Sunteți pe pagina 1din 88

MC.

03 ELEMENTE DE TEORIA
SPATIILOR METRICE
Cuprins
3 MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 5
3.1 Denit ia spat iului metric. Proprietat i. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
3.2 Denit ia spat iului liniar (vectorial). Proprietat i. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
3.3 Siruri de puncte n spat ii metrice. Sir de funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
3.4 Spat ii metrice complete. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
3.5 Spat ii vectoriale normate. Spat ii Banach . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
3.6 Serii n spat ii Banach. Serii de funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3.7 Spat ii prehilbertiene. Spat ii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
3.8 Principiul contract iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3.9 Mult imi nchise si mult imi deschise ntrun spat iu metric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3.10 Mult imi compacte ntr-un spat iu metric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
3.11 Mult imi conexe si mult imi convexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
3.12 Spat iul IR
n
si spat iul punctual an Euclidian IE
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
Index de not iuni 85
Bibliograe 87
3
Capitolul 3
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor
metrice
3.1 Denit ia spat iului metric. Proprietat i. Exemple
Fie X o mult ime nevida oarecare ale carei elemente sunt notate cu litere mici ale alfabetului latin, eventual
prevazute cu indici, si
X X = (x, y) : x X, y X,
produsul cartezian al mult imii X cu ea nsasi.
Denit ia 3.1.1. Aplicat ia, funct ia, d : X X IR se numeste distant a, sau metrica pe X, daca sunt
ndeplinite urmatoarele proprietat i numite si axiome:
(M
1
) d(x, y) = 0 x = y;
(M
2
) d(x, y) = d(y, x), (x, y) X X
(proprietatea de simetrie a distant ei);
(M
3
) d(x, z) d(x, y) +d(y, z), (x, y, z) X X X
(inegalitatea triunghiului).
Observat ia 3.1.1. Metrica d pe mult imea nevida X este o funct ie reala de doua variabile denita pe produsul
cartezian X
2
= X X. Mai mult, mult imea valorilor unei metrici d pe mult imea nevida X este n IR
+
.

Intradevar, luand z = x n (M
3
) si t inand cont de axiomele (M
1
) si (M
2
), obt inem 0 2d(x, y). Daca , n plus,
x ,= y, din d(x, y) 0 si axioma (M
1
) rezulta evident d(x, y) > 0.
Observat ia 3.1.2. Deoarece d(x, y) 0, oricare ar punctele x, y X, unde (X, d) este un spat iu metric,
axiomei M
1
din Denit ia 3.1.1 i se spune nenegativitate.
Denit ia 3.1.2. Fie d o distant a pe mult imea nevida X.
(i) Numarul real nenegativ d(x, y) se numeste distant a dintre x si y.
5
6
(ii) Perechea (X, d) se numeste spat iu metric.
(iii) Elementele unui spat iu metric se numesc puncte.
Denit ia 3.1.3. Se numeste subspat iu metric al unui spat iu metric (X, d) perechea (X

, d

), unde X

este o
submult ime nevid a a lui X, iar d

este restrict ia lui d la mult imea X

.
Observat ia 3.1.3. Daca A X este o submult ime nevida a spat iului metric (X, d), atunci cuplul (A, d
/AA
)
este spat iu metric.

Intradevar, restrict ia funct iei d T(X) la mult imea AA


d
/AA
: AA IR, d
/AA
(x, y) = d(x, y), (x, y) AA,
satisface axiomele (M
1
) (M
3
) din Denit ia 3.1.1, deci d
/AA
este o metrica pe mult imea A. Atunci, dupa
Denit ia 3.1.2, perechea (A, d
/AA
) este spat iu metric.
Observat ia 3.1.4. Pe o mult ime nevida X pot denite mai multe distant e. Daca d
1
si d
2
sunt doua metrici
diferite pe X, atunci spat iile metrice (X, d
1
) si (X, d
2
) sunt distincte.
Propozit ia 3.1.1. Daca (X, d) este un spat iu metric si x
1
, x
2
, ..., x
n
, x, y, z sunt puncte arbitrare din X, atunci
au loc relat iile:
d(x
1
, x
n
) d(x
1
, x
2
) +d(x
2
, x
3
)+ ... +d(x
n1
, x
n
); (3.1)
[d(x
1
, x
2
) d(x
3
, x
4
)[ d(x
1
, x
3
) +d(x
2
, x
4
); (3.2)
[d(x, z) d(y, z)[ d(x, y). (3.3)
Demonstrat ie. Inegalitatea (3.1) este o generalizare a inegalitat ii triunghiului (M
3
).
Pentru n = 2, (3.1) este banala, iar pentru n = 3 este chiar inegalitatea triunghiulara (M
3
). Pentru n 2,
demonstrat ia se face prin induct ie matematica.
Sa aplicam acum inegalitatea (3.1) punctelor x
1
, x
2
, x
3
, x
4
din X. Avem
d(x
1
, x
2
) d(x
1
, x
3
) +d(x
3
, x
4
) +d(x
4
, x
2
),
de unde, t inand cont si de (M
3
), deducem d(x
1
, x
2
) d(x
3
, x
4
) d(x
1
, x
3
) +d(x
2
, x
4
).
Schimband aici rolurile perechilor de puncte (x
1
, x
2
) si (x
3
, x
4
) si t inand cont de (M
2
), gasim
d(x
3
, x
4
) d(x
1
, x
2
) d(x
1
, x
3
) +d(x
2
, x
4
).
Ultimele doua inegalitat i conduc la (3.2).
Inegalitatea (3.3) este consecint a imediata a inegalitat ii (3.2).

Intradevar, daca n (3.2) luam x = x


1
, y = x
3
si x
2
= x
4
= z si t inem cont de axioma (M
1
), obt inem (3.3). q.e.d.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 7
Observat ia 3.1.5. Daca X reprezenta mult imea punctelor unui plan si daca, date doua puncte x si y ale
acestui plan, prin d(x, y) nt elegem lungimea segmentului de dreapta care are cele doua puncte ca extremitat i,
atunci (M
3
) mpreuna cu (3.3) exprima un adev ar bine cunoscut din geometria Euclidiana si anume: lungimea
oricarei laturi a unui triunghi este cel put in egala cu valoarea absoluta a diferent ei celorlalte doua
laturi si cel mult egala cu suma acestora. De asemenea, si (3.2) poate interpretata geometric: ntrun
patrulater oarecare din plan, valoarea absoluta a diferent ei lungimilor a doua din laturi este cel
mult egala cu suma lungimilor celorlalte doua.
Din motivul expus n partea a doua din Observat ia 3.1.5, inegalitatea (3.2) se numeste inegalatatea patru-
laterului.
Denit ia 3.1.4. Fie (X, d) un spat iu metric si A o submult ime nevida a lui X. Se numeste diametrul mult imii
A elementul
diam A = IR, diam A = supd(x, y) : x A, y A.
Prin denit ie, mult imea vida are diametrul egal cu zero, deci diam = 0.
Propozit ia 3.1.2. Fie A si B submult imi ale spat iului metric (X, d). Daca A B, atunci diam A diam B.
Demonstrat ie. Armat ia de mai sus rezulta din Denit ia 3.1.4 si din faptul ca A B implica supA supB.
q.e.d.
Denit ia 3.1.5. Submult imea A din spat iul metric (X, d) se numeste marginita, respectiv nemarginita, daca
diamA < +, respectiv diamA = +.
Observat ia 3.1.6. Orice submult ime a unei mult imi marginite este m arginita.

Intradevar, armat ia rezulta din Denit ia 3.1.5 si Propozit ia 3.1.2.


Denit ia 3.1.6. Se numeste distant a dintre submult imile nevide A si B ale spat iului metric (X, d) numarul
nenegativ dist (B, A) [0, +], dist (B, A) = infd(x, y) : x B, y A. Daca una din mult imile A si B este
mult imea vid a, convenim sa spunem ca dist (B, A) = +.
Avem evident dist (B, A) = dist (A, B).
Daca B = x
0
, adica B are un singur element, atunci n loc de dist (B, A) scriem dist (x
0
, A), deci
dist (x
0
, A) = infd(x
0
, x) : x A.
Daca A este mult ime nevida, atunci 0 dist (x
0
, A) < +, iar daca A = convenim ca dist (x
0
, ) = +.
Numarul nenegativ dist (x
0
, A) poate numit n acelasi timp si distant a de la punctul x
0
la submult imea
de puncte A.
8
Propozit ia 3.1.3. Fie mult imile x
0
, x
1
, x
2
X, A X, B X si spat iul metric (X, d). Atunci, au loc
urmatoarele armat ii:
0 dist(x
0
, A) +;
A B =dist(x
0
, B) dist(x
0
, A);
dist(x
0
, x) = d(x
0
, x);
dist(x
0
, A B) = mindist(x
0
, A), dist(x
0
, B);
dist(x
0
, A) = 0 x
0
A;
A ,= =[dist(x
1
, A) dist(x
2
, A)[ d(x
1
, x
2
).
Demonstrat ie. Primele cinci armat ii sunt evidente daca avemn vedere Denit ia 3.1.6. Sa demonstram ultima
armat ie.

In acest sens, e x A, arbitrar. Din inegalitatea evidenta dist (x
1
, A) d(x
1
, x), () x A, si
axioma (M
3
), deducem
dist (x
1
, A) d(x
1
, x
2
) +d(x
2
, A).
Schimband rolurile lui x
1
si x
2
n aceasta ultima inegalitate si folosind (M
2
), obt inem
dist (x
2
, A) d(x
1
, x
2
) + dist (x
1
, A).
Ultimele doua inegalitat i demonstreaza si cea dea cincea armat ie a teoremei de mai sus. q.e.d.
Denit ia 3.1.7. Fie x
0
X, numarul > 0 si spat iul metric (X, d). Se numeste bila deschisa sau simplu
bila cu centrul n x
0
si raza mult imea B(x
0
, ) X denita prin
B(x
0
, ) = x X : d(x, x
0
) < .
Propozit ia 3.1.4. Orice bil a si orice submult ime nevida a unei bile sunt mult imi m arginite. Reciproc, orice
mult ime marginita A este o submult ime a unei bile avand centrul ntr-un punct arbitrar x
0
, iar raza orice
numar mai mare decat dist (x
0
, A) + diam A.
Demonstrat ie. Daca x
1
, x
2
B(x
0
, ), atunci
d(x
1
, x
2
) d(x
1
, x
0
) +d(x
2
, x
0
) < + = 2
care, mpreuna cu Denit ia 3.1.4, dovedeste ca diam B(x
0
, ) 2. Prin urmare, dupa Denit ia 3.1.5, mult i-
mea B(x
0
, ) este marginita.
Faptul c a orice submult ime a unei bile este mult ime marginita rezulta din Observat ia 3.1.6.
Fie acum x si y doua puncte arbitrare din mult imea marginita A X si x
0
X, arbitrar, dar xat. Deoarece
pentru orice x A avem d(x, x
0
) d(x, y) +d(y, x
0
) diam A+d(y, x
0
), rezulta ca
d(x, x
0
) diam A+ dist (x
0
, A) < ,
ceea ce arata ca A B(x
0
, ), unde este orice numar mai mare decat diam A+ dist (x
0
, A). q.e.d.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 9
Denit ia 3.1.8. Fie (X, d) spat iu metric, x
0
X si > 0. Prin bila nchisa de raz a si centru x
0
, nt elegem
mult imea notata B(x
0
, ) X denita de B(x
0
, ) = x X : d(x, x
0
) .
Propozit ia 3.1.5.

Intrun spat iu metric (X, d) au loc urmatoarele armat ii:
x B(x
0
, ) d(x, x
0
) < ;
x B(x
0
, ) d(x, x
0
) ;
B(x
0
, ) B(x
0
, );
0 <

< =B(x
0
,

) B(x
0
, ).
Demonstrat ie. Armat iile sunt evidente n baza denit iilor precedente. q.e.d.
Denit ia 3.1.9. Doua metrici d
1
si d
2
pe aceeasi mult ime X se numesc metrici echivalente, si scriem
d
1
d
2
, daca > 0 () > 0 astfel nc at
B
d1
(x
0
, ()) B
d2
(x
0
, ), x
0
X
si > 0 () > 0 astfel ncat
B
d2
(x
0
, ()) B
d1
(x
0
, ), x
0
X.
Observat ia 3.1.7. Din denit ia metricilor echivalente si proprietat ile operat iilor cu mult imi, rezulta ca relat ia
n mult imea metricilor echivalente pe mult imea nevida X este o relat ie binara reexiva, simetrica si tranzitiva,
deci este o relat ie de echivalent a n mult imea metricilor pe mult imea X.
Propozit ia 3.1.6. O condit ie sucienta ca doua metrici d
1
si d
2
pe aceeasi mult ime nevida X sa e echivalente
este ca sa existe constantele 0 < a b astfel nc at
ad
1
(x, y) d
2
(x, y) b d
1
(x, y), (x, y) X X. (3.4)
Demonstrat ie. Fie > 0. Daca () =

b
, din partea a doua a inegalitat ii (3.4) si x B
d1
(x
0
, ()) rezulta
d
2
(x
0
, x) < , adica x B
d2
(x
0
, ), de unde tragem concluzia ca B
d1
(x
0
, ()) B
d2
(x
0
, ).
Pentru a obt ine cea de a doua incluziune din Denit ia 3.1.9 este destul sa luam () = a.

Intradevar,
daca x B
d2
(x
0
, ()), atunci d
1
(x
0
, x)
1
a
d
2
(x
0
, x) <
1
a
() = , adica x B
d1
(x
0
, ). q.e.d.
10
Observat ia 3.1.8. Inegalitat ile (3.4) reprezinta doar condit ii suciente pentru ca doua metrici d
1
si d
2
pe
aceeasi mult ime nevida X sa e echivalente. Se pot da exemple de metrici echivalente pentru care dubla inegal-
itate din (3.4) sa nu aiba loc.

Intradevar, sa consideram X = IR si aplicat iile:


d
1
: IR IR IR, d
1
(x, y) = [x y[, x IR, y IR;
d
2
: IR IR IR, d
2
(x, y) =
[x y[
1 +[x y[
, x IR, y IR.
Este simplu de demonstrat ca aceste doua aplicat ii sunt metrici pe IR deoarece satisfac axiomele (M
1
)(M
3
)
din Denit ia 3.1.1.
Evident
d
2
(x, y) d
1
(x, y), x, y IR,
astfel ca pentru a avea incluziunea B
d1
(x
0
, ()) B
d2
(x
0
, ) putem lua () = .
Pe de alt a parte, se observa ca
d
2
(x, y) < 1, x, y IR,
ceea ce conduce la armat ia evidenta
B
d2
(x
0
, ) = IR, x
0
IR, 1.
Daca 0 < < 1, din x B
d2
(x
0
, ) rezulta
[x x
0
[
1 +[x x
0
[
< , din care deducem [x x
0
[ <

1
, deci
x B
d1
(x
0
,

1
).

In sfarsit, pentru a avea satisfacuta si cea de a doua incluziune din Denit ia 3.1.9 este destul sa luam (),
astfel ncat
()
1 ()
< , aceasta nsemnand ca () poate orice numar pozitiv subunitar cu proprietatea
() <

1 +
.
Prin urmare, am demonstrat ca cele doua metrici sunt echivalente.
Desi aceste metrici sunt echivalente, prima din dubla inegalitate (3.4) nu are loc caci, n caz contrar, avand
n vedere ca d
2
(x, y) < 1, x, y IR, au loc relat iile
d
1
(x, y)
1
a
d
2
(x, y) <
1
a
, x, y IR.
De aici, rezulta inegalitatea
d
1
(x, y) <
1
a
, (x, y) IR IR,
care este falsa.
Observat ia 3.1.9. Daca dubla inegalitate (3.4) are loc, atunci o forma echivalenta a acestora este
d
2
(x, y) d
1
(x, y) d
2
(x, y), (x, y) X X,
unde =
1
b
, =
1
a
, iar a si b sunt numerele pozitive din (3.4).
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 11
Denit ia 3.1.10. Se numeste vecinatate a punctului x
0
din spat iul metric (X, d) orice mult ime V X care
include o bila deschisa cu centrul n x
0
si raza r > 0.
Observat ia 3.1.10. Mult imea V X este vecinatate a punctului x
0
din spat iul metric (X, d) daca >
0 astfel nc at B(x
0
, ) V .
O vecinatate a lui x
0
se noteaza cu V (x
0
) sau V
x0
.
Mult imea vecinatat ilor punctului x
0
se numeste sistemul de vecinatat i a lui x
0
si se noteaza cu 1(x
0
).
Teorema 3.1.1. Daca (X, d) este un spat iu metric si x
0
X este un punct arbitrar, atunci au loc proprietat ile:
(V
1
) V 1(x
0
) si U X astfel ncat V U =U 1(x
0
);
(V
2
) V
1
, V
2
1(x
0
) =V
1
V
2
1(x
0
);
(V
3
) V 1(x
0
) =x
0
V ;
(V
4
) V 1(x
0
) W 1(x
0
), W V, astfel ncat y W =V 1(y).
Demonstrat ie. Sa aratam (V
1
).
Fie V 1(x
0
) si V U. Din Denit ia 3.1.10 si Observat ia 3.1.10 rezulta ca exista > 0 astfel ncat
B(x
0
, ) V. Cum avem si V U, deducem ca B(x
0
, ) U, ceea ce implica U 1(x
0
).
Demonstram (V
2
).
Fie V
1
, V
2
1(x
0
), arbitrare. Atunci, exista bilele deschise B(x
0
,
1
) V
1
si B(x
0
,
2
) V
2
.
Bila deschisa B(x
0
, ), unde = min
1
,
2
, este inclusa atat n V
1
cat si n V
2
. Prin urmare, B(x
0
, )
V
1
V
2
, ceea ce nseamna ca V
1
V
2
1(x
0
).
Din Denit ia 3.1.10 se vede imediat ca (V
3
) este ndeplinita.
Pentru a demonstra (V
4
), e V 1(x
0
). Atunci,
> 0 astfel ncatB(x
0
, ) V.
Este sucient sa consideram drept W chiar pe B(x
0
, ).
Daca y W, ntrucat d(y, x
0
) < , luand

astfel ncat 0 <

< d(x
0
, y), se observa ca B(y,

)
B(x
0
, ) V, care, dupa Observat ia 3.1.10, conduce la concluzia dorita. q.e.d.
Propozit ia 3.1.7. Oricare bila deschisa dintrun spat iu metric este vecin atate pentru orice punct al ei.
Demonstrat ie.

Intradevar, daca B(x
0
, ) este o astfel de bila deschisa si y B(x
0
, ), atunci bila deschisa
B(y,

), avand raza astfel ncat 0 <

< d(x
0
, y), are proprietatea: B(y,

) B(x
0
, ) care, dupa Denit ia
3.1.10 si Observat ia 3.1.10, arata ca B(x
0
, ) 1(y). q.e.d.
O not iune deosebit de importanta pentru analiza matematica este si aceea de sistem fundamental de
vecinatat i, sau baza local a, not iune care permite ca ntr-o serie de proprietat i n care intervin vecinatat ile unui
12
punct x
0
sa se considere elementele unei subfamilii a lui 1(x
0
), subfamilie care are mai put ine elemente, fara
ca proprietat ile considerate sasi schimbe esent ial cont inutul.
Denit ia 3.1.11. Fie x
0
(X, d) si 1(x
0
) sistemul vecinatat ilor punctului x
0
. Se spune ca o familie |(x
0
) de
part i ale lui X formeaza un sistem fundamental de vecinatat i, sau o baza locala pentru punctul x
0
, daca
satisface proprietat ile:
|(x
0
) 1(x
0
);
V 1(x
0
) U |(x
0
) astfel nc at U V.
Observat ia 3.1.11. Mult imea bilelor deschise cu centrul ntr-un punct x
0
formeaza un sistem fundamental de
vecinatat i al lui x
0
.

Intradevar, dupa Propozit ia 3.1.7, familia |(x


0
) =
_
B(x
0
, ) : IR

+
_
are prima proprietate din Denit ia
3.1.11. Pe de alta parte, din Denit ia 3.1.10, rezulta ca V 1(x
0
) B(x
0
, ) V si luand U = B(x
0
, )
deducem ca si cea de a doua proprietate din Denit ia 3.1.11 este satisfacuta.
Observat ia 3.1.12. Am demonstrat anterior ca perechea (IR, d), unde
d : IR IR IR, d(x, y) = [x y[, xy IR,
este spat iu metric.
Familia |(x
0
) = (x
0
, x
0
+) : IR

+
constituie un sistem fundamental de vecin atat i al lui x
0
IR.
Observat ia 3.1.13.

Intrun spat iu metric (X, d), familia de bile deschise

|(x
0
) =
_
B
_
x
0
,
1
n
_
: n IN

_
formeaza un sistem fundamental de vecinatat i pentru x
0
X. Mai mult, elementele lui

|(x
0
) pot puse n
corespondent a bijectiva cu mult imea numerelor naturale IN, adica mult imea

|(x
0
) este numarabila.

Intradevar, avem

|(x
0
) 1(x
0
) si
V 1(x
0
) > 0 astfel ncat B(x
0
, ) V.
Dar, dupa axioma lui Arhimede, > 0 n
0
IN

astfel ncat sa avem


1
n
0
< . Atunci, se vede imediat
ca B
_
x
0
,
1
n
0
_
B(x
0
, ) V, ceea ce arata ca V 1(x
0
) U = B
_
x
0
,
1
n
0
_


|(x
0
) asa fel ncat U V.
Deci

|(x
0
) constituie un sistem fundamental de vecinatat i pentru punctul x
0
.

In particular, daca X = IR si
d(x, y) = [x y[, x IR, y IR, atunci

|(x
0
) =
__
x
0

1
n
, x
0
+
1
n
_
: n IN

_
formeaza un sistem fundamental de vecin atat i pentru x
0
IR, arbitrar. Evident, elementele familiei

|(x
0
) pot
puse n corespondent a bijectiva cu mult imea IN

, deci

|(x
0
) este numarabila.
Denit ia 3.1.12. O mult ime nevida abstracta X se numeste spat iu topologic daca ecarui punct al ei i se
poate atasa o familie de mult imi cu proprietat ile (V
1
) (V
4
).
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 13
Denit ia 3.1.13. Spat iul topologic (X, ) satisface axioma I a numarabilitat ii, sau axioma (C
1
) daca
pentru orice x X se poate indica un sistem fundamental numarabil de vecinatat i ale lui x.
Teorema 3.1.2. Orice spat iu metric (X, d) satisface axioma I a numarabilitat ii.
Demonstrat ie. Rezulta simplu din armat iile demonstrate anterior. q.e.d.
Teorema 3.1.3. (Teorema de separare Hausdor a spat iilor metrice) Pentru orice dou a puncte distincte
x si y ale spat iului metric (X, d) exista vecin atat ile V
x
si V
y
astfel nc at V
x
V
y
= .
Demonstrat ie. Fie = d(x, y). Din (M
1
) rezulta > 0. Atunci, V
x
= B
_
x,

3
_
si V
y
= B
_
y,

3
_
sunt vecinatat i
ale lui x si respectiv y. Aceste vecinatat i sunt disjuncte caci, n caz contrar, daca V
x
V
y
,= , exista z V
x
V
y
,
adica exista z V
x
si z V
y
. Prin urmare, d(x, z) <

3
si d(y, z) <

3
.

In acest caz avem
= d(x, y) d(x, z) +d(y, z) <

3
+

3
=
2
3
,
ceea ce conduce la contradict ia 1 <
2
3
. q.e.d.

In continuare prezentam exemple de spat ii metrice frecvent utilizate pe parcurs.


Pana acum am denit spat iul metric (IR, d), unde d este metrica obisnuita pe IR.
Intent ion am sa prezentam structuri de spat iu metric ale mult imii IR
n
.
Ment ion am ca, de aici nainte, un element al mult imii IR
n
, de forma (x
1
, x
2
, ..., x
n
), se noteaza prin x. Prin
urmare,
x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
.
Exemplul 3.1.1. (Spat iul metric IR
n
). Funct ia d : IR
n
IR
n
IR, denita prin
d(x, y) =

_
n

k=1
(x
k
y
k
)
2
, (3.5)
unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) sunt elemente arbitrare din IR
n
, este metrica pe IR
n
, deci perechea
(IR
n
, d) este spat iu metric.
Solut ie. Sa aratam ca aplicat ia d denit a de (3.5) satisface axiomele (M
1
) (M
3
) din Denit ia 3.1.1.

In primul rand se vede ca d(x, y) 0, x IR


n
si y IR
n
. Apoi:
d(x, y) = 0 (x
k
= y
k
, k = 1, n) x = y.
Asadar, funct ia d din (3.5) satisface axioma (M
1
).
14

In privint a lui (M
2
), lucrurile stau foarte simplu pentru ca
d(x, y) =

_
n

k=1
(x
k
y
k
)
2
=

_
n

k=1
(y
k
x
k
)
2
= d(y, x), (x, y) IR
n
IR
n
.
Sa demonstram acum (M
3
). Trebuie sa aratam ca (x, y, z) IR
n
IR
n
IR
n
, unde z = (z
1
, z
2
, ..., z
n
),
avem
d(x, y) d(x, z) +d(z, y), (3.6)
adica

_
n

k=1
(x
k
y
k
)
2

_
n

k=1
(x
k
z
k
)
2
+

_
n

k=1
(z
k
y
k
)
2
. (3.7)
Daca notam a
k
= x
k
z
k
, b
k
= z
k
y
k
, k = 1, n, atunci x
k
y
k
= a
k
+b
k
si inegalitatea (3.7) este echivalenta
cu

_
n

k=1
(a
k
+b
k
)
2

_
n

k=1
a
2
k
+

_
n

k=1
b
2
k
, (3.8)
sau cu
n

k=1
(a
k
+b
k
)
2

k=1
a
2
k
+
n

k=1
b
2
k
+ 2

_
n

k=1
a
2
k

_
n

k=1
b
2
k
(3.9)
care, mai departe, este echivalenta cu
n

k=1
a
k
b
k

_
n

k=1
a
2
k

_
n

k=1
b
2
k
. (3.10)
Vom demonstra de fapt inegalitatea
[
n

k=1
a
k
b
k
[

_
n

k=1
a
2
k

_
n

k=1
b
2
k
. (3.11)
Mai ntai, sa remarcam ca daca a
k
= 0, k = 1, n, inegalitatea (3.11) este satisfacuta ca egalitate.
Pentru a demonstra (3.11) cand nu tot i a
i
, (i =1, n), sunt nuli, pornim de la funct ia : IR IR, denita
prin
(t) =
n

k=1
(a
k
t b
k
)
2
, t IR.
Se observa ca
(t) 0, t IR. (3.12)
Dar,
(t) = (
n

k=1
a
2
k
)t
2
2(
n

k=1
a
k
b
k
)t +
n

k=1
b
2
k
,
ceea ce arata ca este funct ie de gradul al doilea cu coecientul termenului de gradul doi, pozitiv. Atunci,
(3.12) este echivalenta cu 0, unde

4
= (
n

k=1
a
k
b
k
)
2

k=1
a
2
k

n

k=1
b
2
k
,
din care, dupa trecerea unui grup de termeni n membrul al doilea si extragerea radacinii patrate, rezulta (3.11).
Deoarece funct ia modul are proprietatea x [x[, x IR, din (3.11) rezulta (3.10).
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 15
Sa observam ca (3.11) este inegalitatea CauchyBuniakowski
1
Schwarz
2
asa cum a fost prezentata n manu-
alul de algebra elementara.
Rat ionamentul facut mai sus arata ca axioma (M
3
) este satisfacuta, deci aplicat ia d din (3.5) este metrica
pe IR
n
, adica (IR
n
, d) este spat iu metric. Aplicat ia d se numeste metrica Euclidian a pe IR
n
.

In cazul n = 1, metrica Euclidiana devine d(x, y) = [x y[, x IR, y IR, adica metrica obisnuita
pe IR, iar n cazul n = 2, avand n vedere corespondent a ntre punctele unui plan si perechile de numere reale
(x
1
, x
2
) = x, elemente ale lui IR
2
= IR IR, rezulta ca d(x, y) =
_
(x
1
y
1
)
2
+ (x
2
y
2
)
2
, y = (y
1
, y
2
), este
distant a Euclidiana dintre punctele M
1
(x
1
, x
2
) si M
2
(y
1
, y
2
).
Exercit iul 3.1.1. (Metrici echivalente pe IR
n
) Sa se arate ca aplicat iile:
d
1
: IR
n
IR
n
IR, d
1
(x, y) = max[x
k
y
k
[ : k = 1, n;
d
2
: IR
n
IR
n
IR, d
2
(x, y) =
n

k=1
[x
k
y
k
[,
n care x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
, y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) IR
n
, sunt metrici pe IR
n
. Aratat i apoi ca d, d
1
si d
2
sunt
metrici echivalente pe IR
n
, iar n cazul n = 2 sa se reprezinte grac, n acelasi reper cartezian din plan, mult i-
mile: B(0, ); B
1
(0, ); B
2
(0, ); B(0, ); B
1
(0, ); B
2
(0, ) si sa se puna n evident a concluziile din Propozit ia
3.1.6.
Solut ie. Se verica cu usurint a ca d
1
si d
2
satisfac axiomele (M
1
) (M
3
) si apoi se arata ca au loc inegalitat ile:
d
1
(x, y) d(x, y)

nd
1
(x, y); d(x, y) d
2
(x, y)

nd(x, y), () x, y IR
n
.
Reprezentarile grace ale mult imilor indicate se pot face lesne cu ajutorul cunostint elor elementare de
geometrie analitica si le propunem ca tem a.
Denit ia 3.1.14. Fie spat iul metric (X, d), mult imea nevida A si T(A, X), mult imea funct iilor denite pe A
cu valori n X. Funct ia f T(A, X) se numeste marginita daca mult imea valorilor sale, f(A) = Imf X,
este o mult ime marginita n spat iul metric (X, d).
Exemplul 3.1.2. (Spat iul metric al funct iilor marginite). Fie A o mult ime nevida oarecare, (X, d) un
spat iu metric arbitrar si T(A, X) mult imea funct iilor denite pe A cu valori n X. Introducem mult imea
/(A, X) = f T(A, X) : f funct ie marginita .
Aplicat ia
: /(A, X) /(A, X) IR,
(f, g) = supd(f(x), g(x)) : x A
(3.13)
este o metric a pe mult imea /(A, X), numita metrica convergent ei uniforme, sau metrica lui Cebasev
3
.
Solut ie. Mai ntai, din (3.13) se vede ca
(f, g) 0, f /(A, X), g /(A, X),
1
Buniakowski, Victor Iakovlevici (18041889), matematician rus.
2
Schwarz, Karl Herman Amandus (18431921), matematician german, cunoscut mai ales pentru contribut iile sale n analiza
complexa.
3
Cebasev, Pafnuti Lvovici (18211894), renumit matematician rus.
16
iar
(f, g) = 0 d(f(x), g(x)) = 0, x A
f(x) = g(x), x Af = g,
deci axioma (M
1
) este ndeplinita.
Din (3.13) rezulta
(f, g) = (g, f), f, g /(A, X),
ceea ce arata ca si (M
2
) este satisfacuta.
Fie elementele arbitrare f, g si h din /(A, X). Din faptul ca d este metrica pe X, iar f(x), g(x), h(x), x
A, sunt puncte ale lui X, rezulta
d(f(x), g(x)) d(f(x), h(x)) +d(h(x), g(x)), x A.
Dar, pentru orice x A, avem: d(f(x), h(x)) supd(f(x), h(x)) : x A = (f, h); d(h(x), g(x))
supd(h(x), g(x)) : x A = (h, g). Prin urmare,
d(f(x), g(x)) (f, h) +(h, g), x A,
din care rezulta
(f, g) (f, h) +(h, g),
ceea ce arata ca aplicat ia din (3.13) satisface (M
3
). Deoarece are proprietat ile (M
1
) (M
3
), rezulta ca este
o metrica pe /(A, X), deci cuplul (/(A, X), ) este spat iu metric.
Exemplul 3.1.3. (Spat iul metric al funct iilor reale marginite). Fie A o mult ime nevida oarecare si B(A)
mult imea tuturor funct iilor reale denite pe A, marginite, adica funct ii de forma f : A IR cu proprietatea ca
mult imea f(A) = Im f IR este marginita n spat iul metric (IR, d), d(y
1
, y
2
) = [y
1
y
2
[, y
1
IR, y
2
IR,
ceea ce arata ca f B(A) sup[f(x)[ : x A < +. Atunci, aplicat ia
: B(A) B(A) IR, (f, g) = sup[f(x) g(x)[ : x A (3.14)
este o distant a pe B(A).
Solut ie.

Intradevar, daca facem observat ia ca B(A) este un caz particular de mult ime /(A, X), atunci
faptul ca din (3.13) este metrica pe B(A) rezulta din Exemplul 3.1.2.

In particular, daca A = [a, b] IR si
C([a, b]) B([a, b]) este mult imea funct iilor reale continue denite pe compactul [a, b], metrica indusa pe C[a, b],
notata tot cu , este (f, g) = max[f(x) g(x)[ : x [a, b], f, g C([a, b]).
Exercit iul 3.1.2. Se dau: spat iile metrice (X
1
, d
1
), (X
2
, d
2
), ..., (X
n
, d
n
); X = X
1
...X
n
, produsul cartezian
al mult imilor X
1
, ..., X
n
; x = (x
1
, ..., x
n
) si y = (y
1
, ..., y
n
), elemente ale lui X. Sa se arate ca aplicat iile
d : X X IR, d(x, y) =

_
n

i=1
d
2
i
(x
i
, y
i
);
d

: X X IR, d

(x, y) = maxd
i
(x
i
, y
i
) : (i =1, n);
d

: X X IR, d

(x, y) =
n

i=1
d
i
(x
i
, y
i
);
d

: X X IR, d

(x, y) =
n

i=1
1
2
i

d
i
(x
i
, y
i
)
1 +d
i
(x
i
, y
i
)
,
sunt metrici pe mult imea X.
Ce devin aceste metrici cand X
1
= X
2
= ... = X
n
= IR si metricile d
1
, d
2
, ..., d
n
sunt identice cu metrica
obisnuita din IR?
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 17
Solut ie. Folosind inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz si proprietat ile funct iei max se demonstreaza ca
proprietat ile (M
1
) (M
3
) sunt satisfacute de catre oricare din funct iile d, d

, d

si d

In cazul particular ment ionat, se compara rezultatele obt inute dupa nlocuiri cu cele din Exemplul 3.1.1.
Metrica d

se va relua ntr-un alt exemplu.


3.2 Denit ia spat iului liniar (vectorial). Proprietat i. Exemple
Fie (IK, +, ) un corp comutativ (camp) ale carui elemente sunt notate cu litere mici ale alfabetului grec, eventual
prevazute cu indici inferiori si al carui element neutru la adunare este 0, iar 1 este elementul unitate. Elementele
lui IK se vor numi scalari, iar campul IK domeniu de operatori. Fie, de asemenea, V o mult ime nevida ale carei
elemente sunt notate cu litere ngrosate ale alfabetului latin si prevazute eventual cu indici inferiori.
Denit ia 3.2.1. Mult imea nevida V se numeste spat iu liniar peste campul de scalari IK, sau spat iu
vectorial peste campul de scalari IK, daca pe V sunt denite doua legi de compozit ie, una binara interna,
numita adunarea elementelor lui V, notata cu +, cu proprietatea ca perechea (V, +) este grup abelian si cealalta,
externa, numit a produsul elementelor lui V cu scalari din IK, notata cu , si care are proprietat ile:
1 u = u, u V, 1 IK; (3.15)
( u) = ( ) u = u, , IK, u V ; (3.16)
( +) u = u + u, , IK, u V ; (3.17)
(u +v) = u + v, IK, u, v V. (3.18)
Relat iile (3.15), (3.16), (3.17), (3.18), n aceasta ordine, au urmatoarele interpretari:
nmult irea vectorilor cu unitatea din campul de scalari;
asociativitatea scalarilor;
distributivitatea produsului elementelor mult imii V cu scalari din IK fat a de adunarea elementelor din IK;
distributivitatea produsului elementelor mult imii V cu scalari din IK fat a de adunarea elementelor lui V.
Desi operat iile din K si operat iile din V sunt notate cu aceleasi simboluri, nu se poate face confuzie ntre
acestea.
perechei (, u) IK V i se asociaza n mod unic, prin legea de compozit ie externa pe V cu domeniul de
operatori IK, elementul u V, dar acesta se poate scrie n una din formele: u; u ; u.
Elementele unui spat iu liniar V peste campul IK se numesc vectori, iar lui V i se mai spune spat iu vectorial
peste campul de scalari IK.
Elementul nul 0 al grupului abelian aditiv (V, +) se numeste vectorul nul, iar elementul simetric elementului
u V n raport cu adunarea din V , notat cu u, se numeste opusul vectorului u.
Daca avem IK = IR, atunci spat iul vectorial corespunzator V se numeste spat iu vectorial real; cand IK este
corpul comutativ al numerelor complexe, spat iul liniar corespunzator se numeste spat iu vectorial complex. Ori
de cate ori nu se precizeaza n mod explicit campul IK se subnt elege ca este IR.
Un spat iu liniar V peste campul de scalari IK se va numi, mai simplu, IKspat iu liniar V sau, si mai simplu,
spat iul liniar V/IK.
Observat ia 3.2.1.

Intrun IKspat iu liniar V , vectorul nul 0 este unic, iar opusul u al unui vector u V
este, de asemenea, unic.
18

Intradevar, aceasta armat ie rezulta din faptul ca ntrun grup aditiv elementul nul este unic, iar orice element
din grup are un unic element opus.
Observat ia 3.2.2. Un corp comutativ (IK, +, ) este spat iu vectorial peste el nsusi.

In particular, IR este spat iu
liniar real.

Intradevar, daca analizam denit ia unui corp comutativ constatam ca toate axiomele din dent ia unui spat iu
liniar peste un camp de scalari IK se regasesc printre proprietat ile corpului comutativ (IK, +, ), deci IK este
spat iu vectorial peste el nsusi.
Propozit ia 3.2.1.

In spat iul liniar V/IK au loc armat iile:
0 u = 0, u V ; (3.19)
0 = 0, IK; (3.20)
(1) u = u, u V ; (3.21)
u = 0 = 0 sau u = 0. (3.22)
Demonstrat ie. Din (3.15), (3.17) si axiomele care denesc campul IK, avem egalitat ile
u + 0u = 1u + 0u = (1 + 0)u = 1u = u,
rezultat care, daca l confruntam cu Observat ia 3.2.1, arata ca 0u este vectorul nul din V, deci (3.19) este
adevarata.

In mod analog se demonstreaza (3.20).


Din (3.15), (3.17), (3.19) si faptul ca mult imea IK este corp comutativ, deducem:
u + (1)u = 1u + (1)u =
_
1 + (1)
_
= 0u = 0,
de unde n baza Observat iei 3.2.1, rezulta (3.21).
Daca = 0, sau u = 0, rezulta ca u = 0. Sa presupunem, n sfarsit, ca u = 0 si sa aratam ca = 0, sau
u = 0. Daca ,= 0,
1
IK cu proprietatea
1
= 1 K.

Inmult ind la stanga n u = 0 cu
1
si folosind
(3.16) si (3.15), deducem u = 0. Daca ns a u ,= 0, din u = 0 rezulta = 0, caci n caz contrar, rat ionand ca
mai sus, deducem u = 0, ceea ce contrazice ipoteza facuta asupra lui u. q.e.d.
Teorema 3.2.1. Daca V este IK spat iu liniar, mult imea
V
n
= V V ... V
. .
de n ori
devine , de asemenea, un IK spat iu liniar.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 19
Demonstrat ie. Elementele oarecare u si v ale mult imii V
n
au formele
u = (u
1
, u
2
, ..., u
n
),
v = (v
1
, v
2
, ..., v
n
),
unde u
i
, v
i
, cu i 1, 2, ..., n sunt 2n vectori din V.
Denim adunarea n V prin
(u, v) V
n
V
n
u +v,
unde
u +v = (u
1
+v
1
, u
2
+u
2
, ..., u
n
+v
n
), u V
n
, v V
n
.
Din modul cum a fost denita adunarea n V
n
deducem ca aceasta este lege de compozit ie binara interna
pe V
n
, adica
+ : V
n
V
n
V
n
.
Se constata imediat ca (V
n
, +) este grup abelian deoarece adunarea n V
n
satisface axiomele care denesc
not iunea de grup abelian.
Elementul nul n V
n
este 0 = (0, 0, ..., 0), iar opusul elementului u = (u
1
, u
2
, ..., u
n
) V
n
este u =
(u
1
, u
2
, ..., u
n
) care se vede ca este, de asemenea, element al lui V
n
.
Denim operat ia de nmult ire a elementelor lui V
n
cu scalari din IK, prin
(, u) IK V
n
u, unde u = (u
1
, u
2
, ..., u
n
),
din care rezulta ca ca operat ia de nmult ire a elementelor lui V
n
cu scalari din IK este o lege de compozit ie
externa pe V
n
, cu domeniu de operatori IK.
Din modul cum sa denit aceasta lege si folosind faptul ca V este spat iu vectorial peste campul IK, deducem
cu usurint a ca (3.15) (3.18) sunt vericate, deci V
n
este spat iu liniar peste campul IK. q.e.d.
Observat ia 3.2.3. Mult imea IK
n
este IKspat iu vectorial.

In particular, IR
n
este spat iu vectorial real.

Intradevar, aceste armat ii rezulta din Observat ia 3.2.2 si Teorema 3.2.1.


Denit ia 3.2.2. Submult imea nevida S V se numeste subspat iu liniar al spat iului liniar V/IK daca cele
doua legi de compozit ie care denesc pe V ca spat iu liniar, induc pe S o structura algebrica de IK spat iu liniar.
Se poate demonstra fara dicultate ([9, p. 40]) rezultatul urmator.
Teorema 3.2.2. Fie V un IK spat iu liniar si S o submult ime nevida a lui V. Mult imea S este subspat iu liniar
al lui V daca si numai daca
u +v S, IK, u S, v S.
Exemplul 3.2.1. (Spat iul vectorial s al sirurilor de numere reale) Mult imea s a tuturor sirurilor de
numere reale este spat iu vectorial.
20
Solut ie. Denim adunarea n s n modul urmator: e a = (a
n
) si b = (b
n
) doua siruri numerice arbitrare; prin
suma celor doua siruri se nt elege sirul c = (c
n
) al carui termen general este c
n
= a
n
+b
n
, n 1. Prin urmare,
adunarea este lege de compozit ie binara interna pe s si, se constata usor ca , cuplul (s, +) este grup abelian.
Produsul dintre sirul a = (a
n
) si numarul real este sirul b = (b
n
) al carui termen general este b
n
=
a
n
, n 1. Din nou constatam cu usurint a ca operat ia de nmult ire a elementelor lui s cu scalari din IR
satisface (3.15) (3.18). Prin urmare, dupa Denit ia 3.2.1, s este IRspat iu liniar.
Daca notam cu m submult imea lui s formata din toate sirurile marginite si aplicam Teorema 3.2.2, constatam
ca aceasta este subspat iu liniar al lui s.
Fie acum c
0
submult imea lui m alcatuita din toate sirurile convergente la zero. Din nou, folosind rezultatele
din primul paragraf al capitolului al doilea si Teorema 3.2.2, constatam ca c
0
este subspat iu liniar al lui m, deci
si al lui s.
Exercit iul 3.2.1. Sa se arate ca submult imea l
2
a lui s data de:
l
2
= a = (a
n
)
n1
: a
n
IR si

n=1
a
2
n
< +
este subspat iu liniar al lui s.
Solut ie. Aplicam Teorema 3.2.2. Daca a, b l
2
si IR sunt elemente arbitrare, atunci a+b este sirul care
are termenul general a
n
+b
n
. Pentru a ar ata ca seria

n=1
(a
n
+b
n
)
2
este convergenta, aplicam criteriul general
de convergent a al lui Cauchy pentru serii numerice. Pentru aceasta, trebuie sa calculam
n+p

k=n+1
( a
k
+ b
k
)
2
.
Avem
n+p

k=n+1
( a
k
+b
k
)
2
=
2
n+p

k=n+1
a
2
k
+ 2
n+p

k=n+1
a
k
b
k
+
n+p

k=n+1
b
2
k
,
din care, folosind inegalitatea (3.11) , obt inem
n+p

k=n+1
( a
k
+b
k
)
2

2
n+p

k=n+1
a
2
k
+ 2[[

_
n+p

k=n+1
a
2
k

_
n+p

k=n+1
b
2
k
+
n+p

k=n+1
b
2
k
. (3.23)
Deoarece a = (a
n
) l
2
, b = (b
n
) l
2
, deducem ca pentru orice > 0 exista N
1
() IN

asa fel ncat


n+p

k=n+1
a
2
k
<

4
2
, n > N
1
() si p IN

. (3.24)
Pentru acelasi > 0 N
2
() IN

astfel ncat
n+p

k=n+1
b
2
k
<

4
, n > N
2
() si p IN

. (3.25)
Atunci, pentru N() = maxN
1
(), N
2
(), (3.24) si (3.25) au loc simultan, iar din (3.23) (3.25) deducem
n+p

k=n+1
(a
k
+b
k
)
2
<
2

4
2
+ 2

2

2
+

4
= , (3.26)
Relat ia (3.26), mpreuna cu criteriul general al lui Cauchy de convergent a a unei serii numerice, demonstreaza
ca seria numerica

n=1
(a
n
+b
n
)
2
< +, deci a +b l
2
, care, dupa Teorema 3.2.2, arata ca l
2
este subspat iu
liniar al spat iului liniar s.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 21
Exemplul 3.2.2. (Spat iul vectorial T(A, V )) Fie A o mult ime nevida arbitrara, V/IK un spat iu vectorial
si T(A, V ) mult imea funct iilor denite pe A cu valori n V. Atunci, T(A, V ) este IKspat iu vectorial.
Solut ie.

Intradevar, daca f T(A, V ), atunci denim suma lor, notata f + g, ca ind funct ia denita pe A
ale carei valori se determina dupa legea
(f +g)(x) = f (x) +g(x), x A.
Deoarece f (x) V si g(x) V rezulta f (x) + g(x) V , deci (f + g)(x) V, x A, ceea ce arata ca
f +g T(A, V ).

In baza faptului ca (V, +) este grup abelian rezulta ca
_
T(A, V ), +
_
este, de asemenea, grup
abelian. Elementul nul al acestui grup este funct ia nula 0 : A V denita prin 0(x) = 0 V, x A, iar
opusul elementului f T(A, V ) este elementul f : A V denit de (f )(x) = f (x), x A.
Denim produsul elementului f T(A, V ) cu scalarul IK, elementul notat prin f , dat de (f )(x) =
f (x), x A. Rezulta ca f T(A, V ), IK si f T(A, V ) si ca operat ia externa astfel introdusa
satisface (3.15) (3.18). Prin urmare, T(A, V ) este IKspat iu vectorial.

In particular, daca V = IR, mult imea
T(A, IR) = T(A) este spat iu liniar real.
Denit ia 3.2.3. Fie V un Kspat iu liniar si sistemul de vectori u
1
, u
2
, ..., u
p
, v V . Spunem ca vectorul
v este combinat ie liniara a vectorilor u
1
, u
2
, ..., u
p
daca exista p scalari
i
IK, i = 1, p, astfel nc at
v =
p

i=1

i
u
i
.
Denit ia 3.2.4. Fie spat iul vectorial V/IK. Sistemul de vectori S
p
= u
1
, u
2
, ..., u
p
V se numeste liniar
dependent, sau vectorii u
1
, u
2
, ..., u
p
se numesc liniar dependent i daca exista scalarii
j
IK, j = 1, p, nu
tot i nuli, asa fel ncat
p

i=1

j
u
j
= 0. (3.27)
Denit ia 3.2.5. Daca egalitatea (3.27) are loc atunci si numai atunci cand
j
= 0, j = 1, p, sistemul de
vectori S
p
= u
1
, u
2
, ..., u
p
se numeste liniar independent.

In aceasta situat ie, vectorii u
1
, u
2
, ..., u
p
se
numesc liniar independent i.
Denit ia 3.2.6. Un sistem innit de vectori din IKspat iul vectorial V se numeste liniar independent daca
orice subsistem nit al sau este liniar independent.
Denit ia 3.2.7. IKspat iul liniar V se numeste nit dimensional daca exista numarul natural n = dim V
cu proprietatea ca numarul maxim de vectori liniar independent i din V este n. Numarul natural n = dim V se
numeste dimensiunea IKspat iului vectorial nit dimensional V.
22
Daca V = 0, atunci dim V = 0. Daca S V este subspat iu liniar al IKspat iului vectorial V, atunci
dim S dim V.
Putem arma ca spat iul liniar V peste campul IK este nit dimensional si are dimensiunea egala cu n daca
exista n vectori liniar independent i si orice sistem format din n + 1 vectori ai lui V este liniar dependent.
Denit ia 3.2.8. Se numeste baza n spat iul liniar nenul ndimensional V/IK, orice sistem format din n
vectori din V, liniar independent i.
Teorema 3.2.3. Condit ia necesar a si sucienta ca sistemul nit de vectori B = u
1
, u
2
, ..., u
n
V sa e baz a
a spat iului liniar V/IK este ca orice vector x V sa se exprime n mod unic ca o combinat ie liniara de vectorii
sistemului B, de forma
x = x
1
u
1
+x
2
u
2
+... +x
n
u
n
, (3.28)
unde x
i
IK, i = 1, n.
Demonstrat ie. Necesitatea. Daca B = u
1
, u
2
, ..., u
n
este baza n spat iul liniar V/IK, atunci din Denit ia
3.2.7 si Denit ia 3.2.8 rezulta ca sistemul de vectori S
n+1
= x, u
1
, u
2
, ..., u
n
V, unde x este vector arbitrar
din V, este liniar dependent. Atunci, dupa (3.27), exista scalarii ,
1
,
2
, ...,
n
din IK, nu tot i nuli, astfel ncat
x +
n

i=1

i
u
i
= 0. (3.29)
Scalarul IK din (3.29) nu poate nul caci n caz contrar, ar rezulta ca B este sistem de vectori liniar
dependent. Notand x
i
=
1

i
, i = 1, n, din (3.29) obt inem (3.28).
Sa aratam ca scrierea (3.28) este unica. Presupunem contrariul si anume ca vectorul x se poate scrie si n
forma
x = y
1
u
1
+y
2
u
2
+... +y
n
u
n
. (3.30)
Atunci, din (3.28), (3.30) si Propozit ia 3.2.1, deducem
n

i=1
(x
i
y
i
)u
i
= 0. (3.31)
Deoarece B este baza, din (3.31), Denit ia 3.2.8 si Denit ia 3.2.5 rezulta y
i
x
i
= 0, i = 1, n, adica y
i
= x
i
, i =
1, n, ceea ce arata ca scrierea (3.28) este unica.
Sucient a. Daca orice vector x V/IK se exprima n mod unic n forma (3.28), vectorul nul 0 are aceeasi
proprietate, deci egalitatea
0 =
1
u
1
+
2
u
2
+... +
n
u
n
(3.32)
coroborata cu egalitatea
0 = 0u
1
+ 0u
2
+... + 0u
n
,
evidenta n baza lui (3.19), conduce la concluzia
1
=
2
= ... =
n
= 0.
Cu alte cuvinte, (3.32) are loc daca si numai daca tot i scalarii
i
, i = 1, n sunt nuli ceea ce, dupa Denit ia
3.2.5, atrage ca B este sistem de vectori liniar independent.
Cum, n baza lui (3.28), nu pot exista n + 1 vectori ai lui V, liniar independent i, rezulta ca B este baza n
V/IK. q.e.d.
Denit ia 3.2.9. Daca B = u
1
, u
2
, ..., u
n
este o baza n spat iul liniar V/IK de dimensiune n IN

si x V,
atunci scalarii unic determinat i x
1
, x
2
, ..., x
n
astfel ncat sa aiba loc (3.29) se numesc coordonatele vectorului
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 23
x n baza B si scriem acest fapt n forma (3.28), sau n forma
x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
)
B
.
Propozit ia 3.2.2. Daca x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
)
B
si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
)
B
sunt doi vectori arbitrari din spat iul
vectorial ndimensional V/IK, iar IK este un scalar arbitrar, atunci
_
x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, ..., x
n
+y
n
)
B
,
x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
)
B
.
(3.33)
Demonstrat ie. Egalitat ile (3.33) rezulta imediat n baza armat iilor de mai sus. q.e.d.
Observat ia 3.2.4. Daca n spat iul liniar V/IK, nit dimensional, este xata o baza, atunci operat iile din V
se dau prin operat ii corespunzatoare pe coordonate.
Denit ia 3.2.10. Spat iul vectorial V peste campul de scalari IK se numeste innit dimensional daca exista
un sistem innit de vectori, liniar independent.

In acest caz dim V = +.
Denit ia 3.2.11. Se numeste baza innita ntr-un spat iu liniar V/IK un sistem innit liniar independent de
vectori din V.
Observat ia 3.2.5. Spat iul liniar V/IK este innit dimensional daca are o baza innita. Spat iul liniar V/IK
are dimensiunea nita n IN

daca n el exista o baza formata din n vectori.


Observat ia 3.2.6. Se poate demonstra ca n orice spat iu vectorial nenul V/IK exista cel put in o baza si ca
data o baza n V se pot construi alte baze [9, p. 49], numarul acestora ind innit. De asemenea, oricare
doua baze ale aceluiasi spat iu vectorial, de dimensiune nita, cont in acelasi numar de vectori, num ar care este
dimensiunea spat iului respectiv.
Observat ia 3.2.7. Dimensiunea IKspat iului liniar V este cardinalul bazelor sale.
Observat ia 3.2.8. Daca B si B

sunt doua baze ale IKspat iului vectorial V, atunci ele sunt cardinal echivalente
n sensul c a exista o aplicat ie bijectiva f T(B, B

).
24
Observat ia 3.2.9.

Intrun spat iu vectorial ndimensional V/IK n care o baza este B = u
1
, u
2
, ..., u
n
,
exprimarea (3.28) a unui vector x V n baza B se poate scrie, cel put in formal, n modul:
x = uX, (3.34)
unde u = (u
1
, u
2
, ..., u
n
) V
n
, X este matricea coloana si cu n linii avand ca elemente coordonatele vectorului
x n baza B, iar prin produsul dintre vectorul u V
n
si matricea unicolonara X nt elegem desigur vectorul
x V dat de membrul doi al lui (3.28), adica
x = uX =
n

i=1
u
i
x
i
=
n

i=1
x
i
u
i
.
Exemplul 3.2.3. (Spat iul liniar al matricelor de acelasi tip) Mult imea /
m,n
(IK), a matricelor de acelasi
tip mn, cu elemente din campul IK, este IKspat iu liniar de dimensiune m n.
Solut ie. O matrice de tipul mn cu elemente din IK este o aplicat ie f : M N IK, unde M = 1, 2, ..., m
si N = 1, 2, ..., n, m IN

, n IN

. Se vede ca mult imea /


m,n
(IK) a tuturor matricelor de acelasi tip mn
cu elemente din IK este de fapt mult imea T
_
M N, IK
_
care este spat iu liniar peste campul IK daca avem n
vedere rezultatele din Exemplul 3.2.2 si Observat ia 3.2.2.
Deoarece mult imea valorilor lui f /
m,n
(IK) se poate organiza sub forma unui tabel dreptunghiular
alcatuit din m linii si n coloane, astfel ncat la intersect ia liniei i cu coloana j sa se gaseasca valoarea funct iei
f n perechea (i, j) M N, o matrice se poate nota prin A =| a
ij
|
mn
, i = 1, m, j = 1, n. Indicele i este
evident indice de linie al matricei, j este indice de coloana, iar a
ij
se numeste elementul de pe linia i si
coloana j al matricei A.
Sa aratam acum ca dim/
m,n
(IK) = m n. Pentru aceasta introducem sistemul B de matrice
B = E
11
, E
12
, ..., E
mn
/
m,n
(IK), (3.35)
unde matricea E
ij
/
m,n
(IK) are toate elementele egale cu zero cu except ia celui de pe linia i si coloana j
care este egal cu 1 IK. Evident, B are m n elemente.
Sistemul de matrice B din (3.35) este liniar independent deoarece combinat ia liniara
m

i=1
n

j=1

ij
E
ij
= O /
m,n
(IK)
are loc daca si numai daca
ij
= 0 IK, i = 1, m j = 1, n.
Pe de alt a parte, orice matrice A =| a
ij
|
mn
/
m,n
(IK) se scrie n mod unic n forma
A =
m

i=1
n

j=1
a
ij
E
ij
.
Acum, din Teorema 3.2.3 rezulta ca B din (3.35) este baza n /
m,n
(IK), iar din Observat ia 3.2.5 deducem ca
dim/
m,n
(IK) = m n. Baza B din (3.35) se numeste baza canonica, sau baza standard din /
m,n
(IK).
Exercit iul 3.2.2. (Spat iul liniar IK
n
) Sa se arate ca mult imea IK
n
este IKspat iu liniar de dimensiune n.
Solut ie. Din Denit ia 3.2.3 avem ca mult imea IK
n
este ntradevar spat iu liniar peste campul IK.
Sa aratam ca are dimensiunea egala cu n.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 25
Pentru aceasta, e sistemul de vectori
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
IK
n
,
unde
e
1
= (1, 0, ..., 0), e
2
= (0, 1, 0, ..., 0), ..., e
n
= (0, 0, ..., 0, 1) (3.36)
Se constata simplu ca sistemul de vectori din (3.36) este liniar independent si daca x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IK
n
,
atunci
x = (x
1
, 0, ..., 0) + (0, x
2
, 0, ..., 0) +... + (0, ..., 0, x
n
) =
= x
1
(1, 0, ..., 0) +x
2
(0, 1, 0, ..., 0) +... +x
n
(0, ..., 0, 1).
Prin urmare, avem
x =
n

i=1
x
i
e
i
= eX, (3.37)
unde e = (e
1
, e
2
, ..., e
n
) (IK
n
)
n
si X /
n,1
(IK), elementele singurei sale coloane ind x
1
, x
2
, ..., x
n
.
Rezultatele stabilite permit sa armam ca mult imea de vectori B = e
1
, e
2
, ..., e
n
, unde e
i
, i = 1, n sunt
dat i n (3.36), este o baza n IK
n
si deci dimIK
n
= n.
Baza B IK
n
ale carei elemente sunt (3.36) se numeste baza canonica, sau baza standard din IK
n
. Daca
un vector x IK
n
se scrie n forma x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), conform lui (3.37) subnt elegem ca x
1
, x
2
, ..., x
n
sunt
coordonatele lui x n baza canonica din IK
n
.

In particular, considerand IK = IR, deducem ca mult imea IR


n
este spat iu vectorial real.
Exercit iul 3.2.3. Sa se arate ca spat iul liniar s al sirurilor de numere reale este innit dimensional.
Solut ie. Consideram mult imea innita de siruri
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
, ..., (3.38)
unde sirul e
i
, i IN

, are tot i termenii egali cu 0 IR cu except ia termenului de rangul i care este 1 IR.
Utilizand Denit ia 3.2.6 si Denit ia 3.2.5, constatam ca mult imea de vectori B din (3.38) este un sistem innit
de vectori din s, liniar independent, si, n plus, verica denit ia bazei n s. Prin urmare, dupa Observat ia 3.2.5,
rezulta ca s este spat iu liniar real innit dimensional.
Exercit iul 3.2.4. Care din urmatoarele mult imi de vectori sunt baze n IR
3
?
(a) | = u
1
= (1, 1, 1), u
2
= (1, 1, 0), u
3
= (1, 0, 0);
(b) T = f
1
= (1, 0, 1), f
2
= (0, 1, 0), f
3
= (1, 1, 1);
(c) ( = g
1
= (1, 1, 1), g
2
= (1, 1, 0), g
3
= (1, 1, 1);
(d) H = h
1
= (1, 1, 0), h
2
= (1, 0, 1), h
3
= (1, 0, 1).
Solut ie. Vectorii sunt exprimat i n baza canonica din IR
3
,
B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1).
Notam e = (e
1
, e
2
, e
3
) IR
3
IR
3
IR
3
= (IR
3
)
3
si u = (u
1
, u
2
, u
3
) (IR
3
)
3
. Atunci,
u = e C, (3.39)
26
unde
C =
_
_
1 1 1
1 1 0
1 0 0
_
_
.
Coloanele matricei C sunt coordonatele vectorilor u
1
, u
2
, u
3
n baza canonica B IR
3
. Cu ajutorul acestei
matrice, practic, se face trecerea de la sistemul vectorilor bazei la sistemul | de vectori. Din acest motiv matricei
C i se spune matricea de trecere de la baza B la sistemul | de vectori.
Pentru ca | sa e baza n IR
3
, trebuie ca vectorii care alcatuiesc sistemul sa e liniar independent i, deci
combinat ia liniara

1
u
1
+
2
u
2
+
3
u
3
= 0 (3.40)
sa aiba loc numai cand
1
=
2
=
3
= 0. Folosind Observat ia 3.2.9, constatam ca egalitatea (3.40) se scrie n
forma
u = 0, (3.41)
unde membrul drept este vectorul nul din IR
3
, iar din membrul ntai este matrice coloana, cu trei linii de
elemente
1
,
2
si
3
, respectiv.

Inlocuind pe u din (3.39) n (3.41), obt inem


e(C) = 0. (3.42)
T inand cont acum ca B este baza n IR
3
, din (3.42) deducem
C = O, (3.43)
unde, n membrul doi, O este matricea unicolonara cu trei linii, cu elementele egale cu zero.

Insa (3.43) este un sistem liniar si omogen de trei ecuat ii cu trei necunoscute
1
,
2
,
3
; acesta are numai
solut ia banal a daca si numai daca
det C ,= 0. (3.44)
Calculand determinantul matricei C, g asim det C = 1, ceea ce arata ca (3.43) are numai solut ia banala.
Aceeasi armat ie este adevarata si pentru (3.40) si prin urmare | este baza n IR
3
.

In mod asemanator se studiaza celelalte puncte.


De exemplu, la sistemul de vectori de la punctul (b) matricea de trecere are determinantul nul ceea ce atrage
faptul ca sistemul (3.43) are solut ii nebanale si prin urmare combinat ia (3.40) are loc si cand nu tot i scalarii

1
,
2
,
3
sunt nuli. Aceasta nseamna ca vectorii f
1
, f
2
, f
3
sunt liniar dependent i, deci T nu este baza n IR
3
.
Analiza acestui exercit iu sugereaza o teorema importanta a algebrei liniare (vezi [7],[9, p. 96]) pe care o dam
fara demonstrat ie.
Teorema 3.2.4. Fie B = u
1
, u
2
, ..., u
n
o baza n spat iul ndimensional V/IK si C /
n,n
(IK), matricea de
trecere de la baza B la sistemul de vectori
| = u

1
, u

2
, ..., u

n
.
Necesar si sucient ca | sa e baz a n V este ca matricea de trecere C sa e nesingulara, sau echivalent,
determinantul matricei de trecere sa e diferit de zero.
3.3 Siruri de puncte n spat ii metrice. Sir de funct ii

In acest paragraf vom extinde not iunea de sir la alte mult imi de elemente.
Pentru a putea transpune unele rezultate de la sirurile numerice, studiate n Cap.2, este nevoie ca aceste
mult imi sa e nzestrate cu o asemenea structura ncat sa permita introducerea not iunii de vecinatate. Acesta
este cazul spat iilor metrice. Vom constata ca majoritatea proprietat ilor expuse n Cap. 2 se extind n mod
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 27
natural la spat ii metrice, dar vom vedea, pe de alta parte, ca exista si unele proprietat i care nu se mai conserva
n cadrul spat iilor metrice. Astfel, vom observa ca nu orice sir fundamental de puncte dintrun spat iu metric
este convergent, ceea ce impune considerarea unui noi not iuni, aceea de spat iu metric complet, un spat iu de
puncte n care not iunile de sir convergent si de sir fundamental coincid. Aceasta categorie de spat ii metrice este
de o deosebita important a n analiza matematica, fapt de care ne vom putea convinge n continuare.
Denit ia 3.3.1. Fie (X, d) un spat iu metric oarecare. Se numeste sir de puncte n X aplicat ia (funct ia)
f : IN
k
X, unde IN
k
= n IN : n k, k IN.
Punand f(n) = x
n
, unde x
n
X, sirul se noteaza prin (x
n
)
nk
. Uzual se ia k = 1, uneori k = 0.

In cazul
k = 1, se scrie prescurtat (x
n
).
Denit ia 3.3.2. Fie sirul de puncte (x
n
).
Punctele x
1
, x
2
, ..., x
n
, ... se numesc termenii sirului (x
n
).
Mult imea x
n
: n IN

X se numeste mult imea valorilor sirului.


Punctul x
n
X se numeste termenul general, sau termenul de rang n al sirului (x
n
).
Evident, nu excludem cazul n care X este n acelasi timp si spat iu vectorial, caz n care sirului de puncte i
se spune sir de vectori. Un astfel de sir se noteaza prin (x
n
), unde x
n
X si n IN.
Denit ia 3.3.3. Spunem ca sirul de puncte (x
n
) din spat iul metric (X, d) are limita x X daca n afara
oricarei vecinatat i V 1(x) raman un numar nit de termeni ai sirului sau, altfel spus, daca mult imea valorilor
lui n IN

pentru care a
n
/ V este nita.
Daca x este limita sirului de puncte (x
n
) din spat iul metric (X, d), atunci scriem lim
n
x
n
= x sau x
n
x
si spunem c a (x
n
) este convergent n X la x, sau ca sirul de puncte (x
n
) converge n X la (catre) punctul x.
Denit ia 3.3.4. Sirurile de puncte din spat iul metric (X, d) care nu sunt convergente se numesc divergente,
sau fara limita.
Avand n vedere ca not iunea de vecinatate a punctului x X implica numarul real nenegativ d(x, y), unde
y X, putem da urmatoarea teorema de caracterizare a convergent ei unui sir de puncte dintrun spat iu metric.
Teorema 3.3.1. Sirul de puncte (x
n
), x
n
(X, d), este convergent la x X daca si numai daca sirul de
numere reale nenegative
_
d(x
n
, x)
_
n1
este convergent la zero n IR, sau, echivalent:
x
n
x > 0 N() IN astfel ncat n > N(), d(x
n
, x) < .
Demonstrat ie. Armat iile teoremei se dovedesc simplu folosind atat Denit ia 3.3.3 cat si rezultatele stabilite n
primele paragrafe din capitolele anterioare. q.e.d.
28
Sa remarcam ca Teorema 3.3.1 poate constitui baza armat iei facuta la nceputul paragrafului privitoare la
extensiuni la siruri de puncte n spat ii metrice a rezultatelor stabilite pentru siruri numerice.
Denit ia 3.3.5. Fie sirul de puncte (x
n
), x
n
X si (k
n
) un sir strict crescator de numere naturale. Sirul de
puncte (y
n
) cu proprietatea ca n IN

k
n
astfel nc at y
n
= x
kn
, se numeste subsir al sirului de puncte
(x
n
) din spat iul metric (X, d).
Cele mai multe dintre denit iile si proprietat ile sirurilor de numere reale se regasesc si la siruri de puncte
dintrun spat iu metric. Astfel, avem:
Teorema 3.3.2.

In orice spat iu metric (X, d)
(a) orice sir de puncte are cel mult o limita;
(b) daca x
n
= x, n N
0
, N
0
IN

, atunci x
n
x;
(c) orice subsir de puncte al unui sir convergent la x X converge, de asemenea, la x;
(d) daca orice subsir al unui sir de puncte cont ine un subsir convergent la x X, atunci acel sir are limita x.
Demonstrat ie. Proprietat ile (b), (c), (d) rezulta direct din denit ia convergent ei n (X, d) si din proprietat ile
analoage ale sirurilor numerice aplicate sirului de numere nenegative (d(x
n
, x)). Pentru a demonstra (a) pre-
supunem ca x
n
x si x
n
y, simultan.

In acest fel,
0 d(x, y) d(x
n
, x) +d(x
n
, y) 0,
care arata ca d(x, y) = 0, deci x = y. q.e.d.
Teorema 3.3.3. Daca y
n
y n spat iul metric (X, d) si A este o submult ime a spat iului, atunci
dist(y
n
, A) dist(y, A).

In particular, daca A = x, atunci


d(y
n
, x) d(y, x).
Demonstrat ie. Prima parte a teoremei este consecint a a ultimei inegalitat i din Propozit ia 3.1.3. Partea a doua
rezulta din prima luand A = x. q.e.d.
Denit ia 3.3.6. Sirul de puncte (x
n
) din spat iul metric (X, d) se numeste sir fundamental, sau sir Cauchy
daca pentru orice > 0 exista numarul natural N() astfel ncat
d(x
m
, x
n
) < , m > N() si n > N() (3.45)
sau, echivalent,
d(x
n+p
, x
n
) < , n > N() si p IN

. (3.46)
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 29
Propozit ia 3.3.1. Orice sir de puncte convergent este sir fundamental.
Demonstrat ie.

Intradevar, daca x
n
x, atunci
0 d(x
m
, x
n
) d(x
m
, x) +d(x
n
, x) 0, m , n ,
care arata ca (3.45) este satisfacuta, deci sirul (x
n
) este fundamental. q.e.d.
Reciproca Propozit iei 3.3.1 nu este n general adevarata. Se pot da exemple de spat ii metrice n care exista
siruri de puncte divergente care sa satisfaca condit ia (3.45).
Denit ia 3.3.7. Numim sir de funct ii o aplicat ie f T(IN, T(A, B)) unde A si B sunt mult imi nevide
arbitrare.
Un sir de funct ii se noteaza prin (f
n
)
n1
, unde f
n
/(A, X), iar (X, d) este un spat iu metric.
3.4 Spat ii metrice complete. Exemple
Denit ia 3.4.1. Spat iul metric (X, d) se numeste spat iu metric complet daca orice sir de puncte funda-
mental din X este convergent la un punct din X..
Exemplul 3.4.1. Spat iul metric (IR, d(x, y) = [x y[) este spat iu metric complet.
Solut ie.

Intradevar, armat ia rezulta din faptul ca un sir numeric este convergent daca si numai daca este
fundamental.
Teorema 3.4.1. Spat iul metric (IR
p
, d), unde d este metrica Euclidiana, este spat iu metric complet.
Demonstrat ie. Este sucient sa aratam ca are loc reciproca din Propozit ia 3.3.1.
Fie n acest sens un sir de puncte arbitrar (x
n
) din IR
p
care sa e sir fundamental n spat iul metric (IR
p
, d),
aceasta nsemnand ca > 0 N() IN astfel ncat (3.46) sa aiba loc.
Sa remarcam mai ntai ca a da un sir de puncte n IR
p
, de fapt un sir de vectori n IR
p
, este echivalent cu a
da p siruri numerice (x
kn
)
n1
, k = 1, p, numite sirurile coordonate, deoarece termenul general al sirului este o
pupla ordonata de numere reale x
n
= (x
1n
, x
2n
, ..., x
pn
).
Sirul de puncte (x
n
) din (IR
p
, d) este fundamental daca si numai daca sirurile coordonate (x
kn
)
n1
, k = 1, p,
sunt siruri fundamentale n (IR, [ [). Aceste armat ii rezulta din inegalitat ile evidente
[x
i;n+q
x
in
[ d(x
n+q
, x
n
)
p

j=1
[x
j;n+q
x
jn
[,
(3.47)
oricare ar i = 1, p si oricare ar perechea (n, q) IN

IN

, la care trebuie sa adaugam Denit ia 3.3.6 si


rezultatele din primele doua paragrafe referitoare la siruri de numere reale.
30

Intradevar, daca sirul (x


n
) din (IR
p
, d) este fundamental, avem
d(x
n+q
, x
n
) < , n > N(), q IN

. (3.48)
Atunci, din (3.47) si (3.48), deducem
[x
i;n+q
x
in
[ < , i = 1, p, n > N(), q IN

,
care arata ca ecare din sirurile coordonate (x
in
), i = 1, p este sir numeric fundamental n spat iul metric
(IR, [ [).
Reciproc, daca (x
jn
)
n1
, j = 1, p, sunt siruri fundamentale n IR, atunci > 0 N() IN astfel ncat sa
avem
[x
j;n+q
x
jn
[ <

p
, n > N(), q IN

, j = 1, p.
(3.49)
Utilizand (3.49) n partea dreapta a lant ului de inegalitat i (3.47), deducem (3.48), adica (x
n
) este sir funda-
mental n spat iul metric (IR
p
, d).

Insa, n IR orice sir fundamental este convergent, deci x
j
IR j = 1, p astfel
ncat x
jn
x
j
, n , j = 1, p, aceasta nsemnand ca > 0 N() IN asa fel ncat
[x
jn
x
j
[ <

p
, n > N(), j = 1, p.
(3.50)
Pe de alta parte, din echivalent a metricilor d, d
1
si d
2
pe IR
p
, avem (vezi Exercit iul 3.1.1)
d(x
n
, x)
p

j=1
[x
jn
x
j
[, n IN

,
(3.51)
unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
p
) IR
p
. Din (3.50) si (3.51), deducem d(x
n
, x) < , n > N(), ceea ce, dupa Teorema
3.3.1, arata ca x
n
x IR
p
. q.e.d.
Teorema 3.4.2. Sirul de vectori (x
n
)
n1
, x
n
(IR
p
, d), x
n
= (x
1n
, x
2n
, ..., x
pn
) are limita x
0
=
(x
10
, x
20
, ..., x
p0
) IR
p
daca si numai dac a ecare din sirurile coordonate (x
1n
)
n1
, (x
2n
)
n1
, ..., (x
pn
)
n1
are limit a n spat iul metric (IR, [ [) dupa cum urmeaza x
1n
x
10
, x
2n
x
20
, ... , x
pn
x
p0
.
Demonstrat ie. Dupa adaugarea la inegalitatea (3.51), n care n locul vectorului x se pune vectorul x
0
din enunt ,
a inegalitat ilor evidente
[x
i n
x
i 0
[ d(x
n
, x
0
), n IN

si i = 1, p,
demonstrat ia teoremei este un simplu exercit iu. q.e.d.
Exercit iul 3.4.1. Sa se arate ca C([a, b]), spat iul metric al funct iilor reale continue pe compactul [a, b] IR
cunoscute din liceu, este complet.
Solut ie.

In Exemplul 3.1.3 am aratat ca
_
C([a, b], )
_
, unde este metrica convergent ei uniforme, este spat iu
metric.
Sa aratam ca este spat iu metric complet.

In acest sens, e (f
n
)
n1
un sir fundamental n
_
C([a, b], )
_
. Aceasta nseamna ca pentru orice > 0, exista
numarul natural N(), astfel ncat
(f
n+p
, f
n
) <

2
, n > N() si p IN.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 31
Avand n vedere ca (f, g) = max[f(x) g(x)[ : x [a, b], din (f
n+p
, f
n
) <

2
, gasim ca
[f
n+p
(x) f
n
(x)[ <

2
< , n > N(), p IN. (3.52)
Din (3.52) deducem ca x [a, b] sirul numeric (f
n
(x))
n1
este fundamental n spat iul metric (IR, [ [), deci
lim
n
f
n
(x), x [a, b], si aceasta limita este numar real. Sa denim acum funct ia
f : [a, b] IR, f(x) = lim
n
f
n
(x), x [a, b],
(3.53)
si sa aratam ca este continua si ca (f
n
, f) 0, n .
Sa consideram x
0
arbitrar din [a, b] si sa evaluam diferent a [f(x) f(x
0
)[, unde x [a, b]. Funct ia reala de
variabila reala f este continua n x
0
daca diferent a [f(x) f(x
0
)[ este foarte mica cand numarul [x x
0
[, x
[a, b], este foarte mic. Aceasta diferent a o putem majora prin
[f(x) f(x
0
)[ [f(x) f
n0
(x)[ +[f
n0
(x) f
n0
(x
0
)[ +[f
n0
(x
0
) f(x
0
)[, (3.54)
unde n
0
este un numar natural arbitrar mai mare decat N() de mai sus.

In baza celor armate referitor de
continuitatea funct iilor reale si folosind faptul ca sirurile de numere reale (f
n
(x)) si (f
n
(x
0
)) sunt convergente
la respectiv f(x) si f(x
0
), putem arma ca inegalitat ile:
_

_
[f(x) f
n0
(x)[ <

3
;
[f
n0
(x) f
n0
(x
0
)[ <

3
;
[f
n0
(x
0
) f(x
0
)[ <

3
(3.55)
sunt evidente daca x [a, b] este astfel ncat [x x
0
[ < ().
Existent a numarului pozitiv () este asigurata de continuitatea n x
0
a funct iei f
n0
C([a, b]).
Folosind acum (3.54) si (3.55), deducem ca pentru orice > 0 exista () > 0 cu proprietatea
x [a, b] cu [x x
0
[ < () =[f(x) f(x
0
)[ < ,
ceea ce arata ca funct ia f, denita de (3.53), apart ine lui C([a, b]).
Sa aratam, n sfarsit, ca sirul fundamental (f
n
)
n1
este convergent n spat iul metric
_
C([a, b]),
_
catre
funct ia f.
Pentru aceasta, trecem la limita pentru p n (3.52) si t inem cont de (3.53). Obt inem,
[f(x) f
n
(x)[

2
< , n > N() si x [a, b],
care antreneaza max[f
n
(x) f(x)[ < , n > N(), adica (f
n
, f) < , n > N().
Aceasta demonstreaza ca (f
n
, f) 0, deci
_
C([a, b]),
_
este spat iu metric complet.
3.5 Spat ii vectoriale normate. Spat ii Banach
Fie V un spat iu vectorial real.
Denit ia 3.5.1. Aplicat ia | | : V IR se numeste norma pe spat iul liniar real V daca satisface urmatoarele
proprietat i:
(N
1
) |x| = 0 x = 0;
(N
2
) |x| = [[|x|, IR si x V ;
(N
3
) |x +y| |x| +|y|, x, y V.
32
Uneori, pentru proprietat ile (N
1
), (N
2
), (N
3
), se foloseste termenul de axiome.
Observat ia 3.5.1. Daca | | : V IR este o norma pe spat iul vectorial V, atunci |x| 0, x V.

In
consecint a, daca x V 0, atunci |x| > 0.

Intradevar, luand n (N
3
) y = x = (1)x, unde x V si t inand cont de Denit ia 3.2.1, Propozit ia 3.2.1 si
de axiomele (N
1
) (N
3
), obt inem 2|x| 0. Mai mult, daca x V 0, atunci din |x| 0 si axioma (N
1
)
deducem |x| > 0.
Acest rezultat justica denumirea de axioma de nenegativitate a normei care se atribuie proprietat ii (N
1
).
Axioma (N
3
) este cunoscuta sub numele de inegalitatea triunghiulara.
Denit ia 3.5.2. Fie | | : V IR o norma pe V .
(i) Numarul nenegativ |x|, x V, se numeste norma sau lungimea vectorului x.
(ii) Cuplul (V, | |) se numeste spat iu normat.
Observat ia 3.5.2. Pe un spat iu vectorial real se pot deni mai multe norme. Daca | |
1
si | |
2
sunt doua
norme distincte pe V, atunci spat iile normate (V, | |
1
) si (V, | |
2
) sunt distincte, deci au proprietat i distincte.
Propozit ia 3.5.1.

In spat iul normat (V, | |) au loc inegalitat ile:
(a) |
n

k=1

k
u
k
|
n

k=1
[
k
[|u
k
|,
k
IR, u
k
V, k = 1, n;
(b)

|u| |v|

|u v|, u, v V.
Demonstrat ie. Pentru n = 1 inegalitatea (a) este evidenta, ind chiar egalitate n baza lui (N
2
).
Presupunem ca (a) este adevarata pentru k IN

, adica
|
k

i=1

i
u
i
|
k

i=1
[
i
[|u
i
|,
i
IR, u
i
V, i = 1, k, (3.56)
si sa demonstram ca are loc pentru k + 1 scalari reali si pentru k + 1 vectori din V.
Folosind (N
3
), (3.56) si (N
2
), deducem cu usurint a ca (a) are loc pentru k + 1.

In baza induct iei matematice dupa n, rezulta ca (a) are loc n IN

,
i
IR si u
i
V, i = 1, n.
Pentru a demonstra (b), pornim de la inegalitatea
|u| |u v| +|v|, u V si v V, (3.57)
care este adevarata n baza identitat ii u = u v +v si a proprietat ii (N
3
) a normei.
Schimband rolurile lui u cu v n (3.57), obt inem
|v| |u v| +|u|, (3.58)
unde am t inut cont si de axioma (N
2
). Atunci, din (3.57) si (3.58) se obt ine (b). q.e.d.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 33
Propozit ia 3.5.2. Daca (V, | |) este spat iu normat, atunci aplicat ia
d : V V IR, d(x, y) = |x y|, x, y V, (3.59)
este o metrica pe V care are proprietat ile:
d(x +z, y +z) = d(x, y), (x, y, z) V V V ; (3.60)
d(x, y) = [[d(x, y), IR, (x, y) V V. (3.61)
Demonstrat ie. Folosind Denit ia 3.5.1 se constata usor ca aplicat ia d din (3.59) satisface proprietat ile (M
1
) si
(M
2
).
Demonstram ca este satisfacuta si (M
3
).
Avem, d(x, y) = |x y| = |(x z) + (z y)| |x z| +|z y| = d(x, z) +d(z, y), din care rezulta ca
si (M
3
) este satisfacuta, deci d din (3.59) este o metrica pe V. q.e.d.
Metrica d pe un spat iu normat (V, | |) denita de (3.59) se numeste metrica indusa de norma | |.
Observat ia 3.5.3. Orice spat iu normat poate structurat ca spat iu metric.
Reciproca acestei armat ii nu este n general adevarata ntrucat pentru denirea not iunii de metrica nu se
cere structur a de spat iu liniar pe mult imea nevida X. Dar chiar si n cazul n care X este spat iu liniar se pot
deni metrici care sa nu e induse de norme. Exemplul 3.5.2 este concludent n acest sens.
Daca o metrica d pe un spat iu vectorial V provine nsa din norma | |, atunci norma pe V este la randui
determinata de d prin
|x| = d(x, 0), x V.
Denit ia 3.5.3. Fie doua norme | |
1
si | |
2
pe spat iul liniar V. Spunem ca | |
1
este echivalenta cu | |
2
daca exista 0 < a b astfel nc at
a|x|
1
|x|
2
b|x|
1
, x V. (3.62)
Observat ia 3.5.4. Daca | |
1
este echivalenta cu | |
2
, atunci si | |
2
este echivalenta cu | |
1
.

Intradevar, din (3.62), obt inem |x|


2
|x|
1
|x|
2
, x V, unde numerele reale si sunt astfel ncat
0 < =
1
b

1
a
= .
Observat ia 3.5.5. Daca | |
1
si | |
2
sunt doua norme echivalente pe V, atunci metricile induse de aceste
norme d
1
si d
2
sunt, de asemenea, echivalente.
34

Intradevar, din (3.62) si (3.59), deducem


ad
1
(x, y) d
2
(x, y) bd
1
(x, y), x, y V,
care, dupa Propozit ia 3.1.6, arata ca armat ia facuta este adevarata.
Observat ia 3.5.6. Daca (V, | |) este un spat iu normat, dupa Propozit ia 3.5.2 si Observat ia 3.5.2 este si spat iu
metric, deci bilele deschisa si nchisa de centru x
0
si raza > 0 sunt, respectiv,
B(x
0
, ) = x V : |x x
0
| < ,
B(x
0
, ) = x V : |x x
0
| .
Propozit ia 3.5.3. Submult imea A din spat iul normat (V, | |) este m arginita daca si numai daca exista M > 0
astfel ncat
|x| < M, x A, (3.63)
sau, echivalent, pentru orice x
0
V exista M
1
> 0 astfel nc at
|x x
0
| < M
1
, x A. (3.64)
Demonstrat ie. Fie A V, A mult ime marginita. Cum V este si spat iu metric, avand metrica indusa de norma,
folosind rezultatele din primul paragraf al acestui capitol, deducem ca exista B(y
0
, ) astfel ncat A B(y
0
, ).
Fie M > 0 cu proprietatea M > |y
0
| + si x A, arbitrar. Atunci, x B(y
0
, ), deci |x y
0
| < , din
care deducem |x| = |x y
0
+y
0
| |x y
0
| +|y
0
| < +|y
0
| < M.
Reciproc, daca (3.63) are loc, aceasta nseamna ca A B(0, M), deci diam A diam B(0, M) 2M si,
dupa Denit ia 3.1.5, rezulta ca A este marginita.

In mod asemanator se demonstreaza si (3.64). q.e.d.


Observat ia 3.5.7. Toate rezultatele de la siruri de puncte n spat ii metrice raman valabile si pentru siruri de
vectori dintrun spat iu normat (V, | |). Exista nsa particularit at i caracteristice spat iilor normate pe care le
punctam n continuare.
Teorema 3.5.1.

Intrun spat iu normat (V, | |) au loc urmatoarele implicat ii:
x
n
x
0
=|x
n
| |x
0
|, reciproc numai n cazul x
0
= 0; (3.65)
_
x
n
x
0
,
y
n
y
0
= x
n
+y
n
x
0
+y
0
, , IR; (3.66)
(
n
) sir marginit si x
n
0 =
n
x
n
0; (3.67)
(
n
) 0 si x
n
sir marginit =
n
x
n
0; (3.68)
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 35
(
n
)
n1
si x
n
astfel nc at
n

0
IR si x
n
x
0
=
n
x
n

0
x
0
. (3.69)
Demonstrat ie. Implicat ia din (3.65) rezult a din inegalitatea (b) a Propozit iei 3.5.1 scrisa pentru x
n
si x
0
, adica
din

|x
n
| |x
0
|

|x
n
x
0
|.
Daca x
n
x
0
, atunci oricare ar > 0 exista N() IN astfel ncat
d(x
n
, x
0
) = |x
n
x
0
| < , n > N().
Din ultimele doua inegalitat i deducem

|x
n
| |x
0
|

< , n > N(), care arata ca |x


n
| |x
0
|.
Faptul c a reciproca primei armat ii din (3.65) nu este adevarata n general se vede din exemplul urmator.
Se ia V = IR, | | = [ [ si sirul numeric cu termenul general x
n
= (1)
n
. Sirul numeric (x
n
) astfel ales nu
este convergent, desi [x
n
[ 1.
Implicat ia inversa este evidenta nsa daca x
0
= 0.
Pentru demonstrat ia implicat iei (3.66) se porneste de la inegalitatea evidenta
|x
n
+y
n
(x
0
+y
0
)| [[|x
n
x
0
| +|y
n
y
0
|.
Cum |x
n
x
0
| 0 si |y
n
y
0
| 0, din inegalitatea de mai sus rezulta
|x
n
+y
n
(x
0
+y
0
)| 0,
de unde, folosind reciproca lui (3.65), adevarata n cazul ment ionat, deducem
x
n
+y
n
x
0
+y
0
.

In vederea demonstrat iei proprietat ilor (3.67) si (3.68), remarcam ca avem e


|
n
x
n
| M|x
n
|, M > 0, n IN

, (3.70)
e
|
n
x
n
| M[
n
[, n IN

, (3.71)
dupa cum sirul numeric (
n
) este marginit sau sirul de vectori (x
n
) este marginit.
Daca la (3.70) adaugam si cealalta ipoteza, si anume x
n
0, atunci deducem |
n
x
n
| 0, care antreneaza
desigur
n
x
n
0.
La aceeasi concluzie ajungem daca pornim de la (3.71) la care adaugam desigur ipoteza
n
0.

In sfarsit, pentru a dovedi (3.69), sa observam ca


|
n
x
n

0
x
0
| = |(
n

0
)x
n
+
0
(x
n
x
0
)| [
n

0
[ |x
n
| +[
0
[ |x
n
x
0
|.
Daca n aceasta inegalitate t inem cont ca, [
n

0
[ 0 si |x
n
| M deoarece sirul (x
n
), ind convergent,
este marginit si |x
n
x
0
| 0, deducem |
n
x
n

0
x
0
| 0, din care rezulta desigur
n
x
n

0
x
0
. q.e.d.
Denit ia 3.5.4. Spat iul normat (V, | |) se numeste spat iu Banach
4
daca V este spat iu metric complet n
metrica indus a de norma.
4
Banach, Stefan (18921945), renumit matematician polonez, fondatorul analizei funct ionale moderne.
36
Exemplul 3.5.1. (Spat iul normat IR
n
) Spat iul vectorial IR
n
este spat iu Banach.
Solut ie. Din Denit ia 3.2.3 si Exercit iul 3.2.2 stim ca IR
n
este spat iu liniar real ndimensional.
Sa demonstram ca IR
n
este si normat. Pentru aceasta, e aplicat ia
| | : IR
n
IR, |x| =

_
n

i=1
x
2
i
, x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
. (3.72)
Din modul cum este denita, se vede ca aceasta aplicat ie satisface proprietat ile (N
1
) si (N
2
) din Denit ia 3.5.1.
Demonstram ca este vericata si proprietatea (N
3
) a acestei denit ii. Pentru aceasta, pornim de la (|x+y|)
2
,
unde y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
), deci |x +y| = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, ..., x
n
+y
n
). Dupa (3.72), avem
(|x +y|)
2
=
n

i=1
(x
i
+y
i
)
2
. (3.73)
Ridicand la patrat n membrul doi al lui (3.73) si t inand cont de inegalitatea (3.11), obt inem
|x +y|
2

i=1
x
2
i
+ 2

_
n

i=1
x
2
i

_
n

i=1
y
2
i
+
n

i=1
y
2
i
,
din care, cu ajutorul lui (3.72), deducem ca (N
3
) din Denit ia 3.5.1 este satisfacuta, prin urmare (IR
n
, | |)
este spat iu normat.
Pentru a demonstra ca (IR
n
, | |) este spat iu Banach, aratam ca este spat iu metric complet n metrica indusa
de norma (3.72). Dar aceasta metrica este tocmai metrica d din Exercit iul 3.1.1. Folosind acum Teorema 3.4.1,
deducem ca (IR
n
, | |) este spat iu Banach.
Observat ia 3.5.8. Norma (3.72) pe IR
n
poarta denumirea de norma Euclidiana, motivat ia acestei denumiri
urmand sa se dea mai tarziu.
Exercit iul 3.5.1. Sa se arate ca aplicat iile:
| |
1
: IR
n
IR, |x|
1
= max[x
k
[ : k = 1, n;
| |
2
: IR
n
IR, |x|
2
=
n

k=1
[x
k
[,
unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
, sunt norme echivalente pe IR
n
.
Indicat ie. Se arata ca aplicat iile de mai sus satisfac proprietat ile normei.
Observat ia 3.5.9. Metricile d
1
si d
2
pe IR
n
, introduse n Exemplul 3.1.1, sunt metrici induse de normele | |
1
si | |
2
denite n Exercit iul 3.5.1.

Intradevar, se vede ca
d
1
(x, y) = |x y|
1
si d
2
(x, y) = |x y|
2
,
oricare ar vectorii x, y IR
n
.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 37
Exemplul 3.5.2. Funct ia
d
3
: IR
n
IR
n
IR, d
3
(x, y) =
n

k=1
1
2
k

[x
i
y
i
[
1 +[x
i
y
i
[
, (3.74)
unde x, y IR
n
, este o metric a pe IR
n
care nu provine dintr-o norma.
Solut ie.

Intradevar, din (3.74) se vede imediat ca (M
1
) si (M
2
) din Denit ia 3.1.1 sunt satisfacute.
Pentru a demonstra (M
3
), pornim de la implicat ia
b 0, c 0 si 0 a b +c =
a
1 +a

b
1 +b
+
c
1 +c
, (3.75)
care se poate demonstra simplu.
Daca n (3.75) luam
a = [x
i
y
i
[, b = [x
i
z
i
[, c = [z
i
y
i
[, i = 1, n,
nmult im ambii membri cu
1
2
i
si apoi sumam dupa valorile lui i de la 1 pana la n, obt inem
d
3
(x, y) d
3
(x, z) +d
3
(x, y), (x, y, z) IR
n
IR
n
IR
n
,
ceea ce arata ca si proprietatea (M
3
) din Denit ia 3.1.1 este satisfacuta.
Prin urmare, aplicat ia d
3
din (3.74) este distant a pe IR
n
.
Daca d provine dintr-o norma, conform Observat iei 3.5.2, aplicat ia
| |
3
: IR
n
IR, |x|
3
= d
3
(x, 0) =
n

k=1
1
2
k

[x
k
[
1 +[x
k
[
, x IR
n
,
trebuie sa e o norma pe IR
n
.
Se vede nsa ca aceasta aplicat ie satisface (N
1
) si (N
3
) din Denit ia 3.5.1, dar nu satisface (N
2
), caci
|x|
3
=
n

k=1
1
2
k

[[ [x
k
[
1 +[[ [x
k
[
,= [[
n

k=1
1
2
k

[x
k
[
1 +[x
k
[
= [[ |x|
3
.
Prin urmare, aplicat ia d
3
din (3.74) nu provine dintr-o norma.
Exemplul 3.5.3. (Spat iul normat B(A, V )) Fie (V, | |) un spat iu normat, A o mult ime nevida arbitrara
si T(A, V ) spat iul vectorial (vezi Exemplul 3.2.2) al funct iilor vectoriale denite pe A cu valori n V. Mult imea
B(A, V ) = f T(A, V ) : sup|f (x)| : x A < +
este subspat iu liniar al spat iului vectorial T(A, V ) si aplicat ia
| |
sup
: B(A, V ) IR; |f |
sup
= sup|f (x)| : x A, f B(A, V ), (3.76)
este o norma pe B(A, V ), care se numeste norma lui Cebasev, sau norma convergent ei uniforme, deci
perechea (B(A, V ), | |
sup
) este spat iu normat.
Solut ie. Din denit ia lui B(A, V ) rezulta ca mult imea f (A) = Imf este marginita n spat iul normat (V, | |), cu
alte cuvinte B(A, V ) este submult imea funct iilor marginite din spat iul vectorial T(A, V ). Folosind proprietat ile
marginii superioare a unei mult imi de numere reale se constata ca daca f B(A, V ), g B(A, V ) si IR,
38
atunci f + g B(A, V ), ceea ce, n baza Teoremei 3.2.2, arata ca B(A, V ) este subspat iu liniar al spat iului
liniar T(A, V ).
Vericam axiomele normei (N
1
)(N
3
) din Denit ia 3.5.1 pentru aplicat ia denita n (3.76). Faptul ca (N
1
)
si (N
2
) sunt satisfacute de catre (3.76) este evident n baza denit iei si proprietat ilor marginii superioare a unei
submult imi din IR.
Pentru a arata ca (N
3
) este satisfacuta sa observam ca avem
|(f +g)(x)| |f |
sup
+|g|
sup
, x A si (f , g) B(A, V ) B(A, V ).
Aceasta inegalitate, ind satisfacuta pentru orice x A, are loc si pentru supremum, prin urmare:
|f +g|
sup
|f |
sup
+|g|
sup
,
ceea ce arata ca (N
3
) este satisfacuta.
Observat ia 3.5.10. Daca (V, | |) este spat iu Banach, atunci (B(A, V ), | |
sup
) este, de asemenea, spat iu
Banach.

In particular, B(A) si C([a, b]) sunt spat ii Banach.

Intradevar, armat iile facute pot demonstrate dupa un rat ionament analog celui din Exercit iul 3.4.1. A se
vedea nsa si exemplul urmator.
Exercit iul 3.5.2. Fie A o mult ime nevida arbitrara si B(A) totalitatea funct iilor reale denite pe A, marginite.
Sa se arate ca:
1
0
mult imea B(A) este subspat iu liniar al spat iului T(A);
2
0
aplicat ia
| | : B(A) IR, |f| = sup[f(x)[ : x A (3.77)
este o norma pe B(A);
3
0
perechea (B(A), | |) este spat iu Banach.
Solut ie. Fie f B(A). Atunci, f : A IR si f marginita, ceea ce nseamna ca sup[f(x)[ : x A < +.
1
0
Sa aratam ca B(A) este subspat iu liniar al spat iului liniar T(A).

In acest sens, e f, g B(A) si IR. Avem


[(f +g)(x)[ [[ sup[f(x)[ : x A + sup[g(x)[ : x A, x A,
de unde deducem
sup[(f +g)(x)[ [[ sup[f(x)[ : x A + sup[g(x)[ : x A.
Fiindca f si g sunt elemente ale lui B(A), rezulta ca exista M
1
si M
2
din IR

+
astfel ncat M
1
= sup[f(x)[ :
x A, M
2
= sup[g(x)[ : x A. Atunci, din inegalitatea de mai sus deducem sup[(f + g)(x)[ : x A <
[[M
1
+ M
2
, care spune ca (f + g) B(A). Din Teorema 3.2.2 reiese acum ca B(A) este subspat iu liniar al
spat iului liniar T(A).
2
0
Faptul ca funct ia (3.77) este norma pe B(A) se demonstreaza simplu aratand ca sunt satisface proprietat ile
(N
1
) (N
3
).
3
0
Sa aratam ca B(A) este spat iu metric complet n metrica indusa de norma (3.77), care este funct ia reala
denita pe B(A) B(A) prin
(f, g) = sup[f(x) g(x)[ : x A, f B(A), g B(A). (3.78)
Aceasta revine la a arata ca orice sir de funct ii fundamental n spat iul metric (B(A), ) este convergent.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 39
Din faptul ca sirul de funct ii reale de variabila reala x A, (f
n
)
n1
este fundamental, deducem ca oricare
ar > 0 exista N() IN astfel ncat
(f
m
, f
n
) <

2
, m > N(), n > N(). (3.79)
Din (3.78) si (3.79), obt inem
[f
n
(x) f
m
(x)[ (f
m
, f
n
) <

2
, x A, m, n > N(). (3.80)
Inegalitatea (3.80) arata ca sirul numeric (f
n
(x))
n1
, x A, este fundamental n spat iul metric (IR, [ [)
despre care stim ca este spat iu metric complet, deci exista lim
n
f
n
(x) IR, x A.

In acest fel, putem deni
funct ia
f : A IR, f(x) = lim
n
f
n
(x), x A,
(3.81)
pe care convenim sa o numim limita punctuala a sirului de funct ii (f
n
). Sa aratam acum ca f denita prin (3.81)
este element al lui B(A) si ca (f
n
, f) 0, adica sirul (f
n
) este convergent n metrica la f.
Daca n (3.80) facem m si t inem cont de (3.81), deducem
[f
n
(x) f(x)[

2
, f A, n > N(). (3.82)
Sa observam acum ca avem
[f(x)[ [f(x) f
N()+1
(x)[ +[f
N()+1
(x)[

2
+M, x A, (3.83)
unde M > 0 provine din faptul ca f
N()+1
B(A), adica
[f
N()+1
[ M, x A.
Inegalitatea (3.83) arata ca f B(A).
Trecand acum n (3.82) la supremum, deducem (f
n
, f) < , n > N(), ceea ce arata ca sirul (f
n
) este
convergent n spat iul metric (B(A), ).
Asadar, (B(A), ) este spat iu metric complet si cum metrica este indusa de o norma rezulta ca B(A) este
spat iu Banach.
Denit ia 3.5.5. Fie A o mult ime nevida oarecare.
Se numeste sir de funct ii reale, aplicat ia f T(IN, T(A)), unde T(A) este spat iul vectorial al funct iilor
reale denite pe mult imea A.
Daca A IR, atunci sirul (f
n
)
n1
, f
n
T(A), se numeste sir de funct ii reale de variabila reala,
iar daca f T
_
IN, (B(A), )
_
, convergent a unui sir de funct ii reale n (B(A), ) se numeste convergent a
uniforma.
Exemplul 3.5.4. Spat iul liniar /
m,n
(IR) este spat iu Banach.
Solut ie

In baza Exemplulului 3.2.3, mult imea /
m,n
(IR) este spat iu vectorial real, iar un element oarecare al
acestuia este o matrice A de forma A = |a
ij
|
mn
.
Sa consideram aplicat ia
tr : /
n,n
(IR) IR, tr(A) =
n

j=1
a
jj
, A /
n,n
(IR),
(3.84)
40
numita urma; numarul real tr(A) se numeste urma matricei A.
Sa remarcam ca aplicat ia tr are proprietat ile:
tr(A+B) = tr(A) +tr(B), A, B /
n,n
(IR); (3.85)
tr(A) = tr(A), IR, A /
n,n
(IR); (3.86)
tr(A

) = tr(A), A /
n,n
(IR), (3.87)
unde A

/
n,n
(A) se numeste transpusa matricei A, cu elementele a

ij
, i = 1, n, j = 1, n, date de a

ij
= a
ji
.
Proprietatea (3.85) se numeste aditivitate a aplicat iei tr, n timp ce (3.86) este denumita omogenitate. Altfel
spus, aplicat ia tr este aditiva si omogena.
Amintim ca daca A = (a
ij
)
mn
/
m,n
(IR) este o matrice reala oarecare, atunci transpusa sa este matricea
A

/
n,m
(A) cu elementele a

ij
, i = 1, n, j = 1, m, date de a

ij
= a
ji
.
Matricele A /
m,n
si A

/
n,m
sunt nlant uite, sau conformabile, adica se poate efectua produsul
matricelor A si A

, notat AA

, care este o matrice patratica de ordinul m, deci AA

/
m,m
(IR), avand
elementul de pe linia i si coloana j egal cu
n

k=1
a
ik
a
jk
.
Prin urmare, putem scrie
AA

=
_
m

k=1
a
ik
a
jk
_
mm
. (3.88)
De asemenea, se poate efectua produsul matricelor A

si A, ntrucat sunt nlant uite.


Sa introducem acum aplicat ia
| | : /
m,n
(IR) IR, |A| =
_
tr(AA

), A /
m,n
(IR). (3.89)
Daca efectuam calculul n membrul drept al egalitat ii din (3.89) si t inem cont de (3.84) si (3.88), constatam ca
numarul real |A| din (3.89) are expresia
|A| =

_
m

i=1
n

j=1
a
2
ij
, (3.90)
ceea ce arata ca |A| este radacina patrata din suma patratelor tuturor elementelor matricei A.
Evident |A| 0, A /
m,n
(IR) si |A| = 0 A = O, deci (N
1
) din Denit ia 3.5.1 este satisfacuta.
Apoi, folosindune de (3.84) si (3.89), gasim
|A| =
_
tr
_
(A)(A)

_
=
_
tr(
2
AA

) = [[
_
tr(AA

) = [[ |A|,
oricare ar IR si oricare ar A /
m,n
(IR), adica (N
2
) este satisfacuta.
Pentru a arata ca (N
3
) este vericata pornim de la |A+B|
2
si efectuam calculele folosind (3.90) si inegalitatea
[tr(AB

)[
_
tr(AA

)
_
tr(BB

), A, B /
m,n
(IR), (3.91)
care nu este altceva decat inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz ce se poate demonstra la fel ca (3.11)
pornind nsa de la funct ia
: IR IR, (t) =
m

i=1
n

j=1
(a
ij
t b
ij
)
2
, t IR.
Se ajunge la |A +B|
2
(|A| +|B|)
2
, de unde, dupa extragerea radicalului n ambii membri, constatam ca
(N
3
) este satisfacuta.
Prin urmare,
_
/
m,n
(IR), | |
_
este spat iu normat.
Ramane sa mai aratam ca orice sir de matrice fundamental n metrica indusa de norma (3.89), sau (3.90)
este convergent.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 41

In acest scop, folosim inegalitat ile evidente


[a
kl
[ |A|
m

i=1
n

j=1
[a
ij
[,
(3.92)
care au loc oricare ar matricea A = |a
ij
|
mn
/
m,n
(IR) si oricare ar perechea de numere naturale
(k, l) M N, unde M = 1, 2, ..., m, iar N = 1, 2, ..., n.
Consideram un sir arbitrar de matrice
(A
p
)
p1
, A
p
= |a
p;ij
|
mn
/
m,n
(IR), (3.93)
care sa e fundamental n metrica indusa de norma (3.72).
Aceasta nseamna ca oricare ar > 0 exista numarul natural N() astfel ncat
|A
q+p
A
q
| < , q > N(), p IN

. (3.94)
Din (3.92) (3.94) deducem ca oricare ar perechea (i, j) M N si oricare ar > 0 exista N() IN asa
ncat
[a
q+p;ij
a
q;ij
[ < , q > N(), p IN

. (3.95)
Relat iile (3.95) arata ca sirurile (a
p;ij
)
p1
, (i, j) M N sunt fundamentale n spat iul metric complet
(IR, [ [), deci sunt convergente, asa ca exista a
0;ij
IR astfel ncat
lim
p
a
p;ij
= a
0;ij
, (i, j) M N.
(3.96)
Din teorema de caracterizare a unui sir convergent si (3.96) deducem ca pentru orice pereche (i, j) MN
si oricare ar > 0 exista N
ij
() IN

astfel ncat
[a
p;ij
a
0;ij
[ <

m n
, p > N
ij
(). (3.97)
Fie A
0
matricea de tipul mn care are elementele a
0;ij
, (i, j) M N.
Din partea a doua a inegalitat ii (3.92), scrisa pentru matricea diferent a A
p
A
0
si (3.97), obt inem
|A
p
A
0
| < , p > N
0
(), (3.98)
unde N
0
() = maxN
ij
() : (i, j M N) IN

.
Rezultatul (3.98) arata ca sirul de matrice (A
p
)
p1
este convergent la matricea A
0
.
Deci, perechea (/
m,n
(IR), ) este spat iu Banach.
Exercit iul 3.5.3. Sa se arate ca aplicat iile:
A |A|

= max[a
ij
[ : i = 1, m; j = 1, n;
A |A|
1
= max
n

j=1
[a
ij
[ : i = 1, m;
A |A|
2
= max
m

i=1
[a
ij
[ : j = 1, n,
sunt norme echivalente pe /
m,n
(IR), iar perechile
_
/
m,n
(IR), | |

_
,
_
/
m,n
(IR), | |
1
_
,
_
/
m,n
(IR), | |
2
_
sunt spat ii Banach.
42
3.6 Serii n spat ii Banach. Serii de funct ii
Spat iile Banach constituie cadrul natural al teoriei seriilor pentru ca n astfel de spat ii se denesc atat sume
nite de vectori cat si limite de siruri. Prima posibilitate se datoreaza structurii de spat iu vectorial a unui
spat iu Banach n timp ce a doua situat ie se datoreaza structurii de spat iu metric.
Pana acum sau studiat serii de numere reale, adica serii n spat iul metric obisnuit (IR, [[). Sa demonstrat
ca (IR, [ [) este spat iu Banach si aceasta pentru ca metrica obisnuita d(, ) = [ [ provine din funct ia
modul [ [ care satisface proprietat ile (N
1
) (N
3
) ale normei si orice sir numeric fundamental este convergent.
Ne propunem acum sa extindem not iunea de serie numerica la cazul cand termenii seriei sunt vectori dintrun
spat iu normat (V, | |), uneori si complet, deci dintrun spat iu Banach.
Denit ia 3.6.1. Ansamblul (a
n
)
n1
, (s
n
)
n1
, unde (a
n
)
n1
este un sir arbitrar de vectori din spat iul normat
(V, | |), iar (s
n
)
n1
este un sir de vectori cu termenul de rang n dat de
s
n
= a
1
+a
2
+... +a
n
=
n

k=1
a
k
, (3.99)
se numeste serie de vectori.
Pentru o serie de vectori se poate utiliza una din notat iile:
a
1
+a
2
+... +a
n
+...;

n=1
a
n
. (3.100)
Elementele care denesc seria de vectori (3.100) au aceleasi denumiri si semnicat ii ca la seriile numerice, si
anume:
(a
n
) se numeste sirul termenilor seriei;
(s
n
) este sirul sumelor part iale;
a
n
se numeste termenul general, sau termenul de rang n al seriei date;
s
n
este suma part ial a de rang n a seriei (3.100).
,
Observat ia 3.6.1. Seria de vectori (3.100) determina n mod unic sirul (s
n
) al sumelor part iale. Reciproc, dat
sirul de vectori (a
n
), se poate determina o serie de vectori care sa aiba drept sir al sumelor part iale tocmai sirul
dat. Aceasta este seria
a
1
+ (a
2
a
1
) + (a
3
a
2
) +... + (a
n
a
n1
) +... = a
1
+

n=2
(a
n
a
n1
), (3.101)
numita seria telescopica a sirului (a
n
).
Denit ia 3.6.2. Seria de vectori (3.100) se numeste convergenta, are suma s si scriem

n=1
a
n
= s, daca
sirul de vectori (s
n
)
n1
este convergent la s V. Altfel spus,

n=1
a
n
= s lim
n
s
n
= lim
n
n

k=1
a
k
= s.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 43
Denit ia 3.6.3. Seria de vectori (3.100) se numeste divergenta daca nu este convergenta.
Observat ia 3.6.2. Sirul de vectori (a
n
) este convergent daca si numai daca seria telescopica (3.101) este
convergenta.
Observat ia rezulta din Denit ia 3.6.2 si Observat ia 3.6.1 aplicate seriei (3.101) pentru care avem s
n
= a
n
.
Teorema 3.6.1. (Criteriul general al lui Cauchy) Fie (V, ||) un spat iu Banach si seria de vectori (3.100),
unde a
n
V. Seria de vectori (3.100) este convergenta daca si numai daca oricare ar > 0 exista N() IN
astfel nc at
|a
n+1
+a
n+2
+... +a
n+p
| < , n > N(), p IN

. (3.102)
Demonstrat ie. Din Denit ia 3.6.2 avem c a seria de vectori (3.100) este convergenta sirul sumelor part iale
(s
n
) este convergent (s
n
) este sir Cauchy oricare ar > 0 exista N() IN astfel ncat
|s
n+p
s
n
| = |a
n+1
+a
n+2
+... +a
n+p
| < , n > N(), p IN

In concluzie, seria de vectori (3.100) este convergenta daca si numai daca (3.102) are loc. q.e.d.
Observat ia 3.6.3. Analizand demonstrat ia din Teorema 3.6.1 vedem ca pentru necesitatea condit iei enunt ate
este de ajuns ca spat iul liniar V sa e normat.
Corolarul 3.6.1. (Condit ie necesara de convergent a) Daca o serie de vectori dintrun spat iu normat V
este convergent a, atunci sirul termenilor seriei este convergent la vectorul nul 0.
Demonstrat ie. Daca (3.100) este convergenta, atunci luand p = 1 n (3.102) avem ca > 0 N() IN astfel
ncat |a
n+1
| < , n > N(), care exprima faptul ca sirul normelor (|a
n
|)
n1
este convergent la 0 IR, de
unde, folosind Teorema 3.5.1, mai precis reciproca din (3.65), deducem a
n
0. q.e.d.
Corolarul 3.6.2. (Condit ie sucienta de divergent a) Daca sirul termenilor unei serii de vectori dintrun
spat iu normat V este divergent sau limita sa, daca exista, nu este vectorul nul, atunci seria respectiva este
divergenta.
Armat ia rezulta prin efectuarea negat iei n Corolarul 3.6.1.
44
Denit ia 3.6.4. Seria de vectori (3.100) din spat iul Banach (V, | |) se numeste convergenta n norma, sau
absolut convergenta daca seria cu termeni nenegativi

n=1
|a
n
|, numita seria normelor, este convergenta.
Observat ia 3.6.4. Este evident ca termenii egali cu vectorul nul din seria (3.100) pot nlaturat i f ara a
schimba natura seriei si nici suma sa n caz de convergent a.

In consecint a, seria normelor se poate considera
ca este o serie cu termeni strict pozitivi.
Teorema 3.6.2. Daca seria (3.100) este convergent a n norma, atunci ea este convergent a si, n plus, avem
|

n=1
a
n
|

n=1
|a
n
|. (3.103)
Demonstrat ie. Aplicand criteriul general al lui Cauchy seriei normelor, care este o serie cu termeni pozitivi,
deducem ca pentru orice > 0 exista N() IN astfel ncat
|a
n+1
| +|a
n+2
| +... +|a
n+p
| < , n > N(), p IN

. (3.104)
Pe de alt a parte, avem
|a
n+1
+a
n+2
+... +a
n+p
| |a
n+1
| +|a
n+2
| +... +|a
n+p
|. (3.105)
Din (3.104), (3.105) si Teorema 3.6.1 rezulta ca seria de vectori (3.100) este convergenta. Avem apoi
|s
n
|
n
, (3.106)
unde
n
=
n

k=1
|a
k
|.
Trecand la limita n (3.106) pentru n si t inand cont ca limita normei este egala cu norma limitei,
armat ie care se va demonstra riguros ulterior, deducem (3.103). q.e.d.
Observat ia 3.6.5. Reciproca din Teorema 3.6.2 nu este n general adevarata.
Exista serii de vectori ntrun spat iu Banach pentru care seriile normelor corespunzatoare sa e convergente
fara ca seriile init iale sa e convergente.
Este de ajuns sa dam ca exemplu seria alternata

n=1
(1)
n1
1
n
din spat iul normat complet (IR, [ [).
Denit ia 3.6.5. Seria de vectori

n=1
a
n
din spat iul normat (V, | |) se numeste semiconvergenta, sau
simplu convergenta daca este convergenta, iar seria normelor

n=1
|a
n
| este divergenta.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 45
Teorema 3.6.3. (Criteriul majorarii) Daca pentru seria de vectori (3.100) din spat iul Banach (V, | |) exista
seria numeric a cu termeni pozitivi

n=1

n
, cu proprietat ile:
|a
n
|
n
, n IN

; (3.107)

n=1

n
convergenta, (3.108)
atunci seria de vectori (3.100) este convergent a n norma.
Demonstrat ie.

In primul rand, din (3.107), rezulta
|a
n+1
| +|a
n+2
| +... +|a
n+p
|
n+1
+
n+2
+... +
n+p
. (3.109)
Din (3.108) si criteriul general de convergent a al lui Cauchy pentru serii numerice rezulta ca > 0 N() IN
astfel ncat

n+1
+
n+2
+... +
n+p
< , n > N(), p IN

. (3.110)
Atunci, din (3.109), (3.110) si criteriul general al lui Cauchy pentru serii numerice rezulta ca seria normelor

n=1
|a
n
| este convergenta. q.e.d.
Alte dou a criterii de convergent a pentru serii de vectori dintrun spat iu Banach (V, ||) se obt in din Teorema
3.6.1 aplicata seriilor de vectori de forma

n=1

n
u
n
, (3.111)
unde
n
IR si u
n
V, n IN

.
Pentru (n, p) IN

IN

notam

n,p
=
n+1
u
n+1
+
n+2
u
n+2
+... +
n+p
u
n+p
, (3.112)
o parte sau o bucata a seriei (3.111)
s
n
=
n

k=1
u
k
, (3.113)
suma part ial a de rang n a seriei

n=1
u
n
, (3.114)
si
S
p
= s
n+p
s
n
=
n+p

k=n+1
u
k
, (3.115)
o bucata a seriei (3.114).
Propozit ia 3.6.1. (Identitatea lui Abel) Pentru orice serie de vectori din (V, | |) de forma (3.108) are loc
egalitatea

n,p
=
p1

k=1
(
n+k

n+k+1
)S
k
+
n+p
S
p
, (n, p) IN

IN

. (3.116)
46
Demonstrat ie. Avem mai ntai

n,p
=
n+1
S
1
+
n+2
(S
2
S
1
) +... +
n+p
(S
p
S
p1
). (3.117)
Grupand convenabil termenii din (3.117), obt inem (3.116). q.e.d.
Propozit ia 3.6.2. (Criteriul lui Abel) Fie seria de vectori (3.111) cu termeni din spat iul Banach (V, | |).
Daca
(i) seria de vectori (3.114) este convergent a;
(ii) sirul numeric (
n
)
n1
este monoton si marginit,
atunci (3.111) este convergent a.
Demonstrat ie. Din (ii) rezulta existent a numarului real K > 0 astfel ncat sa avem
[
n
[ K, n IN

. (3.118)
Convergent a seriei (3.114) implica, dupa Teorema 3.6.1, ca pentru orice > 0 exista N() IN astfel ncat
|S
p
| = |s
n+p
s
n
| <

3K
, n > N(), p IN

. (3.119)
Din (3.117) si (3.119), obt inem |
n,p
|
p1

k=1
[
n+k

n+k+1
[|S
k
| +[
n+p
[|S
p
|, din care, utilizand monotonia
sirului (
n
)
n1
si (3.119), deducem
|
n,p
|

3K
([
n+1
[ + 2[
n+p
[), n > N(), p IN

. (3.120)
Folosind acum (3.118) n (3.120), deducem ca pentru orice > 0 exista N() astfel ncat
|
n,p
| < , n > N(), p IN

. (3.121)
Din (3.121) si Teorema 3.6.1 rezulta ca seria de vectori (3.111) este convergenta. q.e.d.
Propozit ia 3.6.3. (Criteriul lui Dirichlet) Daca :
(a) sirul sumelor part iale (s
n
) al seriei (3.114) este marginit;
(b) sirul numeric (
n
)
n1
este monoton si convergent la zero,
atunci seria de vectori (3.111) este convergent a.
Demonstrat ie. Din ipoteza (a) rezulta existent a scalarului real M > 0 astfel ncat
|s
n
| M, n IN

. (3.122)
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 47
Din (3.116), (3.115) si (3.122), gasim
|
n,p
|
p1

k=1
[
n+k

n+k+1
[(|s
n+k
| +|s
n
|) +[
n+p
[(|s
n+p
| +|s
n
|)
2M([
n+1
[ + 2[
n+p
[).
(3.123)
Din ipoteza (b) deducem ca pentru orice > 0 exista N() IN astfel ncat oricare ar n > N() este
satisfacuta inegalitatea [
n
[ < /(6M) care, folosita n (3.123), conduce la
|
n;p
| < , n > N(), p IN

. (3.124)
Rezultatul (3.124), mpreuna cu Teorema 3.6.1, demonstreaza propozit ia. q.e.d.
Denit ia 3.6.6. Se numeste serie de funct ii vectoriale o serie de vectori n spat iul liniar T(A, V ), unde
V este un spat iu liniar arbitrar, iar A este o mult ime nevida arbitrara. Daca V = IR, seria de funct ii core-
spunzatoare se numeste serie de funct ii reale.

In plus, daca A IR, seria de funct ii se numeste serii de
funct ii reale de variabila reala.
Prin urmare, o serie de funct ii vectoriale are forma

f
n
, unde f
n
T(A, V ).
Un caz particular de serii de funct ii reale de variabila reala este cel al seriilor de puteri cand f
n
(x) = a
n
x
n
.
Daca V este spat iu normat cu norma | | si f
n
B(A, V ), atunci convergent a seriei de funct ii

f
n
, unde
f
n
B(A, V ), n metrica indusa de metrica lui Cebasev se numeste convergent a uniforma.
Pe de alt a parte, ecarui x A i se asociaza seria de vectori

f
n
(x) cu termeni din (V, | |) care, daca
este convergenta, atunci x A se numeste punct de convergent a. Fie B A mult imea punctelor in care seria
de funct ii

f
n
este convergenta. Daa mult imea de convergent a B este nevida, ecarui x B i se poate pune
n corespondent a un vector din V prin x lim
n
n

k=1
f
k
(x).
Aplicat ia (funct ia) f : B V, f (x) = lim
n
n

k=1
f
k
(x), se numeste suma punctual a a seriei de funct ii

f
n
pe mult imea B si se spune ca seria de funct ii corespunzatoare este punctual convergenta pe mult imea B A si
are suma f B(B, V ).
3.7 Spat ii prehilbertiene. Spat ii Hilbert
Denit ia 3.7.1. Prin produs scalar sau tensor metric pe spat iul vectorial real H se nt elege funct ia g :
H H IR care satisface urmatoarele proprietat i numite axiomele produsului scalar:
(PS
1
) g(x, y) = g(y, x), (x, y) H H (simetrie);
(PS
2
) g(x
1
+x
2
, y) = g(x
1
, y) +g(x
2
, y), (x
1
, x
2
, y) H H H;
(aditivitate n raport cu primul argument);
(PS
3
) g(x, y) = g(x, y), IR si (x, y) H H
(omogenitate n raport cu argumentul ntai);
(PS
4
) g(x, x) 0, x H; g(x, x) = 0 x = 0
(pozitiva denire a funct iei g cand argumentele coincid).
48
Denit ia 3.7.2. Valoarea aplicat iei g : H H IR care satisface (PS
1
) (PS
4
), n perechea de vectori
(x, y) H H, se numeste produsul scalar al vectorilor x si y.
Denit ia 3.7.3. Se numeste spat iu prehilbertian sau spat iu Euclidian perechea (H, g), unde H este un
spat iu vectorial real, iar g este un tensor metric pe H. Aplicat ia g : H H IR, care satisface (PS
1
) (PS
4
),
deneste o structura Euclidiana pe H.
Propozit ia 3.7.1. Daca (H, g) este un spat iu Euclidian, atunci pentru orice vectori x, y, x
1
, x
2
, ..., x
m
,
y
1
, y
2
, ..., y
n
H si orice scalari , ,
1
,
2
, ...,
m
,
1
,
2
, ...,
n
IR au loc egalitat ile:
g(x, y
1
+y
2
) = g(x, y
1
) +g(x, y
2
),
(aplicat ia g este aditiva n al doilea argument);
(3.125)
g(x, y) = g(x, y),
(aplicat ia g este omogena n argumentul al doilea);
(3.126)
g(x, 0) = 0; (3.127)
g
_
m

i=1

i
x
i
,
n

j=1

j
y
j
_
=
m

i=1
n

j=1

j
g(x
i
, y
j
)
(aplicat ia g este forma biliniara pe H).
(3.128)
Demonstrat ie. Pentru a demonstra (3.125) si (3.126) folosim (PS
1
), (PS
2
) si (PS
3
). Avem: g(x, y
1
+ y
2
) =
g(y
1
+y
2
, x), n baza lui (PS
1
); apoi, g(y
1
+y
2
, x) = g(y
1
, x) +g(y
2
, x), conform lui (PS
2
); n sfarsit, utilizand
din nou (PS
1
) ajungem la concluzia ca (3.125) este adevarata.
Relat ia (3.126) rezulta din g(x, y) = g(y, x) = g(y, x) = g(x, y).
Pentru a demonstra (3.127), vom scrie vectorul nul n forma 0 = y + (y) = y + (1)y, y H. Atunci,
g(x, 0) = g(x, y + (1)y) = g(x, y) + (1)g(x, y) = g(x, y) g(x, y) = 0, prin urmare (3.127) este adevarata.
Egalitatea (3.128) se demonstreaza prin induct ie matematica dupa numerele naturale nenule m si n folosin-
dune de axiomele (PS
1
) (PS
4
) si de (3.125), (3.126). q.e.d.
Denit ia 3.7.4. Funct ia g : H H IR se numeste forma biliniara pe spat iul vectorial H daca satisface
(PS
2
), (PS
3
), (3.125) si (3.126).
Denit ia 3.7.5. Forma biliniara g pe H se numeste simetrica daca este satisfacuta si axioma (PS
1
).
Denit ia 3.7.6. Aplicat ia h : H IR, h(x) = g(x, x), x H, unde g este o forma biliniara simetrica pe
spat iul liniar real H, se numeste forma patratica pe H asociata lui g.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 49
Denit ia 3.7.7. Forma patratica h pe H se numeste pozitiv denita daca :
h(x) 0, x IR; h(x) = 0 x = 0.
Observat ia 3.7.1. Un produs scalar pe H este o forma biliniara simetrica pe H cu proprietatea ca forma
patratica asociata este pozitiv denita.
Observat ia 3.7.2. Pe un spat iu vectorial se pot deni mai multe produse scalare. Daca g
1
si g
2
sunt doi
tensori metrici pe H, atunci spat iile Euclidiene (H, g
1
) si (H, g
2
) sunt distincte, deci au proprietat i diferite.
Pentru produsul scalar al vectorilor x si y se obisnuiesc diverse notat ii cum ar :
g(x, y) =< x, y >; g(x, y) =< x/y >; g(x, y) = x y = xy; etc.

In continuare, pentru produsul scalar al vectorilor x si y din H vom folosi notat ia g(x, y) = x y, sau notat ia
g(x, y) = xy, iar pentru aplicat ia g vom utiliza un punct centrat.
Teorema 3.7.1.

Intrun spat iu Euclidian (H, ) are loc inegalitatea:
[x y[

x x

y y, x, y) H, (3.129)
cunoscuta ca inegalitatea lui CauchyBuniakowskiSchwarz. Egalitatea n (3.129) are loc daca si numai
daca vectorii x si y sunt liniar dependent i, deci cand exista IR astfel nc at y = x.
Demonstrat ie. Daca x = 0, sau y = 0, (3.129) are loc ca egalitate n baza lui (3.127). Daca x ,= 0 si y sunt
vectori arbitrari din H, dar xat i, iar t IR este arbitrar, atunci din (PS
4
) rezulta
(tx y) (tx y) 0, t IR. (3.130)
Folosind (3.128) si (PS
1
), din (3.130), obt inem
(x x)t
2
2(x y)t +y y 0, t IR. (3.131)
Deoarece x ,= 0, din (PS
4
) avem x x > 0, iar membrul ntai din (3.131) este un trinom de gradul al doilea.
Trinomul din (3.131) este nenegativ daca si numai daca discriminantul sau este negativ, cel mult egal cu
zero, adica
(x y)
2
(x x)(y y) 0. (3.132)
Inegalitatea (3.129) rezulta din (3.132) dupa trecerea n membrul doi al celui deal doilea termen urmata
de extragerea radicalului din ambii membri.
Daca vectorii x si y sunt liniar dependent i (coliniari), atunci y = x, IR si cei doi membri din (3.129)
devin egali cu [[(x x) si prin urmare (3.129) funct ioneaza ca egalitate.
Reciproc, daca ambii membri din (3.129) sunt nenuli si egali ntre ei, atunci trinomul din membrul ntai al
lui (3.131) are radacina dubla t = .

In acest caz, membrul ntai al lui (3.130) devine nul pentru t = , adica
(x y) (x y) = 0. (3.133)
Folosind acum (PS
4
), din (3.133) deducem x y = 0, deci vectorii x si y sunt liniar dependent i. q.e.d.
50
Corolarul 3.7.1. Daca x si y sunt vectori nenuli din H, atunci:
1
x y

x x

y y
1;
exista si este unic numarul real [0, ] astfel nc at sa avem
cos =
x y

x x

y y
. (3.134)
Denit ia 3.7.8. Numarul real [0, ] introdus prin (3.134) se numeste unghi neorientat dintre vectorii
nenuli x si y din (H, ).
Denit ia 3.7.9. Vectorii x si y din spat iul Euclidian (H, ) se numesc ortogonali daca x y = 0.
Observat ia 3.7.3. Vectorul nul este ortogonal pe orice vector al spat iului Euclidian H. Vectorii nenuli x si y
din spat iul Euclidian H sunt ortogonali daca si numai dac a unghiul dintre ei este

2
.

Intradevar, aceste armat ii rezulta din (3.127), Denit ia 3.7.8 si (3.134).


Teorema 3.7.2. Orice spat iu prehilbertian (H, ) este spat iu normat.
Demonstrat ie. Fie aplicat ia | | : H IR, denita prin
|x| =

x x, x H. (3.135)

In baza lui (PS


4
), rezulta ca axioma (N
1
) din Denit ia 3.5.1 este satisfacuta de catre aplicat ia (3.135). Apoi,
sirul de egalitat i:
|x| =
_
(x) (x) =
_

2
(x x) = [[

x x = [[ |x|,
adevarate n baza egalitat ilor (3.135), (PS
3
), (3.126) si din nou (3.135), arata ca (3.135) verica axioma (N
2
)
din Denit ia 3.5.1. Pentru a demonstra ca este satisfacuta axioma (N
3
) din aceeasi denit ie, pornim de la
expresia lui |x +y|
2
. Folosind pe rand (3.135), (3.128), (PS
1
), din nou (3.135), apoi (3.129) si, la urma iarasi
(3.135), constatam ca |x + y|
2
= (x + y) (x + y) = x x + x y + y x + y y. Luand n calcul simetria
produsului scalar a doi vectori, deducem |x + y|
2
= |x|
2
+ |y|
2
+ 2x y |x|
2
+ |y|
2
+ 2[x y[. Aplicand
aici inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz, gasim:
|x +y|
2
|x|
2
+|y|
2
+ 2

x x

y y = (|x| +|y|)
2
,
din care tragem concluzia
|x +y| |x| +|y|, x, y H. (3.136)
Inegalitatea (3.136) arata ca aplicat ia denita de (3.135) satisface axioma (N
3
). Prin urmare, funct ia (3.135)
este norma pe spat iul Euclidian H, indusa de produsul scalar, ceea ce atrage ca (H, | |) este spat iu normat.
q.e.d.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 51
Denit ia 3.7.10. Fie spat iul Euclidian (H, ). Norma indusa de produsul scalar, denita de (3.135), se numeste
norma Euclidiana pe H.
Observat ia 3.7.4. Deoarece orice norma pe un spat iu vectorial H induce o metrica d pe mult imea H denita
prin d(x, y) = |x y|, rezulta ca norma Euclidiana pe H induce la randul ei o metrica pe H data de
d(x, y) =
_
(x y) (x y), (x, y) H H. (3.137)
Daca norma care intervine n (3.136) este norma Euclidiana, atunci inegalitatea corespunzatoare se numeste
inegalitatea lui Minkowski
5
.
Din (3.135) observam ca inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz se scrie n forma
[x y[ |x| |y|, x, y H, (3.138)
n care desigur norma din membrul al doilea este norma Euclidiana pe H.
Observat ia 3.7.5. Daca avem n vedere cazul n care inegalitatea (3.129) devine egalitate si situat ia n care
un numar real este egal cu modulul sau, deducem ca n inegalitatea lui Minkowski (3.136) egalitatea are loc daca
si numai daca y = x, cu 0, adica cei doi vectori sunt coliniari si de acelasi sens.
Denit ia 3.7.11. Un sistem de vectori dintrun spat iu Euclidian se numeste sistem ortogonal daca oricare
doi vectori ai sistemului sunt ortogonali; n plus, daca ecare vector este versor (are norma egala cu 1), sistemul
se numeste ortonormat.
Observat ia 3.7.6. Faptul ca sistemul de vectori B = e
1
, e
2
, ..., e
n
din spat iul Euclidian (H, ) este ortonormat
se exprima prin
e
i
e
j
=
ij
, i, j = 1, n, (3.139)
unde
ij
sunt simbolii lui Kronecker
6
denit i prin:
ij
= 0, daca i ,= j si
ij
= 1, daca i = j, (i, j) =
1, n 1, n.
Denit ia 3.7.12. O baza B = e
1
, e
2
, ..., e
n
a spat iului Euclidian ndimensional (H, ) se numeste baza
ortonormata daca vectorii care o compun satisfac condit iile (3.139).
Observat ia 3.7.7. Toate proprietat ile sirurilor de vectori din spat ii normate raman valabile si n cazul spat iilor
Euclidiene. Exista totusi proprietat i specice spat iilor Euclidiene. Unele din ele le punem n evident a n con-
tinuare.
5
Minkowski, Hermann (18641906), matematician polonez.
6
Kronecker, Leopold (18231891), matematician german.
52
Teorema 3.7.3.

Intrun spat iu Euclidian (H, ) au loc urmatoarele implicat ii:
x
n
x
0
si y
n
y
0
=x
n
y
n
x
0
y
0
; (3.140)
x
n
0 si |y
n
| M, n IN

=x
n
y
n
0; (3.141)
|x
n
| M, n IN

si y
n
0 =x
n
y
n
0. (3.142)
Demonstrat ie. Implicat ia (3.140) se obt ine evaluand diferent a x
n
y
n
x
0
y
0
. Adunand si scazand x
0
y
n
,
grupand apoi termenii convenabil si aplicand inegalitatea lui Minkowski, gasim
[x
n
y
n
x
0
y
0
[ |x
n
x
0
| |y
n
| +|x
0
| |y
n
y
0
| (3.143)
Sirul numeric (|x
n
x
0
|)
n1
este convergent la zero, iar (|y
n
|)
n1
este sir marginit. Prin urmare, avem
|x
n
x
0
| |y
n
| 0. (3.144)
De asemenea, avem
|x
0
| |y
n
y
0
| 0. (3.145)
Din (3.143) (3.145) rezula evident (3.140).
Relat iile (3.141) si (3.142) sunt consecint e directe ale inegalitat ii (3.138) aplicata vectorilor x
n
si y
n
. q.e.d.
Denit ia 3.7.13. Un spat iu Euclidian care este complet n metrica Euclidiana se numeste spat iu Hilbert
7
.
Ne intereseaza care este expresia unui produs scalar g pe un spat iu vectorial ndimensional H.
Pentru aceasta consideram mai ntai o baza a spat iului, e aceasta B = e
1
, e
2
, ..., e
n
, care nu este neaparat
baza canonica. Daca g : H H IR este un produs scalar pe H atunci aplicat ia g este cunoscuta daca si
numai daca se cunoaste numarul real g(x, y) n orice pereche de vectori (x, y) H H. Dar, dupa Teorema
3.2.3,
x =
n

i=1
x
i
e
i
= eX, y =
n

j=1
y
j
e
j
= eY,
(3.146)
unde e = (e
1
, e
2
, ..., e
n
) H
n
, iar X, si Y, sunt matricele unicolonare cu n linii care au ca elemente coordonatele
lui x, respectiv y, n baza B.
Aplicand acum (3.128) vectorilor x si y din (3.146) deducem
g(x, y) =
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
g
ij
= X

GY, x, y H,
(3.147)
unde sa facut notat ia
g
ij
= g(e
i
, e
j
), i, j = 1, n. (3.148)
Fie G /
n,n
(IR) matricea patratica de ordinul n care are ca elemente numerele reale g
ij
din (3.148).
Relat ia (3.147) arata ca g(x, y) este cunoscuta daca si numai daca sunt cunoscute numerele g
ij
, (i, j)
N N, unde N = 1, 2, ..., n, numere care sunt evident legate de baza B.
7
Hilbert, David (1862)(1943), remarcabil matematician german.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 53
Din (PS
1
) si (3.146) rezulta g
ij
= g
ji
, (i, j) N N, ceea ce arata ca G = G

, adica G este matrice


simetrica.
Sa vedem acum ce implicat ie are asupra lui G axioma (PS
4
).
Forma p atratica h : H IR din Denit ia 3.7.6 este
h(x) =
n

i=1
n

j=1
g
ij
x
i
x
j
= X

GX, x =
n

i=1
x
i
e
i
= eX H.
(3.149)
Axioma (PS
4
) este vericata daca h este pozitiv denita. Pentru a se ntampla aceasta, trebuie ca prin
grupari convenabile ale termenilor n membrul doi al relat iei (3.149) sa putem realiza, daca este posibil, o suma
de n patrate cu coecient i pozitivi. Daca acest lucru se poate realiza, spunem ca sa adus forma patratica la
expresie canonica prin metoda lui Gauss.
Exista si alte condit ii, cum ar de exemplu cele ale lui Sylvester
8
, pe care daca matricea G le satisface,
atunci pozitiva denire a lui h este asigurata.
Alteori este convenabil sa stabilim dac a h este pozitiv denita analizand valorile proprii ale lui G. Acestea
sunt radacinile ecuat iei caracteristice ale matricei G, si anume det (GI
n
) = 0, unde I
n
= |
ij
| /
n,n
(IR)
este matricea unitate din /
m,n
(IR).
Se stie ca (vezi [9, p. 175]) valorile proprii ale matricei simetrice reale G sunt toate reale si, daca sunt toate
strict pozitive, atunci h este forma patratica pozitiv denita.
Reciproc, daca G /
n,n
(IR) este o matrice simetrica cu toate valorile proprii pozitive, atunci aplicat ia
g : H H IR care n baza B H are forma (3.147) satisface axiomele (PS
1
) (PS
4
), deci este un produs
scalar pe H.

In acest mod am demonstrat
Teorema 3.7.4. Aplicat ia g : H H IR este produs scalar pe spat iul vectorial H daca si numai daca
ntr-o baza B H exista o matrice patratica simetrica G, de ordinul n, care are toate valorile proprii pozitive,
astfel nc at g sa aiba expresia (3.147).
Denit ia 3.7.14. Matricea patratica simetrica G, de ordinul n, cu ajutorul careia se exprima n baza B H
forma biliniar a simetrica g pe spat iul vectorial H, se numeste matricea formei biliniare simetrice g, sau
matricea formei patratice h asociate lui g.
Am ment ionat mai sus ca pozitiva denire a formei patratice h pe spat iul liniar H poate precizata cu
condit iile lui Sylvester pe care le dam far a demonstrat ie n teorema de mai jos.
Teorema 3.7.5. (Condit iile lui Sylvester) Fie g : H H IR un produs scalar pe spat iul liniar H,
h : H IR forma patratic a asociata formei biliniare simetrice si G matricea sa ntr-o baza B H. Atunci,
forma patratica h este pozitiv denita daca sunt satisfacute condit iile lui Sylvester

k
=

g
11
g
12
... g
1k
g
21
g
22
... g
2k
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
g
k1
g
k2
... g
kk

> 0, k = 1, n. (3.150)
Denit ia 3.7.15. Numarul real
k
din (3.150) se numeste minor principal de ordin k al matricei simetrice
G /
n,n
(IR).
8
Sylvester, James Joseph (18141897), matematician englez.
54
3.8 Principiul contract iei
Fie (X, d) un spat iu metric si T : X X o aplicat ie denita pe mult imea X cu valori n X.
Denit ia 3.8.1. Elementul x X se numeste punct x pentru aplicat ia (operatorul) T daca
T(x) = x. (3.151)
Denit ia 3.8.2. Aplicat ia T : X X se numeste contract ie pe X daca exista numarul nenegativ subunitar
0 q < 1, numit factor de contract ie, astfel ncat
d(T(x), T(y)) qd(x, y), x, y X. (3.152)
Important a spat iilor metrice complete este pusa n evident a de urmatorul principiu al contract iei.
Teorema 3.8.1. (Picard
9
Banach) Daca T : X X este o contract ie pe spat iul metric complet (X, d),
atunci T are un punct x unic determinat.
Demonstrat ie. Fixam un punct x
0
arbitrar din X.
Daca T(x
0
) = x
0
, atunci x
0
este punct x al contract iei T care vom vedea ca este unic.
Daca T(x
0
) ,= x
0
, atunci construim sirul de puncte (x
n
)
n0
, conform relat iei de recurent a
x
n+1
= T(x
n
), x
0
X dat si n IN. (3.153)
Aratam ca (x
n
)
n0
este sir fundamental n spat iul metric complet (X, d).
Pentru aceasta sa observam ca relat ia de recurent a (3.153) si inegalitatea (3.152) conduc pe rand la:
d(x
n+1
, x
n
) = d(T(x
n
), T(x
n1
)) qd(x
n
, x
n1
);
d(x
n+1
, x
n
) q d(x
n
, x
n1
), n IN

. (3.154)
Folosind (3.154), gasim
d(x
n+1
, x
n
) q
n
d(x
1
, x
0
), n IN. (3.155)
Sa calcuam d(x
n+p
, x
n
). Avem
d(x
n+p
, x
n
) d(x
n
, x
n+1
) +d(x
n+1
, x
n+2
) +... +d(x
n+p1
, x
n+p
). (3.156)
Folosind (3.155) n (3.156), obt inem
d(x
n+p
, x
n
) (q
n
+q
n+1
+... +q
n+p1
)d(x
1
, x
0
). (3.157)
Dupa efectuarea sumei progresiei geometrice din membrul doi al inegalitat ii (3.157), gasim
d(x
n+p
, x
n
) q
n
1 q
p
1 q
d(x
1
, x
0
) = kq
n
(1 q
p
), (3.158)
9
Picard,

Emile (18561941), matematician francez.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 55
unde am facut notat ia k =
d(x
1
, x
0
)
1 q
. Avand n vedere ca factorul de contract ie este nenegativ si subunitar, din
(3.158), prin majorare, obt inem
d(x
n+p
, x
n
) kq
n
, (n, p) IN IN. (3.159)
T inand cont ca q
n
0, din (3.159), dupa trecerea la limita pentru n , deducem
lim
n
d(x
n+p
, x
n
) = 0, n IN.
(3.160)
Rezultatul (3.160) demonstreaza ca (x
n
)
n0
este sir fundamental n spat iul metric (X, d). Cum (X, d) este
spat iu metric complet rezulta ca sirul (x
n
)
n0
este convergent, deci exista un punct x X, astfel ncat
x
n
xd(x
n
, x) 0. (3.161)

In baza axiomei (M
1
) din Denit ia 3.1.1 si a lui (3.152), deducem
0 d(T(x
n
), T(x)) qd(x
n
, x). (3.162)
Trecand la limita n
T(x
n
) T(x). (3.163)
Din (3.161), (3.153), (3.163) si unicitatea limitei unui sir de puncte n spat iul metric (X, d), rezulta (3.151).
Unicitatea punctului x gasit mai sus rezulta imediat, caci daca exista si un alt punct x al opertorului T,
atunci d(x, y) = d(T(x), T(y)) q d(x, y), de unde rezulta
(1 q)d(x, y) 0. (3.164)
Cum q < 1, din (3.164), gasim
d(x, y) 0. (3.165)
Daca la (3.165) adaugam axioma (M
1
) de nenegativitate a distant ei, gasim d(x, y) = 0 de unde, folosind aceeasi
axioma (M
1
), vedem ca x = y, ceea ce arata ca punctul x este unic determinat. q.e.d.
Metoda de demonstrat ie a existent ei si unicitat ii punctului x se numeste metoda aproximat iilor succesive
si a fost dezvoltata de matematicianul francez

Emile Picard pentru a demonstra existent a si unicitatea solut iei
ecuat iei diferent iale y

= f(x, y) care satisface condit ia init iala y(x


0
) = y
0
.
Teorema 3.8.1 a fost formulata n anul 1932 de catre matematicianul polonez Stephan Banach si demonstrata
dupa metoda sugerata de Picard, de aceea este cunoscuta sub numele de Teorema PicardBanach, nsa este
ntalnita si sub denumirea Teorema de punct x a lui Banach.
Sirul fundamental (x
n
)
n0
denit prin (3.153) se numeste sirul aproximantelor punctului x, sau sirul
aproximat iilor succesive ale acestuia.
Calculul erorii metodei aproximat iilor succesive. Sa evaluam eroarea care se comite prin nlocuirea
solut iei ecuat iei (3.151) cu o aproximanta de ordinul n, adica cu termenul x
n
al sirului denit de (3.153), deci
urmarim sa evaluam d(x
n
, x).

In primul rand, din (3.159) si axioma (M
3
) din Denit ia 3.1.1, deducem
d(x
n
, x) d(x
n
, x
n+p
) +d(x
n+p
, x) kq
n
+d(x
n+p
, x). (3.166)
Daca n (3.166) xam pe n, facem p si t inem cont de faptul ca
lim
p
x
n+p
= x lim
p
d(x
n+p
, x) = 0,
obt inem
d(x
n
, x) k q
n
, n IN. (3.167)
Asadar, eroarea care se face nlocuind punctul x x al contract iei T pe spat iul metric complet (X, d) cu
aproximanta de ordin n este mai mica decat kq
n
, si daca dorim ca aceasta eroare sa e mai mica decat un > 0
56
dat, atunci din (3.167) avem kq
n
< , din care deducem
n > log
q

k
[log
q

k
] = N() IN. (3.168)
Prin urmare, daca nlocuim punctul x cu aproximanta de ordin n, unde n > N(), iar N() este partea
ntreaga a numarului real din (3.168), atunci eroarea care apare cand n locul punctului x x al contract iei T
se ia aproximanta de ordinul n, unde n este astfel ncat (3.168) sa aiba loc, este mai mica decat .
Observat ia 3.8.1. Pentru demonstrat ia unicitat ii punctului x al contract iei T nu este necesar ca spat iul
metric (X, d) sa e complet.
3.9 Mult imi nchise si mult imi deschise ntrun spat iu metric

In acest paragraf se scot n evident a tipuri remarcabile de puncte si de submult imi de puncte ale unui spat iu
metric (X, d) care vor permite un studiu aprofundat al proprietat ilor locale si globale ale funct iilor, precum si
analiza trecerii la limita.
Fie n acest sens un spat iu metric (X, d), A o submult ime nevida a lui X, 1(x) sistemul de vecinatat i al unui
punct x X si B(x, ) bila deschisa cu centrul n x si raza egala cu > 0.
Denit ia 3.9.1. Punctul x X se numeste punct aderent n X, sau punct de aderent a n X pentru
mult imea A daca orice vecinatate a punctului x cont ine cel put in un punct din A, adica
V
x
A ,= , V
x
1(x). (3.169)
Observat ia 3.9.1. Condit ia (3.169) este echivalenta cu
A B(x, ) ,= , > 0. (3.170)

Intradevar, aceasta rezulta din Denit ia 3.1.10, Propozit ia 3.1.7 si Denit ia 3.9.1.
Observat ia 3.9.2. Daca x X este punct aderent n X pentru mult imea A, atunci poate exista o vecinatate
V
x
1(x) astfel nc at V
x
A = x.
De exemplu, pentru mult imea A = 1 (0, 3) din spat iul Euclidian IR, punctul x = 1 este punct aderent n
IR al lui A si are proprietatea ca exista vecinatat i ale sale astfel ncat V
(1)
A = 1. O asemenea vecinatate
poate intervalul deschis (1 , 1 +) cu 0 < < 1.
Observat ia 3.9.3. Orice element a al mult imii A este punct aderent n X pentru A deoarece intersect ia oricarei
vecinatat i a acelui element cu mult imea A este nevida.

Intradevar, aceasta intersect ie cont ine cel put in punctul a.


MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 57
Observat ia 3.9.4. Daca x X este punct aderent n X pentru mult imea A, atunci putem avea x A, e
x / A.
De exemplu, pentru mult imea A = 1 (3, 5] din spat iul Euclidian IR, punctul x = 3 este punct aderent n IR
al lui A si 3 / A.
Propozit ia urmatoare furnizeaza o denit ie echivalenta a punctului aderent n X.
Propozit ia 3.9.1. Punctul x X este punct aderent n X pentru mult imea A X daca si numai daca
dist (x, A) = 0. (3.171)
Demonstrat ie. Daca x este punct aderent n X pentru mult imea A, dupa Denit ia 3.9.1 exista V 1(x) astfel
ncat sa aiba loc (3.169), deci mult imea V A are cel put in un element. Daca V A = x, avand n vedere ca
d(x, x) = 0, rezulta ca dist (x, A) = infd(x, y) : y A = 0. Daca nsa V A are si alte elemente n afara lui x,
de asemeni dist (x, A) = 0. Daca x / A, lucru posibil, dupa Observat ia 3.9.1, pentru orice > 0 y A astfel
ncat d(x, y) < adica dist (x, A) < , > 0; ori aceasta nseamna tocmai (3.171).
Reciproc, daca (3.171) are loc, atunci infd(x, y) : y A = 0, ceea ce nseamna ca oricare ar > 0 exista
z A astfel ncat d(x, z) < , care arata c a z B(x, ). Cu alte cuvinte, z A B(x, ).
Luand V = B(x, ) deducem ca are loc (3.169), deci elementul x X este punct de aderent a pentru mult imea
A. q.e.d.
Propozit ia 3.9.2. Elementul x X este punct aderent n X pentru mult imea A daca si numai daca exista un
sir de puncte (x
n
), x
n
A, astfel nc at
x
n
x. (3.172)
Demonstrat ie. Daca x este punct aderent n X pentru A, dupa Denit ia 3.9.1, luand V = B
_
x,
1
n
_
, n IN

drept vecinatate arbitrara a punctului x, rezulta ca B


_
x,
1
n
_
A ,= .
Daca se ntampla ca indiferent de n, B
_
x,
1
n
_
A = x, atunci luand x
n
= x, urmeaza ca sirul de puncte
(x
n
) este un sir constant care dupa Teorema 3.3.2 este convergent la x. Daca nsa B
_
x,
1
n
_
A are si alte
elemente, atunci luand x
n
B
_
x,
1
n
_
A, deducem
d(x, x
n
) <
1
n
, n IN

. (3.173)
Folosind criteriul majorarii de convergent a a unui sir numeric, din (3.173) deducem d(x
n
, x) 0, de unde, dupa
Teorema 3.3.1, rezulta (3.172).
Reciproc, daca exista (x
n
)
n1
, x
n
A, x
n
x, din Denit ia 3.3.3 rezulta ca n afara oricarei vecinatat i
V 1(x) raman un numar nit de termeni ai sirului si prin urmare V A ,= ceea ce, dupa Denit ia 3.9.1,
atrage ca x este punct aderent n X al lui A. q.e.d.
58
Evident ca si Propozit ia 3.9.2 poate constitui o denit ie echivalenta a punctului aderent n X.
Denit ia 3.9.2. Se numeste nchiderea n X, sau aderent a n X mult imii A totalitatea punctelor aderente
n X ale sale.

Inchiderea n X a mult imii A se noteaza cu A, sau cl A.
Din Propozit ia 3.9.1 si Denit ia 3.9.2, avem
Teorema 3.9.1. Daca A si B sunt doua submult imi oarecare ale spat iului metric (X, d), atunci:
A B =A B; (3.174)
A A; (3.175)
A B = A B; (3.176)
=
A = A; (3.177)
A = , sau A = a
1
, a
2
, ..., a
n
=A = A. (3.178)
Demonstrat ie. Demonstram ntai (3.174). Pentru aceasta, consideram x arbitrar din A. Dupa Propozit ia 3.9.2
exista (x
n
), x
n
A astfel ncat x
n
x. Cum A B, vom avea si x
n
x, x
n
B, ceea ce n baza aceleiasi
propozit ii conduce la x = B.
Incluziunea (3.175) rezulta din Observat ia 3.9.3.
Daca x = A B, din Proprietatea 3.1.3 avem dist (x, A B) = 0. De aici, deducem dist (x, A) = 0, sau
dist (x, B) = 0. Folosind Propozit ia 3.9.1, avem ca x A, sau x B, adica x A B, cu alte cuvinte
A B A B.
Incluziunea A B A B se demonstreaza similar.
Din cele doua incluziuni rezulta (3.176).
Aplicand (3.175) mult imii A deducem A
=
A .
Sa aratam ca are loc si incluziunea inversa.
Considerand un element arbitrar x
=
A, din Propozit ia 3.9.2, deducem ca exista (x
n
)
n1
, x
n
A cu
proprietatea x
n
x. Din x
n
A si Propozit ia 3.9.1 rezulta dist (x
n
, A) = 0, n IN

. Pe de alta parte, din


x
n
x si Teorema 3.3.3 avem
dist (x, A) = lim
n
dist (x
n
, A) = 0,
rezultat care, dupa Propozit ia 3.9.1, arat a ca x A. Prin urmare,
=
A A.
Incluziunile demonstrate conduc la (3.177).
Demonstram acum (3.178). Daca A = , din Denit ia 3.1.6, avem
dist (x
0
, ) = +, x
0
X,
ceea ce arata ca nu exista x
0
X astfel ncat sa aiba loc (3.171) si prin urmare = . Daca A = x
1
,
singurul punct care satisface (3.171) este x
1
, deci A = x
1
= A.
Demonstrat ia se face similar cand A ,= , dar A are un numar nit de elemente, mai mult decat un element.
q.e.d.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 59
Denit ia 3.9.3. Submult imea A din spat iul metric (X, d) se numeste nchisa n X daca
A = A. (3.179)
Observat ia 3.9.5.

Inchiderea n X, A, a oricarei mult imi A din spat iul metric (X, d) este mult ime nchisa n
X.

Intradevar, aceasta rezulta din (3.177) si (3.179).


Observat ia 3.9.6. Orice mult ime nita de puncte din spat iul metric (X, d) este mult ime nchisa n X; mult i-
mea vida este mult ime nchis a n X.
Armat iile rezulta din (3.178).
Observat ia 3.9.7. Spat iul ntreg X este mult ime nchisa n X.

Intradevar, din (3.175) avem X X; din Denit ia 3.9.1, Propozit ia 3.9.1 si Propozit ia 3.9.2 rezulta ca avem
si X X. Cele doua incluziuni conduc la X = X si, dupa Denit ia 3.9.3, rezulta ca X este mult ime nchisa n
X.
Teorema 3.9.2. Mult imea A din spat iul metric (X, d) este nchisa n X daca si numai daca cont ine limita
oricarui sir de puncte convergent din A.
Demonstrat ie. Armat ia rezulta simplu din (3.175) si Propozit ia 3.9.2. q.e.d.
Teorema 3.9.3. Daca A si B sunt mult imi nchise n mult imea X din spat iul metric (X, d), atunci AB este
mult ime nchisa n X.

In consecint a, reuniunea unui numar nit de mult imi nchise n X este mult ime nchisa n X.
Intersect ia oric arui numar de mult imi nchise n X este mult ime nchisa n X.
Demonstrat ie. Daca A si B sunt mult imi nchise n X, atunci A = A si B = B. Pe de alta parte, din (3.176)
avem A B = A B ceea ce, conform lui (3.179), arata ca A B este mult ime nchisa n X.
Demonstrat ia este similara pentru un numar nit de mult imi.
Fie acum A =

tT
A
t
, cu A
t
mult imi nchise n X, adica
A
t
= A
t
, t T.
60
Deoarece A A
t
, conform lui (3.174) avem A A
t
. Deci
A A

tT
A
t
= A,
adica A = A, ceea ce demonstreaza ultima parte a teoremei. q.e.d.
Denit ia 3.9.4. Punctul a A se numeste punct interior n X al mult imii A daca exista o vecinatate
V
a
1(a) astfel nc at
V
a
A. (3.180)
Propozit ia 3.9.3. Punctul a A este punct interior n X al mult imii A daca si numai daca > 0 astfel
ncat
B(a, ) A. (3.181)
Demonstrat ie. Daca a A este punct interior n X al lui A, atunci din Denit ia 3.9.4 si Denit ia 3.1.10 rezulta
(3.181).
Reciproc, din (3.181) si Propozit ia 3.1.7 rezulta ca este ndeplinita condit ia din Denit ia 3.9.4, deci a este
punct interior n X al mult imii A. q.e.d.
Propozit ia 3.9.4. Punctul a A este punct interior n X al mult imii A daca si numai daca
dist (a, C
X
A) > 0, (3.182)
unde C
X
A = X A.
Demonstrat ie. Daca a A este punct interior n X al mult imii A, atunci are loc (3.181) care, pusa alaturi de
Denit ia 3.1.7, conduce la concluzia (3.182).
Reciproc, daca (3.182) are loc, atunci e > 0, = dist (a, C
X
A). Se vede imediat ca avem B
_
a,

2
_
A,
care, n baza lui (3.181), arata ca a este punct interior n X al mult imii A. q.e.d.
Denit ia 3.9.5. Se numeste interiorul n X al mult imii A din spat iul metric (X, d), totalitatea punctelor
interioare n X ale sale.
Interiorul n X al mult imii A se noteaza cu

A, sau cu Int A.
Daca avem n vedere Propozit ia 3.9.4, putem scrie

A= a A : dist (a, C
X
A) > 0. (3.183)
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 61
Teorema 3.9.4. Pentru orice submult imi A si B ale lui X :
A B =

B; (3.184)

A A; (3.185)

A B =

A

B; (3.186)

A =

A . (3.187)
Demonstrat ie. Teorema se demonstreaza simplu folosind denit iile si propozit iile acestui paragraf . q.e.d.
Teorema 3.9.5. Pentru orice mult ime A din (X, d), au loc egalitat ile
C
X

A= C
X
A,

A= C
X
(C
X
A),
(3.188)
C
X
A =

C
X
A, A = C
X
(

C
X
A).
(3.189)
Identitat ile (3.188) si (3.189) permit sa deducem proprietat ile interiorului n X al unei mult imi din acelea
ale nchiderii n X ale ei si invers. De exemplu, proprietat ile interiorului n X a unei mult imi prezentate n
Teorema 3.9.4 pot rezulta din cele ale nchiderii n X a mult imii, demonstrate n Teorema 3.9.1, si din (3.188),
(3.189).
Denit ia 3.9.6. Submult imea A a spat iului metric (X, d) se numeste deschisa n X daca
A =

A . (3.190)
Propozit ia 3.9.5. Mult imea A X este deschisa n X daca si numai daca orice punct al ei este punct interior
n X sau, echivalent, a A > 0 astfel nc at B(a, ) A.
Demonstrat ie. Se folosesc Denit ia 3.9.6, Denit ia 3.9.4 si Propozit ia 3.9.3. q.e.d.
62
Observat ia 3.9.8. Interiorul n X al unei mult imi din X este mult ime deschisa n X.

Intradevar, aceasta rezulta din (3.187) si Denit ia 3.9.6.


Teorema 3.9.6. Submult imea A a spat iului metric (X, d) este mult ime deschisa n X, respectiv nchisa n X,
daca si numai daca complementara sa CA este mult ime nchisa n X, respectiv deschisa n X.
Demonstrat ie. Sa presupunem ca A X este mult ime deschisa n X. Atunci, are loc (3.190), din care rezulta
evident si
C
X
A = C
X

A . (3.191)
Din (3.188)
1
si (3.191), obt inem
C
X
A = C
X
A. (3.192)
Egalitatea (3.192), mpreuna cu Denit ia 3.9.3, conduce la concluzia ca mult imea C
X
A este nchisa n X.
Daca A este mult ime nchisa n X, atunci are loc (3.179), deci vom avea si C
X
A = C
X
A, din care, t inand
cont de (3.189)
1
, gasim C
X
A =

C
X
A, care exprima ca C
X
A este mult ime deschisa n X.
Reciproc, daca C
X
A este mult ime nchisa n X, atunci are loc (3.192) care, mpreuna cu (3.188)
1
, duce la
(3.191), din care deducem (3.190), ceea ce, dupa Denit ia 3.9.6, nseamna A mult ime deschisa n X.
Daca C
X
A este mult ime deschisa n X, atunci este egala cu interiorul ei de unde, folosind (3.189)
1
, deducem
C
X
A = C
X
A, din care rezulta (3.179), ceea ce, dupa Denit ia 3.9.3, arata ca A este mult ime nchisa n X.
q.e.d.
Observat ia 3.9.9.

In spat iul metric (X, d), mult imea vida si spat iul ntreg X sunt simultan mult imi nchise
n X si deschise n X.

Intradevar, armat iile rezulta din Teorema 3.9.6, Observat ia 3.9.6 si Observat ia 3.9.7.
Teorema 3.9.7. Daca A si B sunt mult imi deschise n spat iul metric (X, d), atunci AB este mult ime deschisa
n X.

In consecint a, intersect ia unui numar nit de mult imi deschise n X este mult ime deschisa n X si reuniunea
oricarui numar de mult imi deschise n X este mult ime deschisa n X.
Teorema 3.9.8. Daca A este mult ime deschisa n X, iar B este mult ime nchisa n X, atunci A B = C
A
B
este mult ime deschisa n X, iar B A = C
B
A este mult ime nchisa n X.
Demonstrat ie. Folosind Teorema 3.9.6, Teorema 3.9.7, Teorema 3.9.3 si identitat ile evidente A B = A
CB, B A = B CA, putem arata cu usurint a ca armat iile de mai sus sunt adevarate. q.e.d.
Teorema 3.9.9. Orice bila deschisa cu centrul n x
0
X si de raza > 0 este mult ime deschisa n X.
Bila nchis a B(x
0
, ) este mult ime nchisa n X.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 63
Demonstrat ie. Conform Propozit iei 3.9.5, trebuie aratat ca y B(x
0
, ) este punct interior n X al mult imii
B(x
0
, ). Pentru a dovedi aceasta folosim Propozit ia 3.9.3. Daca alegem

= d(x
0
, y) > 0, atunci rezulta
imediat ca B(y,

) B(x
0
, ) si cu aceasta teorema este demonstrata. q.e.d.
Denit ia 3.9.7. Se numeste frontiera n X a mult imii A din spat iul metric (X, d), mult imea A denita de
A = A

A . (3.193)
Observat ia 3.9.10. Din Teorema 3.9.8 rezult a A = A, adica frontiera n X a unei mult imi este mult ime
nchisa n X.
Daca A este mult ime deschisa n X, din (3.193) si Denit ia 3.9.6 deducem ca A = A A.
Daca A este mult ime nchisa n X, din Denit ia 3.9.3 si aceeasi relat ie (3.193) gasim A = A

A .
Vom ilustra acum not iunile de mult ime nchisa n X, mult ime deschisa n X si frontiera n X a unei mult imi,
pe baza unor exemple de mult imi din spat iul Euclidian pdimensional IR
p
.
Fie n acest sens a = (a
1
, a
2
, ..., a
p
) si b = (b
1
, b
2
, ..., b
p
) doua puncte din IR
p
luate astfel ncat sa e
satisfacute condit iile a
i
< b
i
, i = 1, p.
Denit ia 3.9.8. Se numeste interval pdimensional deschis denit de punctele a IR
n
si b IR
n
, mult i-
mea
J
p
(a, b) = x = (x
1
, x
2
, ..., x
p
) : a
i
< x
i
< b
i
, i = 1, p IR
p
.
Punctul x
0
=
1
2
(a +b) se numeste centrul intervalului J
p
(a, b).
Denit ia 3.9.9. Se numeste interval pdimensional nchis mult imea
I
p
(a, b) = x = (x
1
, x
2
, ..., x
p
) : a
i
x
i
b
i
, i = 1, p IR
p
.
Punctul x
0
=
1
2
(a +b) se numeste centrul intervalului I
p
(a, b).
Teorema 3.9.10.

In spat iul Euclidian IR
p
, intervalele J
p
(a, b) si I
p
(a, b) au propriet at ile
J
p
(a, b) =

J
p
(a, b); I
p
(a, b) = I
p
(a, b);
J
p
(a, b) =

I
p
(a, b); I
p
(a, b) = J
p
(a, b);
J
p
(a, b) = (a
1
, b
1
) ... (a
p
, b
p
); I
p
(a, b) = [a
1
, b
1
] ... [a
p
, b
p
].
64
Intervalele bidimensionale sunt dreptunghiuri cu laturile paralele cu axele de coordonate din plan, iar
intervalele tridimensionale sunt paralelipipede dreptunghice cu muchiile paralele cu axele de coordonate ale
spat iului.
Denit ia 3.9.10. Se numeste fat a (p 1)dimensionala a intervalelor pdimensionale I
p
(a, b) si J
p
(a, b)
mult imea
F
k
p1
= x = (x
1
, x
2
, ..., x
p
) : x
k
= a
k
sau x
k
= b
k
IR
p
.
Observat ia 3.9.11. Un interval pdimensional are 2p fet e (p 1)dimensionale.
Observat ia 3.9.12. Reuniunea tuturor fet elor (p 1)dimensionale ale lui J
p
(a, b) este frontiera lui J
p
(a, b)
care coincide cu frontiera lui I
p
(a, b).
Daca a
i
= b
i
, i = 1, p si a
j
= b
j
pentru cel put in un indice j, intervalul degenerat I
p
(a, b) este o mult ime
nchisa n IR
p
si interiorul ei este mult imea vida. Frontiera acestui interval este nsusi intervalul.
Teorema 3.9.11. Daca A IR
p
este mult ime deschisa n IR
p
si x
0
A, exista un interval p dimensional
deschis J
p
(a, b) cu centrul n x
0
astfel ncat x
0
J
p
(a, b) A.
Demonstrat ie. Deoarece A este mult ime deschisa n IR
p
exista > 0 astfel ncat B(x
0
, ) A.
Fie acum a = x
0
s si b = x
0
+s, unde s = (1, 1, ..., 1) IR
p
. Atunci, intervalul pdimensional deschis
J
p
(a, b) = x = (x
1
, x
2
, ..., x
p
) : [x
i
x
0i
[ <

p
, i = 1, p,
unde x
0
= (x
01
, x
02
, ..., x
0p
), este submult ime a lui B(x
0
, ) deci si a lui A si are centrul n punctul x
0
. q.e.d.
Denit ia 3.9.11. Punctul x X se numeste punct de acumulare n X pentru submult imea A din spat iul
metric (X, d) daca orice vecinatate V 1(x) cont ine cel put in un punct din A diferit de x, adica
V
_
A x
_
,= , V 1(x). (3.194)
Totalitatea punctelor de acumulare n X ale mult imii A, notata cu A

, se numeste mult ime derivata n X.


Observat ia 3.9.13. x A

=x A. Reciproc nu este adevarat. Aceasta arata ca A

A.

Intradevar, implicat ia rezulta din Denit ia 3.9.1 si Denit ia 3.9.11.


Pentru a dovedi ca reciproca armat iei nu este adevarata consideram submult imea A = 1 [0, 3] IR,
metrica n IR ind cea obisnuita. Atunci, punctul x = 1 este punct aderent n IR pentru A dar nu si punct de
acumulare n IR al mult imii A deoarece vecinatatea V =
_

3
2
,
1
2
_
1(1) nu cont ine nici un punct al lui A
diferit de 1.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 65
Observat ia 3.9.14. Un punct de acumulare n X al unei mult imi poate sa apart ina sau sa nu apart ina acelei
mult imi.
De exemplu, daca A = (0, 1) IR, atunci punctele x = 0 si x = 1 sunt puncte de acumulare n IR ale lui A care
nu apart in lui An timp ce x =
1
3
, spre exemplu, este punct de acumulare n IR al lui A si apart ine lui A.
Denit ia 3.9.12. Un punct x A care nu este punct de acumulare n X al mult imii A se numeste punct
izolat n X al lui A daca exista V 1(x) astfel ncat V A = x. O mult ime formata numai din puncte
izolate n X se numeste mult ime discreta n X.
Observat ia 3.9.15. Daca x A A, atunci x este punct de acumulare n X pentru A.
Armat ia se deduce combinand Denit ia 3.9.1 cu Denit ia 3.9.12.
Teorema 3.9.12. Orice vecinatate a unui punct de acumulare n X al unei mult imi cont ine o innitate de
puncte ale acelei mult imi.
Demonstrat ie. Prin reducere la absurd.
Presupunem ca exista V
0
1(x) astfel ncat
V
0
A = x
1
, x
2
, ..., x
n
, n IN

,
unde x este un punct de acumulare n X al mult imii A (X, d), si e = mind(x, x
1
), d(x, x
2
), ..., d(x, x
n
) >
0.
Deoarece B(x, ) A =
_
x, daca x A
, daca x / A,
rezulta ca B(x, ) A x = si cum B(x, ) 1(x)
rezulta ca x nu este punct de acumulare n X al mult imii A, ceea ce contrazice ipoteza. q.e.d.
Observat ia 3.9.16. O mult ime care are puncte de acumulare n X este o mult ime innita.

Intradevar, aceasta rezulta din Teorema 3.9.11. Prin urmare, mult imile nite nu au puncte de acumulare
n X.
Este posibil ca submult imea innita A X sa nu aiba puncte de acumulare n X. De exemplu, IN IR este
mult ime innita care nu are puncte de acumulare n IR. Singurul punct de acumulare al lui IN este + care nu
apart ine lui IR, caci + IR.
La fel ca pentru puncte aderente n X putem demonstra cu usurint a
Teorema 3.9.13. Punctul x X este punct de acumulare n X al mult imii A X daca si numai daca
> 0 =B(x, ) A x , = .
De asemenea, folosind Propozit ia 3.9.2 si Observat ia 3.9.13, rezulta
66
Teorema 3.9.14. Punctul x X este punct de acumulare n X pentru mult imea A (X, d) daca si numai
daca exista un sir de puncte (x
n
)
n1
, x
n
A cu x
n
,= x, n IN

, astfel ncat x
n
x.
Folosind acum Teorema 3.9.14 tragem concluzia ca daca x este punct de acumulare n X al mult imii A,
atunci exista o innitate de siruri de puncte avand proprietat ile din Teorema 3.9.14.
Rezultatele de mai sus conduc fara dicultate la urmatorul rezultat.
Teorema 3.9.15. Daca A (X, d), atunci
A = A A

. (3.195)
Demonstrat ie. Din Observat ia 3.9.3, Denit ia 3.9.2 si Observat ia 3.9.13, rezulta A A si A

A, din care
deducem
A A

A (3.196)
Invers, daca x A, atunci > 0 are loc (3.170). Pentru acest punct exista doua posibilitat i: e x A,
caz n care x A A

; e x / A n care situat ie, daca t inem cont de (3.170), deducem B(x, ) A x ,= ,


ceea ce arata ca x A

, adica x A A

In concluzie, n ambele cazuri x A A

de unde rezulta
A A A

. (3.197)
Incluziunile (3.196) si (3.197) demonstreaza (3.195). q.e.d.
Corolarul 3.9.1. Submult imea A (X, d) este mult ime nchisa n X daca si numai daca si cont ine toate
punctele de acumulare n X, adica
A

A. (3.198)
Demonstrat ie. Fie A mult ime nchisa n X. Atunci, A = A si din rezulta A = AA

ceea ce evident antreneaza


(3.198).
Reciproc, sa presupunem ca A

A. Deoarece A A, rezulta ca A

A A. Folosind Teorema 3.9.14,


deducem A A. Pe de alta parte, avem si A A. Deci A A A, din care rezulta A = A, adica mult imea A
este nchisa n X. q.e.d.
Sa introducem o ultima not iune si anume aceea de spat iu topologic.

In acest sens, e T(X) totalitatea submult imilor mult imii X si T(X), o parte din aceste mult imi.
Denit ia 3.9.13. Spunem ca T(X) este o topologie pe X daca sunt satisfacute urmatoarele proprietat i
numite axiomele topologiei:
(T
1
) Reuniunea de mult imi din apart ine lui ;
(T
2
) Intersect ia nita de mult imi din apart ine lui ;
(T
3
) X , .
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 67
Denit ia 3.9.14. Perechea (X, ) unde X este o mult ime nevida oarecare, iar este o topologie pe X, se
numeste spat iu topologic.
Observat ia 3.9.17. Un spat iu metric (X, d) este spat iu topologic.

Intradevar, daca consideram


d
T(X), unde
d
= D X : D =

D, adica
d
este familia mult imilor
deschise n X, folosind Teorema 3.9.7 si Observat ia 3.9.9, rezulta ca
d
satisface (T
1
) (T
3
).
Denit ia 3.9.15. Topologia
d
se numeste topologia indusa de metrica d.

In ncheiere prezentam o caracterizare a mult imilor deschise n X cu ajutorul bilelor deschise din (X, d).
Teorema 3.9.16. Mult imea D X este mult ime deschisa n X daca si numai daca D este reuniunea unei
familii de bile deschise.
Demonstrat ie. Daca D este mult ime deschisa n X, atunci x D
x
> 0 astfel ncat B(x,
x
) D. Fie
familia de mult imi deschise n X B(x,
x
) : x D. Dupa Teorema 3.9.7 rezulta ca mult imea B =
_
xD
B(x,
x
)
este mult ime deschisa n X.

In plus, B = D deoarece un punct arbitrar y apart ine lui B daca si numai daca
exista x D astfel ncat y B(x,
x
) ceea ce este echivalent cu y D, adica avem simultan B D si D B.
Reciproc, daca D =
_
tT
B
t
, unde B
t
sunt bile deschise, conform axiomei T
1
, D este mult ime deschisa n X.
q.e.d.
Observat ia 3.9.18. O submult ime a lui IR este mult ime deschisa n IR daca si numai dac a este reuniune de
intervale deschise.

Intradevar, aceasta rezulta din Teorema 3.9.16 aplicata spat iului Euclidian IR unde se t ine cont ca bila
deschisa cu centrul n x
0
IR si raza este intervalul deschis (x
0
, x
0
+).
Exercit iul 3.9.1. Fie intervalele din spat iul Euclidian IR
D
n
=
_
1
1
n
, 2 +
1
n
_
, F
n
=
_
1 +
1
n
, 3
1
n
_
, n IN

.
Sa se arate ca :

nIN

D
n
= [1, 2];
_
nIN

F
n
= (1, 3).
Solut ie.

In primul rand se vede ca mult imea compacta [1, 2] este inclusa n orice mult ime D
n
. Prin urmare,
[1, 2]

nIN

D
n
.
68
Sa aratam ca are loc si incluziunea inversa.
Fie n acest sens x

nIN

D
n
, arbitrar. Atunci, n IN

avem x
_
1
1
n
, 2 +
1
n
_
. Daca x / [1, 2], atunci
x < 1, sau x > 2. Oriunde sar plasa x n afara intervalului [1, 2], exista n
0
IN

astfel ncat x / D
n0
care
conduce la faptul ca x /

nIN

D
n
, ceea ce este fals.
Prin urmare, avem 1 x 2, adica

nIN
D
n
[1, 2]. Cele doua incluziuni demonstreaza egalitatea

nIN

D
n
= [1, 2].

In mod similar se arata ca


_
nIN

F
n
= (1, 3).
Mai general, putem arata ca

>0
(a , b +) = [a, b],
_
>0
[a , b +] = (a, b)
adica, enunt and rezultatul ntr-un cadru general, putem arma ca ntr-un spat iu metric (X, d), intersect ia de
mult imi deschise n X poate o mult ime nchisa n X, iar reuniunea de mult imi nchise n X poate da ca
rezultat o mult ime deschisa n X.
3.10 Mult imi compacte ntr-un spat iu metric
Fie (X, d) un spat iu metric si T(X) mult imea tuturor part ilor mult imii X.
Denit ia 3.10.1. O familie de mult imi T T(X) se spune ca este o acoperire pentru mult imea A X, sau
ca T acopera A daca orice punct x A este punct al cel put in unei mult imi din T.
Daca T acopera A si T are un numar nit de elemente (mult imi), atunci se spune ca T constituie o
acoperire nita a mult imii A. Daca, n plus, elemente lui T sunt mult imi deschise n X, atunci se spune ca
T este o acoperire nita deschisa n X a mult imii A.
Denit ia 3.10.2. Fie (X, d) un spat iu metric, A o submult ime nevida a lui X si > 0. Mult imea M X
se numeste ret ea pentru mult imea A daca x Ay
x
M astfel ncat d(x, y
x
) < . Daca M, o ret ea
pentru mult imea A, are un numar nit de elemente, atunci M se numeste ret ea nita a mult imii A.
Fara a restrange generalitatea putem presupune M A.
Propozit ia 3.10.1. Mult imea M X este ret ea pentru mult imea A din spat iul metric (X, d) daca si numai
daca
A
_
yM
B(y, ). (3.199)
Demonstrat ie. Este evidenta daca se foloseste Denit ia 3.10.2. q.e.d.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 69
Observat ia 3.10.1. Egalitatea (3.199) arata c a familia de bile B(y, ) : y M constituie o acoperire deschis a
a mult imii A.

In plus, daca M are un numar nit de elemente, familia de bile de mai sus este o acoperire deschisa
nita a mult imii A.
Denit ia 3.10.3. Mult imea A din spat iul metric (X, d) se numeste compacta prin acoperire, sau simplu,
compacta daca din orice acoperire deschisa T a lui A se poate extrage o acoperire nita.
Spat iul metric (X, d) se numeste compact daca din orice acoperire deschisa a sa se poate extrage o acoperire
nita.
Denit ia 3.10.4. Mult imea A din spat iul metric (X, d) se numeste compacta prin siruri, sau secvent ial
compacta daca orice sir de puncte (x
n
)
nIN
, x
n
A, cont ine cel put in un subsir (x
kn
)
nIN
convergent la un
punct din A.
Spat iul metric (X, d) se numeste secvent ial compact sau compact prin siruri daca orice sir de puncte
din X cont ine un subsir convergent la un punct din X.
Teorema 3.10.1. Fie (X, d) un spat iu metric si A o submult ime nevida a lui X. Daca A este mult ime secvent ial
compacta, atunci A este marginita si nchisa n X.
Demonstrat ie.

Intrucat incluziunea A A este asigurata de Teorema 3.9.1, pentru a arata egalitatea A = A
mai trebuie demonstrat ca A A. Vom arata ca un element arbitrar x A este element si al mult imii A. Daca
x A, atunci, oricare ar V 1(x), intersect ia V A este nevida. Luam V = B
_
x,
1
n
_
, n IN

; intersect ia
acestei bile cu mult imea A ind nevida, cont ine macar un element; e acesta x
n
; acest element are evident
proprietatea:
d(x
n
, x) <
1
n
. (3.200)

In acest mod putem deni un sir de puncte (x


n
)
nIN
, cu termenii din mult imea A care, n baza lui (9.2), este
convergent la x A. Dar mult imea A este compacta prin siruri, deci sirul de puncte (x
n
) construit mai sus are
cel put in un subsir convergent la un element al mult imii A, element care nu poate altul decat x.
Prin urmare, am demonstrat ca x A este element si al mult imii A ceea ce n nal atrage A = A, adica
A este mult ime nchisa n X.
Sa aratam ca A este mult ime marginita.
Presupunem contrariul, si anume ca A este nemarginita. Atunci, exista x
0
X cu proprietatea ca >
0 x

A astfel ncat d(x

, x
0
) sau, echivalent, x

/ B(x
0
, ). Din acest rezultat deducem ca pentru
0
= 1
exista x
1
A astfel ncat x
1
/ B(x
0
, 1). Notand
1
= 1 + d(x
1
, x
0
), deducem ca si pentru aceasta valoare a
lui exista x
2
A astfel ncat x
2
/ B(x
0
,
1
). Notam acum
2
= 1 + d(x
2
, x
0
). Atunci, exista x
3
A cu
proprietatea x
3
/ B(x
0
,
2
). Presupunand ales x
n
dupa procedeul de mai sus, notam apoi
n
= 1 + d(x
n
, x
0
).
Atunci, exista x
n+1
A asa ncat x
n+1
/ B(x
0
,
n
).

In acest fel am construit sirul de puncte (x


n
) din mult imea
A cu proprietatea
d(x
n+1
, x
0
) 1 +d(x
n
, x
0
), n IN

. (3.201)
Din inegalitatea (3.201) deducem
d(x
n+p
, x
0
) 1 +d(x
n
, x
0
), (n, p) IN

IN

. (3.202)
Sirul de puncte (x
n
) ind din mult imea secvent ial compacta A are un subsir (x
kn
), convergent la un punct din
A. Cum orice sir convergent este fundamental rezulta ca (x
kn
) este sir fundamental si prin urmare,
lim
n
d(x
kn+p
, x
kn
) = 0, p IN

.
(3.203)
70
Dar din Propozit ia 3.1.1 avem
d(x
kn+p
, x
0
) d(x
kn
, x
0
) d(x
kn+p
, x
kn
). (3.204)
Trecand la limita n (3.204) pentru n si t inand cont de (3.202) si (3.203) ajungem la contradict ia 1 0,
care arata ca presupunerea facuta este falsa.
Prin urmare, mult imea A este marginita. q.e.d.
Corolarul 3.10.1. Daca mult imea A din spat iul metric (X, d) este compacta prin siruri si A
1
A este mult ime
nchisa n X, atunci A
1
este mult ime compacta prin siruri.
Teorema 3.10.2. Submult imea nevid a A IR
n
este secvent ial compacta daca si numai daca este marginit a si
nchisa n IR
n
.
Demonstrat ie. Prima parte a teoremei rezulta din Teorema 3.10.1.
Partea a doua, care de fapt este reciproca teoremei amintite n cazul cand X = IR
n
, se demonstreaza aratand
ca este ndeplinita Denit ia 3.10.4. Consideram n acest sens un sir de puncte arbitrar (x
m
) din mult imea A.
Fiindca A este marginita, exista un interval nchis ndimensional
I
n
= [a
1
, b
1
] ... [a
n
, b
n
]
astfel ncat A I
n
.
Fie acum c
j
=
a
j
+b
j
2
, mijlocul segmentului [a
j
, b
j
], unde j ia toate valorile de la 1 pana la n.
Notam I
(1)
n
= [a
(1)
1
, b
(1)
1
] ... [a
(1)
n
, b
(1)
n
] I
n
acel subinterval n dimensional nchis n IR
n
care cont ine o
innitate de termeni ai sirului (x
n
), unde a
(1)
j
poate a
j
sau c
j
, iar b
(1)
j
este e c
j
, e b
j
, cu j = 1, n.
Continuand procedeul, gasim un sir de intervale ndimensionale nchise n IR
n
, notat cu (I
(k)
n
)
kIN
, care
are urmatoarele proprietat i:
(a) I
n
I
(1)
n
I
(2)
n
... I
(k)
n
...;
(b) I
(k)
n
cont ine o innitate de termeni ai sirului (x
m
)
mIN
;
(c)

kIN
I
(k)
n
= x IR
n
.
Primele doua proprietat i sunt evidente din modul cum sau construit intervalele I
(k)
n
, k 1, iar cea de a
treia rezulta din Lema intervalelor incluse a lui Cantor.
Alegem acum x
k1
I
(1)
n
, un termen oarecare al sirului (x
m
)
mIN
, astfel ncat k
1
1, lucru posibil deoarece
I
(1)
n
cont ine o innitate de termeni ai sirului. Deoarece I
(2)
n
cont ine o innitate de termeni ai sirului (x
m
)
mIN
,
exista k
2
2, k
2
> k
1
astfel ncat x
k2
I
(2)
n
.
Presupunem ca, prin procedeul de mai sus, am ales x
km
I
(m)
n
, unde k
m
m si k
m
> k
m1
. Intervalul
nchis ndimensional I
(m+1)
n
cont inand o innitate de termeni ai sirului (x
m
), cont ine si un termen de forma
x
km+1
, unde k
m+1
> m+ 1 si k
m+1
k
m
.
Sirul (x
km
)
mIN
astfel construit este un subsir al sirului (x
m
)
mIN
si are proprietatea
x
km
I
(m)
n
, m IN

. (3.205)
Din (3.205) si proprietatea (c) a sirului (I
(m)
n
)
mIN
rezulta lim
m
x
km
= x, ceea ce arata ca x este punct de
acumulare n IR
n
al mult imii A. Cum A este mult ime nchisa n IR
n
, ea si cont ine toate punctele de acumulare
n IR
n
(vezi Corolarul 3.9.1). Prin urmare, x A.
Rezultatul stabilit si Denit ia 3.10.4 arata ca A este mult ime secvent ial compacta. q.e.d.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 71
Teorema 3.10.3. Fie (X, d) un spat iu metric si A o submult ime a lui X. Daca A este mult ime compacta prin
acoperire, sau mult ime compact a, atunci A este secvent ial compacta.
Demonstrat ie. Presupunem contrariul, ca A nu ar compacta prin siruri, adica exista sirul de puncte (x
n
)
n1
care sa nu admita subsiruri convergente la puncte din A. Aceasta nseamna ca x A
x
> 0 astfel ncat bila
B(x,
x
) cont ine un numar nit de termeni ai sirului (x
n
)
n1
caci, n caz contrar, exista un punct de acumulare
n X pentru mult imea valorilor sirului, care dupa Teorema 3.9.14 conduce la existent a unui subsir convergent
la x, fapt ce am presupus ca nu se ntampla.
Deoarece A este compacta prin acoperire, tot i termenii sirului se aa ntr-un numar nit de bile ceea ce
conduce la concluzia ca mult imea valorilor sirului (x
n
) are un numar nit de termeni. De aici tragem concluzia
ca sirul (x
n
)
n1
ar avea cel put in un subsir constant, adica convergent, fapt care ar contrazice presupunerea
facuta. Prin urmare, neaparat sirul dat trebuie sa admita un subsir convergent la un punct din A ceea ce, dupa
Denit ia 3.10.4, arata ca mult imea A este secvent ial compacta. q.e.d.
Corolarul 3.10.2. Fie (X, d) un spat iu metric si A X o mult ime compacta. Atunci, A este nchisa n X si
marginita.

Intradevar, daca A este compacta, din Teorema 3.10.3 rezulta ca A este compacta prin siruri si folosind Teorema
3.10.1, deducem ca A este mult ime nchisa n X si marginita.
Reciproca din Corolarul 3.10.2 este adevarata doar n IR
n
.
Teorema 3.10.4. Daca A este mult ime compacta n spat iul metric (X, d) si B A este o mult ime nchisa n
X, atunci B este mult ime compacta.
Demonstrat ie. Fie T = D
i
: i I, D
i
=

D
i
, i I o acoperire deschisa pentru mult imea B. Notam
D = C
X
B. Mult imea B ind nchisa n X, complementara sa fat a de spat iul ntreg X, adica mult imea D, este
mult ime deschisa n X si avem evident A D
_
_
iI
D
i
_
.
Deoarece A este mult ime compacta, exista mult imea nita de indici J I astfel ncat A D
_
_
iJ
D
i
_
si
cum B A vom avea si B
_
iJ
D
i
, ceea ce arata ca B este mult ime compacta prin acoperire. q.e.d.
Teorema 3.10.5. Daca (X, d) un spat iu metric si A X o mult ime compacta, atunci pentru orice > 0 exista
o ret ea nit a M pentru mult imea A.
Demonstrat ie. Familia | = B(x, ) : x A este o acoperire deschisa n X pentru mult imea A. Cum A este
mult ime compacta, exista o subacoperire nita a sa, adica A
k
_
i=1
B(x
i
, ), unde M = x
1
, x
2
, ..., x
k
este o
mult ime nita de puncte din A. Acum se vede ca M este ret ea pentru mult imea A. q.e.d.
72
Teorema 3.10.6. Fie (X, d) un spat iu metric, A o submult ime nevida a lui X si F
i
: i I, F
i
= F
i
, i I
o familie oarecare de mult imi nchise n X. Armat ia si implicat iile de mai jos sunt echivalente:
(i) A este mult ime compacta;
(ii) A
_

iI
F
i
_
= =J I, J nita, astfel ncat A
_

jJ
F
j
_
= ;
(3.206)
(iii) A
_

jJ
F
j
_
,= , J I, J nita, =A
_

iI
F
i
_
,= .
Demonstrat ie. Aratam ntai ca (i) =(ii).

In primul rand avem ca A C
X
_

iI
F
i
_
. Folosind una din relat iile
lui de Morgan din teoria mult imilor, Teorema 3.9.6 si Teorema 3.9.7 constatam ca familia | = C
X
F
i
: i I
constituie o acoperire deschisa pentru mult imea A. Cum A este compacta, din Denit ia 3.10.3 rezulta ca exista
J I, J nita, astfel ncat sa aiba loc (3.206).
Aratam acum ca (ii) =(i).
Fie n acest sens o acoperire deschisa a mult imii A de forma
T = D
i
: D
i
=

D
i
, i I
cu proprietatea A
_
iI
D
i
. Atunci, A C
X
_
_
iI
D
i
_
= care, dupa utilizarea relat iei de Morgan adecvate, se
poate scrie n forma A
_

iI
(C
X
D
i
)
_
= . I nsa familia de mult imi C
X
D
i
: i I este formata din mult imi
nchise n X si, folosind ipoteza, deducem ca exista J I, J mult ime nita, astfel ncat A
_

jJ
(C
X
D
j
)
_
= ,
din care, n baza uneia dintre relat iile lui de Morgan, rezulta A C
X
_
_
jJ
D
j
_
= . Ultimul rezultat arata ca
A
_
jJ
D
j
ceea ce, dupa Denit ia 3.10.3, demonstreaza ca A este mult ime compacta.
Implicat iile (ii) (iii) se demonstreaza prin reducere la absurd. q.e.d.
Urmatoarea teorema arata ca pentru spat iile metrice compacitatea prin acoperire si compactitatea prin siruri
sunt echivalente.
Teorema 3.10.7. Submult imea nevida A a spat iului metric (X, d) este compacta prin acoperire daca si numai
daca este compacta prin siruri.
Demonstrat ie. Daca A este compacta prin acoperire, din Teorema 3.10.3 rezulta ca A este secvent ial compacta.
Reciproc, demonstram prin reducere la absurd. Presupunem ca A nu este compacta, prin urmare, din
acoperirea deschisa T = D
i
, i I, unde I este familie oarecare de indici, nu se poate extrage o acoperire nita.
Dupa Teorema 3.10.5, luand
1
= 1 putem determina o
1
ret ea nita n care gasim o bila deschisa B(a
1
, 1)
astfel ncat AB(a
1
, 1) sa nu e acoperita nit de familia T. Deoarece mult imea AB(a
1
, 1) este compacta prin
siruri, putem construi o
2
=
1
2
ret ea nita n care sa existe bila B
_
a
2
,
1
2
_
asa ncat A B(a
1
, 1) B
_
a
2
,
1
2
_
sa nu e acoperita nit de familia T.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 73
Prin acest procedeu obt inem un sir de mult imi nchise n X
(F
n
)
n1
, F
n
= A
_
n

k=1
B
_
a
k
,
1
k
__
, n 1
aat n relat ia de incluziune F
1
F
2
... F
n
..., din care rezulta ca A
_
_
nIN

F
n
_
,= .
Din modul cum au fost construite mult imile F
n
rezulta ca A
_

nIN

F
n
_
= a. Deoarece a A exista i
0
I
astfel ncat a D
i0
.

Intrucat D
i0
este mult ime deschisa n X, exista n
0
IN

astfel ncat D
i0
F
n
, n n
0
,
ceea ce constituie contradict ie. q.e.d.
Sa consideram acum doua spat ii metrice (X, d
1
) si (Y, d
2
). Dupa Exercit iul 3.1.2, aplicat ia
d : T T IR, d(x, y) =
_
d
2
1
(x
1
, y
1
) +d
2
2
(x
2
, y
2
), (3.207)
unde x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) T, este o metrica pe T = X Y si deci (T, d) este spat iu metric.
Teorema 3.10.8. Daca (X, d
1
) si (Y, d
2
) sunt doua spat ii metrice compacte, atunci produsul cartezian T =
X Y nzestrat cu metrica (3.207) este spat iu metric compact.
Demonstrat ie. Daca avemn vedere Teorema 3.10.7, trebuie sa aratam ca (T, d) este spat iu secvent ial compact.

In acest sens consideram un sir de puncte arbitrar (z


n
) din T.

Insa z
n
= (x
n
, y
n
) si ca urmare vom avea sirurile
de puncte (x
n
) si (y
n
) din (X, d
1
) si respectiv (Y, d
2
). Cum (X, d
1
) este spat iu compact rezulta ca exista un
subsir (x
kn
) al sirului (x
n
) convergent la un punct x X. Considerand subsirul (y
kn
) al sirului (y
n
) si t inand
seama ca (Y, d
2
) este compact, rezulta ca exista un subsir al sau (y
kmn
) convergent la un punct y Y.
Fie acum (z
kmn
), subsir al lui (z
n
), care are termenul general z
kmn
= (x
kmn
, y
kmn
). Se deduce imediat ca
z
kmn
(x, y) X Y = T, ceea ce arata ca (T, d) este secvent ial compact deci si compact. q.e.d.
Rezultatul de mai sus se poate generaliza la un produs cartezian de mai mult de doua spat ii.
Teorema 3.10.9. Daca (X
i
, d
i
), i = 1, n, sunt n spat ii metrice compacte, atunci spat iul metric produs (X, d),
unde
X = X
1
... X
n
= x[ x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
)
si
d(x, y) =

_
n

i=1
d
2
i
(x
i
, y
i
), x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
),
este de asemenea compact.
Demonstrat ie. Este ntrutotul analoaga celei din Teorema 3.10.8. q.e.d.
Corolarul 3.10.3. Orice interval ndimensional nchis I
n
IR
n
este mult ime compacta.
74
Demonstrat ie. Sa aratam mai ntai ca orice interval nchis unidimensional I
1
= [a, b] IR este mult ime compacta
n spat iul metric obisnuit IR.

Intradevar, daca (x
n
) este un sir numeric din [a, b] IR, el este marginit si, conform lemei lui Cesaro,
cont ine un subsir (x
kn
) convergent la un punct x IR. Cum mult imea [a, b] este nchisa n X, folosind Teorema
3.9.2, deducem ca x [a, b]. Prin urmare, [a, b] ind mult ime secvent ial compacta n IR, este compacta.
Avandn vedere ca I
n
este de fapt un produs cartezian nit de mult imi compacte, din Teorema 3.10.9 rezulta
ca I
n
este mult ime compacta n IR
n
. q.e.d.
Prezentam acum unul dintre rezultatele fundamentale ale analizei matematice.
Teorema 3.10.10. O submult ime A a lui IR
n
, n 1, este compacta dac a si numai daca este marginita si
nchisa n IR
n
.
Demonstrat ie. Armat iile rezulta din Teorema 3.10.2 si Teorema 3.10.3. q.e.d.
Observat ia 3.10.2. Spat iul metric obisnuit (IR, d) si spat iul Euclidian ndimensional IR
n
, n 2, nu sunt
mult imi compacte, neind mult imi m arginite.

In schimb, elemente lui IR


n
, n 1, poseda o proprietate de compactitate locala n sensul ca, dat un element
arbitrar x
0
IR
n
, se poate indica o vecinatate compact a a sa de exemplu, un interval nchis ndimensional
(vezi Corolarul 3.10.3), care sal cont ina pe x
0
.
Exemplul 3.10.1. Mult imea A = x = (x
1
, x
2
) IR
2
: 1 x
2
1
+x
2
2
9 din spat iul Euclidian bidimensional
IR
2
este compact a.

Intradevar, mult imea A este marginita caci este inclusa, de exemplu, n bila B(0, 4)) si nchisa n IR
2
pentru
ca si cont ine toate punctele de acumulare n X. Prin urmare, din Teorema 3.10.10, rezulta ca este compacta.
Exemplul 3.10.2. Intervalul (0, +) = IR

+
IR nu este mult ime compact a neind nici mult ime nchisa n
IR nici mult ime marginita.
Exemplul 3.10.3. Intervalul (a, b) IR nu este mult ime compacta deoarece nu este mult ime nchisa n IR.
Intervalele (a, b] si [b, a), din IR, nu sunt nici nchise n IR nici deschise n IR.

In aceste exemple se considera ca IR este spat iu metric, metrica pe IR ind cea obisnuita, denita prin
d(x, y) = [x y[, oricare ar numerele reale x si y.
Teorema 3.10.11. Daca mult imea A din spat iul metric (X, d) este compacta, atunci perechea (A, d
/AA
), unde
d
/AA
este restrict ia funct iei d la mult imea AA, este spat iu metric complet.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 75
Demonstrat ie. Faptul ca (A, d
/AA
) este spat iu metric rezulta din Observat ia 3.1.4. Sa aratam ca este complet.
Fie n acest scop (x
n
) un sir fundamental din (A, d
/AA
). Cum A este mult ime compacta, din Teorema 3.10.7
rezulta ca A este mult ime compacta prin siruri n spat iul metric (X, d), deci exista subsirul (x
kn
) convergent la
punctul x A.

In baza axiomei (M
3
) din Denit ia 3.1.1, avem d
/AA
(x, x
n
) d(x, x
kn
) + d(x
kn
, x
n
). Primul
termen din membrul al doilea al acestei inegalitat i tinde la zero cand n , deoarece sirul (x
kn
) este convergent
la x n spat iul metric (A, d
/AA
), iar cel de-al doilea termen al inegalitat ii tinde de asemenea la zero indca
sirul (x
n
) este fundamental n acelasi spat iu metric.

In concluzie, d(x, x
n
) 0 x
n
x, ceea ce arata ca
(A, d
/AA
) este spat iu metric complet. q.e.d.
3.11 Mult imi conexe si mult imi convexe
Intuitiv, not iunea de conexiune descrie faptul ca o mult ime data este formata dintr-o singura bucata, adica
nu poate descompusa n doua sau mai multe part i separate. Astfel, anumite mult imi ntalnite cum ar
bilele deschise sau nchise dintrun spat iu metric si intervalele ndimensionale din spat iul Euclidian IR
n
pot
considerate ca ind formate dintr-o singura bucata n timp ce alte mult imi dintrun spat iu metric, cum ar
reuniunea a doua bile fara puncte comune, sau complementara n spat iul Euclidian bidimensional IR
2
a
mult imii A = x = (x
1
, x
2
) IR
2
: x
2
1
+x
2
2
= 1, sunt mult imi compuse din mai multe bucat i distincte.

In cele ce urmeaza vom prezenta not iunea de conexiune.


Denit ia 3.11.1. Spat iul metric (X, d) se numeste spat iu conex daca nu exista mult imile nevide si disjuncte
D
1
, D
2
, deschise n X, astfel nc at sa avem X = D
1
D
2
.
Observat ia 3.11.1.

Intrucat D
1
= X D
2
= C
X
D
2
si D
2
= X D
1
= C
X
D
1
, rezulta ca D
1
si D
2
sunt
simultan nchise n X si deschise n X.
Teorema 3.11.1.

Intrun spat iu metric (X, d) urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(X, d) este spat iu conex;
Nu exista doua mult imi nchise n X F
1
si F
2
, nevide si disjuncte, astfel ncat X = F
1
F
2
;
Singura mult ime nevida din X simultan deschisa n X si nchisa n X este spat iul ntreg X.
Demonstrat ie. Rezulta din Denit ia 3.11.1 si Observat ia 3.11.1. q.e.d.
Denit ia 3.11.2. Spat iul metric (X, d) se numeste spat iu neconex sau spat iu disconex daca nu este spat iu
conex.
Denit ia 3.11.3. O parte A a unui spat iu metric (X, d) se numeste mult ime conexa daca spat iul metric
(A, d
/AA
) este spat iu conex
76
Observat ia 3.11.2. Mult imea A este conexa daca nu exista D
1
, D
2

d
cu propriet at ile:
(C
1
) A D
1
D
2
;
(C
2
) D
1
D
2
A = ;
(C
3
) D
1
A ,= , si D
2
A ,= .
Denit ia 3.11.4. Submult imea A a spat iului metric (X, d) se numeste neconexa sau disconexa daca nu este
conexa.
Urmatoarea teorema pune n evident a un exemplu important de mult ime conexa si, totodata, da o car-
acterizare a mult imilor conexe din spat iul metric (IR, d), unde d este metrica obisnuita, Euclidiana, data de
d(x, y) = [x y[, x IR, y IR.
Teorema 3.11.2. Pentru orice submult ime nevida a lui IR urmatoarele armat ii sunt echivalente:
() A este interval, adica a, b A, a < b si c (a, b) =c A;
() A este conexa.
Demonstrat ie. Sa aratam ca () =(). Presupunem ca A este un interval care nu este mult ime conexa.
Atunci, exist a D
1

d
si D
2

d
astfel ncat (C
1
) (C
3
) sa aiba loc. Din (C
3
) rezulta ca exista a
1
D
1
A
si a
2
D
2
A, iar din (C
2
) rezulta ca a
1
,= a
2
. Presupunem a
1
< a
2
si, cum A este interval, obt inem
[a
1
, a
2
] A. (3.208)
Se observa c a a
1
D
1
A (, a
2
), deci mult imea E = D
1
A (, a
2
) este nevida. Dar E (, a
2
),
deci E este majorata (de a
2
de exemplu). Fiind majorata, are margine superioara n IR; e aceasta
M = supE. (3.209)
Din (3.209) rezulta a
1
M. Avand n vedere denit ia marginii superioare a unei submult imi din IR, carac-
terizarea acesteia prin inegalitat i si Denit ia 3.9.1 deducem ca M E, adica M este punct aderent n IR al
mult imii E. Rezulta apoi ca
M a
2
. (3.210)
Din (3.210) si denit ia unui intervalul real rezulta M [a
1
, a
2
], iar din (3.208) deducem M A. Observam ca
M < a
2
. (3.211)

Intradevar, daca M = a
2
D
2

d
, atunci exista > 0 astfel ncat
(M , M +) D
2
. (3.212)
Din (3.209) rezulta ca pentru de mai sus, exista x
0
E astfel ncat
M < x
0
< M < M +. (3.213)
Din (3.213) si (3.212) deducem x
0
D
2
.

Insa x
0
E D
1
A, deci x
0
D
1
D
2
A, care contrazice (C
2
).
Sa aratam ca M / D
1
D
2
. Presupunem prin absurd ca M D
1
care, ind mult ime deschisa n X, conduce
la existent a lui r > 0 astfel ncat
(M r, M +r) D
1
. (3.214)
Din (3.211) rezulta ca (M, M +r) (, a
2
) ,= .
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 77
Fie t (M, M +r) (, a
2
). Atunci, din (3.214) avem
t D
1
(, a
2
). (3.215)
Deci t < a
2
.

Insa a
1
M < t, ca urmare
t (a
1
, a
2
). (3.216)
Din (3.215) si (3.216) rezulta t D
1
A (, a
2
) = E, deci t supE = M, care contrazice faptul ca
t (M, M +r). Asadar, M / D
1
.
Daca M ar apart ine lui D
2
, atunci repetand demonstrat ia inegalitat ii (3.211), sar ajunge la D
1
D
2
A ,= ,
care este n contradict ie cu (C
2
), deci M D
2
. Din M A si M / D
1
D
2
rezulta ca A nu este inclusa n
D
1
D
2
, adica A , D
1
D
2
, care contrazice (C
1
). Deci A este conexa.
Sa aratam ca () =(). Vom arata ca non() =non(). Fie a = inf A si b = supA. Atunci, A [a, b].
Daca A nu este interval, atunci exista x
0
(a, b) astfel ncat
x
0
, A. (3.217)
Punand
D
1
= (, x
0
) si D
2
= (x
0
, +), (3.218)
rezulta ca a D
1
, b D
2
, D
1
,= , D
2
,= , iar D
1
si D
2
verica condit iile (C
1
) (C
3
).

Intradevar,
(C
1
) rezulta din (3.217) si (3.218), iar (C
2
) este evidenta. Daca D
1
A = , atunci A C
IR
D
1
= [x
0
, +),
deci x
0
< inf A = a care contrazice faptul ca x
0
(a, b). Analog se arata ca D
2
A = . q.e.d.
Corolarul 3.11.1. Mult imea Q a numerelor rat ionale nu este conexa.
Teorema 3.11.3. Fie (X, d) un spat iu metric si e A
i
: i I o familie de mult imi conexe cu

iI
A
i
,= .
Atunci, A =
_
iI
A
i
este mult ime conexa.
Demonstrat ie. Sa presupunem ca A =
_
iI
A
i
ar neconexa. Atunci, exista doua mult imi deschise si nevide D
1
si D
2
astfel ncat sa e satisfacute proprietat ile (C
1
) (C
3
). Cum

iI
A
i
,= rezulta ca exista a A
i
, i I,
deci a A. Sa presupunem ca a D
1
.

Intrucat D
2
A ,= exista i
0
I astfel ncat D
2
A
i0
,= . Deoarece
a A
i0
si a D
1
obt inem ca a D
1
A
i0
, adica D
1
A
i0
,= . De asemenea, sa observam ca D
1
D
2
A
i0
= ,
iar D
1
D
2
A
i0
. Prin urmare, avem
D
1
A
i0
,= , D
2
A
i0
,= , D
1
D
2
A
i0
= , D
1
D
2
A
i0
,
adica A
i0
este neconexa. Contradict ia la care sa ajuns demonstreaza ca mult imea A este conexa. q.e.d.
Teorema 3.11.4. Fie (X, d) un spat iu metric si A X. Daca A este mult ime conexa, atunci orice submult ime
B care satisface A B A este conexa.

In particular, A este mult ime conexa.
78
Demonstrat ie. Prin reducere la absurd. Presupunem ca exista mult imea neconexa B astfel ncat A B A.
Atunci, exista mult imile nevide D
1
si D
2
din familia
d
a mult imilor deschise din spat iul metric (X, d) care
satisfac proprietat ile: D
1
B ,= ; D
2
B ,= ; D
1
D
2
B = ; B D
1
D
2
.
Deoarece D
1
B ,= =x
1
D
1
si x
1
B, iar din D
2
B ,= =x
2
D
2
si x
2
B. Cum B A
implica x
1
, x
2
A, din denit ia punctului aderent n X vom scoate ca D
1
A ,= si D
2
A ,= . Apoi:
D
1
D
2
B = si B A=D
1
D
2
A = ; A B D
1
D
2
=A D
1
D
2
.
Rezultatele deduse referitoare la A arata ca aceasta mult ime este neconexa ceea ce contrazice ipoteza.

In concluzie, B este conexa si, n particular, A, este mult ime conexa. q.e.d.
Denit ia 3.11.5. Fie vectorii a, b IR
n
. Se numeste segment nchis de extremitat i a si b submult imea
[a, b] IR
n
denita prin
[a, b] = x IR
n
[ x = a +t(b a), t [0, 1]. (3.219)
Observat ia 3.11.3. Avand n vedere Denit ia 3.9.9, segmentul nchis [a, b] poate diagonala intervalului
ndimensional nchis I
n
= [a
1
, b
1
] [a
2
, b
2
] ... [a
n
, b
n
], unde a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
), b = (b
1
, b
2
, ..., b
n
).
Denit ia 3.11.6. O submult ime A a lui IR
n
se numeste convexa daca a, b A=[a, b] A.
Observat ia 3.11.4. O mult ime convexa din IR
n
este mult ime conexa.

Intradevar, daca mult imea convexa A ar neconexa, ar exista doua mult imi deschise n IR
n
si nevide D
1
si
D
2
astfel ncat sa e ndeplinite condit iile (C
1
) (C
3
) ceea ce ar nsemna ca A ar formata din doua bucat i.
Considerand acum extremitat ile segmentului [a, b] astfel ncat a D
1
A si b D
2
A din (C
2
) deducem ca
segmentul considerat nu este cont inut n ntregime n A fapt ce ar contrazice Denit ia 3.11.6.
Exemplul 3.11.1. Bilele deschise si nchise din IR
n
sunt mult imi convexe deci si conexe.
Solut ie.

In adevar, sa consideram bila deschisa de centru x
0
IR
n
si raza > 0 si e a, b B(x
0
, ) Un punct
oarecare al segmentului nchis [a, b] are forma x = a+t(ba), unde t [0, 1]. Rezulta ca d(x, x
0
) < deoarece
d(x, x
0
) = |x x
0
| = |(1 t)(a x
0
) +t(b x
0
)|
[1 t[|a x
0
| +[t[|b x
0
| < (1 t) +t = .
Acest rezultat arata ca [a, b] B(x
0
, ), de unde deducem ca bila deschisa cu centrul n x
0
IR
n
si raza > 0
este mult ime convexa deci si conexa.
Exemplul 3.11.2. Intervalele ndimensionale deschise n IR
n
si intervalele ndimensionale nchise n IR
n
sunt mult imi convexe n IR
n
.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 79
Solut ie.

Intradevar, din Denit ia 3.9.9 rezulta ca un interval ndimensional nchis din IR
n
este mult imea
I
n
= [a
1
, b
1
] [a
2
, b
2
] ... [a
n
, b
n
],
unde a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
), b = (b
1
, b
2
, ..., b
n
) IR
n
. Daca u = (u
1
, u
2
, ..., u
n
) I
n
si v = (v
1
, v
2
, ..., v
n
) I
n
,
atunci segmentul nchis [u, v] are elementele x de forma x = u+t(vu), t [0, 1]. Deoarece a
i
u
i
b
i
, i = 1, n
si a
i
v
i
b
i
, i = 1, n, deducem ca expresiile componentelor x
i
, i = 1, n, ale lui x, care sunt evident egale cu
x
i
= u
i
+t(v
i
u
i
) = (1 t)u
i
+tv
i
,
satisfac condit iile x
i
[a
i
, b
i
], i = 1, n, de unde va rezulta ca x I
n
.
Analog rat ionam si pentru cazul intervalelor ndimensionale deschise.
Exemplul 3.11.3.

In IR
2
, mult imea A = x = (x
1
, x
2
) IR
2
: 1 x
2
1
+ x
2
2
9 nu este convex a, dar este
conexa.
Solut ie.

Intradevar, segmentul nchis [3 e
1
, 3 e
1
], unde e
1
= (1, 0), ce are extremitat ile a = 3 e
1
A si
b = 3 e
1
A, nu este n ntregime cont inut n A caci, de exemplu, x = 0, element al acestui segment, nu
apart ine lui A.
Mult imea A este formata din toate punctele planului, raportat la reperul cartezian ortogonal Ox
1
x
2
, situate
ntre cercurile concentrice de raze 1 si respectiv 3 cu centrele n origine, inclusiv punctele acestor cercuri. Ca
urmare, A este formata dintr-o singura bucata, deci A este mult ime conexa.
3.12 Spat iul IR
n
si spat iul punctual an Euclidian IE
n

In cele ce urmeaza, sintetizam rezultatele relative la mult imea IR


n
.

In primul rand, am constatat ca


IR
n
= IR IR ...IR
. .
de n ori
, n IN

.
Prin urmare, IR
n
se scrie n forma
IR
n
= x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), x
i
IR, i = 1, n.
Sa demonstrat de asemeni ca IR
n
este spat iu metric n raport cu oricare din aplicat iile:
d(x, y) =

_
n

i=1
(x
i
y
i
)
2
; (3.220)
d
1
(x, y) = max[x
i
y
i
[, i = 1, n; (3.221)
d
2
(x, y) =
n

k=1
[x
k
y
k
[, (3.222)
unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) sunt elemente arbitrare din IR
n
.
Metricele d, d
1
si d
2
pe IR
n
sunt echivalente deoarece, utilizand inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz
[x
1
y
1
+x
2
y
2
+... +x
n
y
n
[
_
x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n

_
y
2
1
+y
2
2
+... +y
2
n
si inegalitat ile evidente [x
j
y
j
[

_
n

i=1
(x
i
y
i
)
2

k=1
[x
k
y
k
[, j = 1, n, putem demonstra ca:
_

_
d
1
(x, y) d(x, y)

nd
1
(x, y), x, y IR
n
;
d(x, y) d
2
(x, y)

nd(x, y), x, y IR
n
;
1
n
d
2
(x, y) d
1
(x, y) d
2
(x, y), x, y IR
n
.
80

Intrucat oricare din perechile (IR


n
, d), (IR
n
, d
1
), si (IR
n
, d
2
) este spat iu metric, elementele lui IR
n
sunt numite
puncte si vor notate cu litere mari ale alfabetului latin. Un asemenea punct P corespunde unei nuple din
IR
n
de forma (x
1
, x
2
, ..., x
n
), fapt ce se va scrie n forma P = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), sau P(x
1
, x
2
, ..., x
n
).
Mult imea tuturor punctelor P se noteaza cu IE
n
. Deci IE
n
= P : P = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), x
i
IR, i = 1, n.
Punctul O = (0, 0, ..., 0) IE
n
se numeste originea mult imii IE
n
.
Bilele deschise cu centrul n punctul x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
) IR
n
si raza r > 0 n spat iile metrice (IR
n
, d),
(IR
n
, d
1
), (IR
n
, d
2
) sunt mult imile:
B(x
0
, r) = x IR
n
: d(x, x
0
) < r;
B
1
(x
0
, r) = x IR
n
: d
1
(x, x
0
) < r = J
n
(x
0
rs, x
0
+rs);
B
2
(x
0
, r) = x IR
n
: d
2
(x, x
0
) < r = x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) :
n

k=1
[x
k
x
0
k
[ < r.
Din Denit ia 3.2.3 avem ca IR
n
este spat iu vectorial real. Din Teorema 3.2.1 rezulta ca adunarea n IR
n
este
(x, y) IR
n
IR
n
x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, ..., x
n
+y
n
) IR
n
, (3.223)
iar produsul lui x IR
n
cu scalarul IR este vectorul x IR
n
dat de x = x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
.
Mult imea IR
n
este spat iu vectorial ndimensional, o baza n IR
n
ind B = e
1
, e
2
, ..., e
n
, unde
e
1
= (1, 0, ..., 0), e
2
= (0, 1, 0, ..., 0), ..., e
n
= (0, ..., 0, 1). (3.224)
Aceasta baz a este denumita baza canonic a, baza standard, sau baza uzual a a lui IR
n
si avem
x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
n

k=1
x
k
e
k
= eX,
unde e = (e
1
, e
2
, ..., e
n
) IR
n
IR
n
... IR
n
si X = (x
1
x
2
... x
n
)

T
n,1
(IR) este matricea coloana cu n
linii a coordonatelor vectorului x n baza B.
Numerele reale x
i
, i = 1, n, care denesc pe x IR
n
, se numesc componentele lui x cand consideram ca IR
n
este spat iu metric si coordonatele lui x n baza canonica (3.224) daca ne referim la IR
n
ca la un spat iu vectorial
real.
Din Exemplul 3.5.1 deducem ca IR
n
este spat iu Banach, o norma n IR
n
ind data de
|x| =

_
n

k=1
x
2
k
, (3.225)
unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) este vector arbitrar din IR
n
. Aceasta norma a fost numita norma Euclidian a pe IR
n
.
De asemeni, folosind Exercit iul 3.5.1, constatam ca se mai pot deni normele:
|x|
1
= max[x
1
[, [x
2
[, ..., [x
n
[, x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
; (3.226)
|x|
2
= [x
1
[ +[x
2
[ +... +[x
n
[, x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
, (3.227)
care sunt echivalente ntre ele si echivalente cu norma denita de (3.225) dupa cum rezulta din Exercit iul 3.5.1.
Mai mult, din Observat ia 3.5.9 avem ca metricele d, d
1
, d
2
denite respectiv de (3.220), (3.221), (3.222) sunt
metrici induse de respectiv normele | |, | |
1
si | |
2
, denite corespunzator de (3.225), (3.226) si (3.227),
deoarece avem:
d(x, y) = |x y|; d
1
(x, y) = |x y|
1
; d
2
(x, y) = |x y|
2
.
Totodata, cele trei norme pe IR
n
au urmatoarele interpretari:
|x| = d(x, 0); |x|
1
= d
1
(x, 0); |x|
2
= d
2
(x, 0).
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 81
Prin urmare, se poate vorbi de spat iile normate complete (IR
n
, | |), (IR
n
, | |
1
) si (IR
n
, | |
2
).

In cazul
n = 1, aceste trei spat ii coincid cu spat iul normat obisnuit n care norma este data de funct ia modul.
Un produs scalar pe IR
n
, numit produsul scalar standard sau produsul scalar canonic, este dat de
x y =
n

k=1
x
k
y
k
= X

Y, x = e X IR
n
, y = e Y IR
n
. (3.228)
Se demonstreaza simplu ca (IR
n
, ) este spat iu Hilbert.
Folosind acum (3.224) si (3.228) deducem
e
i
e
j
=
ij
, i = 1, n, j = 1, n. (3.229)
Relat iile (3.229) arata ca n spat iul Euclidian (IR
n
, ) baza canonica B este baza ortonormata.
Norma Euclidiana indusa de produsul scalar standard pe IR
n
este (3.225).
Aplicat ia
: IE
n
IE
n
IR
n
, (A, B) = u =

AB= (b
1
a
1
, b
2
a
2
, ..., b
n
a
n
) = b a IR
n
(3.230)
are proprietat ile:
(A, B) +(B, C) = (A, C), A, B, C IE
n
; (3.231)
A IE
n
si x IR
n
P IE
n
astfel ncat x =

AP .
(3.232)
Deoarece aplicat ia din (3.230) are proprietat ile (3.231) si (3.232) spunem ca mult imea IE
n
are structura
de spat iu punctual an asociat spat iului vectorial IR
n
.
Spat iul liniar IR
n
se mai numeste spat iul vectorial director al spat iului punctual an IE
n
.
Se numeste dimensiunea spat iului punctual an IE
n
dimensiunea spat iului sau director. Prin urmare, spat iul
punctual an IE
n
are dimensiunea n.
Din (3.230) se vede ca aplicat ia are nca proprietat ile:

OA=

OB A = Ba
i
= b
i
, i = 1, na = b;

AB= 0A = B;

AB=

BA, A, B IE
n
;

AB=

OB

OA, A, B IE
n
.
De asemenea, este evident ca aplicat ia
0
: IE
n
IR
n
denita prin

0
(M) =

OM= x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
,
(3.233)
oricare ar M = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IE
n
, este bijectiva.
Vectorul

OM din (3.233) se numeste vectorul de pozit ie al punctului M IE
n
fat a de originea O IE
n
.
Cand n = 2, n = 3, sau n = 1 acest vector se noteaza de regula cu r.
Datorita biject iei (3.233), spat iile IE
n
si IR
n
se identica.
Proprietatea (3.231) permite interpret ari geometrice a adunarii (3.223) numite regula triunghiului si regula
paralelogramului de adunare a doi vectori reprezentat i n acelasi punct al spat iului an Euclidian IE
n
.
Daca vectorii u si v sunt reprezentat i n punctul M al spat iului an Euclidian de catre segmentele orientate

MM
1
si

MM
2
si M
3
este cel de al patrulea varf al paralelogramului cu muchiile alaturate segmentele orientate

MM
1
si

MM
2
, atunci segmentul orientat

MM
3
este reprezentantul n M al vectorului suma u +v.
Fie p vectori u
1
, u
2
, ..., u
p
reprezentat i n spat iul an Euclidian IE
n
respectiv n punctele M
1
, M
2
, ..., M
p
de catre segmentele orientate

M
1
M
2
,

M
2
M
3
, ...,

M
p
M
p+1
.
82
Vectorul al carui reprezentant n punctul M
1
este segmentul orientat

M
1
M
p+1
este, prin denit ie, vectorul
suma u
1
+u
2
+... +u
p
.
Acest mod de obt inere a sumei a p vectori este cunoscuta sub numele de regula poligonului.
Ansamblul = O, B unde O = (0, 0, ..., 0) IE
n
este originea n IE
n
, iar B este o baza din IR
n
se numeste
reper n IE
n
. Punctul O se numeste originea reperului, iar vectorii bazei se numesc vectorii reperului. Daca B
este baza canonica (3.224), reperul corespunzator se numeste reper ortogonal sau reper cartezian, vectorii
reperului numinduse n acest caz versorii reperului.

In acest caz, numerele reale x
1
, x
2
, ..., x
n
din (3.233) se
numesc coordonatele carteziene ale punctului M IE
n
si se obisnuieste sa se scrie M(x
1
, x
2
, ..., x
n
). Folosind
Observat ia 3.2.6, putem arma ca n IE
n
exista o innitate de repere.
Mult imea de puncte Ox
k
= P IE
n
: x = r =

OP= te
k
, t IR IE
n
se numeste axa de coordonate a
reperului cartezian . Exista n asemenea axe de coordonate si anume Ox
1
, Ox
2
, ..., Ox
n
care sunt ortogonale
deoarece versorii care le denesc constituie o baza ortonormata.
Spat iul punctual an IE
4
se numeste spat iu-timp, spat iul evenimentelor sau spat iul relativist.
Fat a de punctul x O = (0, 0, ..., 0) IE
n
ecarui punct M(x
1
, x
2
, ..., x
n
) IE
n
i corespunde vectorul sau
de pozit ie r = x =

OM=
n

k=1
x
k
e
k
care este element al spat iului Hilbert (IR
n
, ).
Folosind acum (3.229), deducem x
j
= x e
j
= |x| cos
j
= pr
ej
x, j = 1, n, unde
j
este unghiul dintre
vectorul x = r =

OM si versorul e
j
, care arata ca coordonata de rang j a punctului M IE
n
n reperul cartezian
= O, B este marimea algebrica a proiect iei ortogonale a vectorului x pe direct ia vectorului e
j
.

In cazul planului punctual an, numerele x


1
, x
2
se numesc abscisa si respectiv ordonata punctului M IE
2
.
De regula, coordonatele carteziene ale unui punct M din plan se noteaza cu x si y, iar versorii reperului se
noteaza cu i si j. Axele Ox si Oy se numesc corespunzator axa absciselor si axa ordonatelor.

In cazul n = 3, x
1
, x
2
, x
3
se numesc corespunzator abscisa, ordonata si cota punctului M, iar axele de
coordonate se numesc axa absciselor, axa ordonatelor si axa cotelor. Interpretarea algebrica pentru scalarii
x
1
, x
2
, x
3
se poate da simplu. Uneori, n loc de x
1
, x
2
, x
3
se noteaza x, y, z, caz n care versorii reperului se
noteaza cu i, j, k. Axele de coordonate corespunzatoare se noteaza cu Ox, Oy si Oz.
Pe spat iul punctual an IE
n
pot introduse trei metrici echivalente si anume:
(A, B) d(A, B) = |

AB | =

_
n

i=1
(b
i
a
i
)
2
; (3.234)
(A, B) d
1
(A, B) = |

AB |
1
= max[b
i
a
i
[, i = 1, n;
(A, B) d
2
(A, B) = |

AB |
2
=
n

k=1
[b
k
a
k
[.

In cazul n = 2, d(A, B) este lungimea ipotenuzei triunghiului dreptunghic ACB, unde C(a
1
, b
2
), d
1
(A, B) este
cea mai mare dintre lungimile catetelor AC, BC ale aceluiasi triunghi, iar d
2
(A, B) reprezinta suma lungimilor
catetelor triunghiului dreptunghic ACB.

In cazul n = 3, cele trei distant e se interpreteaza usor daca se construieste paralelipipedul dreptunghic cu
punctele A si B ca varfuri opuse si muchiile paralele cu axele de coordonate ale reperului cartezian Ox
1
x
2
x
3
.
Trei din muchii sunt AC[[Ox
1
, CD[[Ox
2
si DB[[Ox
3
.

In acest caz, d(A, B) este lungimea diagonalei AB a
paralelipipedului, numarul d
1
(AB) este cea mai mare dintre muchiile AC, CD si DB, iar d
2
(A, B) este suma
acestor trei muchii.
Distant a (3.234) n IE
n
se numeste distant a Euclidiana, iar spat iul metric (IE
n
, d) se numeste spat iul punctual
an Euclidian de dimensiune n.

In cazul n = 1, spat iile metrice (IE


1
, d), (IE
1
, d
1
) si (E
1
, d
2
) coincid si se identica cu axa reala.
Avand n vedere identicarea lui IR
2
cu IE
2
, putem reprezenta grac bilele deschise si nchise cu centrul n
x
0
= (x
0
1
, x
0
2
) si raza r > 0. Acestea sunt discuri.
Bila deschisa B(x
0
, r), n cazul n = 3, este mult imea punctelor interioare sferei cu centrul n punctul
C(x
0
1
, x
0
2
, x
0
3
) si raza r > 0 din spat iul zic obisnuit raportat la reperul cartezian Ox
1
x
2
x
3
Bila deschisa B
1
(x
0
, r) din spat iul metric (IE
3
, d
1
) este mult imea punctelor interioare cubului cu centrul de
simetrie n punctul C(x
0
1
, x
0
2
, x
0
3
), muchiile sale, de lungime 2r, ind paralele cu axele reperului Ox
1
x
2
x
3
.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 83

Intrucat oricare doua din metricile d, d


1
, d
2
pe IR
n
sunt echivalente rezulta ca au loc incluziunile de bile
precizate n Denit ia 3.1.9, adica oricarei bile deschise B(x
0
, r) i se poate nscrie si circumscrie cate o bila
deschisa cu centrul n x
0
din spat iul metric (IR
n
, d
1
) razele acestora indn ordine
1

n
r si respectiv r. Totodata,
bilei B
1
(x
0
, r) i se poate nscrie bila B(x
0
, r) si circumscrie bila B(x
0
,

nr).
Armat ii asemanatoare se pot face si atunci cand se iau n discut ie metricile echivalente d si d
2
.

In cazul n = 1, spat iile Banach (IR, | |), (IR, | |


1
), (IR, | |
2
) coincid cu spat iul Banach (IR, [ [), iar bilele
deschise B(x
0
, r), B
1
(x
0
, r) si B
2
(x
0
, r) sunt identice cu intervalul (x
0
r, x
0
+r).
Sirul de vectori (x
k
)
k1
din spat iul normat (IR
n
, | |) determina n mod unic n siruri numerice (x
jk
)
k1
, j =
1, n, unde x
k
= (x
1k
, x
2k
, ..., x
nk
), care se numesc sirurile componente, sau sirurile coordonate ale sirului (x
k
)
k1
.
Teorema 3.12.1. Au loc urmatoarele echivalent e:
1
0
. (x
k
)
k1
sir marginit n (IR
n
, | |) (x
jk
)
k1
, j = 1, n, siruri marginite n (IR, [ [);
2
0
. lim
k
x
k
= x
0
= (x
10
, x
20
, ..., x
n0
) IR
n
lim
k
x
jk
= x
j0
IR, j = 1, n;
3
0
. (x
k
)
k1
sir fundamental n (IR
n
, | |) (x
jk
)
k1
, j = 1, n, siruri fundamentale n (IR, [ [).
Demonstrat ie. Pentru demonstrat ie se folosesc inegalitat ile
[
i
[
_

2
1
+
2
2
+... +
2
n
[
1
[ +[
2
[ +... +[
n
[, i = 1, n, (3.235)
Teorema 3.4.1, Teorema 3.4.2 si unele rezultate stabilite n MC.02 Siruri si serii de numerice. q.e.d.
Observat ia 3.12.1. Studiul sirurilor de vectori din IR
n
se reduce la studiul sirurilor componente ale acestora.
Observat ia 3.12.2. Din Teorema 3.12.1 si Criteriul general al lui Cauchy de convergent a a sirurilor reale
rezulta ca IR
n
este spat iu metric complet. Mai mult, (IR
n
, | |), (IR
n
, | |
1
) si (IR
n
, | |
2
) sunt spat ii Banach.
Observat ia 3.12.3. Daca unul dintre sirurile coordonate ale sirului (x
k
)
k1
este nemarginit, atunci (x
k
)
k1
este sir nemarginit n IR
n
.
Teorema 3.12.2. Un sir m arginit din IR
n
cont ine un subsir convergent.
Demonstrat ie. Fie sirul marginit (x
k
)
k1
, unde x
k
= (x
1k
, x
2k
, ..., x
nk
) IR
n
. Dupa Teorema 3.12.1, sirurile
coordonate sunt marginite. Din Lema lui Cesaro avem ca sirul (x
1k
)
k1
cont ine un subsir convergent; e acesta
(x
1p
(1)
k
)
k1
. Subsirul (x
2p
(1)
k
)
k1
este un sir marginit, deci admite un subsir convergent; e acesta (x
2p
(2)
k
)
k1
.
Sirul strict crescator de numere naturale (p
(2)
k
)
k1
satisface condit iile p
(2)
k
k si este subsir al sirului de numere
naturale (p
(1)
k
). Sirul (x
1p
(2)
k
), ind subsir al sirului convergent (x
1p
(1)
k
), este convergent. Subsirul (x
3p
(2)
k
)
k1
este sir marginit, deci admite un subsir convergent de forma (x
3p
(3)
k
)
k1
, unde (p
(3)
k
)
k1
este, n cele din urma,
subsir al sirului (p
(1)
k
)
k1
.
84
Procedeul continua si, n nal, ajungem la concluzia ca sirul (x
nk
)
k1
admite subsirul convergent (x
np
(n)
k
)
k1
unde (p
(n)
k
)
k1
este un subsir al sirului (p
(n1)
k
)
k1
care la randui este subsir al sirului (p
(n2)
k
)
k1
s.a.m.d.
Astfel, se obt ine sirul convergent de vectori (x
p
(n)
k
)
k1
, unde x
p
(n)
k
= (x
1p
(n)
k
, x
2p
(n)
k
, ..., x
np
(n)
k
) IR
n
, care este
subsir al sirului marginit (x
k
)
k1
. q.e.d.
Observat ia 3.12.4. Folosind Corolarul 3.10.2 putem arma ca o mult ime compacta de numere reale A are un
cel mai mic element si un cel mai mare element care sunt n acelasi timp inf A si respectiv supA.
Index de not iuni
ret ea, 68
ret ea nit a, 68
nchiderea n X, 58
sir
de funct ii reale de variabila reala, 39
de funct iii, 29
de puncte ntrun spat iu metric, 27
de puncte divergent, 27
Cauchy de puncte, 28
de puncte fundamental, 28
sirul
sumelor part iale al unei serii de vectori, 42
termenilor unei serii de vectori, 42
acoperire, 68
aderent a n X, 58
aplicat ie
aditiva, 48
omogena, 48
axioma
(C
1
), 13
I a numarabilitat ii, 13
axiomele produsului scalar, 47
axiomele topologiei, 67
baza
n spat iul liniar ndimensional V/IK, 22
innita, 23
ortonormata, 51
bila, 8
nchisa, 9
deschisa, 8
centrul unui interval, 63
combinat ie liniara, 21
conexiune, 75
contract ie, 54
coordonatele unui vector ntro baza, 23
criteriul general al lui Cauchy de convergent a a unei
serii de vectori, 43
diametrul unei mult imi, 7
dimensiunea unui spat iu liniar, 22
distant a, 5
distant a
dintre doua submult imi, 7
dintre punctele x si y, 6
fat a (p 1)dimensionala a unui interval, 64
factor de contract ie, 54
forma
biliniara pe un spat iu vectorial, 48
biliniara simetrica pe un spat iu vectorial real, 48
patratica pe un spat iu liniar real, 48
patratica pozitiv denita, 49
frontiera
n X a unei mult imi, 63
unui interval, 64
funct ie
marginita denita pe un spat iu metric, 15
inegalitatea
patrulaterului, 7
interiorul n X al mult imii A, 60
interval
pdimensional nchis, 63
pdimensional deschis, 63
degenerat, 64
lege
de compozit ie binara interna, 19
limita
unui sir de puncte, 27
lungimea
unui vector, 32
matricea
formei biliniare simetrice, 53
metrica, 5
metrici echivalente, 9
minor principal de ordin k al unei matrice, 53
mult ime
nchisa, 59
conexa, 76
convexa, 78
deschisa, 61
discreta n X, 65
marginita ntrun spat iu metric, 7
neconexa, 76
nemarginita ntrun spat iu metric, 7
mult imea
valorilor unui sir de puncte, 27
norma
Euclidiana, 51
pe un spat iu vectorial, 32
85
86 Index de not iuni
norma unui vector, 32
norme echivalente, 33
produs
scalar pe un spat iu vectorial real, 47
produsul
scalar al vectorilor x si y, 48
punct
aderent, 56
de acumulare, 64
x, 54
interior n X, 60
izolat n X al unei mult imi, 65
segment
nchis, 78
seria
telescopica, 42
serie
de funct ii vectoriale, 47
de vectori convergenta, 42, 44
de vectori divergenta, 43
de vectori semiconvergenta, 45
de vectori, 42
sistem
de vectori liniar dependent, 21
de vectori liniar independent, 21
fundamental de vecinatat i, 12
innit de vectori liniar independent, 21
ortogonal de vectori, 51
spat iu
Banach, 35
Hilbert, 52
conex, 75
liniar nit dimensional, 22
liniar peste un camp de scalari, 17
metric complet, 29
neconex, 75
normat, 32
topologic, 12, 67
vectorial innit dimensional, 23
vectorial peste un camp de scalari, 17
prehilbertian, 48
structura
Euclidiana pe un spat iu vectorial real, 48
subsir
al unui sir de puncte, 28
submult ime
marginita, 7
nemarginita, 7
subspat iu
liniar, 19
metric, 6
suma
part ial a de rang n a unei serii de vectori, 42
tensor
metric pe un spat iu vectorial real, 47
termenii unui sir de puncte, 27
termenul
de rang n al unei serii de vectori, 42
de rang n al unui sir de puncte, 27
general al unei serii de vectori, 42
general al unui sir de puncte, 27
topologie, 67
indusa de o metrica, 67
unghi
orientat, 50
vecinatate
a unui punct dintrun spat iu metric, 11
vectori
ortogonali, 50
Bibliograe
[1] Adams, Robert, A. Calculus. A complete Course, Fourth ed., AddisonWesley, 1999
[2] Bermant, A. F., Aramanovich, I. G. Mathematical Analysis. A Brief Course for Engineering Students,
Mir Publishers, Moscow, 1986.
[3] Calistru, N., Ciobanu, Gh. Curs de analiza matematica, Vol. I, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint,
1988.
[4] Chirit a, Stan Probleme de matematici superioare, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1989.
[5] Colojoara, Ion Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
[6] Craiu, M., Tanase, V. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980.
[7] Craciun, I., Procopiuc, Gh., Neagu, A., Fetecau, C. Algebra liniara, geometrie analitica si diferent ial a
si programare liniara, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint, 1984.
[8] Craciunas, Petru Teodor Mathematical Analysis, Polytechnic Institute of Iassy, Faculty of civil engi-
neering, Iassy, 1992.
[9] Cruceanu, Vasile Algebra liniara si geometrie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973.
[10] Dieudonne, J. Fondements de lanalyse moderne, GauthierVillars, Paris, 1963.
[11] Dixon, C. Advanced Calculus, John Wiley & Sons, ChichesterNew YorkBrisbaneToronto, 1981.
[12] Dragusin, L., Dragusin, C., Caslan, C. Analiza matematica. Calcul diferent ial, Editura TEORA, Bu-
curesti, 1993.
[13] Flondor, P., Stanasila, O. Lect ii de analiza matematica si exercit ii rezolvate, Edit ia a IIa, Editura ALL,
Bucuresti, 1996.
[14] Fulks, Watson Advanced calculus: an introduction to analysis, Third Edition, John Wiley & Sons, New
York, 1978.
[15] Gaina, S., Campu, E., Bucur, Gh. Culegere de probleme de calcul diferent ial si integral Vol. II, Editura
Tehnica, Bucuresti, 1966
[16] Gheorghiu, N., Precupanu, T. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.
[17] Hewitt, E., Stromberg, K. Real and Abstract Analysis. A modern treatment of the theory of functions
of a real variable, SpringerVerlag Berlin Heidelberg New York, 1965.
[18] Marinescu, Gheorghe Analiza matematica, vol. I, Edit ia a Va, Editura Didactica si Pedagogica, Bu-
curesti, 1980.
[19] Nicolescu, M., Dinculeanu, N., Marcus, S. Analiza matematica, vol. I, edit ia a patra, Editura Didactica
si Pedagogica, Bucuresti, 1971.
[20] Olariu, Valter Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
87
88
[21] Olariu, V., Halanay, A., Turbatu, S. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1983.
[22] Precupanu, Anca Bazele analizei matematice, Editura Universitat ii Al. I. Cuza, Iasi, 1993.
[23] Sburlan, Silviu Principiile fundamentale ale analizei matematice, Editura Academiei Romane, Bucuresti,
1991.
[24] Siret chi, Gheorghe Calcul diferent ial si integral, Vol. I, II, Editura Stiint ica si Enciclopedica, Bucuresti,
1985.
[25] Smirnov, Vladimir Cours de mathematiques superieures, tome I, Deuxieme

Editions, Mir, Moscou, 1972.
[26] Stanasila, Octavian Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[27] Sykorski, Roman Advanced Calculus. Functions of several variables, PWNPolish Scientic Publishers,
Warszawa, 1969.
[28] Thomas, Jr., G. B., Finney, R. L. Calculus and Analytic Geometry, 7th Edition, AddisonWesley
Publishing Company, 1988.