti, broaste, viermi si crustacei. Se reproduce in aprilie - mai, depunandu-si icrele la apa mica, pe langa maluri, pe vegetatie, radacini de salcie sau in gropite sapate de femela.

Viziteaza galeria foto

Dimensiune minima legala: 50 cm

Stiuca
Denumire stiintifica: Esox lucius Raspandire Traieste indeosebi in apele statatoare, bogate in vegetatie, dar si in cele curgatoare pana in zona deluroasa. Descriere Are corpul relativ gros, cilindric si alungit, avand , de regula, lungimea obisnuita 30 - 40 cm (exceptional 1.5 m), iar greutatea de 0.500 g - 1 kg (exceptional 6 - 25 kg). Botul de forma unui cioc de rata. Gura mare, larg despicata, cu multi dinti. Falca de jos mai lunga decat cea de sus . Inotatoarea dorsala situata mult spre coada. Coloratia variaza dupa ape, de la cenusiu - verzui la galben - verzui pe spate; burta alba, laturile vargate, marmorat. Inotatoarele cu mai multe dungi transversale de culoare neagra - cenusie. Comportament In primele stadii de viata stiuca traieste in carduri si, ca si ceilalti pesti, se hraneste cu microorganismele din apa. Mai tarziu devine solitara si aproape exclusiv ihtiofaga. Ziua, stiuca sta ascunsa in preajma vegetatiei, aproape nemiscata, in pozitie oblica ( de atac - cu capul mai sus; de repaus - cu capul mai jos ), repezindu-se numai asupra pestilor care ii trec prin preajma, insa noaptea vaneaza activ pentru a-si potoli lacomia ( desi urmareste mai ales maruntisul, poate inghiti si pesti mai mari, pana la 1/3 din greutatea proprie ). Se hraneste pesti marunti, broaste, serpi de apa, mamifere mici de apa si se arata a fi si canibal. Desi lacoma, stiuca nu se hraneste tot timpul; cu toate ca digera repede si ramane cu stomacul gol, sta zile intregi inactiva, pentru ca apoi sa inghita mai mult decat ii este necesar. Activitatea stiucilor se declanseaza aproape simultan, nu numai intr-un anumit loc sau intr-o apa, ci pe un teritoriu mult mai larg, asa cum se intampla si cu incetarea hranirii lor. Ca mai toti rapitorii, se reproduce de timpuriu, imediat ce s-a pornit topirea ghetii, prin februarie si

dureaza pana in aprilie. numarul icrelor depuse nu depaseste 300.000; culoarea lor este galbuie si de 2.5 - 3 mm diametru. Dimensiune minima legala: 40 cm