MC.10 Integrala Dubla

MC.
10 INTEGRALA DUBL
A
Cuprins
10 MC. 10 Integrala dubla 5
10.1 Elemente de topologie n IR
2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
10.2 Aria gurilor plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
10.3 Denit ia integralei duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
10.4 Condit ii de integrabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
10.5 Clase de funct ii integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
10.6 Proprietat ile integralei duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
10.7 Evaluarea integralei duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
10.7.1 Integrala dubla pe intervale bidimensionale nchise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
10.7.2 Integrala dubla pe domenii simple n raport cu axa Oy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
10.7.3 Integrala dubla pe domenii simple n raport cu axa Ox . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
10.8 Formula integrala RiemannGreen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
10.9 Schimbarea de variabile n integrala dubla . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
10.10Aplicat ii ale integralei duble n mecanica si geometrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
10.10.1Masa si centrul de greutate ale unei placi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
10.10.2Momente de inert ie ale unei placi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
10.10.3Momente statice ale unei placi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
10.10.4Flux luminos incident pe o placa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
10.10.5Debitul unui uid prin sect iunea transversala a unui canal . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
10.10.6Volumul unui cilindroid . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
10.11Integrale duble improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
10.11.1Domeniul de integrare nu este marginit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
10.11.2Integrale duble din funct ii nemarginite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
Bibliograe 59
3
Capitolul 10
MC. 10 Integrala dubla
10.1 Elemente de topologie n IR
2
In acest paragraf vom reaminti unele not iuni de topologie n spat iul euclidian IR
2
.

Intre punctele acestui spat iu
si cele ale unui plan n care sa ales o pereche de axe perpendiculare Ox si Oy, de versori e
1
= (1, 0) si respectiv
e
2
= (0, 1), exista o corespondent a biunivoca.
Denit ia 10.1.1. Se numeste disc deschis cu centrul n a = (a, b) si raza > 0 mult imea
B(a, ) = {x = (x, y) IR
2
: d(x, a) < },
unde d este metrica euclidiana pe IR
2
si d(x, a) =
_
(x a)
2
+ (y b)
2
este distant a dintre punctele x si a.
Pentru simplitatea expunerii, discului deschis i vom spune simplu disc.
Denit ia 10.1.2. Un punct a IR
2
se numeste punct interior al mult imii D IR
2
daca exista un > 0
astfel ncat B(a, ) D.
Observat ia 10.1.1. Un punct interior al mult imii D apart ine acesteia.
Denit ia 10.1.3. Submult imea D IR
2
se numeste mult ime deschisa daca toate elementele sale sunt puncte
interioare.
Denit ia 10.1.4. Spunem ca mult imea D IR
2
este mult ime conexa daca oricare doua puncte ale lui D
pot unite printrun arc de curba cont inut n ntregime n D.
Denit ia 10.1.5. O mult ime deschisa si conexa se numeste domeniu.
De exemplu, discul cu centrul n origine si raza 1, adica totalitatea punctelor (x, y) care satisfac inegalitatea
x
2
+y
2
< 1, este un domeniu, n timp ce mult imea rezultata din reuniunea a doua discuri
{(x, y) IR
2
| x
2
+y
2
< 1} {(x, y) IR
2
| (x 3)
2
+y
2
< 1}
5
6
nu este un domeniu deoarece, desi este mult ime deschisa, nu este mult ime conexa ntrucat exista perechi de
puncte ale sale care nu pot unite printrun arc de curba cont inut n ntregime n aceasta mult ime.
Denit ia 10.1.6. Un punct a IR
2
se numeste punct frontiera al mult imii D daca orice vecinatate a
sa cont ine atat puncte ale lui D cat si puncte care nu apart in lui D. Totalitatea punctelor frontiera ale unei
mult imi se numeste frontiera mult imii.
Observat ia 10.1.2. Un punct frontiera al unei mult imi D poate s a apart ina sau s a nu apart ina lui D.

In
particular, o mult ime deschisa nu cont ine nici unul din punctele frontierei sale.
Denit ia 10.1.7. O mult ime care si cont ine toate punctele frontiera se numeste mult ime nchisa.
Observat ia 10.1.3. Fiecarei mult imi i se poate atasa o mult ime nchisa, numita nchiderea mult imii, care
consta din toate punctele mult imii la care se adauga punctele sale frontiera.
In particular, cand adaugam unui domeniu D punctele sale frontiera obt inem o mult ime nchisa pe care
putem sa o numim domeniu nchis sau continuu.
Denit ia 10.1.8. Punctul a IR
2
se numeste punct limita sau punct de acumulare al mult imii D IR
2
daca exista un sir de puncte din D, cu termeni diferit i de a, convergent la a.
Observat ia 10.1.4. Un punct limita al unei mult imi D poate s a apart ina sau s a nu apart ina mult imii D.
Se stie ca o mult ime este nchisa daca si numai daca si cont ine toate punctele de acumulare.
Denit ia 10.1.9. Mult imea D IR
2
se numeste marginita daca poate inclusa ntrun disc cu centrul
ntrun punct oarecare al spat iului IR
2
deci, indiferent de x
0
IR
2
, exista r > 0 astfel ncat
D B(x
0
, r).
Denit ia 10.1.10. O mult ime marginita si nchisa n IR
2
se numeste mult ime compacta n IR
2
.
Daca D este o mult ime marginita n IR
2
, atunci mult imea tuturor distant elor d(x, y) ntre punctele arbitrare
x D si y D este o mult ime de numere reale nenegative marginita deoarece oricare dintre aceste distant e
nu poate mai mare decat diametrul discului n care este inclusa mult imea D. Prin urmare, putem vorbi de
marginea superioara a acestei mult imi de numere.
Denit ia 10.1.11. Se numeste diametrul mult imii marginite D IR
2
marginea superioara a mult imii de
numere nenegative {d(x, y) : x D, y D}.
MC. 10 Integrala dubla 7
Denit ia 10.1.12. Fie D si E doua mult imi arbitrare din IR
2
. Se numeste distant a dintre mult imile D si
E marginea inferioara d(D, E) a mult imii de numere reale nenegative d(x, y), unde x D, iar y E.
Daca mult imile D si E au cel put in un punct n comun (au intersect ie nevida), atunci d(A, B) = 0. Reciproca
acestei armat ii nu are loc n general. De exemplu, distant a ntre hiperbola echilatera x y = 1 si axa Ox este
zero desi aceste doua mult imi de puncte nu au nici un punct comun deoarece axa Ox nu intersecteaza hiperbola,
ea ind nsa asimptota hiperbolei.

In legatura cu aceasta armat ie avem urmatorul rezultat.
Teorema 10.1.1. (Separabilitatea mult imilor nchise) Daca mult imile D si E sunt compacte si disjuncte
n IR
2
, atunci d(D, E) > 0.
Demonstrat ie. Presupunem contrariul, adica d(D, E) = 0. Din Denit ia 10.1.12 si teorema de caracterizare a
marginii inferioare a unei mult imi, rezult a ca pentru ecare n IN
exista punctele x
n
D si y
n
E astfel
ncat
d(x
n
, y
n
) <
1
n
. (10.1)
Deoarece mult imea D este marginita rezulta ca sirul de puncte (x
n
) este marginit si, dupa lema lui Cesaro,
admite un subsir
x
k1
, x
k2
, , x
kn
,
convergent la un punct x
0
. Corespunzator, sirul de puncte
y
k1
, y
k2
, , y
kn
, ,
subsir al sirului (y
n
), este convergent conform lui (10.1) la acelasi punct x
0
.
Sa demonstram ca punctul x
0
apart ine mult imii D.

Intradevar pot exista doua posibilitat i. Ori subsirul
(x
kn
) cont ine o innitate de puncte distincte, fapt care arata ca x
0
este punct limita al mult imii D, prin urmare
x
0
D deoarece D este o mult ime nchis a ori, de la un rang nainte, tot i termenii subsirului sunt egali cu x
0
,
caz n care limita este de asemeni x
0
, care din nou apart ine lui D. Limita celui de al doilea subsir este tot x
0
si apart ine lui E, deoarece si E este mult ime nchisa. Atunci, D si E au un punct n comun ceea ce contrazice
ipoteza teoremei. q.e.d.
10.2 Aria gurilor plane
Prin mult ime poligonala nt elegem mult imea constituita dintrun numar nit de submult imi ale lui IR
2
ale
caror frontiere sunt linii frante nchise. Aria unei mult imi poligonale, cunoscuta din geometria elementara,
este un num ar nenegativ care are urmatoarele proprietat i:
1. (monotonie) Daca P si Q sunt doua mult imi poligonale, iar P Q, atunci
aria P aria Q;
2. (aditivitate) Daca P
1
si P
2
sunt doua mult imi poligonale disjuncte si P
1
P
2
este reuniunea acestora,
atunci
aria (P
1
P
2
) = aria P
1
+ aria P
2
;
3. (invariant a) Daca doua mult imi poligonale P
1
si P
2
sunt congruente, atunci
aria P
1
= aria P
2
.
8
Sa extindem not iunea de arie, cu pastrarea celor trei proprietat i, la o clasa mai ampla de mult imi plane.
In acest scop consideram mult imea F, o submult ime a mult imii IR

2
. Vom considera de asemeni toate mult i-
mile poligonale P incluse n F si toate mult imile poligonale Q care includ mult imea F. Primele mult imi se
vor numi mult imi scufundate n mult imea F, iar mult imile din cea de a doua categorie formeaza ceea ce se
numeste nfasuratoarea mult imii F. Ariile mult imilor scufundate n mult imea F sunt marginite superior, un
majorant ind aria oricarei mult imi marginite care face parte dinnfasuratoarea lui F. Mult imea de numere reale
nenegative care reprezinta ariile mult imilor scufundate, ind o mult ime majorata, admite o margine superioara
S
= S
(F) = sup{(aria P) : P F},

iar mult imea ariilor mult imilor care constituie nfasuratoarea lui F poseda evident minorant i si ca atare admite
margine inferioara
S
= S
(F) = inf{(aria Q) : Q F}.

Cantitatea S
este cunoscuta ca masura Jordan interioara a mult imii F, iar numarul S
se numeste masura
Jordan exterioara a aceleiasi mult imi. Aria oricarei mult imi scufundate n F nu ntrece aria oricarei mult imi
care nfasoar a pe F si, ca urmare, avem
S
.
Daca S
= S
= S, atunci valoarea comuna S se numeste masura Jordan a mult imii F.

In acest caz mult imea
F se zice ca este carabila sau masurabila Jordan.
Astfel, am extins conceptul de arie de la o mult ime poligonala, care este evident o mult ime carabila, la o
mult ime marginita oarecare din plan. Vom demonstra ca cele trei proprietat i ale ariilor mult imilor poligonale
se conserva si pentru ariile mult imilor oarecare marginite din plan.
Vom stabili acum o condit ie necesara si sucienta ca o mult ime marginita sa e carabila.
Teorema 10.2.1. O gura plana marginita F este carabila daca si numai daca pentru orice > 0 exista doua
mult imi poligonale P F si Q F astfel nc at
aria Qaria P < . (10.2)
Demonstrat ie.

Intradevar daca aceste mult imi P si Q exista, atunci din (10.2) si din
aria P S
aria Q
rezulta
0 S
< > 0
si indca > 0 este ales arbitrar rezulta ca S
= S
.
Reciproc, daca S
= S
, atunci dupa teoremele de caracterizare ale marginilor inferioara si superioara,

pentru orice > 0 dat exista o mult ime poligonala P, scufundata n F, si o mult ime Q din nfasuratoarea lui F,
astfel ncat
S

2
< aria P S
, S
aria Q < S
+

2
,
care implica (10.2), ceea ce completeaza demonstrat ia teoremei. q.e.d.
Mult imea punctelor care apart in unei mult imi poligonale Q care nfasoara mult imea F si nu apart in mult imii
poligonale P, scufundata n F, este o mult ime poligonala avand aria egala cu diferent a dintre aria lui Q si aria lui
P. Aceasta mult ime de puncte cont ine frontiera mult imii F.

In consecint a, condit ia din Teorema 10.2.1 implica
ca F este carabila daca si numai daca frontiera sa poate scufundata ntro mult ime poligonala cu arie arbitrar
de mica.
Cu ajutorul Teoremei 10.2.1 se poate stabili masurabilitatea Jordan a unor mult imi diferite de cele poligonale.
O astfel de mult ime poate discul de raza r. Mult imile P si Q pentru disc pot mult imile marginite de poligoane
regulatenscrise si respectiv circumscrise discului, numarul n al laturilor acestor poligoane ind sucient de mare.
De altfel, acesta este modul n care, n geometria elementara, se obt ine formula ariei discului de raza r.
Denit ia 10.2.1. O mult ime de puncte din IR
2
se numeste mult ime de arie nula daca ea poate scufundat a
ntr-o mult ime poligonala de arie arbitrar de mica.
Observat ia 10.2.1. O curba n planul Oxy este o mult ime de arie nula.
Not iunea din Denit ia 10.2.1 face ca Teorema 10.2.1 sa poata reformulatan urmatoarea forma echivalenta.
Teorema 10.2.2. Necesar si sucient pentru ca mult imea F sa e masurabila Jordan este ca frontiera sa sa
e de arie nula.
Bazat pe aceasta teorema putem prezenta o clasa sucient de vasta de mult imi carabile la care vom face
referire n considerat iile ulterioare. Pentru aceasta sa ne amintim ca o curba plana (C) reprezentata parametric
prin ecuat iile
(C)
_
x = (t),
y = (t),
t ,
unde funct iile : [, ] IR si : [, ] IR sunt continue, derivabile, cu derivate continue sau continue pe
port iuni este o curba recticabila, lungimea L a acesteia ind data de integrala denita
L =
_

2
(t) +
2
(t) dt.
Lema 1. Orice curba plana recticabila este o mult ime de arie nula.
Demonstrat ie. Fie (C) o curba plana recticabila de lungime L. Divizam curba n n part i prin n + 1 puncte
astfel ncat lungimea ecarei part i sa e L/n si construim un patrat de latura 2L/n cu centrul de simetrie n
punctul de diviziune de ordin k, unde k ia toate valorile de la 1 pana la n+1. Reuniunea acestor patrate este o
mult ime poligonala care nfasoara curba (C) si a carei arie nu ntrece suma ariilor patrateleor construite, prin
urmare nu este mai mare decat
4L
2
n
2
(n + 1).
Deoarece L este xat si n poate lua valori numere naturale oricat de mari dorim, curba (L) poate scufundata
ntro mult ime poligonala de arie extrem de mica si ca atare aria lui (C) este egala cu zero. q.e.d.
Corolarul 10.2.1. Orice mult ime plana marginita a carei frontiera este o reuniune nita de curbe plane
recticabile este mult ime masurabila Jordan.
Aceasta este clasa de mult imi care o vom considera n continuare.
Observat ia 10.2.2. Orice mult ime de puncte din plan, cu frontiera reprezentat a ca o reuniune nita de
curbe plane denite printro ecuat ie carteziana explicita de forma y = f(x), a x b, sau printro ecuat ie
carteziana explicita de forma
x = g(y), c y d,
unde funct iile f si g sunt funct ii continue, cu derivate continue pe port iuni, este o mult ime masurabila n sens
Jordan.
10
Avem acum pregatite toate condit iile pentru a arata ca not iunea de arie a unei mult imi plane marginita
satisface proprietat ile de monotonie, aditivitate si invariant a.
In ce priveste monotonia aceasta este implicata de nsasi denit ia ariei, demonstrat ia sa putand usor
efectuata. Sa stabilim aditivitatea.
Teorema 10.2.3. Fie F
1
si F
2
doua guri masurabile Jordan avand interioarele disjuncte si e F reuniunea
lor. Atunci, F este carabil a si
aria F = aria F
1
+ aria F
2
. (10.3)
Demonstrat ie. Masurabilitatea Jordan a mult imii F rezulta din Teorema 10.2.2 si din faptul ca frontiera lui F
este o mult ime de arie nula deoarece aceasta frontiera este inclusa n reuniunea frontierelor mult imilor F
1
si F
2
.
Prin urmare, pentru a completa demonstrat ia, trebuie sa deducem egalitatea (10.3). Pentru aceasta consideram
mult imile poligonale P
1
si P
2
scufundate n respectiv mult imile F
1
si F
2
si mult imile poligonale Q
1
si Q
2
care
nfasoara F
1
si F
2
respectiv. Deoarece mult imile poligonale P
1
si P
2
nu se intersecteaza, aria mult imii poligonale
P rezultata din reuniunea acestora este egala cu suma ariilor lor. Reuniunea Q a mult imilor Q
1
si Q
2
, care pot
avea intersect ie nevida, are arie care nu ntrece suma ariilor acestora. Prin urmare, avem:
aria P = aria P
1
+ aria P
2
aria F aria Q aria Q
1
+ aria Q
2
;
aria P
1
+ aria P
2
aria F
1
+ aria F
2
aria Q
1
+ aria Q
2
.
Deoarece diferent ele (aria Q
1
aria P
1
) si (aria Q
2
aria P
2
) pot facute arbitrar de mici rezulta ca are loc
egalitatea (10.3). Astfel aditivitatea este demonstrata. q.e.d.
Proprietatea de invariant a a masurabilitat ii Jordan a unei mult imi din IR
2
este de asemeni evidenta.

In
plus, remarc am o alta proprietate a mult imilor plane marginite si masurabile Jordan.
Teorema 10.2.4. Intersect ia a dou a mult imi din IR
2
, masurabile n sensul lui Jordan, este o mult ime carabila.
Demonstrat ie. Daca F
1
si F
2
sunt doua mult imi carabile si F este intersect ia lor, atunci ecare punct frontiera
este un punct frontiera al cel put in uneia dintre frontierele mult imilor F
1
si F
2
. Armat ia teoremei rezulta din
Teorema 10.2.2 si din faptul ca aria unei reuniuni de mult imi de arie nula este egala cu zero. q.e.d.
Not iunea de arie a fost introdusa n conformitate cu ideea lui Jordan, desi aceasta introducere are unele
dezavantaje.

Intradevar dupa cum sa aratat, reuniunea a doua mult imi carabile este o mult ime carabila.
Aceasta implica imediat ca reuniunea unui numar nit de mult imi carabile este o mult ime carabila. Proprietatea
nsa nu se mai pastreaza daca numarul mult imilor masurabile n sens Jordan este innit. Aceasta situat ie face
necesara introducerea unei alte masuri n care sa se pastreze proprietatea de mai sus. O astfel de masura poate
masura Lebesgue, pe care nu o vom prezenta aici deoarece n continuare vom considera doar integrabilitatea
funct iilor denite pe mult imi masurabile n sens Jordan.
10.3 Denit ia integralei duble
Fie D o mult ime marginita si carabila din planul cartezian raportat la reperul ortogonal xOy si
f : D IR (10.4)
o funct ie reala de doua variabile reale denita si marginita pe mult imea D.
Denit ia 10.3.1. Se numeste partit ie sau divizare a mult imii D mult imea
= {D
1
, D
2
, , D
n
} (10.5)
de submult imi a lui D cu proprietat ile:
1. interioarele oricaror doua mult imi distincte sunt disjuncte;
2. reuniunea tuturor mult imilor partit iei, numite elemente, n numar de n IN
, este mult imea D.

Observat ia 10.3.1. O partit ie a mult imii marginite D IR
2
, masurabila n sens Jordan, se poate realiza cu
ajutorul unor elemente a doua familii uniparametrice de curbe plane. De exemplu, aceste curbe plane pot
unele paralele la axele de coordonate Ox si Oy.
Deoarece mult imea D este marginita rezulta ca ecare dintre elementele partit iei este marginita si ca
atare mult imea tuturor diametrelor d(D
i
) are un cel mai mare element.
Denit ia 10.3.2. Fie mult imea marginita si carabila D si o partit ie a acesteia. Se numeste norma sau
net ea divizarii numarul real () sau egal cu cel mai mare dintre diametrele elementelor partit iei.
Consideram o partit ie a mult imii D si suma de forma
(f,
i
,
i
) =
n
i=1
f(
i
,
i
) S
i
, (10.6)
unde S
i
este aria lui D
i
, iar (
i
,
i
) este un punct arbitrar apart inand lui D
i
, numit punct intermediar.
Denit ia 10.3.3. Sumele din relat ia (10.6) se numesc sume integrale asociate funct iei f din (10.4), modului
de divizare de forma (10.5) al mult imii D si sistemului de puncte intermediare (
i
,
i
) D
i
ales arbitrar.
Denit ia 10.3.4. O partit ie
= {D
1
, D
2
, , D
n
} a mult imii D se spune ca este o ranare a divizarii
din (10.5) daca ecare element D
i
al partit iei este sau element al partit iei
sau reuniunea catorva elemente

D
j
din partit ia
.
Observat ia 10.3.2. Exista o innitate de sume integrale caci exista o innitate de moduri de a diviza mult imea
D si n cadrul ecarei partit ii exista o innitate de posibilitat i de a alege punctele intermediare.
Introducem urmatoarea denit ie a limitei sumelor integrale (10.6).
Denit ia 10.3.5. Numarul real J este limita sumelor integrale (10.6) cand 0 daca pentru orice
> 0 exista > 0 astfel ncat oricare ar partit ia a mult imii D cu
< (10.7)
si oricare ar alegerea punctelor intermediare (
i
,
i
) D
i
sa avem
|
(f,
i
,
i
) J| < . (10.8)
12
Inegalitatea (10.8) trebuie sa e adevarata pentru toate sumele integrale
(f,
i
,
i
) care corespund partit iei
din (10.5) ce satisface condit ia (10.7), indiferent de alegerea punctelor intermediare.
Denit ia 10.3.6. Funct ia (10.4) se numeste integrabila pe D daca limita sumelor integrale (10.6) pentru
0 exista si este nita.
Denit ia 10.3.7. Daca funct ia (10.4) este integrabila pe D, atunci numarul real
J = lim
0
n
i=1
f(
i
,
i
) S
i
(10.9)
se numeste integrala dubla a funct iei ei f pe mult imea D si se noteaza cu unul din simbolurile
J =
__
D
f(x, y)d; J =
__
D
f(x, y)dxdy.
(10.10)
Funct ia f se numeste integrant, D se numeste domeniu de integrare, iar expresiile f(x, y)d si f(x, y)dxdy
se numesc elemente de integrare.
Sa gasim condit ii care, impuse funct iei (10.4), asigura existent a integralei duble (10.10). Aceste condit ii le
vom numi condit ii de integrabilitate.
Pentru a stabili condit ii de integrabilitate introducem sumele Darboux inferioar a si superioara.

In acest sens
notam prin M
i
si m
i
marginea superioara si respectiv marginea inferioara a valorilor restrict iei funct iei f la
elementul D
i
al partit iei din (10.5).
Denit ia 10.3.8. Sumele:
= S
(f) =
n
i=1
M
i
S
i
; = s
(f) =
n
i=1
m
i
S
i (10.11)
se numesc respectiv suma Darboux superioara si suma Darboux inferioara a funct iei f corespunzatoare
diviziunii a mult imii carabile D.
Observat ia 10.3.3. Din modul cum au fost denite sumele Darboux (10.11) rezulta ca oricare ar divizarea
a mult imii D, avem
.
Sa enumeram proprietat ile fundamentale ale sumelor Darboux.
1. Pentru orice divizare a mult imii D si pentru orice alegere a sistemului de puncte intermediare, suma
integrala corespunzatoare se aa cuprinsa ntre suma Darboux inferioara si suma Darboux superioara
corespunzatoare partit iei ,
s
(f)
n
i=1
f(
i
,
i
) S
i
S
(f).
2.

In procesul de ranare a divizarii mult imii D, sumele Darboux inferioare cresc, iar sumele Darboux
superioare descresc. Aceasta nseamna ca daca si sunt sumele Darboux corespunzatoare modului de
divizare , iar
si
sunt sumele Darboux corespunzatoare partit iei
, atunci

.
3. Fie
si
doua diviziuni arbitrare a mult imii D si e
si
, sumele Darboux corespunzatoare

asociate acestor partit ii. Atunci, avem
si
adica orice suma Darboux inferioar a asociata funct iei f si corespunzatoare unui mod de divizare nu poate
ntrece suma Darboux superioara asociata aceleiasi funct ii si corespunzatoare oricarui alt mod de divizare
a mult imii D.
4. Mult imea tuturor sumelor Darboux superioare corespunzatoare funct iei (10.4) este marginita inferior, un
minorant al acesteia ind oricare dintre sumele Darboux inferioare asociate aceleiasi funct ii.
5. Mult imea tuturor sumelor Darboux inferioare corespunzatoare funct iei f din (10.4) este marginita superior,
un majorant al acestei mult imi ind oricare dintre sumele Darboux superioare asociate funct iei f.
6. Daca notam cu D mult imea divizarilor mult imii D, atunci exista numerele reale:
J = inf{S
(f) : D}; J = sup{s
(f) : D},
care se numesc integrala Darboux superioara si integrala Darboux inferioara ale funct iei f : D IR
2
IR.
Teorema 10.3.1. Integralele Darboux inferioara si superioara ale funct iei reale de doua variabile reale f denita
pe mult imea carabila D IR
2
satisfac inegalitatea
J J.
Demonstrat ie. Presupunem contrariul si anume ca J > J. Atunci, exista un numar > 0 astfel ncat
J J > > 0. (10.12)
Pe de alta parte, dupa teoremele de caracterizare ale marginilor inferioara si superioara, putem spune ca pentru
> 0 de mai sus exista o suma Darboux superioara
1
si o suma Darboux inferioara
2
astfel ncat
1
J <

2
si J
2
<

2
,
de unde deducem
1

2
+ (J J) < .
In consecint a, n conformitate cu (10.12), avem
1

2
< 0
care contrazice proprietatea 3. a sumelor Darboux. q.e.d.
14
10.4 Condit ii de integrabilitate
Proprietat ile sumelor Darboux inferioare si superioare permit stabilirea unei condit ii necesare si suciente pentru
integrabilitatea funct iei reale f denita si marginita pe o mult ime carabila din IR
2
.
Lema 2. (Darboux) Integrala superioara J (respectiv integrala inferioara J) este limita pentru 0 a
sumelor Darboux superioare (respectiv a sumelor Darboux inferioare).
Demonstrat ie. Introducem mai ntai not iunea de frontiera a partit iei a mult imii D. Daca partit ia D
este compus a din submult imile D
i
, atunci reuniunea a frontierelor D
i
ale mult imilor D
i
se numeste frontiera
partit iei . Prin urmare, = D
1
D
2
D
n
. Frontierele D
i
ind de arie nula oricare ar
divizarea D, rezulta ca frontiera divizarii este de arie nula.
In plus, putem arma ca frontiera se poate prezenta n cele din urma ca reuniune de curbe nchise, care
sunt mult imi nchise n IR
2
, si ca urmare este o mult ime nchisa n IR
2
.
Avand n vedere cine este J rezulta ca pentru orice > 0 exista o divizare
a mult imii D cu proprietatea

ca suma Darboux superioara
satisface condit ia
0
J <

2
.
Frontiera
a divizarii
poate scufundata ntro mult ime poligonala Q de arie mai mica decat /(2M),
unde M = sup{ |f(x, y)| : (x, y) D}, incluziunea
Q ind stricta. Frontiera
si frontiera mult imii

poligonale Q sunt doua mult imi nchise n IR
2
care nu au puncte comune.

In consecint a, distant a dintre aceste
mult imi este un numar pozitiv . Consideram acum o partit ie arbitrara D cu proprietatea < .
Elementele partit iei , deci mult imile D
i
, au urmatoarea proprietate evidenta: daca D
i
si
au cel put in un
punct n comun, atunci mult imea D
i
este strict inclusa n interiorul mult imii poligonale Q. Asemenea mult imi
componente ale partit iei vor numite elemente frontiera, iar toate celelalte elemente, care nu se ncadreaza
n aceasta categorie, le vom numi elemente interioare. Sa aratam acum ca oricarei partit ii D cu < ,
corespunde o suma Darboux superioara care difera de integrala Darboux superioara J cu mai put in decat .
Pentru aceasta mpart im termenii care intra n denit ia sumei n doua grupe de termeni
=
n
i=1
M
i
S
i
=
i
S
i
+
i
S
i
,
unde sumarean penultima suma se extinde la toate elementele interioaren timp ce, n ultima suma, sumarea se
refera la elementele frontiera. Sa evaluam separat ecare dintre aceste sume. Fiecare element interior al partit iei
este strict inclus ntrun element al partit iei
. Fiindca marginea superioara M
i
a valorilor funct iei f(x, y),
pe un element interior al divizarii , nu depaseste marginea superioara a aceleiasi funct ii pe elementul divizarii
care cont ine elementul interior respectiv, rezulta ca partea din suma Darboux superioara referitoare la
elementele interioare nu poate ntrece pe
, adica
i
S
.
Mai departe, avem inegalitat ile evidente:
|M
i
| M ;
i
< aria Q <

2M
.
In consecint a, vom avea satisfacuta inegalitatea

|
i
S
i
| <

2
si ca urmare,
=
i
S
i
+
i
S
+

2
< J +.
Asadar am demonstrat ca oricare ar > 0 exista un numar care depinde de ncat oricare ar divizarea
cu < , avem
J <
rezultat care arata ca limita, pentru norma divizarilor tinzand la zero, a sumelor Darboux superioare este
integrala superioara Darboux.

In mod asemanator se demonstreaza si cealalta armat ie a lemei. q.e.d.
Teorema 10.4.1. (Criteriul de integrabilitate a lui Darboux). O funct ie m arginita f(x, y) denita pe o
mult ime m arginita si carabila D IR
2
este integrabila pe D daca si numai daca pentru orice > 0 exista un
numar (), astfel ncat oricare ar partit ia a mult imii D cu < (), sa avem
S
(f) s
(f) < . (10.13)

Demonstrat ie. Condit ia este necesara. Daca f este o funct ie marginita si integrabila pe mult imea plana
marginita si carabila D, atunci exista numarul real J
J =
__
D
f(x, y) dxdy,
iar acest numar este limita sumelor integrale Riemann pentru 0, care nu depinde de alegerea punctelor
intermediare (
i
,
i
) D
i
, unde = {D
1
, D
2
, , D
n
} este o divizare a mult imii D. De aici rezulta ca oricare
ar > 0 exista () > 0 astfel ncat oricare ar divizarea D cu < () si oricare ar alegerea
punctelor intermediare (
i
,
i
) D
i
are loc inegalitatea
|
(f,
i
,
i
) J | <

2
,
care poate scrisa si n forma echivalent a
J

2
<
(f,
i
,
i
) < J +

2
. (10.14)
De asemenea, stim ca sumele Darboux superioara si inferioara corespunzatoare partit iei D sunt respectiv
marginea superioara si marginea inferioara a sumelor integrale Riemann asociate acelei divizari. Prin urmare,
putem lua o divizare xata D si sa alegem punctele intermediare (
i
,
i
) D
i
si (
i
,
i
) D
i
astfel ncat
sa e satisfacute urmatoarele inegalitat i:

n
i=1
f(
i
,
i
) S
i
<

2
;
n
i=1
f(
i
,
i
) S
i
<

2
. (10.15)
Fiecare dintre cele doua sume integrale Riemann din (10.15) satisface condit ia (10.14) si, ca urmare, din (10.15)
obt inem rezultatul dorit, adica (10.13).
Condit ia este sucienta. Daca pentru orice > 0 exista () > 0 astfel ncat oricare ar divizarea D cu
< () s a avem (10.13), atunci J = J.
Intradevar din proprietat ile sumelor Darboux avem

s
(f) J J S
(f) (10.16)
pentru orice diviziune a lui D. Daca < (), din inegalitatea (10.16) si din condit ia (10.13), obt inem
0 J J S
(f) s
(f) <
adica 0 J J < . Deoarece > 0 a fost presupus arbitrar rezulta ca J = J.
Sa notam valoarea comuna a cantitat ilor J si J cu J si sa aratam ca J este limita pentru 0 a sumelor
integrale Riemann asociate funct iei f, adica este integrala dubla a funct iei f pe domeniul de integrare D. Dupa
lema lui Darboux, J este limita comuna pentru 0 a sumelor Darboux inferioare si superioare asociate
funct iei f si modurilor de divizare D, adica
J = lim
0
s
(f) = lim
0
S
(f).
(10.17)
Pe de alta parte, avem
s
(f)
(f,
i
,
i
) S
(f) (10.18)
oricare ar divizarea D si oricare ar punctele intermediare (
i
,
i
) D
i
.
Trecerea la limita n (10.18) pentru 0 si folosirea lui (10.17) conduce la rezultatul dorit. q.e.d.
16
Observat ia 10.4.1. Din criteriul de integrabiliate a lui Darboux rezult a ca o funct ie reala f, denita si marginita
pe o mult ime m arginita si carabila din IR
2
, este integrabila pe D, daca si numai dac a integralele Darboux cores-
punzatoare, J si J sunt egale. Valoarea comuna a celor doua integrale J = J = J este tocmai integrala lui f pe
domeniul de integrare D.
10.5 Clase de funct ii integrabile
In cele ce urmeaza vom considera funct ii denite pe mult imi marginite si nchise, deci mult imi compacte n IR
2
,
care sunt carabile.
Aplicand Teorema 10.4.1 vom stabili integrabilitatea unor clase importante de funct ii prima dintre ele ind
clasa funct iilor continue.
Teorema 10.5.1. Orice funct ie continua f denita pe mult imea compacta D IR
2
este integrabila pe D.
Demonstrat ie. Fie = {D
1
, D
2
, , D
n
} o divizare oarecare a lui D. Deoarece funct ia f este continua pe D,
va funct ie continua pe ecare domeniu compact D
i
, (i = 1, 2, , n).

Insa, o funct ie continua pe o mult ime
compacta este marginita si si atinge efectiv marginile. Prin urmare, funct ia f este marginita pe D
i
si si atinge
marginile. Putem arma ca exista doua puncte x
i
= (x
i
, y
i
) si x
i
= (x
i
, y
i
) din D
i
astfel ncat sa avem:
m
i
= f(x
i
, y
i
); M
i
= f(x
i
, y
i
).
Rezulta
S
(f) s
(f) =
n
i=1
(M
i
m
i
) S
i
=
n
i=1
(f(x
i
, y
i
) f(x
i
, y
i
)) S
i
.
Deoarece f este continua pe o mult ime compacta ea este marginita si uniform continua pe acea mult ime.
Uniforma continuitate a funct iei f implic a ca pentru orice > 0 exista () > 0 astfel ncat pentru orice doua
puncte x = (x
, y
) si y = (x
, y
) cu
d(x, y) < ()
sa avem
| f(x
, y
) f(x
, y
) | <

aria D
.
Pentru orice diviziune a lui D, cu < () avem
d(x
i
, x
i
) < () = | f(x
i
, y
i
) f(x
i
, y
i
) | <

aria D
.
Asadar, daca < (), atunci
S
(f) s
(f)
n
i=1
| f(x
i
, y
i
) f(x
i
, y
i
) | S
i
<

aria D
aria D =
adica S
(f) s
(f) < , () , cu < (). Deci f este integrabila pe D. q.e.d.

Condit ia de continuitate a integrantului este destul de restrictiva. De aceea, teorema urmatoare stabileste
existent a integralei duble pentru o clasa de funct ii discontinue.
Teorema 10.5.2. Daca funct ia f(x, y) este marginita pe mult imea compacta D si este continua peste tot n D
cu except ia unei mult imi de arie nula, atunci ea este integrabila pe D.
Demonstrat ie. Luam un > 0 arbitrar. Din ipoteza, f(x, y) este marginita, aceasta nsemnand ca exista un
numar real K astfel ncat |f(x, y)| K. Sa scufundam partea din mult imea D, unde funct ia f este discontinua,
ntro mult ime poligonala Q de arie mai mica decat /(4K), astfel ncat aceasta mult ime sa e strict inclusa
n mult imea poligonala Q. Notam cu

D partea din domeniul de integrare D care nu este inclusa n interiorul
lui Q. Punctele frontiera ale mult imii poligonale Q care apart in lui D sunt situate n

D si prin urmare

D este
mult ime nchisa si marginita deci compacta. Restrict ia funct iei f la mult imea compacta

D este continua prin
urmare este uniform continua. Alegem > 0 astfel ncat oscilat ia funct iei f n orice parte a mult imii

D, cu
diametrul mai mic decat , sa e mai mica decat /(2S), unde S este aria lui D. Consideram acum o partit ie
= {D
i
: i = 1, n} a domeniului de integrare D cu proprietatea ca primul element D
1
sa coincida cu Q,
iar toate celelalte elemente sa aiba diametrele mai mici decat si sa evaluam diferent a pentru aceasta
divizare. Avem
= M
1
S
1
m
1
S
1
+
n
i=2
(M
i
m
i
)S
i
< (M
1
m
1
)

4K
+
n
i=2
2S
S
i
.
Insa M
1
m
1
2K si
n
i=2
2S
S
i
< S, astfel ca < 2K

4K
+

2S
S = .
Numarul > 0 ind ales arbitrar, n baza Teoremei 10.4.1 funct ia f este integrabila pe submult imea compacta
D a lui IR
2
. q.e.d.
10.6 Proprietat ile integralei duble
Proprietat ile fundamentale ale integralei duble sunt complet analoage proprietat ilor integralei denite
_
b
a
f(x)dx
si de aceea vom enumera aceste proprietat i urmand a da demonstrat ia doar pentru una dintre ele.
1. Daca funct iile f si g sunt integrabile pe domeniul de integrare D, iar si sunt constante reale arbitrare,
atunci funct ia f +g este integrabila pe D si
__
D
(f + g)(x, y)dxdy =
__
D
f(x, y)dxdy +
__
D
g(x, y)dxdy.
Aceasta este proprietatea de liniaritate a integralei duble.
2. Daca D = D
1
D
2
, unde D
1
, D
2
sunt mult imi compacte n IR
2
care nu au puncte interioare comune si
funct ia f : D IR este integrabila pe D, atunci f este integrabila pe ecare dintre mult imile D
1
si D
2
si
are loc egalitatea
__
D
f(x, y)dxdy =
__
D1
f(x, y)dxdy+
__
D2
f(x, y)dxdy.
Aceasta este proprietatea de aditivitate a integralei duble ca funct ie de domeniu de integrare.
3. Daca f este integrabila pe D si
f(x, y) 0, () (x, y) D,
atunci integrala dubla din funct ia f satisface inegalitatea
__
D
f(x, y)dxdy 0.
18
4. Daca f si D sunt integrabile pe D si
f(x, y) g(x, y), () (x, y) D,
atunci ntre integralele celor doua funct ii avem inegalitatea
__
D
f(x, y)dxdy
__
D
g(x, y)dxdy.
Aceasta este proprietatea de monotonie a integralei duble . Ea implica urmatoarele doua proprietat i.
5. (evaluarea valorii absolute a integralei duble). Daca f este integrabila pe D, atunci funct ia valoarea
absoluta a lui f este integrabila pe D si
__
D
f(x, y)dxdy

__
D
| f(x, y) |dxdy.
6. (teorema valorii medii). Daca o funct ie f este integrabila pe D si satisface inegalitatea
m f(x, y) M, () (x, y) D,
iar S este aria lui D, atunci
mS
__
D
f(x, y)dxdy M S.
Daca funct ia f este n plus continua pe D, atunci teorema valorii medii devine
7. Daca f este funct ie continua pe domeniul compact de integrare D, atunci exista un punct (, ) D,
astfel ncat
__
D
f(x, y)dxdy = f(, ) S.
8. Este evidenta egalitatea
__
D
dxdy = aria D = S.
Demonstrat ia teoremei valorii medii pentru funct ii continue. Deoarece f este continua pe domeniul
compact D, rezulta ca f este marginita pe D si si atinge marginile. Prin urmare, exista punctele x
1
= (x
1
, y
1
)
D, x
2
= (x
2
, y
2
) D astfel ncat
m = f(x
1
, y
1
), M = f(x
2
, y
2
),
unde m si M sunt marginile lui f. Pentru simplitate, sa presupunem ca ambele puncte sunt n interiorul
domeniului de integrare D, demonstrat ia ind ceva mai complicata daca unul sau ambele puncte x
1
, x
2
se
situeaza pe frontiera lui D.

In baza uneia din proprietat ile de mai sus, avem
mS
__
D
f(x, y)dxdy MS,
de unde rezulta
m
__
D
f(x, y)dxdy
S
M.
Notand
=
__
D
f(x, y)dxdy
S
avem evident inegalitat ile
m M.
Fie o curba a carei imagine este complet cont inuta n D si avand capetele A
1
(x
1
, x
2
) si A
2
(x
2
, y
2
). Existent a
unei astfel de curbe rezulta chiar din denit ia not iunii de domeniu. Daca
_
x = (t) ,
y = (t) ,
t [a, b]
este o reprezentare parametrica a lui , atunci funct ia compusa
g : [a, b] IR, g(t) = f((t), (t))
este continua pe compactul [a, b]. Din f(x
1
, y
1
) = m si f(x
2
, y
2
) = M rezulta g(a) = m si g(b) = M.
Din proprietatea lui Darboux a funct iilor continue deducem existent a unei valori t
0
[a, b] asa fel ncat
g(t
0
) = , adica
f((t
0
), (t
0
)) = .
Daca luam = (t
0
) si = (t
0
) avem = f(, ) si teorema valorii medii pentru cazul cand funct ia de
integrat este continua este demonstrata.
10.7 Evaluarea integralei duble
10.7.1 Integrala dubla pe intervale bidimensionale nchise
Teorema 10.7.1. Daca funct ia reala marginit a, de doua variabile reale,
f : [a, b] [c, d] IR, < a < b < +, < c < d < +
este integrabila pe intervalul bidimensional nchis
I
2
= [a, b] [c, d]
si pentru orice x [a, b] exista num arul real F(x) denit de integrala depinzand de parametrul x
F(x) =
_
d
c
f(x, y) dy, x [a, b], (10.19)
atunci funct ia F : [a, b] IR, ale c arei valori sunt date n (10.19), este integrabila Riemann si are loc egalitatea
__
I2
f(x, y)dxdy =
_
b
a
F(x) dx =
_
b
a
_
_
d
c
f(x, y)dy
_
dx. (10.20)
Demonstrat ie. Fie d
si d
diviziuni ale respectiv intervalelor [a, b] si [c, d]

d
= {x
0
, x
1
, , x
i
, x
i+1
, , x
n
},
d
= {y
0
, y
1
, , y
j
, y
j+1
, , y
m
},
(10.21)
20
unde
a = x
0
< x
1
< < x
i
< x
i+1
< < x
n
= b,
c = y
0
< y
1
< < y
i
< y
i+1
< < y
m
= d.
Aceste diviziuni denesc diviziunea a intervalului bidimensional nchis I
2
= {I
00
, I
10
, I
ij
, I
nm
}, (10.22)
unde I
ij
sunt intervalele bidimensionale nchise
I
ij
= [x
i
, x
i+1
] [y
j
, y
j+1
], i = 0, n 1, j = 0, m1.
Notam
m
ij
= inf{f(x, y) : (x, y) I
ij
}, M
ij
= sup{f(x, y) : (x, y) I
ij
}.
Aceste cantitat i sunt numere reale deoarece funct ia f este marginita pe ecare din intervalele bidimensioanle
nchise I
ij
.
Deoarece se urmareste a se demonstra ca funct ia F denita de (10.19) este integrabila Riemann va trebui sa
consideram sumele integrale Riemann corespunzatoare tuturor diviziunilor d
de forma (10.20) ale intervalului

[a, b], pentru alegeri arbitrare ale punctelor intermediare
i
[x
i
, x
i+1
]. Aceste sume au forma
d
(F,
i
) =
n1
i=0
F(
i
)(x
i+1
x
i
). (10.23)
Daca t inem seama de modul cum este denita funct ia F si de proprietatea de aditivitate n raport cu intervalul
de integrare a integralei Riemann, avem
F(
i
) =
_
d
c
f(
i
, y)dy =
m1
i=0
_
yj+1
yj
f(
i
, y)dy. (10.24)
Aplicand formula de medie pentru integralele simple care intra n membrul al doilea din (10.24) deducem ca
exista numerele reale
ij
, cu m
ij

ij
< M
ij
, astfel ncat
_
yj+1
yj
f(
i
, y)dy =
ij
(y
j+1
y
j
). (10.25)
Folosind acum (10.25) n (10.23) constatam ca suma Riemann
d
(F,
i
) se scrie n nal n forma
d
(F,
i
) =
n1
i=0
m1
j=0
ij
(x
i+1
x
i
)(y
j+1
y
j
).
Daca t inem seama de inegalitat ile
m
ij

ij
M
ij
, (i = 0, n 1, j = 0, m1)
rezulta
n1
i=0
m1
j=0
m
ij
(x
i+1
x
i
)(y
j+1
y
j
)
d
(F,
i
)
n1
i=0
m1
j=0
M
ij
(x
i+1
x
i
)(y
j+1
y
j
). Sumele de mai
sus sunt sumele Darboux inferioara si superioara a funct iei f relativa la diviziunea (vezi (10.22)):
s
(f) =
n1
i=0
m1
j=0
m
ij
(x
i+1
x
i
)(y
j+1
y
j
); S
(f) =
n1
i=0
m1
j=0
M
ij
(x
i+1
x
i
)(y
j+1
y
j
),
prin urmare au loc inegalat ile s
(f)
d
(F,
i
) S
(f), oricare ar diviziunea de forma (10.22) si pentru

orice alegere a punctelor intermediare
i
.
Fie acum (d
k
)
kIN
un sir oarecare de diviziuni ale intervalului [a, b] cu proprietatea ca sirul normelor
acestor diviziuni (d
k
)
kIN
este convergent la zero. Fie de asemeni (d
k
)
kIN
un sir de diviziuni ale lui [c, d]
cu d
k
0. Notam cu
k
diviziunea intervalului bidimensional nchis I
2
= [a, b] [c, d] denita de diviziunile
d
k
si d
k
. Se vede imediat ca din condit iile d
k
0 si d
k
0 rezulta
k
0. Pentru ecare k avem
inegalitat ile
s
k
(f)
d
k
(F,
i
) S
k
(f). (10.26)
Funct ia f ind presupusa integrabila pe I
2
, aplicand criteriul de integrabilitate a lui Darboux, avem
lim
k
S
k
(f) = lim
k
s
k
(f) =
__
I2
f(x, y)dxdy. (10.27)
Trecand la limita n (10.26) pentru k + si t inand cont de (10.27) obt inem
lim
k
k
(F,
i
) =
__
I2
f(x, y)dxdy. (10.28)
Daca t inem seama de denit ia integralei pentru funct iile reale de o variabila reala
lim
k
k
(F,
i
) =
_
b
a
F(x)dx. (10.29)
Din egalitat ile (10.28) si (10.29) obt inem (10.21). De obicei se foloseste notat ia
_
b
a
_
_
d
c
f(x, y)dy
_
dx =
_
b
a
dx
_
d
c
f(x, y)dy. (10.30)
Folosind notat ia (10.30) constatam ca (10.21) se scrie n forma
__
I2
f(x, y)dxdy =
_
b
a
dx
_
d
c
f(x, y)dy. (10.31)
Putem spune ca (10.22) sau (10.31) reprezinta formula de calcul a integralei duble pe un interval bidimensional
nchis. Observam ca integrala dubla pe un interval bidimensional nchis este o iterat ie de integrale simple adica
un calcul succesiv a doua integrale Riemann ale unor funct ii reale de o variabila reala, prima dintre ele ind o
integrala depinzand de parametru. q.e.d.
In mod asemanator se demonstreaza

Teorema 10.7.2. Daca funct ia reala marginit a, de doua variabile reale,
f : [a, b] [c, d] IR, < a < b < +, < c < d < +
este integrabila pe intervalul bidimensional nchis I
2
= [a, b] [c, d] si pentru orice y [c, d] exista numarul real
G(y) =
_
b
a
f(x, y)dx,
atunci funct ia
G : [c, d] IR, G(y) =
_
b
a
f(x, y)dx, y [c, d]
este integrabila Riemann si are loc egalitatea
__
I2
f(x, y)dxdy =
_
d
c
G(y)dy =
_
d
c
_
_
b
a
f(x, y)dx
_
dy.
(10.32)
22
Folosind aici o notat ie asemanatoare lui (10.30), si anume
_
d
c
_
_
b
a
f(x, y)dx
_
dy =
_
d
c
dy
_
b
a
f(x, y)dx
vedem ca relat ia (10.32) se scrie n forma
__
I2
f(x, y)dxdy =
_
d
c
dy
_
b
a
f(x, y)dx. (10.33)
Relat ia (10.33) reprezinta de asemeni o formula de calcul a integralei duble din funct ia f pe intervalul bidimen-
sional nchis I
2
.
Observat ia 10.7.1. Cand sunt satisfacute ipotezele din ambele teoreme de mai sus, avem
_
b
a
dx
_
d
c
f(x, y)dy =
_
d
c
dy
_
b
a
f(x, y)dx =
__
I2
f(x, y)dxdy. (10.34)
Prima egalitate din (10.34) a fost demonstrata n teorema de integrabilitate a integralelor depinzand de un
parametru.
Observat ia 10.7.2. Daca f(x, y) = g(x) h(y) si g : [a, b] IR, h : [c, d] IR sunt integrabile Riemann,
atunci f este integrabila pe intervalul bidimensional nchis I
2
= [a, b] [c, d] si are loc egalitatea
__
I2
f(x, y)dxdy =
_
b
a
g(x)dx
_
d
c
h(y)dy,
relat ie care arata ca n acest caz particular integrala dubla este un produs de integrale simple.
10.7.2 Integrala dubla pe domenii simple n raport cu axa Oy
Denit ia 10.7.1. Mult imea D
y
IR
2
denita de
D
y
= {(x, y) IR
2
: a x b,
1
(x) y
2
(x), () x [a, b]}, (10.35)
unde
1
si
2
sunt funct ii continue pe [a, b], se numeste domeniu simplu n raport cu axa Oy.
Observat ia 10.7.3. Frontiera domeniului simplu n raport cu axa Oy denit n relat ia (10.35) este curba neteda
pe port iuni (C
+
) compusa din arcele (AB), (CD) si din segmentele de dreapta BC si DA, unde
_
_
(AB) = {(x, y) IR
2
: a x b, y =
1
(x), x [a, b]},
BC = {(x, y) IR
2
: x = b,
1
(b) y
2
(b)},
(CD) = {(x, y) IR
2
: x [b, a], y =
2
(x), x [b, a]},
DA = {(x, y) IR
2
: x = a, y [
2
(b),
1
(a)]}.
(10.36)
Frontiera (C
+
) din (10.36) este o curba orientat a pozitiv caci un observator care o parcurge n sensul indicat de
(10.36) vede mult imea D
y
mereu la stanga sa. Este posibil ca segmentele de dreapta din (10.36) sa se reduca
la un punct. Aceasta se va ntampla cand funct iile
1
si
2
au valori egale n x = a sau (si ) n x = b.
Observat ia 10.7.4. Daca D
y
este un domeniu simplu n raport cu axa Oy, atunci orice paralela la axa Oy prin
punctul M(x, 0), unde a < x < b, intersecteaza frontiera acestei mult imi n doua puncte distincte P si Q de
coordonate: P(x,
1
(x)); Q(x,
2
(x)). Acestor puncte le vom spune: Ppunct de intrare n D
y
; Qpunct
de iesire din D
y
.
Regula de calcul a unei integrale duble pe un domeniu simplu n raport cu axa Oy este data de
Teorema 10.7.3. Fie D
y
= {(x, y) IR
2
| a x b,
1
(x) y
2
(x)} un domeniu simplu n raport cu
axa Oy si f o funct ie real a marginita denita pe mult imea D
y
. Daca f este integrabila pe D
y
si pentru orice
x [a, b] exista integrala depinzand de parametrul x
J(x) =
_
2(x)
1(x)
f(x, y)dy,
atunci funct ia J : [a, b] IR este integrabila si
_
b
a
J(x)dx =
__
Dy
f(x, y)dxdy.
Demonstrat ie.

Inainte de a ncepe demonstrat ia propriuzisa sa observam ca avand n vedere expresia valorii n
x [a, b] a funct iei J, integrala denita a acesteia se poate scrie n una dintre urmatoarele forme
_
b
a
J(x)dx =
_
b
a
_
_
2(x)
1(x)
f(x, y)dy
_
dx =
_
b
a
dx
_
2(x)
1(x)
f(x, y)dy.
Concluzia teoremei devine
__
Dy
f(x, y)dxdy =
_
b
a
dx
_
2(x)
1(x)
f(x, y)dy (10.37)
care reprezinta formula de calcul a integralei duble pe un domeniu simplu n raport cu axa Oy.
Sa procedam acum la demonstrat ia teoremei.
Fie c = min{
1
(x); x [a, b]} si d = max{
2
(x); x [a, b]} care sunt numere reale n baza faptului ca
funct iile
1
si
2
sunt continue pe mult imea compaca [a, b]. Dupa teorema lui Weierstrass, funct iile
1
si
2
sunt marginite si si ating efectiv marginile. Atunci, intervalul bidimensional I
2
= [a, b] [c, d] include domeniul
simplu D
y
.
Funct ia auxiliara
f
: I
2
IR, f
(x, y) =
_
_
_
f(x, y), daca (x, y) D
y
0, daca (x, y) I
2
\ D
y
.
(10.38)
satisface ipotezele Teoremei 10.7.1.

Intradevar deoarece valorile sale coincid cu cele ale funct iei f pe mult imea
D
y
, rezulta ca f
este integrabila pe D
y
. Restrict ia lui f
la mult imea I
2
\ D
y
ind funct ia identic nula, rezulta
ca este funct ie integrabila pe I
2
\ D
y
. Daca la aceste doua rezultate adaugam proprietatea de aditivitate a
integralei duble, deducem ca funct ia f
din (10.38) este integrabila. Mai mult, avem

__
Dy
f
(x, y)dxdy =
__
Dy
f(x, y)dxdy
__
I2\Dy
f
(x, y)dxdy = 0
(10.39)
24
In baza proprietat ii de aditivitate a integralei duble, din (10.39) rezulta

__
I2
f
(x, y)dxdy =
__
Dy
f(x, y)dxdy. (10.40)
Pentru ecare valoare a lui x situat ntre a si b, are loc egalitatea
_
d
c
f
(x, y)dy =
_
1(x)
c
f
(x, y)dy +
_
2(x)
1(x)
f
(x, y)dy +
_
d
2(x)
f
(x, y)dy (10.41)

deoarece ecare din integralele din membrul doi exista. Apoi, dat ind faptul ca pe segmentele de dreapta
incluse n I
2
si care unesc respectiv perechile de puncte (x, c), (x,
1
(x)) si (x,
2
(x)), (x, d), valorile funct iei f
sunt egale cu zero, deducem ca prima si a treia integrala din membrul doi al relat iei (10.41) sunt nule, fapt ce
conduce la egaliatatea
_
d
c
f
(x, y) dy =
_
2(x)
1(x)
f(x, y) dy. (10.42)
Funct ia f
denita pe intervalul bidimensional I

2
satisface ipotezele Teoremei 10.7.1 si, n consecint a, integrala
dubla din ea peste I
2
poate redusa la iterat ia de integrale simple
__
I2
f
(x, y)dxdy =
_
b
a
dx
_
d
c
f
(x, y) dy. (10.43)

Din (10.43), (10.40) si (10.42), rezulta are loc relat ia (10.37). q.e.d.
10.7.3 Integrala dubla pe domenii simple n raport cu axa Ox
Denit ia 10.7.2. Mult imea D
x
IR
2
denita de D
x
= {(x, y) IR
2
: c y d,
1
(y) x
2
(y), () y
[c, d]}, unde
1
si
2
sunt funct ii continue pe [c, d] se numeste domeniu simplu n raport cu axa Ox.
Observat ia 10.7.5. Daca D
x
este un domeniu simplu n raport cu axa Ox, atunci orice paralela la axa Ox
prin punctul M(0, y), unde c < y < d, intersecteaza frontiera acestei mult imi n dou a puncte distincte P si Q de
coordonate: P(
1
(y), y); Q(
2
(y), y). Ca si la domenii simple n raport cu cealalta ax a de coordonate, acestor
puncte le vom spune: Ppunct de intrare n D
x
; Qpunct de iesire din D
x
.
Regula de calcul a unei integrale duble pe un domeniu simplu n raport cu axa Ox este asemanatoare cu aceea
prezentata n concluzia teoremei precedente si este data de teorema care urmeaza.
Teorema 10.7.4. Fie D
x
un domeniu simplu n raport cu axa Ox si f o funct ie real a marginita denita pe
mult imea D
x
. Daca f este integrabila pe D
x
si pentru orice y [c, d] exista integrala depinz and de parametrul y
I(y) =
_
2(y)
1(y)
f(x, y)dx,
atunci funct ia I : [a, b] IR este integrabila si are loc egalitatea
_
d
c
I(y)dy =
__
Dx
f(x, y)dxdy. (10.44)
Observat ia 10.7.6. Avand n vedere ca integrala denit a din funct ia I pe intervalul [c, d] se poate scrie n una
din formele
_
d
c
I(y)dy =
_
d
c
_
_
2(y)
1(y)
f(x, y)dx
_
dy =
_
d
c
dy
_
2(y)
1(y)
f(x, y)dx
rezulta c a egalitatea (10.44) se poate scrie n forma echivalenta
__
Dx
f(x, y)dxdy =
_
d
c
dy
_
2(y)
1(y)
f(x, y) dx. (10.45)
care constituie o alta formula de calcul a integralei duble pe un domeniu simplu n raport cu axa Ox.
Observat ia 10.7.7. Daca domeniul de integrare D nu este simplu n raport cu una din axele de coordonate,
atunci descompunem pe D prin paralele la axele de coordonate ntrun numar nit de subdomenii D
1
, D
2
, ,
D
n
, simple n raport cu aceeasi axa de coordonate, astfel ncat interioarele oricaror doua astfel de domenii D
i
si D
j
, cu i = j, sa e disjuncte, iar reuniunea lor sa e mult imea D. Folosind apoi proprietatea de aditivitate
a integralei duble n raport cu domeniul de integrare, avem
__
D
f(x, y)dxdy =
n
i=1
__
Di
f(x, y)dxdy, (10.46)
urmand ca, pentru toate integralele duble din membrul doi al egalitat ii (10.46), sa se aplice una din formulele
de calcul (10.37) sau (10.45).
Exercit iul 10.7.1. Sa se scrie integrala dubla
__
D
f(x, y)dxdy,
unde D este domeniul marginit de curbele
y =
_
2ax x
2
, y =

2ax, x = 2a, a > 0,
ca o iterat ie de integrale simple, n ambele ordini de integrare.
Solut ie. Domeniul D este marginit de semicercul superior (aat n semiplanul y 0) al cercului de raza a
cu centrul n punctul C(a, 0), de un segment din parabola cu varful n origine avand axa de simetrie semiaxa
pozitiva Ox si de un segment din dreapta de ecuat ie x = 2a, paralela cu axa Oy. Constatam ca domeniul D
este simplu n raport cu axa Oy deoarece putem scrie
D = {(x, y) IR
2
: 0 x 2a;
_
2ax x
2
y
2ax}.
Prin urmare, folosind (10.37), avem
__
D
f(x, y)dxdy =
_
2a
0
dx
_

2ax
2axx
2
f(x, y) dy.
Domeniul D nu este simplu n raport cu axa Ox. Paralela y = a la axa Ox descompune D n trei domenii
26
D
1
, D
2
, D
3
, simple n raport cu axa Ox, unde:
D
1
= {(x, y) IR
2
: 0 y a;
y
2
2a
x a
_
a
2
y
2
};
D
2
= {(x, y) IR
2
: 0 y a; a +
_
a
2
y
2
x 2a};
D
3
= {(x, y) IR
2
: a y 2a;
y
2
2a
x 2a},
T inand cont de (10.46), rezulta
__
D
f(x, y)dxdy =
__
D1
f(x, y)dxdy+
__
D2
f(x, y)dxdy+
__
D3
f(x, y)dxdy,
integralele din membrul al doilea scriinduse ca iterat ii de integrale simple, dupa cum urmeaza:
__
D1
f(x, y)dxdy =
_
a
0
dy
_
a
a
2
y
2
y
2
2a
f(x, y)dx;
__
D2
f(x, y)dxdy =
_
a
0
dy
_
2a
a+
a
2
y
2
f(x, y)dx;
__
D3
f(x, y)dxdy =
_
2a
a
dy
_
2a
y
2
2a
f(x, y)dx.
Astfel, am scris integrala dubla ca iterat ie de integrale simple n ambele ordini. De remarcat ca prima scriere
este mai simpla.
10.8 Formula integrala RiemannGreen
In anumite condit ii exista o legaturantre integrala curbilinie si integrala dubla. Pentru a stabili aceasta legatura
introducem not iunea de frontiera orientata a unui domeniu plan compact.
Denit ia 10.8.1. Fie D IR
2
, un domeniu compact avand frontiera = D formata dintro curba simpla
nchisa, neteda sau neteda pe port iuni. Sensul dat pe de un observator care prin deplasare pe aceasta curba
lasa la stanga domeniul D se numeste sens direct de parcurgere sau sens pozitiv de parcurgere. Curba
mpreuna cu sensul direct de parcurgere se numeste curba orientata direct sau curba pozitiv orientata
si se noteaza cu
+
sau cu
+
.

In mod asemanator se introduce si
.
Cand pe curba = D sa ales un sens de parcurs, curba devine orientata.
Denit ia 10.8.2. Un domeniu plan a carui frontiera este formata dintro singura curba nchisa neteda sau
neteda pe port iuni se numeste domeniu plan pozitiv orientat daca curba este pozitiv orientat a. Daca
domeniul D este pozitiv orientat, atunci el se noteaza cu D
+
sau cu D
+
. Analog se deneste domeniul plan
negativ orientat notat cu D
sau D
.
Este posibil ca frontiera unui domeniu plan sa e formata din mai multe curbe plane nchise netede sau
netede pe port iuni, disjuncte.
Denit ia 10.8.3. Fie curbele plane simple, nchise si netede sau netede pe port iuni
0
,
1
, ,
p
cu pro-
prietat ile:
1. mult imea din plan care are ca frontiera pe
0
cont ine n interiorul ei toate celelalte curbe
i
, i = 1, p;
2. oricare doua curbe
i
si
j
cu i = j, i, j 1, p, nu au puncte comune.
Se numeste domeniu p + 1 conex mult imea D limitata de curba
0
din care sau scos mult imile limitate
de curbele
1
,
2
, ,
p
. Frontiera unui astfel de domeniu D este reuniunea tuturor curbelor
k
, k 0, n.
Domeniul se numeste n plus compact daca si cont ine frontiera.
Denit ia 10.8.4. Domeniul compact p + 1 conex D se numeste pozitiv orientat daca observatorul care se
deplaseaza pe frontiera lui D vede mereu pe D la stanga sa.
Un domeniu compact p + 1 conex, pozitiv orientat, care se noteaza cu D
+
, are frontiera exterioara
0
orientata n sens contrar acelor de ceasornic n timp ce toate celelalte curbe
i
, i = 1, p, sunt parcurse de
observator n sensul acelor de ceasornic. Pentru a intui forma unui domeniu p + 1 conex am putea sa spunem
ca acesta prezinta gauri sau goluri. Daca p = 1, deci D are un gol, el se numeste dublu conex, iar cel cu doua
goluri se va numi domeniu triplu conex. Domeniile simple n raport cu una din axele de coordonate sunt domenii
simplu conexe. Un gol poate si un punct.
In scopul stabilirii formulei integrale RiemannGreen pentru un domeniu compact oarecare, vom prezenta
doua rezultate ajutatoare, valabile n cazul domeniilor simple n raport cu una din axele de coordonate.
Teorema 10.8.1. Fie P o funct ie reala denita si continua pe un domeniu compact pozitiv orientat D
y
, simplu
n raport cu axa Oy si avand frontiera
y
. Daca derivata part iala a funct iei P n raport cu variabila y exista si
este continua pe D
y
, atunci are loc egalitatea
_
+
y
P(x, y)dx =
__
D
+
y
P
y
dxdy.
(10.47)
Demonstrat ie. Deoarece domeniul D
y
este simplu n raport cu axa Oy, frontiera acestuia
y
este formata mai
ntai din curbele netede pe port iuni:
y =
1
(x), x [a, b]; (10.48)
y =
2
(x), x [b, a], (10.49)
unde funct iile
1
si
2
care denesc cele doua port iuni netede din frontiera
y
sunt continue, admit derivate
continue pe port iuni si sunt astfel ncat
1
(x)
2
(x), x [a, b]. (10.50)
Cealalta parte a frontierei
y
este constituita din doua segmente de dreapta situate respectiv pe drepte paralele
cu axa Oy :
x = a,
1
(a) y
2
(a); (10.51)
x = b,
1
(b) y
2
(b). (10.52)
28
Pentru primul segment de dreapta, abscisele punctelor sale sunt egale cu a, iar ordonatele sale y au proprietatea
1
(a) y
2
(a), n timp ce, pe cel de al doilea segment de dreapta, abscisele punctelor sale sunt egale cu b,
ordonatele ind astfel ncat
1
(b) y
2
(b). Daca introducem punctele:
A(a,
1
(a)); B(b,
1
(b)); C(b,
2
(b)); D(a,
2
(a)), (10.53)
atunci frontiera pozitiv orientata
+
y
a domeniului D
+
y
se poate scrie evident sub forma
+
y
= ABCDA,
n care sensul de parcurs este de la A spre B, apoi spre C, de aici spre D si din nou la A.
Existent a celor doua integrale din (10.47) este asigurata de continuitatea funct iilor de sub semnul integrala
si de ipoteza facuta asupra lui D.
Sa calculam integrala din membrul al doilea din (10.47). Avem,
__
D
+
y
P
y
dxdy =
_
b
a
dx
_
2(x)
1(x)
P
y
(x, y) dy =
=
_
b
a
P(x, y)
2(x)
1(x)
dx =
=
_
b
a
_
P(x,
1
(x)) P(x,
2
(x))
_
dx.
(10.54)
Pe de alta parte, avem
_
+
y
P(x, y) dx =
_
AB
P(x, y) dx +
_
BC
P(x, y) dx+
+
_
CD
P(x, y) dx +
_
DA
P(x, y) dx,
(10.55)
unde sensul considerat pe ecare curba este cel specicat mai sus.
Integralele curbilinii de spet a a doua pe BC si pe DA sunt nule, deoarece aici x este constant, fapt care se
vede din (10.51) si (10.52). Prin urmare, dx = 0.
O reprezentare parametrica a arcului de curba plana AB este data de ecuat iile
AB :
_
x = t,
y =
1
(t),
t [a, b]. (10.56)
Avand n vedere reprezentarea parametrica (10.56) si formula de calcul a unei integrale curbilinii de a doua
spet a, deducem
_
AB
P(x, y) dx =
_
b
a
P(t,
1
(t)) dt. (10.57)
Pentru port iunea de frontiera formata din arcul de curba CD, avem reprezentarea parametrica
CD :
_
x = ,
y =
1
(),
[b, a]. (10.58)
Aceasta reprezentare parametrica (10.58) si formula de calcul a unei integrale curbilinii de a doua spet a conduc
la
_
CD
P(x, y) dx =
_
a
b
P(t,
2
(t)) dt =
_
b
a
P(t,
2
(t)) dt. (10.59)
Prin urmare, valoarea integralei curbilinii din membrul ntai a relat iei de demonstrat (10.47) este
_
+
y
P(x, y) dx =
_
b
a
_
P(t,
1
(t)) P(t,
2
(t))
_
dt. (10.60)
Din relat iile (10.54) si (10.60), rezulta (10.47) si n acest fel teorema este demonstrata. q.e.d.
Teorema 10.8.2. Fie Q o funct ie reala denita si continua pe un domeniu compact pozitiv orientat D
x
, simplu
n raport cu axa Ox a carui frontiera este curba nchisa pozitiv orientata
+
x
. Daca derivata part iala a funct iei
Q n raport cu variabila x exista si este continua pe D
x
, atunci are loc egalitatea
_
+
x
Q(x, y)dx =
__
D
+
x
Q
x
dxdy.
(10.61)
Demonstrat ie. Sa consideram ntai integrala dubla din membrul doi al egalitat ii (10.61). Dupa cum stim, un
domeniu simplu n raport cu axa Ox poate prezentat astfel
D
x
= {(x, y) IR
2
: c y d;
1
(y) x
2
(y)}, (10.62)
unde funct iile
1
si
2
sunt continue si derivabile pe port iuni. Daca scriem domeniul de integrare n forma
(10.62), atunci integrala dubla ce o avem de calculat este data de
__
D
+
y
Q
x
dxdy =
_
d
c
dy
_
2(y)
1(y)
Q
x
dx =
_
d
c
Q(x, y)
2(y)
1(y)
dy =
=
_
d
c
_
Q(
2
(y), y) Q(
1
(y), y)
_
dy.
(10.63)
Sa notam cu A
1
, B
1
, C
1
si D
1
punctele lui
+
x
de coordonate:
A
1
(c,
1
(c)); B
1
(c,
2
(c)); C
1
(d,
2
(d)); D
1
(d,
1
(d)). (10.64)
Atunci, frontiera pozitiv orientata
+
x
a domeniului D
+
x
se poate scrie sub forma
+
x
= A
1
B
1
C
1
D
1
A
1
,
n care sensul de parcurs este de la A
1
spre B
1
, apoi spre C
1
, de aici spre D
1
si din nou la A
1
. Port iunile A
1
B
1
si C
1
D
1
ale frontierei
+
x
sunt segmente de drepte paralele cu axa Ox si ca urmare pe aceste segmente avem
dy = 0 ceea ce atrage
_
A1B
1
Q(x, y) dy =
_
C1D
1
Q(x, y) dy = 0. (10.65)
Integrala denita din membrul al doilea al relat iei (10.63) poate privita ca suma a doua integrale curbilinii
pe arce de curba corespunzatoare, dupa cum urmeaza
_
d
c
_
Q(
2
(y), y) Q(
1
(y), y)
_
dy =
_
B1C1
Q(x, y) dy +
_
D1A1
Q(x, y) dy. (10.66)
Daca la membrul doi al relat iei (10.66) adaugam integralele curbilinii din (10.65), obt inem
_
d
c
_
Q(
2
(y), y) Q(
1
(y), y)
_
dy =
_
A1B
1
Q(x, y)dy+
+
_
B1C1
Q(x, y)dy +
_
C1D
1
Q(x, y)dy+
+
_
D1A1
Q(x, y)dy =
_
+
x
Q(x, y)dy.
(10.67)
Din relat iile (10.63) si (10.67) rezulta (10.61) si teorema este demonstrata. q.e.d.
30
Egalitatea (10.47) a fost demonstrata pentru un domeniu de o forma speciala, nsa ea poate extinsa la un
domeniu arbitrar care poate divizat ntrun numar nit de domenii simple n raport cu axa Oy.
Astfel, daca un domeniu oarecare D, cu frontiera , este descompus n n subdomenii D
iy
, i = 1, n, simple n
raport cu axa Oy si cu interioarele oricaror doua dintre ele disjuncte, conform Teoremei 10.8.1, pentru ecare
din domeniile D
iy
are loc relat ia
_
+
iy
P(x, y) dx =
__
D
+
iy
P
y
(x, y)dxdy,
iy
= D
iy
.
(10.68)
Putem suma acum de la 1 la n relat iile (10.68) obt inanduse n membru drept o integrala dubla pe domeniul
D din aceeasi funct ie de integrat ca n (10.68), iar n membrul stang o suma de n integrale curbilinii de spet a
a doua din expresia diferent iala P(x, y) dx.

Insa ecare contur
+
iy
consta atat din anumite arce ale frontierei
lui D
+
cat si din port iuni de curbe auxiliare care servesc pentru divizarea domeniului D n part ile D
iy
, cu i de
la 1 pana la n. Fiecare arc al unei curbe auxiliare intra n exact doua contururi de tipul D
iy
si este parcurs n
sensuri contrare cand ne raportam la cele doua contururi vecine. Prin urmare, cand sumam toate integralele
curbilinii de forma _
+
iy
P(x, y) dx, (10.69)
integralele curbilinii luate pe arcele auxiliare se anuleaza reciproc si deci va ramane numai integrala pe frontiera
+
a domeniului D
+
din expresia diferent iala P(x, y) dx. Astfel, obt inem egalitatea
_
+
P(x, y)dx =
__
D
+
P
y
dxdy.
(10.70)
Sa observam ca divizarea lui D n domenii simple n raport cu axa Oy se poate efectua prin paralele la axa Oy
care sa e eventual tangente n anumite puncte ale frontierei sau sa aiba n comun cu doar un punct daca
acesta este punct unghiular.
Printrun rat ionament asemanator celui efectuat pentru demonstrat ia relat iei (10.61), deducem ca egalitatea
_
+
Q(x, y)dy =
__
D
+
Q
x
(x, y)dxdy
(10.71)
are loc pentru orice domeniu compact care se reprezinta ca reuniune nita de domenii simple n raport cu axa
Ox. Descompunerea unui domeniu compact n domenii simple n raport cu axa Ox este posibila ntotdeauna si
se poate efectua prin construct ia unor paralele la axa Ox, paralele care, eventual, pot avea un punct comun cu
frontiera domeniului.
Prin construct ia descrisa mai sus cu ajutorul paralelelor la axele de coordonate, orice domeniu plan compact
D
+
, simplu sau multiplu conex, pozitiv orientat, avand frontiera
+
o reuniune nita de curbe nchise netede
sau netede pe port iuni care satisfac condit iile din Denit ia 10.8.3, se poate scrie ca reuniune nita de domenii
simple n raport cu una, oricare, din axele de coordonate. Pentru astfel de domenii, pe care prescurtat le vom
numi mai departe domenii plane simple, au loc relat iile (10.70) si (10.71). Sumand aceste doua relat ii, obt inem
formula integrala
_
+
P(x, y) dx +Q(x, y)dy =
__
D
+
_
Q
x
(x, y)
P
y
(x, y)
_
dxdy
(10.72)
cunoscuta sub numele de formula integrala RiemannGreen.

In acest fel am demonstrat
Teorema 10.8.3. Fie D un domeniu plan simplu conex si P, Q doua funct ii reale denite si continue pe
compactul D. Daca derivatele part iale
P
y
si
Q
x
exista si sunt continue pe D, atunci are loc formula integrala
RiemannGreen (10.72).
Din modul cum sa efectuat demonstrat ia Teoremei 10.8.3 rezulta cateva observat ii pe care le dam n
continuare.
Observat ia 10.8.1. Daca frontiera
+
a domeniului simplu D
+
este compusa dintrun numar nit de contururi
separate, ceea ce nseamna ca suntem n cazul unui domeniu multiplu conex, simbolul
_
+
P(x, y) dx +Q(x, y)dy (10.73)
trebuie nt eles ca suma de integrale curbilinii luate pe toate contururile care alcatuiesc frontiera domeniului,
ecare contur ind parcurs n sensul n care un observator vede domeniul D
+
la stanga sa.
Observat ia 10.8.2. Cand sa demonstrat formula integrala Rieman Green sa presupus ca funct iile P si Q
precum si derivatele part iale ale lor
P
y
si
Q
x
sunt continue nu numai n interiorul domeniului D
+
dar si pe
frontiera acestuia
+
. Se constata nsa ca este sucient ca aceste funct ii mpreuna cu derivatele ment ionate sa
e continue si marginite n interiorul lui D
+
.
Observat ia 10.8.3. Avand n vedere ca la schimbarea sensului de parcurs al unei curbe integrala curbiline de
spet a a doua schimba de semn, rezulta ca formula integrala RiemannGreen se poate scrie si n forma
_

__
D
+
_
Q
x
(x, y)
P
y
(x, y)
_
dxdy.
(10.74)
Cand nu se precizeaza orientarea domeniului de integrare si nici a frontierei sale, formula integrala Riemann
Green trebuie scrisa astfel
_

__
D
_
Q
x
(x, y)
P
y
(x, y)
_
dxdy,
(10.75)
urmand ca semnul din membrul al doilea sa se stabileasca n funct ie de orientarea domeniului de integrare a
integralei duble n raport cu orientarea frontierei: semnul plus corespunde cand D = D
+
si =
+
; semnul
minus se ia c and D si au orientari diferite. Evident, este posibil sa ntalnim formula integrala RiemannGreen
si sub forma
_

__
D
_
Q
x
(x, y)
P
y
(x, y)
_
dxdy,
(10.76)
caz n care n membrul doi se alege semnul plus daca D = D
+
sau semnul minus cand D este negativ orientat.
Ca o aplicat ie a formulei integrale RiemannGreen sa exprimam aria S a unui domeniu plan simplu D, care
stim ca se calculeaza cu integrala dubla
S =
__
D
dxdy, (10.77)
cu ajutorul unei integrale curbilinii pe frontiera a acestuia. Pentru aceasta sa consideram integrala curbilinie
_
+
xdy. (10.78)
Aplicand formula integrala RiemannGreen, din (10.78) obt inem
_
+
xdy =
__
D
dxdy = S. (10.79)
32
In mod asemator obt inem formula

S =
_
+
y dx. (10.80)
Combinand aceste formule deducem o alta formula de calcul ariei unui domeniu plan simplu n care integrarile
n raport cu x si y sunt implicate simetric:
S =
1
2
_
xdy y dx. (10.81)

Exemplul 10.8.1. Sa se calculeze aria domeniului plan simplu delimitat de astroida cu brat e egale de
ecuat ii parametrice
_
x = a cos
3
t,
y = a sin
3
t,
t [0, 2]. (10.82)
Solut ie. Aplicand formula (10.81) obt inem
S =
3a
2
2
_
2
0
sin
2
t cos
2
t(cos
2
t + sin
2
t)dt =
3a
2
8
_
2
0
sin
2
2t dt =
3a
2
8
. (10.83)
Exemplul 10.8.2. Folosind integrala curbilinie, s a se calculeze aria domeniului plan limitat de elipsa de semi-
axe a si b.
Solut ie. Daca centrul de simetrie al elipsei se aa n originea reperului Oxy din plan si axele sale de simetrie
coincid cu axele de coordonate ale reperului, atunci ecuat ia carteziana explicita a elipsei este
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0.
O reprezentare parametrica a acestei elipsei C, orientata pozitiv, poate
C :
_
x = a cos t,
y = b sint,
unde parametrul t parcurge intervalul [0, 2].
Domeniul plan D, delimitat de elipsa, este simplu n raport cu ambele axe, deci pentru calculul ariei lui D
putem aplica formula
2Aria(D) =
_
C
xdy ydx = ab
_
2
0
(cos
2
t + sin
2
t)dt = 2ab,
de unde deducem ca aria elipsei este ab.
10.9 Schimbarea de variabile n integrala dubla
Fie un domeniu plan simplu conex situat n planul O
uv avand frontiera
o curba simpla nchisa si neteda

pe port iuni. Daca
T :
_
x = (u, v),
y = (u, v),
(u, v) (10.84)
este o transformare punctuala regulata (difeomorsm) de la planul O
uv la planul xOy, atunci D = T() = ImT

este un domeniu simplu conex din planul xOy, iar curba = T(
) este o curba simplanchisa, neteda pe port iuni

si n plus D = .
Aplicat ia T se numeste transformare punctuala regulata directa daca un punct care se deplaseaza n sens
invers acelor de ceasornic pe curba
este transformat prin T ntrun punct care se deplaseaza pe tot n sensul

invers acelor de ceasornic. Daca cel deal doilea sens de miscare este cel al acelor de ceasornic, atunci despre T
se spune ca este transformare punctuala regulata indirecta sau transformare punctuala regulata inversa.
Jacobianul transformarii punctuale regulate T din (10.84) este funct ia reala nenula
D(, )
D(u, v)
ale carei valori
se determina dupa legea
D(, )
D(u, v)
(u, v) =
u
(u, v)

v
(u, v)
u
(u, v)

v
(u, v)
. (10.85)
Teorema 10.9.1. Daca funct iile : IR si : IR care denesc difeomorsmul T sunt astfel ncat
admit derivate part iale mixte de ordinul doi continue, iar jacobianul lui T este pozitiv pe
D(, )
D(u, v)
(u, v) > 0, () (u, v) , (10.86)
atunci T este o transformare punctuala regulata directa.
Demonstrat ie. Sa presupunem ca o reprezentare parametrica a curbei orientate
este
:
_
u = u(t),
v = v(t),
t [a, b]. (10.87)
Atunci, curba = T(
) va avea o reprezentare parametrica data de

:
_
_
x =
_
u(t), v(t)
_
,
y =
_
u(t), v(t)
_
,
t [a, b]. (10.88)
Convenim ca sensul direct sau pozitiv de parcurs al curbei nchise sa e sensul imprimat de cresterea
parametrului t. Atunci, folosind un rezultat din paragraful precedent si formula de calcul a integralelor curbilinii
de spet a a doua, deducem
aria D =
_
xdy =
_
b
a
_
u(t), v(t)
_
dy
dt
(t) dt. (10.89)
Insa
dy
dt
(t) =

u
_
u(t), v(t)
_
du
dt
(t) +

v
_
u(t), v(t)
_
dv
dt
(t) (10.90)
Inlocuind (10.90) n (10.89) gasim o alta exprimare a ariei lui D

aria D =
_
b
a
_
u(t), v(t)
__
u
_
u(t), v(t)
_
du
dt
(t) +

v
_
u(t), v(t)
_
dv
dt
(t)
_
dt. (10.91)
Integrala din membrul al doilea din (10.91) este de fapt o integrala curbilinie pe
, astfel ca putem scrie

aria D =
_
(u, v)
u
(u, v) du +(u, v)
v
(u, v) dv. (10.92)
34
Ultimei integrale i aplicam formula integrala RiemannGreen (10.75) adaptata la variabilele independente u si
v
_
P(u, v) du +Q(u, v)dv =

__
_
Q
u
(u, v)
P
v
(u, v)
_
dudv,
(10.93)
unde semnul plus corespunde sensului direct pe
, iar semnul minus corespunde sensului invers pe
. Din
relat iile (10.92) deducem ca funct iile P(u, v) si Q(u, v) din (10.93) au expresiile:
P(u, v) = (u, v)

u
(u, v); Q(u, v) = (u, v)

v
(u, v) (10.94)
si deci expresia integrantului din membrul al doilea a egalitat ii (10.93) va
Q
u

P
v
=

u
v
+

2
vu

v
u

2
uv
. (10.95)
In baza criteriului lui Schwarz, derivatele part iale de ordinul al doilea mixte sunt egale si deci (10.95) devine
Q
u

P
v
=

u
v

v
u
=
=
D(, )
D(u, v)
. (10.96)
In felul acesta, am obt inut egalitatea

aria D =
__
D(, )
D(u, v)
(u, v) dudv. (10.97)
Deoarece aria D > 0, n fat a ultimei integrale trebuie luat semnul plus, adica n ultima integrala curbilinie
pe curba nchisa
din sirul de egalitat i (10.92) trebuie luat sensul direct.
In mod asemanator se arata ca daca jacobianul transformarii punctuale regulate T este negativ, atunci n
cea de a doua integrala curbilinie din (10.92) trebuie luat sensul invers pe curba
. q.e.d.
Observat ia 10.9.1. Din demonstrat ia teoremei precedente, rezulta ca putem scrie egalitatea
aria D =
__
D(, )
D(u, v)
(u, v)
dudv (10.98)
indiferent daca transformarea punctual a regulata T este direct a sau inversa.
Funct ia de sub semnul integrala din (10.98), ind continua, putem aplica teorema de medie pentru integrala
dubla, de unde rezulta existent a unui punct (u
0
, v
0
) astfel ncat
aria D =
D(, )
D(u, v)
(u, v)
(u0,v0)
aria . (10.99)
Observat ia 10.9.2. Egalitatea (10.99) are o analogie remarcabila n cazul domeniilor unidimensionale. Daca
f : [, ] [a, b] este o funct ie Rolle cu derivata nenula, atunci teorema cresterilor nite a lui Lagrange se
poate transcrie n forma
l([a, b]) = |f
()| l([, ]), (10.100)

unde (, ), l([a, b]) este lungimea intervalului [a, b], iar l([, ]) = este lungimea intervalului [, ].
Egalitatea (10.100) este analoaga unidimensionala a egalit at ii (10.99).
Teorema 10.9.2. Daca T este transformarea punctuala regulat a (10.84) si f este o funct ie reala denita si
continua pe D, atunci are loc egalitatea
__
D
f(x, y)dxdy =
__
f
_
(u, v), (u, v)
_
D(, )
D(u, v)
(u, v)
dudv (10.101)
numita formula schimbarii de variabile n integrala dubla sau formula de transport.
Demonstrat ie. Existent a integralelor din egalitatea (10.101) rezulta din faptul ca funct ia f este continua pe D,
iar T este transformare punctuala regulat a n IR
2
. Fie acum
= {D
1
, D
2
, , D
n
} (10.102)
o diviziune a oarecare a domeniului pe care este denita transformarea punctuala regulata T. Aceasta trans-
formare punctuala regulata duce D
i
n domeniul D
i
D astfel ncat
= {D
1
, D
2
, , D
n
} (10.103)
este o diviziune a lui D = T().
Pentru ecare domeniu D
i
aplicam formula (10.99). Rezulta n acest fel ca pentru ecare indice i cu valori
de la 1 pana la n putem scrie
aria D
i
=
D(, )
D(u, v)
(u, v)
(ui,vi)
aria D
i
. (10.104)
Formam acum suma integrala Riemann a funct iei f corespunzatoare modului de divizare si alegerii punctelor
intermediare (
i
,
i
) D
i
, unde
i
= (u
i
, v
i
),
i
= (u
i
, v
i
). (10.105)
Avem
(f;
i
,
i
) =
n
i=1
f(
i
,
i
) ariaD
i
. (10.106)
Consideram funct ia
F : D, F(u, v) = f
_
(u, v), (u, v)
_
D(, )
D(u, v)
(u, v)
. (10.107)
Din (10.106) si (10.107) deducem
(f;
i
,
i
) =
n
i=1
F(u
i
, v
i
) ariaD
i
=
(F; u
i
, v
i
). (10.108)
Din (10.108) rezulta ca suma integrala Riemann a funct iei f relativa la modul de divizare din (10.103), si
pentru alegerea (10.105) a punctelor intermediare, este egala cu o suma integrala Riemann a funct iei F din
(10.107), corespunzatoare modului arbitrar
de divizare a lui si punctelor intermediare (u

i
, v
i
) care intra
n relat iile (10.104).
Fie (
k
)
k1
un sir de diviziuni ale lui cu proprietatea (
k
) 0. Din continuitatea lui T pe mult ime
compacta rezulta uniforma continuitate a sa si deci condit ia (
k
) 0 implica (
k
) 0, unde
k
este
diviziunea lui D corespunzatoare diviziunii
k
a lui . Atunci, pentru ecare numar natural k 1, putem scrie
egalitatea
k
(f;
k
i
,
k
i
) =
k
(F; u
k
i
, v
k
i
). (10.109)
Din existent a celor doua integrale care intra n (10.101) si prin trecerea la limita n relat ia (10.109), obt inem
formula de transport (10.101) si teorema este demonstrata. q.e.d.
36
Observat ia 10.9.3. Formula schimbarii de variabila n integrala dubla se aplica ori de c ate ori integrala dubl a
din membrul al doilea al relat iei (10.101) este mai simpla decat cea din membrul nt ai.
Observat ia 10.9.4. Schimbarea de variabile (10.84) se alege astfel ncat sa se simplice e domeniul de inte-
grare, e funct ia de integrat, e ambele. Alegerea schimbarii de variabile este sugerata de integrala din membrul
stang al egalitat ii (10.101).
Exemplul 10.9.1. Sa se calculeze aria domeniului plan D marginit de curbele:
xy = a; xy = b; b > a > 0
y = x; y = x, > > 0,
(10.110)
situat n primul cadran al sistemului de coordonate xOy.
Solut ie. Aria domeniului D, calculata cu ajutorul integralei duble, este
aria D =
__
D
dxdy. (10.111)
Daca scriem domeniul D n forma
D = {(x, y) IR
2
: a xy b ;
y
x
}, (10.112)
atunci pentru calculul integralei duble ni se sugereaza transformarea punctuala
T
1
:
_
_
_
u = xy,
v =
y
x
,
(u, v) [a, b] [, ], (x, y) D, (10.113)
care se vede ca este inversa transformarii punctuale
T :
_
_
x =
_
u
v
,
y =

uv,
(u, v) [a, b] [, ], (x, y) D. (10.114)
Ambele transformari punctuale sunt regulate, iar difeomorsmul T transforma intervalul bidimensional =
[a, b] [, ] n domeniul D. Cum T si T
1
sunt transformari punctuale regulate inverse una alteia rezulta
D(x, y)
D(u, v)
=
1
D(u, v)
D(x, y)
=
1
y
y
x
2
x
1
x
=
1
2
y
x
=
1
2v
. (10.115)
Deci aria cautata va
aria D =
__
D
dxdy =
1
2
__
dudv
v
=
1
2
_
b
a
du
_

dv
v
=
b a
2
ln

. (10.116)
Trecerea la coordonate polare este una dintre cele mai des utilizate schimbari de variabile si este denita de
transformarea
T :
_
x = cos ,
y = sin,
(10.117)
unde (, ) [0, +) [0, 2) si (x, y) D.
Se constata simplu ca transformarea (10.117) este o transformare punctuala regulata, iar
D(x, y)
D(, )
=
cos sin
sin cos
= (10.118)
care este pozitiv n toate punctele din interiorul lui .
Formula schimbarii de variabile n integrala dubla cand se trece de la coordonatele carteziene la variabilele
polare date de relat iile (10.117) este
__
D
f(x, y)dxdy =
__
f
_
cos , sin
_
d d. (10.119)
Exemplul 10.9.2. Sa se calculeze integrala dubla
I(R) =
__
D
e
x
2
y
2
dxdy, (10.120)
unde D este discul nchis cu centrul n origine de raza R. Folosind rezultatul stabilit sa se arate ca
_
+
0
e
x
2
dx =
2
. (10.121)
Solut ie. Pentru calculul integralei duble efectuam schimbarea de variabile (10.117). Se vede imediat ca
este intervalul bidimensional = [0, R] [0, 2). Aplicand formula (10.119), obt inem
I(R) =
__
2
d d =
_
2
0
d
_
R
0
e
2
d = (1 e
2
). (10.122)
Din acest rezultat, prin trecere la limita pentru R +, gasim
__
IR
2
e
x
2
y
2
dxdy = . (10.123)
Sa consideram acum intervalul bidimensional nchis = [a, a] [a, a], cu a > 0, si integrala dubla
J(a) =
__
e
x
2
y
2
dxdy. (10.124)
Evident, este intervalul bidimensional cu laturile egale cu 2a si cu centrul de simetrie n originea reperului
xOy. Avem
J(a) =
_
a
a
e
x
2
dx
_
a
a
e
y
2
dy =
_
_
a
a
e
t
2
dt
_
2
=
_
2
_
a
0
e
t
2
dt
_
2
. (10.125)
Trecand la limita pentru a +n egalitatea
J(a) =
_
2
_
a
0
e
t
2
dt
_
2
, (10.126)
38
obt inem o alta evaluare a integralei duble pe ntreg planul din funct ia e
x
2
y
2
care, n analogie cu integralele
improprii, putem sa o numim integrala dubla improprie. Dupa trecerea la limita, gasim
__
IR
2
e
x
2
y
2
dxdy = 4
_
_
+
0
e
x
2
dt
_
2
. (10.127)
Din (10.123) si (10.127) deducem (10.121), rezultat utilizat n teoria probabilitat ilor.
10.10 Aplicat ii ale integralei duble n mecanica si geometrie
10.10.1 Masa si centrul de greutate ale unei placi
Consideram ca ntrun plan sa ales reperul cartezian xOy si consideram n acesta domenii simple despre care
se stie ca sunt mult imi carabile.
Denit ia 10.10.1. Se numeste placa materialan planul xOy ansamblul P dintre un domeniu simplu D IR
2
si funct ia real a denita si continua pe D. Mult imea D se numeste congurat ia placii iar funct ia este
denumita densitatea de distribut ie a materiei n placa. Placa materiala se numeste omogena daca
este funct ia constanta pe D si neomogena cand densitatea acesteia este variabila de la punct la punct.
Observat ia 10.10.1. Daca placa P este omogena si are densitatea egala cu constanta
0
, atunci masa M(P)
a acesteia este produsul dintre densitatea constanta
0
si aria domeniului D, deci
M(P) =
0
aria D. (10.128)
Sa determinam masa unei placi materiale neomogene P = {D; }. Pentru aceasta, sa efectuam o divizare
a domeniului D si n ecare parte componenta D
i
a diviziunii alegem un punct de coordonate (
i
,
i
). Masa
ecarei placi componente P
i
= {D
i
; } poate aproximata cu masa placii omogene care are congurat ia D
i
si
densitatea constanta egala cu (
i
,
i
). Atunci, o valoare aproximativa a masei ntregii placi poate
M(P)
n
i=1
(
i
,
i
) aria D
i
. (10.129)
Pentru a obt ine masa exacta a placii materiale este necesar sa trecem la limita, pentru norma divizarii lui
D tinzand la zero, n suma integrala Riemann din (10.129). Deoarece este funct ie continua, iar D este un
domeniu simplu rezulta ca n locul lui (10.129) vom avea
M(P) =
__
D
(x, y)dxdy =
__
D
dm, (10.130)
unde
dm = (x, y)dxdy (10.131)
se numeste element de masa al placii.
Sa determinam coordonatele centrului de greutate a placii P. Pentru aceasta, divizam iarasi domeniul D cu
ajutorul divizarii care consta din domeniile D
1
, D
2
, , D
n
, alegem n ecare domeniu component punctul
(
i
,
i
) D
i
si notam:
= (
1
,
2
, ,
n
); = (
1
,
2
, ,
n
).
Considernd ca port iunea D
i
din placa este una omogena cu densitatea constanta si egala cu (
i
,
i
), masa m
i
a acestei placi omogene va
m
i
= (
i
,
i
) aria D
i
. (10.132)
Gandind aproximativ, putem asimila placa P cu sistemul de puncte materiale
M
1
, M
2
, . . . , M
n
care au respectiv ponderile m
1
, m
2
, , m
n
. Atunci, putem scrie expresiile bine cunoscute ale coordonatelor
x
G
(; , ) si y
G
(; , ) ale centrului de greutate al unui sistem de puncte materiale:
x
G
(; , ) =
n
i=1
i
(
i
,
i
) aria D
i
n
i=1
(
i
,
i
) aria D
i
; y
G
(; , ) =
n
i=1
i
(
i
,
i
) aria D
i
n
i=1
(
i
,
i
) aria D
i
. (10.133)
Pentru a obt ine valorile exacte ale coordonatelor centrului de greutate a placii P, trebuie sa trecem la limita n
relat iile (10.133) cand norma divizarii tinde la zero. Numitorii expresiilor din membrul drept al egalitat ilor
(10.133) sunt egali cu suma Riemann a funct iei corespunzatoare divizarii si alegerii (
i
,
i
) D
i
a punctelor
intermediare. Numaratorul primei expresii de mai sus este suma integrala Riemann
(x;
i
,
i
), iar cel de
al doilea numarator este
(y ;
i
,
i
). Deoarece funct iile (x, y), x(x, y) si y (x, y) sunt continue, aceste
expresii au limita pentru () 0 si aceste limite sunt integralele duble ale funct iilor de mai sus pe domeniul
. Notand cu x
G
si y
G
valorile exacte ale coordonatelor centrului de greutate al placii, avem:
x
G
= lim
()0
x
G
(; , ); y
G
= lim
()0
y
G
(; , ). (10.134)
Dupa trecerea la limita si folosirea relat iilor (10.130), (10.131) si (10.134) deducem ca expresiile coordonatelor
centrului de greutate G al placii P sunt
x
G
=
1
M(P)
__
D
xdm; y
G
=
1
M(P)
__
D
y dm. (10.135)
Daca placa materiala este omogena, formulele pentru coordonatele centrului de greutate se simplica si devin
_
_
x
G
=
__
D
xdxdy
__
D
dxdy
=
1
aria D
__
D
xdxdy,
y
G
=
__
D
y dm
__
D
dxdy
=
1
aria D
__
D
y dxdy.
(10.136)
Exemplul 10.10.1. Sa se calculeze coordonatele centrului de greutate al placii omogene P = {D, }, cu den-
sitatea constanta si egala cu unitatea, unde
D = {(x, y) IR
2
: x
2
+y
2
a
2
, x
2
+y
2
ax, y 0}, (a > 0). (10.137)
Solut ie. Congurat ia placii P este domeniul plan nchis D inclus n semiplanul superior a carui frontiera
se compune din: semicercul superior al cercului cu centrul n origine si raza egala cu a; segmentul de dreapta
de pe Ox cu abscisele a x 0; semicercul superior al cercului cu centrul n punctul (a/2, 0) si raza a/2.
40
Prin trecerea la coordonate polare
T : x = cos , y = sin, 0 2, 0 (10.138)
domeniul D se transforma n domeniul = D
1
D
2
unde:
D
1
= {(, ) : 0

2
, a cos a}; (10.139)
D
2
= {(, ) :

2
, 0 a}. (10.140)
Observam ca domeniul D
1
este transformatul prin T din (10.138) a port iunii D
1
a lui D aata n primul cadran
al reperului xOy, D
2
este transformatul p art ii D
2
a lui D situata n cadranul al doilea si D = D
1
D
2
.
Pentru calculul integralelor duble care urmeaza vom efectua schimbarea de variabile (10.138).
Placa P ind omogena, are masa M data de integrala dubla
M =
__
D
dxdy =
__
dd =
=
_
/2
0
d
_
a
a cos
d +
_

/2
d
_
a
0
d =
=
1
2
_
/2
0
(a
2
a
2
cos
2
) d +
1
2
_

/2
a
2
d =
3 a
2
8
.
Coordonatele centrului de greutate G(x
G
, y
G
) sunt
x
G
=
1
M
__
D
xdxdy =
1
M
__
2
cos dd =
=
1
M
_
/2
0
cos d
_
a
a cos
2
d+
+
1
M
_

/2
cos d
_
a
0
2
d =
=
a
3
3M
_
/2
0
(1 cos
3
) cos d +
a
3
3M
_

/2
cos d =
a
6
,
y
G
=
__
D
y dxdy =
__
2
sin dd =
__
D
2
sin dd =
__
D
2
sin dd =
_
/2
0
sin d
_
a
a cos
2
d +
_

/2
sin d
_
a
0
2
d =
=
a
3
3M
_
/2
0
(1 cos
3
) sin d +
a
3
3M
_

/2
sin d =
14 a
9
.
Prin urmare, centrul de greutate al pl acii consideratere coordonatele (a/6, 14 a/(9)).
10.10.2 Momente de inert ie ale unei placi
Dupa cum bine se stie, momentul de inert ie al unui punct material de pondere m fat a de un element geometric,
care n plan poate o dreapta sau un punct, este egal cu produsul dintre masa acestuia si patratul distant ei
dintre punctul material si acel element. Momentul de inert ie al unui sistem de puncte materiale fat a de un
element geometric este suma momentelor ecarui punct material n parte fat a de acelasi element geometric.
Sa determinam momentele de inert ie ale placii P = {D; } fat a de elementele reperului cartezian xOy, adica
fat a de axele sale si fat a de originea O.
In acest scop divizam din nou placa P n placile componente P

i
= {D
i
, }, unde = {D
1
, D
2
, , D
n
} este
o divizare a lui D, apoi ecare dintre aceste placi o consideram placa omogena cu densitatea egala cu (
i
,
i
),
unde (
i
,
i
) D
i
, dupa care putem aproxima placa P
i
cu punctul material M
i
avand ponderea m
i
data n
(10.132). Momentele de inert ie ale acestui sistem de puncte materiale fat a de axele de coordonate Ox, Oy,
conform celor stabilite mai sus, sunt
I
x
(; , ) =
n
i=1
2
i
m
i
=
n
i=1
2
i
(
i
,
i
)aria D
i
,
I
y
(; , ) =
n
i=1
2
i
m
i
=
n
i=1
2
i
(
i
,
i
)aria D
i
.
(10.141)
Observam ca
I
x
(; , ) =
(y
2
;
i
,
i
), I
y
(; , ) =
(x
2
;
i
,
i
).
Momentul de inert ie al aceluiasi sistem de puncte materiale fat a de originea O a reperului este
I
O
(; , ) =
n
i=1
(
2
+
2
i
)m
i
=
=
n
i=1
(
2
i
+
2
i
)(
i
,
i
) aria D
i
=
=
((x
2
+y
2
);
i
,
i
).
(10.142)
Trecand la limita n (10.141) si (10.142) cand norma divizarii tinde la zero si t inand cont ca funct iile y
2
(x, y),
x
2
(x, y) si (x
2
+y
2
)(x, y) sunt continue pe D, deci integrabile, constatam ca limitele din membrul doi exista si
sunt integralele duble pe D din funct iile indicate. Prin urmare, exista si limitele din membrul ntai ale relat iilor
(10.141) si (10.142), pe care le notam cu I
x
, I
y
si I
O
si care sunt momentele de inert ie fat a de respectiv axele
de coordonate si fat a de originea reperului. Avem
I
x
=
__
D
y
2
(x, y)dxdy =
__
D
y
2
dm, I
y
=
__
D
x
2
(x, y)dxdy =
__
D
x
2
dm,
I
O
=
__
D
(x
2
+y
2
)(x, y)dxdy =
__
D
(x
2
+y
2
)dm.
Se observa ca are loc relat ia
I
O
= I
x
+I
y
. (10.143)
Exemplul 10.10.2. Sa se determine momentele de inert ie ale placii P = {D, } n raport cu elementele
reperului de coordonate xOy, unde
D = {(x, y) IR
2
: x +y 1, x 0, y 0} (10.144)
si densitatea este (x, y) = xy.
42
Solut ie. Congurat ia placii P este domeniul nchis D avand frontiera triunghiul isoscel dreptunghic cu
catetele de lungime 1 situate pe axele de coordonate n port iunea lor pozitiva. Rezulta ca D este simplu n
raport cu ambele axe de coordonate. Prezentandul ca domeniu simplu n raport cu Ox si respectiv n raport
cu Oy, avem
D = D
x
= {(x, y) IR
2
: 0 y 1, 0 x 1 y}; (10.145)
D = D
y
= {(x, y) IR
2
: 0 x 1, 0 y 1 x}. (10.146)
In calculul momentului de inert ie I

x
, n raport cu axa Ox, vom considera ca D are forma (10.145), iar pentru
calculul lui I
y
vom lua pe D sub forma (10.146). Deci:
I
x
=
__
Dx
y
2
(x, y)dxdy =
_
1
0
dy
_
1y
0
xy
3
dx =
1
2
_
1
0
(1 y
2
)y
3
dy =
1
120
;
I
y
=
__
Dy
x
2
(x, y)dxdy =
_
1
0
dx
_
1x
0
x
3
ydx =
1
2
_
1
0
(1 x
2
)x
3
dx =
1
120
.
Asadar, momentele de inert ie n raport cu axele de coordonate sunt egale, iar cel n raport cu originea
reperului, I
O
, este suma I
O
= I
x
+I
y
=
1
60
.
10.10.3 Momente statice ale unei placi
Momentele statice M
x
si M
y
ale placii materiale P = {D, } n raport cu axele de coordonate Ox si Oy, se
exprima prin formulele
M
x
=
__
D
y (x, y)dxdy, M
y
=
__
D
x(x, y)dxdy.
(10.147)
Exemplul 10.10.3. Sa se calculeze momentele statice n raport cu axele de coordonate ale placii P = {D, },
marginita de dreapta x +y = 2 si de parabola y = x
2
stiind ca densitatea este (x, y) = y.
Solut ie. Domeniul D este simplu n raport cu Oy caci poate denit de inegalitat ile
2 x 1, x
2
y 2 x. (10.148)
Aplicand formulele (10.147) de calcul ale momentelor statice si t inand cont de inegalitat ile (10.148), avem:
M
x
=
__
D
y (x, y)dxdy =
_
1
2
dx
_
2x
x
2
y
2
dy =
=
1
3
_
1
2
_
(2 x)
3
x
6
_
dx =
1
3
_
(x 2)
4
4
+
x
7
7
_
1
2
=
423
28
;
(10.149)
M
y
=
__
D
x(x, y)dxdy =
_
1
2
xdx
_
2x
x
2
y dy =
=
1
2
_
1
2
x
_
(2 x)
2
x
4
_
dx =
1
2
_
1
2
(x
3
4x
2
+ 4x x
5
)dx =
=
1
2
_
x
4
4

4x
3
3
+ 2x
2
x
6
6
_
1
2
=
45
8
.
(10.150)
In cazul n care D sar considera domeniu simplu n raport cu Ox, volumul de calcul al integralelor duble pe
D = D
x
este mai mare deoarece trebuie s a scriem D
x
ca o reuniune de doua domenii, ambele simple n raport
cu Ox.
10.10.4 Flux luminos incident pe o placa
Consideram ca placa P = {D; } este situata n planul xOy a reperului spat ial Oxyz si ca n punctul (0, 0, z
0
)
de pa axa Oz se aa o sursa luminoasa de intensitate constanta n toate direct iile notata cu I. Ne propunem sa
calculam uxul luminos incident pe placa P.
Fluxul luminos dF primit de placa elementara de arie ds este egal cu I d, unde d este unghiul solid n
punctul (0, 0, z
0
) subantins de elementul de suprafat a ds = dxdy asociat punctului placii de coordonate (x, y).
Unghiul solid d este egal cu produsul raportului dintre aria ds a elementului de suprafat a si patratul distant ei
de la acest element la sursa de lumina, si cosinusul unghiului dintre normala la elementul de suprafat a si
direct ia spre care se aa sursa. Avem evident
cos =
z
0
_
x
2
+y
2
+z
2
0
. (10.151)
Valoarea derivatei
dF
ds
n punctul (x, y) al placii este cunoscuta ca intensitatea de luminozitate n acest punct
si este notat a cu A(x, y). Rezulta ca
A(x, y) =
dF
ds
=
I d
ds
=
Iz
0
_
x
2
+y
2
+z
2
0
_
3/2
. (10.152)
Procedand similar ca n cazul determinarii masei placii constatam ca uxul luminos total F primit de placa
este integrala dubla pe D din funct ia A(x, y)
F =
__
D
A(x, y)dxdy = Iz
0
__
D
dxdy
_
x
2
+y
2
+z
2
0
_
3/2
. (10.153)
10.10.5 Debitul unui uid prin sect iunea transversala a unui canal
Consideram un uid care curge ntrun canal si o sect iune transversala a sa D, perpendiculara pe direct ia de
curgere a uidului. Introducand sistemul de coordonate cartezian xOy n planul sect iunii transversale, putem
privi viteza V a uidului, n ecare punct al sect iunii, ca ind o funct ie de x si y, coordonatele carteziene ale
acelui punct.
Ne propunem sa determinam cantitatea de uid care trece prin sect iune n unitatea de timp.
In acest scop, n punctul (x, y) al sect iunii transversale consideram un element inmnitezimal ds al acesteia
de arie dxdy. Cantitatea de uid care str abate elementul de plan ds n unitatea de timp este egala evident cu
masa unui cilindru elementar, care cont ine uid, cu baza egala cu ds si nalt imea egala cu viteza uidului n
punctul (x, y) al sect iunii transversale. Asadar, debitul elementar dQ al uidului este
dQ = (x, y)V (x, y)dxdy, (10.154)
unde (x, y) este densitatea uidului n punctul (x, y). Pentru a gasi debitul Q(D) prin sect iunea D ar trebui sa
sumam toate debitele elementare, sumare care conduce la integrala dubla pe domeniul D din funct ia V. Prin
urmare,
Q(D) =
__
D
(x, y)V (x, y)dxdy. (10.155)
10.10.6 Volumul unui cilindroid
Denit ia 10.10.2. Fie D un domeniu simplu aat n planul xOy al reperului cartezian spat ial Oxyz si f :
D IR
+
o funct ie reala, de doua variabile reale, pozitiva si continua pe D. Se numeste cilindroid mult imea C
a punctelor din spat iu denita prin
C = {(x, y, z) IR
3
: (x, y) D; 0 z f(x, y)}. (10.156)
Mult imile D si B
s
= {(x, y, z) IR
3
: (x, y) D; z = f(x, y)} sunt prin denit ie bazele cilindroidului.
44
Daca consideram o divizare = {D
1
, D
2
, , D
n
} a domeniului D si n ecare domeniu component D
i
al
acesteia alegem un punct (
i
,
i
) D
i
, atunci putem considera corpurile prismatice
i
i
= {(x, y, z) IR
3
: (x, y) D
i
; 0 z f(
i
,
i
)} (10.157)
care are baza D
i
si nalt imea h
i
egala cu valoarea funct iei f n punctul (
i
,
i
). Volumul V(
i
) a unui asemenea
corp prismatic este
V(
i
) = f(
i
,
i
) aria D
i
. (10.158)
Suma
n
i=1
V(
i
) (10.159)
reprezinta o valoare aproximativa a volumului cilindroidului C. O aproximare mai buna a volumului cilindroidului
se va obt ine daca se va considera o diviziune
mai na decat diviziunea . Mai mult, analiza modului de

abordare a celorlalte aplicat ii ale integralei duble conduce la observat ia urmatoare.
Observat ia 10.10.2. Valoarea exacta a volumului cilindroidului va limita sumei din (10.159) cand norma
divizarii tinde la zero, n cazul n care aceasta limita exist a.
Din (10.158) si (10.159) constatam ca valoarea aproximativa a volumului V(C) al cilindroidului C este suma
integrala Riemann a funct iei f corespunzatoare modului de divizare si alegerii (
i
,
i
) a punctelor intermediare
V(C)
n
i=1
f(
i
,
i
) aria D
i
=
(f;
i
,
i
). (10.160)
Din Observat ia 10.10.2, relat ia (10.160) si din faptul ca f este funct ie continua deducem formula de calcul a
volumului cilindroidului C
V(C) =
__
D
f(x, y)dxdy. (10.161)
Observat ia 10.10.3. Funct ia continua f din Denit ia 10.10.2 poate avea si valori negative, not iunea de cilin-
droid p astrandusi sensul, acesta ind o reuniune de mult imi de forma (10.156) n acele subdomenii ale lui D
unde f are valori pozitive si de mult imi de forma
C
= {(x, y, z) IR
3
: (x, y) D
; f(x, y) z 0} (10.162)
n acele part i D
a lui D unde funct ia f are valori negative.

Cu alte cuvinte ntrun astfel de cilindroid baza B
s
este o reuniune de port iuni de suprafet e situate atat n
semispat iul superior z > 0 cat si n semispat iul inferior z < 0.
Inalt imea corpului prismatic atasat port iunii de cilindroid (10.162) va

h
i
= f(
i
,
i
) = |f(
i
,
i
)|, (10.163)
iar o valoare aproximativa a volumului ntregului cilindroid este
V(C)
n
i=1
|f(
i
,
i
)| aria D
i
=
(|f|;
i
,
i
), (10.164)
unde |f| este funct ia valoare absoluta a funct iei f.
In acest mod, constatam ca volumul unui cilindroid cu o baza domeniul simplu D xOy, iar cealalta baza
avand port iuni atat n semispat iul z > 0 cat si n semispat iul z < 0, este dat de integrala dubla
V(C) =
__
D
|f|(x, y)dxdy =
__
D
|f(x, y)| dxdy. (10.165)
Exemplul 10.10.4. Sa se determine volumul corpului ale carui puncte au coordonatele (x, y, z) care satisfac
inegalitat ile
hz x
2
+y
2
, 0 z h. (10.166)
Solut ie. Corpul caruia trebuie sai determinam volumul este complementara cilindroidului C
2
fat a de
cilindroidul C
1
. Acesti doi cilindroizi au aceeasi baza, situata n planul xOy, si anume discul nchis cu centrul
n origine de raza h
D = {(x, y) IR
2
: x
2
+y
2
h
2
}. (10.167)
Cilindroidul C
1
are baza superioara discul nchis de raza h cu centrul n punctul M
0
(0, 0, h) situat n planul
paralel cu planul xOy care trece prin M
0
, plan care are ecuat ia z = h, n timp ce cilindroidul C
2
are baza
superioara o port iune din paraboloidul de revolut ie de ecuat ie z =
1
h
(x
2
+ y
2
). Atunci, volumul V al corpului
considerat n enunt este
V = V(C
1
) V(C
2
) =
__
D
hdxdy
__
D
1
h
(x
2
+y
2
)dxdy =
= h aria D
1
h
__
D
(x
2
+y
2
)dxdy.
(10.168)
Observam ca valoarea ultimei integrale se poate determina foarte simplu daca se trece la coordonate polare
x = cos , y = sin.
Pentru ca (x, y) D trebuie ca punctul de coordonate (, ) sa se ae n intervalul bidimensional =
[0, h] [0, 2). Aplicand formula schimbarii de variabile, gasim
__
D
(x
2
+y
2
)dxdy =
__
2
dd =
=
_
2
0
d
_
h
0
3
d = 2

4
4
h
0
=
h
4
2
.
T inand cont ca aria D = h
2
si folosind rezultatele determinate mai sus constatam ca volumul corpului din
enunt este
V = h
3
h
3
2
=
h
3
2
,
rezultat care arata ca volumul corpului este acelasi cu volumul cilindroidului C
2
.
Exemplul 10.10.5. Sa se calculeze volumul cilindroidului cu baza superioara pe suprafat a de ecuat ie
z = x
2
+y
2
,
iar baza inferioara, inclusa n planul xOy, domeniul compact
D = {(x, y) IR
2
: x
2
+y
2
x, x
2
+y
2
2x}.
Solut ie. Volumul cilindroidului este
V(C) =
__
D
(x
2
+y
2
)dxdy.
46
Trecand la coordonate polare
x = cos , y = sin (10.169)
se constata ca punctul (x, y) D daca (, ) , unde
= {(, ) :
2

2
, cos 2 cos }.
Aplicand formula schimbarii de variabila n integrala dubla, gasim:
V(C) =
_
/2
/2
d
_
2 cos
cos
3
d =
15
4
_
/2
/2
cos
4
d =
45
32
.
Exemplul 10.10.6. Folosind integrala dubla, sa se determine volumul V al corpului marginit de suprafet ele:
z = 6 x
2
y
2
; z =
_
x
2
+y
2
.
Solut ie. Pentru a evalua volumul corpului dat, calculam volumele a doi cilindroizi, primul cu baza superioara
pe suprafat a z = 6 x
2
y
2
, iar cel de al doilea cu baza superioara pe suprafat a z =
_
x
2
+y
2
, ambii avand
aceeasi baza inferioara, n planul xOy, denita de domeniul
D = {(x, y) IR
2
: x
2
+y
2
4}.
Volumul V este diferent a volumelor celor doi cilindroizi. Avem:
V(C
1
) =
__
D
(6 x
2
y
2
)dxdy; V(C
2
) =
__
D
_
x
2
+y
2
dxdy.
Ambele integrale se calculeaza trecand la coordonatele polare (10.169) si se gaseste n nal ca V =
32
3
.
10.11 Integrale duble improprii
10.11.1 Domeniul de integrare nu este marginit
Denit ia 10.11.1. Se spune ca un domeniu plan D este nemarginit daca el cont ine puncte exterioare oricarui
interval bidimensional nchis si marginit, sau echivalent, oricarui disc nchis.
Vom presupune ca orice parte marginita a frontierei lui D este o curba neteda sau neteda pe port iuni. Un astfel
de domeniu poate
exteriorul unui domeniu marginit sau a unui numar nit de domenii marginite;
port iunea din plan limitata de o curba de masura Jordan nula, care se ntinde indenit n ambele sensuri.
Sa consideram un sir innit de discuri nchise
K
1
, K
2
, , K
n
,
cu centrul ntrun punct oarecare C al planului raportat la reperul cartezian ortogonal Oxy si drept raze
termenii sirului arbitrar strict crescator de numere pozitive
R
1
, R
2
, , R
n
,
cu limita egala cu innit. Fiecare din aceste discuri poate avea puncte comune cu un domeniu nemarginit dat D.
Sa notam cu DK
n
intersect ia mult imilor D si K
n
. Orice punct P D va cont inut, pentru n sucient de mare,
n mult imea corespunzatoare DK
n
.

Intradevar este sucient sa luam pe n astfel ncat sa avem R
n
> d(P, C),
unde d(P, C) este distant a euclidiana ntre punctele P si O ale planului. Acest lucru este posibil ntotdeauna
deoarece lim
n+
R
n
= +. Proprietatea de mai sus poate exprimata echivalent spunand ca sirul de mult imi
DK
1
, DK
2
, , DK
n
,
tinde catre domeniul D si vom scrie, convent ional
lim
n+
DK
n
= D.
In aceasta situat ie se spune ca domeniul nemarginit D admite o exhaustiune.

Denit ia 10.11.2. Fie D o mult ime nemarginita din plan. Spunem ca D admite o exhaustiune daca exista
un sir (D
n
) de mult imi din plan, compacte, masurabile Jordan astfel ncat:
sirul (D
n
) este ascendent fat a de operat ia de incluziune, adica D
n
D
n+1
si
+
n=1
D
n
= D;
orice mult ime compacta inclus a n D este cont inuta ntrun D
n
.
Pentru cele ce vor urma, este util sa dam denit ia not iunii de sect iune a unui domeniu nemarginit.
Denit ia 10.11.3. Vom spune ca un domeniul plan D
constituie o sect iune a domeniului plan nemarginit

D, daca exista un disc nchis K cu centrul n origine, cont in and o port iune din D si astfel ncat s a avem
DK D
D.
Elementele unei exhaustiuni a domeniului nemarginit D constituie, cel put in de la un anumit rang, sect iuni
ale lui D.
Teorema 10.11.1. Din orice sir (D
n
) de sect iuni ale domeniului nemarginit D, tinzand catre D, se poate
extrage un subsir (D
kn
), astfel nc at
D
k1
D
k2
D
kn

si
lim
n+
D
kn
= D.
Demonstrat ie. Luam k
1
= 1 si e K
1
un disc nchis care sa cont ina domeniul D
1
. Vom nota D
k2
, primul domeniu
din sirul
D
2
, D
3
, ,
pentru care DK
1
D
k2
. Fie K
2
un disc nchis care sa cont ina pe D
k2
. Vom numi D
k3
, primul domeniu din
sirul care ncepe cu D
k2
, si pentru care DK
2
D
k3
. Continuand, obt inem un sir de sect iuni ale lui D care
ndeplineste condit ia ceruta. q.e.d.
48
Denit ia 10.11.4. Vom numi sir crescator de domenii orice sir de mult imi n care ecare domeniu este
cont inut n urmatorul.
Denit ia 10.11.5. Fie f o funct ie reala denita pe un domeniu plan nemarginit D IR
2
si integrabila pe
orice subdomeniu compact carabil al lui D. Spunem ca f este integrabila pe D, daca exista un num ar real
J(D), astfel ncat pentru orice exhaustiune (D
n
) a lui D sa avem
lim
n+
__
Dn
f(x, y)dxdy = J(D)
si vom scrie
__
D
f(x, y)dxdy = J(D).
Despre integrala din membrul stang spunem ca este o integrala dubla improprie convergenta pe mult imea
nemarginita D.
Exemplul 10.11.1. Funct ia f(x, y) = x
2
y nu este integrabila pe mult imea D = IR
2
.
Intradevar daca consideram exhaustiunea (D

n
) a mult imii IR
2
, unde
D
n
= {(x, y) IR
2
: x
2
+y
2
n
2
},
iar n este un numar ntreg pozitiv, atunci
__
Dn
f(x, y)dxdy =
__
Dn
x
2
ydxdy =
_
n
0
d
_
2
0
4
sin cos
2
d = 0.
Pe de alt a parte, daca consideram exhaustiunea (D
n
) a lui IR
2
, unde D
n
este intervalul bidimensional nchis
[n, 2n] [n, 2n], se vede imediat ca
__
D
n
f(x, y)dxdy =
_
2n
n
x
2
dx
_
2n
n
ydy =
7n
5
2
,
deci lim
n+
__
D
n
f(x, y)dxdy = .
Din Denit ia 10.11.5 rezulta ca funct ia f(x, y) = x
2
y nu este integrabila pe IR
2
sau ca
__
IR
2
f(x, y)dxdy este
o integrala dubla improprie divergenta.
Teorema 10.11.2. Condit ia necesara si sucienta pentru ca f sa e integrabila pe domeniul nemarginit D este
ca oricarui numar pozitiv sa i corespunda o sect iune D = D(), astfel ncat, pentru orice pereche de sect iuni
D
, D
, vericand relat iile

D D
, D D,
sa avem

__
D
f(x, y)dxdy
__
D
f(x, y)dxdy
< . (10.170)
Demonstrat ie. Condit ia este necesara.

Intradevar sa presupunem funct ia f integrabila pe D si sa notam
cu J(D) valoarea sa, adica
J(D) =
__
D
f(x, y)dxdy.
Sa aratam c a pentru un > 0 dat putem determina o sect iune D n D, astfel ncat, pentru orice alta sect iune
D
a lui D cu proprietatea D D
, sa avem
J(D)
__
D
f(x, y)dxdy
<

2
. (10.171)
Intradevar daca acest lucru nu este posibil, atunci pentru orice disc K de raza R exista cel put in o sect iune
D
R
, vericand relat ia DK D
R
, astfel ncat sa avem
J(D)
__
D
R
f(x, y)dxdy

2
.
Sa consideram un sir crescator divergent R
n
si sa punem D
n
= D
Rn
. Avem, pe de o parte,
lim
n+
D
n
= D,
iar pe de alta parte,
J(D)
__
Dn
f(x, y)dxdy

2
,
oricare ar n IN. Pe aceasta cale se ajunge la concluzia absurda ca sirul numeric avand termenul general
__
Dn
f(x, y)dxdy
nu are limita J(D).
Asadar, relat ia (10.171) este satisfacuta pentru orice sect iune D
a domeniului nemarginit D, cu proprietatea

D D
. Fie D o alta sect iune, astfel nc at D D. Alaturi de relat ia (10.171), putem scrie relat ia
J(D)
__
D
f(x, y)dxdy
<

2
, (10.172)
iar din (10.171) si (10.172) deducem imediat relat ia (10.170).
Condit ia este sucienta. Fie > 0, D o sect iune a domeniului nemarginit D si (D
n
) un sir monoton crescator
de sect iuni ale lui D. Exista un numar naturala N() = N, astfel ncat, pentru n > N, sa avem D D
n
. Dar,
potrivit relat iei (10.170), presupusa satisfacuta, vom avea
__
Dm
f(x, y)dxdy
__
Dn
f(x, y)dxdy
< ,
pentru orice pereche de indici (m, n), astfel ncat m > N, n > N.
In baza criteriului general al lui Cauchy pentru siruri numerice, aceasta nseamna ca sirul numeric
_
_
Dn
f(x, y)dxdy
_
are o limita nita, deci f(P) este integrabila pe D. q.e.d.
50
Corolarul 10.11.1. O condit ie necesar a si sucient a pentru ca funct ia f sa e integrabila pe domeniul
nemarginit D este ca sa existe un num ar real J(D), astfel nc at, pentru orice > 0, sa avem
J(D)
__
D
f(x, y)dxdy
< ,
ndata ce D D
, unde D este o sect iune ce depinde de .

Justicarea acestui corolar nu prezinta nici o dicultate.
Integrala pe un domeniu nemarginit, asa cum a fost denita mai sus, pastreaza principalele proprietat i ale
integralei duble pe un domeniu marginit. Astfel, aditivitatea n raport cu domeniul de integrare, liniaritatea,
monotonia si formula schimbarii de variabile sunt proprietat i adevarate si n cazul integralei duble pe un domeniu
nemarginit.
In legatura cu integrabilitatea unei funct ii pozitive f pe un domeniu nemarginit D are loc

Teorema 10.11.3. Daca funct ia pozitiva f denita pe un domeniu nemarginit D IR
2
este integrabila pe
orice subdomeniu compact a lui D, care are arie, atunci f este integrabila impropriu pe D daca si numai daca
exista o exhaustiune (D
n
) a lui D astfel ncat limita
lim
n+
__
Dn
f(x, y)dxdy = I (10.173)
sa existe si sa e nita.

In plus, are loc egalitatea
__
D
f(x, y)dxdy = lim
n+
__
Dn
f(x, y)dxdy.
Demonstrat ie. Necesitatea este evidenta n baza Denit iei 10.11.5.
Sucient a. Fie (D
n
) o exhaustiune a lui D pentru care exista si este nita limita (10.173) si (D
n
) o alta
exhaustiune a lui D. Din Denit ia 10.11.2 rezulta ca exista un indice k(n) astfel ncat D
n
D
k(n)
. Din faptul
ca f are valori pozitive pe D, rezulta
__
D
n
f(x, y)dxdy
__
D
k(n)
f(x, y)dxdy I. De asemeni, din f(x, y) 0 pe D
rezulta ca sirul
_
__
D
n
f(x, y)dxdy
_
este monoton crescator si marginit superior de I, prin urmare exista si este
nita limita
lim
n+
__
D
n
f(x, y)dxdy = I
. (10.174)
Intre limitele (10.173) si (10.174) are loc inegalitatea I
I. Daca schimbam rolul celor doua exhaustiuni

obt inem ca I I
si deci I
= I. Cum exhaustiunea (D
n
) a fost luata arbitrar, deducem ca f este integrabila
impropriu pe D si are loc egalitatea
__
D
f(x, y)dxdy = I. (10.175)
q.e.d.
Exercit iul 10.11.1. Sa se arate ca funct ia f(x, y) = e
(x
2
+y
2
)
este integrabil a impropriu pe mult imea IR
+
IR
+
si sa se deduca apoi ca valoarea integralei lui Poisson este
_
+
0
e
x
2
dx =
2
. (10.176)
Solut ie. Deoarece f este pozitiva pe domeniul nemarginit de integrare D, este sucient sa consideram o
exhaustiune particulara a lui D = IR
+
IR
+
= IR
2
+
. Luam
D
n
= {(x, y) IR
2
: x
2
+y
2
n
2
; x 0, y 0}
si atunci
I =
__
IR
2
+
e
(x
2
+y
2
)
dxdy = lim
n+
__
Dn
e
(x
2
+y
2
)
dxdy.
Daca trecem la coordonate polare n plan, obt inem
I = lim
n+
_
n
0
e
2
d
_
/2
0
d =
4
lim
n+
e
n
0
=

4
lim
n+
(1 e
n
2
) =

4
,
ceea ce arata ca f este integrabila impropriu pe IR
2
+
si ca valoarea integralei este

4
. Considerand orice alta
exhaustiune (D
n
) a lui IR
2
+
, limita (10.174) are aceeasi valoare, adica /4.
Sa consideram exhaustiunea (D
n
), unde D
n
= [0, n] [0, n]. Atunci,
__
IR
2
+
e
(x
2
+y
2
)
dxdy = lim
n+
_
n
0
dx
_
n
0
e
(x
2
+y
2
)
dy =
lim
n+
_
_
n
0
e
x
2
_
2
=
_
_
+
0
e
x
2
_
2
.
Daca t inem seama de Teorema 10.11.3, din confruntarea celor doua rezultate deducem (10.176).
In continuare vom da, fara demonstrat ie, unele rezultate n legatura cu integralele duble improprii.
Teorema 10.11.4. O condit ie necesara si sucienta pentru ca f sa e funct ie integrabila pe domeniul nemarginit
D este ca funct ia |f| sa e integrabila pe acest domeniu.
Teorema conrma faptul ca denit ia data pentru simbolul
__
D
f(x, y)dxdy conduce la un mod de conver-
gent a foarte rapid pentru integralele respective, convergent a care are ca urmare coincident a naturii integralelor
improprii
__
D
f(x, y)dxdy si
__
D
|f(x, y)|dxdy.
O asemenea echivalent a nu are loc n cazul unei singure dimensiuni.
Din punct de vedere practic, teorema precedenta aduce o simplicare considerabila n studiul convergent ei
integralelor duble improprii, ntrucat not iunea de integrala semiconvergenta din teoria integralelor improprii
52
a unei funct ii de o variabila nusi mai are corespondent n teoria integralelor duble. Divergent a integralei
__
D
|f(x, y)|dxdy atrage ntotdeauna divergent a integralei
__
D
f(x, y)dxdy.
Cazurile n care se poate stabili convergent a unei integrale duble pe baza celor doua teoreme precedente sunt
foarte rare. De aceea, n practica, ca si n orice problema de convergent a, se cauta condit ii suciente (criterii)
pe baza carora sa se poata stabili daca o integrala dubla improprie este sau nu convergenta. Vom enunt a aici
cateva condit ii de acest gen.
Teorema 10.11.5. Daca g este funct ie integrabila pe domeniul nemarginit D si
|f(x, y)| |g(x, y)|, () (x, y) D,
atunci f este funct ie integrabila pe D.
Teorema 10.11.6. Daca funct ia g este integrabila pe domeniul nemarginit D si exista M > 0 astfel nc at
f(x, y)
g(x, y)
< M, () (x, y) D,
atunci f este funct ie integrabila pe D.
Teorema 10.11.7. Orice funct ie f de forma
f(P) =
(P)
_
d(C, P)
_
, () P D,
unde > 2, C este un punct
x al planului, iar o funct ie marginita pe domeniul nemarginit D, este integrabila pe D.
Teorema 10.11.8. Daca pentru un sir particular (D
n
) de sect iuni ale domeniului nemarginit D tinzand catre
acest domeniu, sirul numeric corespunzator
_
__
Dn
|f(x, y)|dxdy
_
este convergent, atunci f este integrabila pe
domeniul D.
Teorema 10.11.9. Daca integralele improprii de prima spet a
_
+
f(x)dx si
_
+
g(y)dy sunt absolut con-

vergente, atunci funct ia f(x) g(y) este integrabila pe IR
2
si are loc egalitatea
__
IR
2
f(x) g(y)dxdy =
_
+
f(x)dx
_
+
g(y)dy.
In particular, daca f si g sunt funct ii pare, absolut integrabile pe [0, +), atunci funct ia f(x) g(y), denita
pentru (x, y) [0, +) [0, +), este integrabila pe IR
2
+
= [0, +) [0, +) si
__
IR
2
+
f(x) g(y)dxdy =
_
+
0
f(x)dx
_
+
0
g(y)dy.
Folosind ultima teorema putem stabili formula lui Jacobi care da legatura ntre funct iile B si ale lui Euler.
Reamintim ca
(p) =
_
+
0
y
p1
e
y
dy, B(p, q) =
_
1
0
v
p1
(1 v)
q1
dv.
Pe langa numarul pozitiv p, sa consideram valoarea n q > 0 a funct iei scrisa astfel
(q) =
_
+
0
x
q1
e
x
dx
si sa efectu am produsul numerelor (p) si (q). Conform ultimei teoreme,
(p) (q) =
__
IR
2
+
e
(x+y)
x
q1
y
p1
dxdy.
Daca n integrala dubla improprie facem schimbarea de variabila
T :
_
_
_
x = u(1 v)
y = uv
atunci domeniul D
= [0, +) [0, 1] se transforma n IR

2
+
.
Jacobianul transformarii punctuale regulate T va
D(x, y)
D(u, v)
=
1 v v
u u
= u(1 v) +uv = u
si deci
(p) (q) =
_
1
0
dv
_
+
0
e
u
u
p+q1
v
p1
(1 v)
q1
du =
=
_
+
0
e
u
u
p+q1
du
_
+
0
v
p1
(1 v)
q1
dv = (p +q) B(p, q).
Prin urmare,
B(p, q) =
(p) (q)
B(p +q)
.
Exercit iul 10.11.2. Sa se studieze natura integralei duble improprii pe domeniu nemarginit
I =
__
D
exp
_
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
__
dxdy,
unde D = {(x, y) IR
2
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1}.
Solut ie. Domeniul de integrare este exteriorul mult imii de puncte aate n interiorul elipsei de semiaxe a
si b ce are axele de coordonate drept axe de simetrie. Este deci un domeniu nemarginit nchis.
Folosim coordonatele polare generalizate din plan. Prin urmare, efectuam schimbarea de variabile
_
_
_
x = a cos
y = b sin.
54
Pentru ca punctul M(x, y) sa descrie domeniul D, perechea (, ) trebuie sa e astfel ncat [0, +) si
[0, 2].
T inand cont ca jacobianul transformarii punctuale regulate de mai sus este J = ab, rezulta ca integrala
improprie de mai sus devine
I = ab
__
exp(
2
)dd,
unde este intervalul bidimensional nemarginit = [1, +) [0, 2].
Scriind noua integrala ca o iterat ie de integrale, obt inem
I = ab
_
+
1
exp(
2
)d
_
2
0
=
ab
e
.
10.11.2 Integrale duble din funct ii nemarginite
Sa consideram cazul n care funct ia reala f este denita pe domeniul D \ {M
0
} IR
2
, unde M
0
este un punct
din D cu proprietatea ca f este nemarginita n orice mult ime D V, mult imea V ind o vecinatate oarecare a
lui M
0
. Atunci, se spune ca f are o singularitate n punctul M
0
.
In continuare vom presupune ca D si V sunt mult imi care au arie si ca f este integrabila pe D \ D V.
Notam cu d(V ) diametrul lui V si e (V
n
) un sir descendent V
n+1
V
n
de vecinatat i ale lui M
0
care sa tinda
la mult imea formata doar din punctul M
0
. Ultima condit ie are loc daca lim
n+
d(V
n
) = 0.
Denit ia 10.11.6. Spunem ca f este integrabila impropriu pe D daca exista un numar I, astfel ncat
pentru orice sir de vecin at at i (V
n
) ale lui M
0
, cu lim
n+
d(V
n
) = 0, sa avem
lim
n+
__
D\DVn
f(x, y)dxdy = I
si vom scrie
__
D
f(x, y)dxdy = I.
Despre integrala din membrul stang spunem ca este convergenta. Rezultate asemanatoare celor de la integrala
dubla pe domenii nemarginite pot stabilite si n acest caz. Presupunand pentru simplitate ca punctul singular
este originea reperului Oxy, se poate arata ca orice problema privind integrabilitatea funct iei f pe domeniul D,
unde f este nemarginita n vecinatat i ale originii se reduce la problema integrabilitat ii funct iei
F(u, v) =
1
(u
2
+v
2
)
2
f
_
u
u
2
+v
2
,
v
u
2
+v
2
_
pe domeniul nemarginit , imaginea lui D prin transformarea punctuala
u =
x
x
2
+y
2
, v =
y
x
2
+y
2
.
Intradevar transformarea punctuala de mai sus are inversa

x =
u
u
2
+v
2
, y =
v
u
2
+v
2
(10.177)
care, n ipoteza u
2
+v
2
> 0, reprezinta o inversiune de pol O si de putere 1, al carei determinant funct ional este
D(x, y)
D(u, v)
=
1
(u
2
+v
2
)
2
< 0.
In urma acestei inversiuni, orice curba recticabila nchisa C din planul (x, y) se transforma ntro curba C
1
a
planului (u, v), nchisa sau cu ramuri innite, dupa cum curba C cont ine sau nu polul de inversiune.
In primul caz, domeniului nchis de curba C i corespunde, n planul (u, v), domeniul nemarginit exterior
curbei C
1
.
In cazul al doilea, domeniului limitat de curba C i corespunde una din regiunile nemarginite ale planului
(u, v) determinate de curba C
1
.
In ambele cazuri, oricarui sir de domenii (C

n
(O)), tinzand catre punctul singular O, i corespunde n planul
(u, v) un sir de sect iuni (
n
) ale domeniului transformat , tinzand catre acest domeniu si reciproc.
Formula de schimbare a variabilelor
__
Cn(O)
f(x, y)dxdy =
__
n
F(u, v)dudv
justica armat ia facuta la nceputul comentariului.
Ca aplicat ie, vom transpune la cazul studiat criteriul formulat n Teorema 10.11.8.
Sa presupunem ca putem scrie funct ia f sub forma
f(x, y) =
(x, y)
(
_
x
2
+y
2
)
, > 0,
unde este marginita pe domeniul D. Cu schimbarea de variabila (10.177), obt inem
__
Cn(O)
(x, y)
(
_
x
2
+y
2
)
dxdy =
__
n
(u, v)
(u
2
+v
2
)
2
2
dudv,
unde
(u, v) =
_
u
u
2
+v
2
,
v
u
2
+v
2
_
.
Dar, potrivit criteriului din Teorema 10.11.7, funct ia
F(u, v) =
(u, v)
(u
2
+v
2
)
2
2
este integrabila pe daca 4 > 2, adica < 2.
Asadar, orice funct ie f care se poate scrie sub forma
f(x, y) =
(x, y)
(d(O, P))
,
unde P(x, y), < 2, iar este integrabila n sens obisnuit (deci marginita) pe domeniul D, este integrabila pe
acest domeniu.
In cazul n care (x, y) = 1, valorile lui > 0 pentru care f(x, y) =

1
(d(O, P))
este integrabila pe un disc

de raza R cu centrul n punctul O se pot determina utilizand trecerea la coordonatele polare n plan. Este
posibil ca punctul O sa e nlocuit cu un punct oarecare M
0
(x
0
, y
0
).
Exercit iul 10.11.3. Sa se ae valorile lui > 0 pentru care este convergenta integrala
__
D
1
[(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
]
dxdy,
unde
D = {(x, y) IR
2
: (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
R
2
}.
56
Solut ie.

In acest caz M
0
= (x
0
, y
0
). Consideram
V
n
= {(x, y) IR
2
: (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
1
n
2
},
unde n este un numar natural sucient de mare astfel ncat V
n
D, si integrala dubla
I
n
=
__
D\Vn
1
[(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
]
dxdy,
care o vom calcula trecand la coordonate polare n plan.
I
n
=
_
2
0
d
_
R
1/n
d
2
= 2
_
R
1/n
12
d =
= 2

22
2 2
R
1/n
=

1
_
R
22
1
n
2(1)
_
.
Trecand la limita n rezultatul gasit, obt inem ca daca (0, 1)
lim
n+
_
D\Vn
1
[(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
]
dxdy =
R
22
1
.
Asadar, integrala studiata este convergenta doar daca (0, 1).
Index de not iuni
nchiderea mult imii, 6
nfasuratoarea unei mult imi, 8
sir crescator de domenii, 48
, 48
aditivitatea ariei unei mult imi poligonale, 7
aditivitatea integralei duble ca funct ie de domeniu de
integrare, 17
aria unei mult imi poligonale, 7
astroida cu brat e egale, 32
baza
superioara a unui cilindroid, 45
bazele unui cilindroid, 43
cilindroid, 43
congurat ia unei placi, 38
continuu, 6
criteriul de integrabilitate a lui Darboux, 15
curba
orientata direct, 26
pozitiv orientata, 26
debit elementar al unui uid, 43
densitatea de distribut ie a materiei ntro placa, 38
diametrul unei mult imi marginite, 6
distant a dintre doua mult imi, 7
disc, 5
deschis cu centrul n a = (a, b) si raza, 5
divizare a unei mult imi, 11
domeniu, 5
dublu conex, 27
triplu conex, 27
domeniu plan
p + 1 conex, 27
nchis, 6
de integrare, 12
negativ orientat, 26
pozitiv orientat, 26
compact
p + 1 conex, 27
p + 1 conex pozitiv orientat, 27
nemarginit, 46
simplu, 30
domeniu plan simplu
n raport cu axa Ox, 24
n raport cu axa Oy, 22
element de masa al unei placi, 38
elemente
interioare, 14
ale unei partit ii, 11
de integrare, 12
evaluarea valorii absolute a integralei duble, 18
exhaustiune, 47
net ea unei divizari, 11
formula
de transport, 35
schimbarii de variabile n integrala dubla, 35
formula de calcul a integralei duble
pe un domeniu simplu n raport cu axa Oy, 23
pe un domeniu simplu n raport cu axa, 25
pe un interval bidimensional nchis, 21
formula integrala RiemannGreen, 30
frontiera
exterioara a unui domeniu compact p + 1 conex,
pozitiv orientat, 27
orientata a unui domeniu plan compact, 26
partit iei unei mult imi, 14
unei mult imi, 6
funct ie integrabila, 12
pe un domeniu plan nemarginit, 48
impropriu, 54
integrala dubla improprie, 38
integrala dubla improprie
convergenta pe o mult ime nemarginita, 48
pe un domeniu marginit, convergenta, 54
semiconvergenta, 51
integrala dubla improprie
divergenta pe o mult ime nemarginita, 57
integrala Darboux
inferioara, 13
superioara, 13
integrant, 12
intensitatea de luminozitate, 43
invariant a ariei unei mult imi poligonale, 7
liniaritatea integralei duble, 17
masura Jordan
exterioara a unei mult imi, 8
interioara a unei mult imi, 8
a unei mult imi, 8
monotonia
57
58
ariei unei mult imi poligonale, 7
integralei duble, 18
mult ime
nchisa, 6
carabila, 8
compacta, 6
conexa, 5
de arie nula, 9
deschisa, 5
marginita, 6
masurabila Jordan, 8
poligonala, 7
scufundata ntro alta mult ime, 8
norma unei divizari, 11
partit ie a unei mult imi, 11
placa materiala, 38
neomogena, 38
omogen a, 38
punct
de acumulare al unei mult imi, 6
de intrare ntrun domeniu, 23
de iesire dintrun domeniu, 23
frontiera al unei mult imi, 6
interior al unei mult imi, 5
intermediar, 11
limita, 6
ranare a unei divizari, 11
sect iune a unui domeniu nemarginit, 47
sect iune a unui domeniu plan nemarginit, 47
sens
direct de parcurgere, 26
pozitiv de parcurgere, 26
suma Darboux
inferioara, 12
inferioara, 12
superioara, 12
sume integrale, 11
teorema valorii medii, 18
transformare punctuala regulata
indirecta, 33
inversa, 33
directa, 33
unghi solid, 43
Bibliograe
[1] Adams, Robert, A. Calculus. A complete Course, Forth ed., AddisonWesley, 1999
[2] Bermant, A. F., Aramanovich, I. G., Mathematical Analysis, A Brief Course for Engineering Students, Mir
Publishers, Moscow, 1986
[3] Bucur, Gh. Campu, E., Gaina, S. Culegere de probleme de calcul diferent ial si integral Vol. III, Editura
Tehnica, Bucuresti, 1967
[4] Crstici, B. (coordonator) Matematici speciale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981
[5] Calistru, N., Ciobanu, Gh. Curs de analiza matematica. Vol. I, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint, 1988
[6] Chirit a, S. Probleme de matematici superioare, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1989
[7] Colojoara, I. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983
[8] Craiu, M., Tanase, V. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980
[9] Craciun, I. Calcul diferent ial, Editura Lumina, Bucuresti, 1997
[10] Craciun, I., Procopiuc, Gh., Neagu, Al., Fetecau, C. Algebra liniara, geometrie analitic a si diferent ial a si
programare liniara. Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint, 1984
[11] Craciunas, P. Mathematical Analysis, Polytechnic Institute of Iassy, Faculty of civil engineering, Iassy, 1992
[12] Cruceanu, V. Algebra liniara si geometrie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973
[13] Dieudonn e, J. Fondements de lanalyse moderne. GauthierVillars, Paris, 1963
[14] Dixon, C. Advanced Calculus, John Wiley & Sons, Chichester New York Brisbane Toronto, 1981
[15] Donciu, N., Flondor, D., Simionescu, Gh. Algebra si analiz a matematica. Vol I, Vol II. Culegere de
probleme. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuressti, 1964
[16] Evgrafov, M., Bejanov, K., Sidorov, Y., Fedoruk, M., Chabounine, M. Recueil de problèmes sur la theorie
des fonctions analytiques, Deuxième edition,

Editions Mir, Moscou, 1974
[17] Flondor, P., Stanasila, O. Lect ii de analiza matematic a si exercit ii rezolvate, Edit ia a IIa, Editura ALL,
Bucuresti, 1996
[18] Fulks, W. Advanced Calculus. An introduction to analysis, third edition, John Wiley & Sons, New York
Santa Barbara Chichester Brisbane Toronto, 1978
[19] Gaina, S., Campu, E., Bucur, Gh. Culegere de probleme de calcul diferent ial si integral Vol. II, Editura
Tehnica, Bucuresti, 1966
[20] Gheorghiu, N., Precupanu, T. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979
[21] Hewitt, E., Stromberg, K. Real and Abstract Analysis. A modern treatment of the theory of functions of a
real variable, SpringerVerlag Berlin Heidelberg New York, 1965
[22] Marinescu, Gh. Analiza matematic a, vol. I, Edit ia a V a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980
59
60
[23] Nicolescu, M., Dinculeanu, N., Marcus, S. Analiza matematica, vol I, edit ia a patra, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1971
[24] Olariu, V. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981
[25] Olariu, V., Halanay, A., Turbatu, S. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983
[26] Precupanu, A. Bazele analizei matematice, Editura Universitt ii Al. I. Cuza, Iasi, 1993
[27] Sburlan, S. Principiile fundamentale ale analizei matematice, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1991
[28] Siret chi, G. Calcul diferent ial si integral. Vol. I, II, Editura Stiint ica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985
[29] Radu, C., Dragusin, C., Dragusin, L. Aplicat ii de algebra, geometrie si matematici speciale, Editura Di-
dactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991
[30] Smirnov, V. Cours de mathematiques superieures, tome I, Deuxième edition, tome II, tome III, Deuxième
partie,

[31] Smirnov, V. Cours de mathematiques superieures, tome III, Deuxième partie,

[32] Smirnov, V. Cours de mathematiques superieures, tome I, Deuxième edition,

[33] Stanasila, O. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981
[34] Sykorski, R. Advanced Calculus. Functions of several variables, PWNPolish Scientic Publishers,
Warszawa, 1969
[35] Thomas, Jr., G. B., Finney, R. L. Calculus and Analytic Geometry, 7th Edition, AddisonWesley Publishing
Company, 1988
[36] Zeldovitch, I., Mychkis, A.

Elements de mathematiques appliquees,


MC.10 Integrala Dubla

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MC.10 Integrala Dubla

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MC.

In acest scop consideram mult imea F, o submult ime a mult imii IR

(F) = sup{(aria P) : P F},

(F) = inf{(aria Q) : Q F}.

este cunoscuta ca masura Jordan interioara a mult imii F, iar numarul S

= S, atunci valoarea comuna S se numeste masura Jordan a mult imii F.

, atunci dupa teoremele de caracterizare ale marginilor inferioara si superioara,

, este mult imea D.

sau reuniunea catorva elemente

sunt sumele Darboux corespunzatoare partit iei

doua diviziuni arbitrare a mult imii D si e

, sumele Darboux corespunzatoare

(f) : D}; J = sup{s

In consecint a, n conformitate cu (10.12), avem

a mult imii D cu proprietatea

Q ind stricta. Frontiera

si frontiera mult imii

. Fiindca marginea superioara M

In consecint a, vom avea satisfacuta inegalitatea

(f) < . (10.13)

Intradevar din proprietat ile sumelor Darboux avem

(f) < , () , cu < (). Deci f este integrabila pe D. q.e.d.

diviziuni ale respectiv intervalelor [a, b] si [c, d]

de forma (10.20) ale intervalului

(f), oricare ar diviziunea de forma (10.22) si pentru

In mod asemanator se demonstreaza

din (10.38) este integrabila. Mai mult, avem

In baza proprietat ii de aditivitate a integralei duble, din (10.39) rezulta

(x, y)dy (10.41)

denita pe intervalul bidimensional I

(x, y) dy. (10.43)

P(x, y) dx +Q(x, y)dy =

P(x, y) dx +Q(x, y)dy =

P(x, y) dx +Q(x, y)dy =

In mod asemator obt inem formula

xdy y dx. (10.81)

o curba simpla nchisa si neteda

uv la planul xOy, atunci D = T() = ImT

) este o curba simplanchisa, neteda pe port iuni

este transformat prin T ntrun punct care se deplaseaza pe tot n sensul

) va avea o reprezentare parametrica data de

Inlocuind (10.90) n (10.89) gasim o alta exprimare a ariei lui D

, astfel ca putem scrie

P(u, v) du +Q(u, v)dv =

, iar semnul minus corespunde sensului invers pe

In felul acesta, am obt inut egalitatea

din sirul de egalitat i (10.92) trebuie luat sensul direct.

()| l([, ]), (10.100)

de divizare a lui si punctelor intermediare (u

In acest scop divizam din nou placa P n placile componente P

In calculul momentului de inert ie I

mai na decat diviziunea . Mai mult, analiza modului de

a lui D unde funct ia f are valori negative.

Inalt imea corpului prismatic atasat port iunii de cilindroid (10.162) va

In aceasta situat ie se spune ca domeniul nemarginit D admite o exhaustiune.

constituie o sect iune a domeniului plan nemarginit

Intradevar daca consideram exhaustiunea (D

, vericand relat iile

a domeniului nemarginit D, cu proprietatea

, unde D este o sect iune ce depinde de .

In legatura cu integrabilitatea unei funct ii pozitive f pe un domeniu nemarginit D are loc

Intre limitele (10.173) si (10.174) are loc inegalitatea I

I. Daca schimbam rolul celor doua exhaustiuni

g(y)dy sunt absolut con-