Sunteți pe pagina 1din 60

MC.

04 LIMITE SI CONTINUITATE
Cuprins
4 MC. 04 Limite si continuitate 5
4.1 Limita unei funct ii ntrun punct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
4.2 Funct ii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
4.3 Funct ii uniform continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
4.4 Funct ii continue pe mult imi compacte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
4.5 Convergent a unui sir de funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
4.6 Homeomorsme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
4.7 Conexiune prin arce. Funct ii continue pe mult imi conexe si pe mult imi convexe . . . . . . . . . . 32
4.8 Aplicat ii liniare ntre spat ii vectoriale reale. Izomorsm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
4.9 Aplicat ii liniare si continue ntre spat ii normate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
4.10 Aplicat ii liniare si continue ntre spat ii normate nit dimensionale . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
4.11 Forme multiliniare si de gradul m pe IR
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
Index de not iuni 57
Bibliograe 59
3
Capitolul 4
MC. 04 Limite si continuitate
4.1 Limita unei funct ii ntrun punct
Fie (X, d) si (Y, ) doua spat ii metrice, A o submult ime nevida a lui X, A

X mult imea punctelor de


acumulare ale mult imii A, f T(A, Y ) o funct ie de la An Y, a A

si Y .
Denit ia 4.1.1. Spunem ca f T(A, Y ) admite limita n punctul a si scriem
lim
xa
x=a
f(x) = , sau f(x) , pentru x a,
(4.1)
daca oricare ar vecin atatea V 1(), exista vecin atatea U 1(a), astfel nc at sa e satisfacut a condit ia
f
_
(U a) A
_
V. (4.2)
Observat ia 4.1.1. Condit ia (4.2) este echivalenta cu
x (U a) A=f(x) V. (4.3)
Teorema 4.1.1. Funct ia f T(A, Y ) are limita Y n punctul a A

daca si numai daca pentru orice


> 0, exista = () > 0, astfel nc at
x A, 0 < d(x, a) < = (f(x), ) < . (4.4)
Demonstrat ie. Presupunem ca (4.1) are loc si e > 0 dat.
Luam V = B(, ). Conform ipotezei, exista U 1(a) astfel ncat f
_
(U a) A
_
V. Alegem apoi > 0
astfel ncat B(a, ) U. Acum, daca
x
_
B(a, ) a
_
A, (4.5)
5
6
din (4.3) rezulta
f(x) V = B(, ). (4.6)
Condit ia (4.5) este echivalenta cu 0 < d(x, a) < , iar (4.6) cu (f(x), ) < . Prin urmare, putem scrie
0 < d(x, a) < = (f(x), ) < .
Reciproc, sa consideram > 0 pentru care exista > 0 astfel ncat sa aiba loc (4.4) si e V 1() o
vecinatate arbitrara a punctului .
Mult imea V ind o vecinatate a lui , exista > 0 astfel ncat B(, ) V . Pentru acest > 0exista > 0
care poate interpretat ca raza unei bile cu centrul n a din spat iul metric (X, d).
Avem ca B(a, ) 1(a), deci putem lua pe U din Denit ia 4.1.1 chiar B(a, ). Atunci relat ia (4.4) se poate
traduce prin (4.2), iar din Denit ia 4.1.1 rezulta ca este limita funct iei f n punctul de acumulare a al mult imii
A. q.e.d.
Observat ia 4.1.2. Din Teorema 4.1.1 deducem ca (4.4) poate luata ca denit ie a limitei unei funct ii ntr
un punct. Convenim ca aceasta denit ie s a se numeasca denit ia limitei unei funct ii ntrun punct n
limbajul .
Teorema 4.1.2. Funct ia f are limita n punctul a daca si numai daca oricare ar sirul de puncte (x
n
),
x
n
A a, convergent la punctul a, sirul valorilor funct iei (f(x
n
))
n1
este convergent la .
Demonstrat ie. Fie sirul arbitrar de puncte (x
n
), unde x
n
A a, considerat astfel ncat x
n
a.
Dorim sa demonstram ca f(x
n
) .
Fie n acest sens > 0, arbitrar. Din Teorema 4.1.1 rezulta ca pentru acest exista = () > 0 astfel ncat
pentru orice x Aa implicat ia (4.4) este adevarata. Cum x
n
a, pentru = () de mai sus exista n

IN
asa ncat oricare ar n > n

sa rezulte d(x
n
, a) < . Din (4.4) obt inem (f(x
n
), ) < , n > n

= n
()
= n

.
Prin urmare, oricare ar > 0 exista n

IN astfel ncat pentru n > n

rezulta (f(x
n
), ) < , adica
f(x
n
) .
Reciproca teoremei o demonstram prin reducere la absurd.
Presupunem ca exista o vecinatate V a lui astfel ncat oricare ar vecinatatea U 1(a) sa avem
f
_
(U a) A
_
, V. (4.7)
Pentru n IN

sa luam drept U = B
_
a,
1
n
_
Atunci, (4.7) devine
f
__
B
_
a,
1
n
_
a
_
A
_
, V. (4.8)
Relat ia (4.8) arata ca exista x
n
B
_
a,
1
n
_
, x
n
,= a, astfel ncat
f(x
n
) / V. (4.9)
Dar x
n
ind element al bilei B
_
a,
1
n
_
avem d(x
n
, a) <
1
n
, n IN

, inegalitate care arata ca x


n
a. Conform
ipotezei teoremei reciproce f(x
n
) . Prin urmare, exista N
v
IN asa ncat pentru n > N
v
sa avem f(x
n
) V,
ceea ce contrazice (4.9). q.e.d.
MC. 04 Limite si continuitate 7
Observat ia 4.1.3. Condit ia din Teorema 4.1.2 poate luata, de asemenea, ca denit ie a limitei funct iei
f T(A, Y ) n punctul a A

si este numita denit ia cu siruri a limitei funct iei f n punctul a A

.
Observat ia 4.1.4. Denit ia cu siruri a limitei unei funct ii ntrun punct poate utilizata pentru a demonstra
ca funct ia f T(A, Y ) nu are limita n punctul a A

.
Pentru aceasta este sucient sa aratam ca exista doua siruri (x
n
) si (x

n
) n A a, ambele convergente la
a, pentru care sirurile imaginilor (f(x
n
)) si (f(x

n
)) sa aiba limite diferite n Y .
Exercit iul 4.1.1. Sa se arate ca lim
x2
x
2
= 4.
Solut ie. Pornim de la
[x
2
4[ = [x 2[[x + 2[ = [x 2[[(x 2) + 4[
[x 2[([x 2[ + 4) = [x 2[
2
+ 4[x 2[ <
2
+ 4 = .
Rezolvand ecuat ia
2
+ 4 = 0 gasim = 2 +

4 +.
Prin urmare, > 0, = () = 2 +

4 + cu proprietatea ca oricare ar x IR, cu [x 2[ < (),


avem [f(x) [ < , unde f(x) = x
2
si = 4, ceea ce n baza Teoremei 4.1.1 arata ca lim
x2
x
2
= 4.
Exemplul 4.1.1. Funct ia f : IR 0 IR, f(x) = sin
1
x
, nu are limita n x = 0.
Solut ie. Consideram sirurile (x
n
) si (x

n
) cu
x
n
=
2
(4n + 1)
, x

n
=
2
(4n 1)
,
ambele convergente la zero. Atunci,
f(x
n
) = sin
(4n + 1)
2
= 1 si f(x

n
) = sin
(4n 1)
2
= 1,
de unde avem ca lim
n
f(x
n
) = 1, iar lim
n
f(x

n
) = 1.
Rezultatul stabilit, mpreuna cu Observat ia 4.1.4, arata ca nu exista limita funct iei f n x = 0.
Exemplul 4.1.2. Funct ia f : IR
2
0 = (0, 0) IR, f(x, y) =
xy
x
2
+y
2
, nu are limita n origine.
Solut ie. Sirul (z
n
)
n1
, z
n
IR
2
0, z
n
=
_
1
n
,

n
_
,
IR, este evident convergent la 0 = (0, 0). Sirul
valorilor funct iei are termenul general f(z
n
) = f
_
1
n
,

n
_
=

n
2
1
n
2
+

2
n
2
=

1 +
2
. Se vede ca lim
n
f(z
n
) =

1 +
2
,
deci limita sirului (f(z
n
)) depinde de .

Intradevar, daca = 2, adica z


n
=
_
1
n
,
2
n
_
, atunci f(z
n
)
2
5
,
iar daca = 1, z
n
=
_
1
n
,

1
n
_
si f(z
n
)
1
2
Prin urmare, funct ia f nu are limita n origine.
8
Teorema 4.1.3. Daca funct ia f T(A, (Y, )) are limit a n punctul a A

, atunci limita este unica.


Demonstrat ie. Armat ia rezulta din Observat ia 4.1.3 si unicitatea limitei unui sir de puncte dintrun spat iu
metric. q.e.d.
Sa consideram acum cazul particular X = IR
n
, n 1 si Y = IR
m
, m 1, iar metricele d si sunt cele
Euclidiene. Funct ia f T(A, IR
m
), unde A IR
n
, n > 1 si m > 1, este echivalenta cu un sistem de m funct ii
reale de variabila vectoriala.

Intradevare y = f (x) IR
m
, imaginea lui x A prin f . Deoarece y IR
m
,
avem y = (y
1
, ..., y
m
) cu y
i
IR. Daca pentru orice i = 1, m atasam ecarui x A coordonata de pe locul i a
vectorului y = f (x), atunci f (x) = (f
1
(x), f
2
(x), ..., f
m
(x)) pentru orice x A, unde f
i
: AIR, f
i
(x) = y
i
,
i = 1, m.
Reciproc, daca avem un sistem de m funct ii reale f
i
: AIR, i = 1, m, putem deni funct ia f : AIR
m
astfel ncat f (x) = (f
1
(x), f
2
(x), ..., f
m
(x)), x A.
Funct ia f T(A, IR
m
), unde A IR
n
, n > 1 si m > 1, se numeste funct ie vectorial a de argument vectorial.

In aceasta situat ie funct iile f


i
T(A), i = 1, m, se numesc funct iile componente, sau funct iile coordonate ale
funct iei f T(A, IR
m
) si scriem f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
).

In cazul n = 1 si m 2, funct ia f T(A, IR
m
), A IR,
se numeste funct ie vectoriala de argument real, iar n cazul m = 1 si n 2 funct ia corespunzatoare, care acum
este normal sa se noteze cu f, se numeste funct ie reala de variabila vectorial a, sau funct ie reala de n variabile
reale.

In sfarsit, daca m = n = 1, funct ia corespunzatoare f se numeste funct ie reala de variabila reala x A,
sau t A.
Teorema 4.1.4. Funct ia f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) T(A, IR
m
), A IR
n
, n 1, m 2, are limita =
(
1
,
2
, ...,
m
) IR
m
n punctul a A

daca si numai daca exista simultan lim


xa
x=a
f
i
(x) =
i
IR, i = 1, m.
Demonstrat ie. Concluziile teoremei se obt in din Observat ia 4.1.2 si proprietat ile sirurilor de vectori. q.e.d.
Observat ia 4.1.5. Din Teorema 4.1.4 rezulta ca studiul limitei unei funct ii vectoriale de argument vectorial
poate redus la studiul limitelor funct iilor componente, sau coordonate care sunt funct ii reale de variabila
vectoriala.
Teorema 4.1.5. (CauchyBolzano
1
) Fie (X, d) spat iu metric, (Y, ) spat iu metric complet, A submult ime
nevida a lui X, a X un punct de acumulare al mult imii A si f T(A, Y ).
Funct ia f are limita n punctul a A

daca si numai daca pentru orice > 0 exista () > 0 astfel ncat
oricare ar punctele x

, x

A cu
_
0 < d(x

, a) < ()
0 < d(x

, a) < ()
= (f(x

), f(x

)) < . (4.10)
1
Bolzano, Bernard (17811848), matematician italian.
MC. 04 Limite si continuitate 9
Demonstrat ie. Sa presupunem ca lim
xa
f(x) = . Folosind Teorema 4.1.2 deducem ca pentru orice > 0 exista
() > 0, astfel ncat
x A cu 0 < d(x, a) < () = (f(x), ) < /2. (4.11)
Fie x

A si x

A care satisfac (4.11), adica


(f(x

), ) < /2 si (f(x

), ) < /2. (4.12)


Din (4.12), utilizand inegalitatea triunghiulara, deducem
(f(x

), f(x

)) (f(x

), ) +(f(x

), ) < /2 +/2 = ,
adica (4.10) este satisfacuta.
Reciproc, sa presupunem ca pentru orice > 0 exista > 0 pentru care are loc (4.10) si sa aratam existent a
limitei funct iei f n punctul a.
Vom utiliza denit ia cu siruri a limitei unei funct ii ntrun punct.
Fie n acest sens (x
n
)
n1
, x
n
A a, un sir arbitrar convergent la a. Aratam ca sirul valorilor funct iei
(f(x
n
))
n1
este convergent n Y .
Cum x
n
a, pentru () care apare n (4.10), exista N = N(()) IN, asa fel ncat
d(x
n
, a) < (), n > N(()).
Daca n > N(()) si m > N(()) sunt numere naturale arbitrare, atunci interpretand x
n
si x
m
drept x

si
respectiv x

din (4.10), rezulta ca


_
0 < d(x
n
, a) < ()
0 < d(x
m
, a) < ()
= (f(x
n
), f(x
m
)) < . (4.13)
Ultima inegalitate din (4.13) arata ca sirul (f(x
n
)) este fundamental n (Y, ). Cum (Y, ) este spat iu metric
complet, rezulta ca (f(x
n
)) este convergent, deci exista Y astfel ncat
lim
n
f(x
n
) = . (4.14)
Pentru a ncheia demonstrat ia trebuie sa aratam ca din (4.14) nu depinde de sirul (x
n
). Presupunem ca
n-ar asa si ca sirurile (x

n
), (x

n
) cu termenii din A a, convergente ecare la a, sunt astfel ncat f(x

n
)

,
f(x

n
)

, iar

,=

.
Sa formam acum sirul
x

1
, x

1
, x

2
, x

2
, ..., x

n
, x

n
, ...,
care converge, de asemenea, la a.
Aplicand din nou cele demonstrate mai sus, rezulta ca exista Y astfel ca sirul valorilor
f(x

1
), f(x

1
), f(x

2
), f(x

2
), ..., f(x

n
), f(x

n
), ... (4.15)
este convergent si are limita Y.

Intrucat (f(x

n
)) si (f(x

n
)) sunt subsiruri ale sirului (4.15) rezulta ca

= care contrazice presupunerea facuta ca

,=

si demonstrat ia teoremei este ncheiata. q.e.d.


Observat ia 4.1.6. Daca Y din Teorema 4.1.5 este IR
m
si metrica din IR
m
este cea indusa de norma Euclidian a,
iar A este o submult ime a spat iului Euclidian IR
n
, atunci Teorema 4.1.5 se poate adapta dupa cum urmeaza.
10
Teorema 4.1.6. Funct ia f : AIR
m
, unde A IR
n
, n 1, m 1, are limita n punctul a A

daca si
numai daca pentru orice > 0, exista () > 0, astfel ncat
_
x

A, cu 0 < |x

a|
IR
n <
x

A, cu 0 < |x

a|
IR
n <
=|f (x

) f (x

)|
IR
m < . (4.16)

In cazul m = n = 1, implicat ia (4.16) devine


_
0 < [x

a[ <
0 < [x

a[ <
=[f(x

) f(x

)[ < (4.17)
si reprezinta condit ia necesara si sucienta ca o funct ie reala de variabila reala sa aiba limita nita ntrun
punct de acumulare a IR al domeniului de denit ie al funct iei.

In continuare, punem n evident a un rezultat important, cunoscut si sub numele de principiul substitut iei,
care permite calculul limitei unor funct ii compuse.
Teorema 4.1.7. (Principiul substitut iei) Fie A (X, d), B (Y, ) si funct iile f : B (Z, q), g : A B,
unde g(x) ,= y
0
, pentru x ,= x
0
.
Daca lim
yy0
f(y) = si lim
xx0
g(x) = y
0
, atunci
lim
xx0
f(g(x)) = lim
yy0
f(y) = . (4.18)
Demonstrat ie. Deoarece lim
yy0
f(y) = , din Denit ia 4.1.1 rezulta ca pentru orice W 1(), exista U 1(y
0
),
astfel ncat
y (U y
0
) B =f(y) W. (4.19)
Pe de alta parte, ntrucat lim
xx0
g(x) = y
0
si g ia valori n B y
0
, avem ca exista vecinatatea V 1(x
0
) astfel
ca
x (V x
0
) A=g(x) (U y
0
) B. (4.20)
Din (4.19) si (4.20) rezulta ca oricare ar vecinatatea W 1(), exista vecinatatea V 1(x
0
), astfel ncat
x (V x
0
) A=f(g(x)) W. (4.21)
Implicat ia (4.21) demonstreaza ca (4.18) are loc. q.e.d.
4.2 Funct ii continue
Fie spat iile metrice (X, d) si (Y, ), A X o submult ime nevida a lui X, f T(A, Y ) o funct ie de la A n Y
si a A un punct oarecare al mult imii A.
Denit ia 4.2.1. Spunem ca funct ia f : A Y este continua n punctul a A daca pentru orice vecinatate
V 1(f(a)) exista o vecinatate U 1(a) astfel ncat
f(U A) V. (4.22)
MC. 04 Limite si continuitate 11
Denit ia 4.2.2. Daca funct ia f nu este continua n punctul a A, spunem ca f este discontinua n punctul
a, sau ca punctul a este punct de discontinuitate al funct iei f.
Observat ia 4.2.1. Daca admitem ca not iunea matematica de vecinatate traduce ideea intuitiva de apropiere,
Denit ia 4.2.1 ne spune ca f(x) este oricat de aproape de f(a) de ndata ce x este sucient de aproape de a.
Observat ia 4.2.2. Not iunea de continuitate a unei funct ii nu are sens decat n punctele mult imii de denit ie
a funct iei respective.
Observat ia 4.2.3. Continuitatea unei funct ii ntrun punct depinde numai de valorile funct iei dintr-o veci-
natate a punctului, deci are caracter local. O funct ie poate continua ntrun punct a A dar sa nu e
continua ntrun alt punct vecin lui a.
Observat ia 4.2.4. Daca a A este un punct izolat al lui A, atunci f este continua n a, deoarece, a ind
punct izolat exista o vecinatate U 1(a) astfel ca U A = a si atunci oricare ar vecinatatea V 1(f(a))
are loc f(U A) = f(a) V, ceea ce antreneaza continuitatea lui f n a.
Prin urmare, daca domeniul de denit ie al unei funct ii are puncte izolate, n aceste puncte funct ia este
continua.
Teorema 4.2.1. Funct ia f T(A, Y ) este continua n punctul a A

A daca si numai daca exista lim


xa
f(x)
si aceasta limita este egala cu f(a).
Demonstrat ie. Daca f este continua n a A

A, din Denit ia 4.2.1 rezulta ca V 1(f(a)) exista U 1(a)


astfel ncat sa aiba loc (4.22) de unde, cu atat mai mult, are loc f((U a) A) V care spune ca lim
xa
f(x) =
f(a).
Reciproc, daca lim
xa
f(x) = f(a), din Denit ia 4.1.1 rezulta ca V 1(f(a)) U 1(a) asa ncat f((U
a) A) V. Cum si pentru x = a A avem f(a) V rezulta ca (2.1) are loc, ceea ce spune ca f este
continua n x = a. q.e.d.
T inand seama de Observat ia 4.2.4 si de Teorema 4.2.1, rezulta urmatoarea observat ie.
Teorema 4.2.2. Fie f : A Y si a A. Atunci, f este continua n x = a daca si numai daca are loc una
din urmatoarele condit ii:
(i) ori a A

si lim
xa
f(x) = f(a);
(ii) ori a este punct izolat al lui A.
12
Observat ia 4.2.5. Daca a A A

si f : A Y este continua n punctul a, denit ia continuitat ii lui f n a


se scrie n forma
lim
xa
f(x) = f
_
lim
xa
x
_
. (4.23)
Egalitatea (4.23) arata ca daca f este continua n punctul a A A

, operat ia de trecere la limita este


permutabila cu funct ia f.
Teorema 4.2.3. (Teorema de caracterizare a continuitat ii) Fie funct ia f T(A, (Y, )), unde A
(X, d), si a A. Atunci, urmatoarele armat ii sunt echivalente:
() f este continua n a;
() oricare ar > 0 exista = () > 0 astfel nc at x A, cu d(x, a) < , =(f(x), f(a)) < ;
() (x
n
), x
n
A, cu x
n
a, =f(x
n
) f(a).
Demonstrat ie. Rezulta din Teorema 4.1.1, Teorema 4.1.2 si Teorema 4.2.2. q.e.d.
Din aceasta teorema rezulta ca armat iile () si () pot constitui, ecare n parte, denit ii echivalente ale
continuitat ii unei funct ii ntr-un punct. Daca Denit iei 4.1.1 i spunem denit ia cu vecinatat i a limitei unei
funct ii ntr-un punct, atunci lui () i putem spune denit ia continuitat ii n limbajul , iar () poate
numita denit ia continuitat ii cu siruri.
Denit ia 4.2.3. Funct ia f T(A, Y ) se numeste funct ie continua pe mult imea A, sau continua daca f
este funct ie continua n orice punct x A.
Observat ia 4.2.6. Daca o funct ie f T(A, Y ) este continua pe A, B A si f
/B
este restrict ia funct iei f la
mult imea B, atunci f
/B
este funct ie continua.
Teorema 4.2.4. Fie f : A IR, A (X, d) o funct ie reala continua n punctul a A A

si f(a) > 0
(respectiv f(a) < 0). Atunci, f este pozitiv a (respectiv negativa) pe intersect ia cu A a unei vecin atat i a lui a.
Demonstrat ie. Fie f(a) > 0, > 0 ales astfel ncat < f(a) si V 1(f(a)) de forma V = (f(a) , f(a) +).
Conform Denit iei 4.2.1, exista U 1(a) astfel ncat f(UA) V , aceastansemnand ca pentru orice x UA
avem f(x) V , deci f(x) > f(a) > 0. Cazul f(a) < 0 se trateaza analog. q.e.d.
Teorema 4.2.5. Fiecare din condit iile urmatoare este necesara si sucienta pentru ca o funct ie f : A X Y
sa e continua:
(a) B, mult ime nchis a n Y , mult imea f
1
(B) este nchisa n spat iul metric (A, d
/A
);
MC. 04 Limite si continuitate 13
(b) D, mult ime deschis a n Y , mult imea f
1
(D) este deschisa n spat iul metric (A, d
/A
);
(c) A
1
A=f(A
1
A
) f(A
1
), unde A
1
A
este nchiderea n A a mult imii A
1
.
Demonstrat ie. Presupunem ca f este continua pe A si e B o mult ime nchisa n Y, oarecare.
Daca B f(A) = , atunci f
1
(B) = , deci f
1
(B) este mult ime nchisa n A, chiar si n X.
Daca B f(A) ,= , putem considera un sir oarecare (x
n
)
n0
, din A, astfel ncat lim
n
x
n
= x A si
x
n
f
1
(B), n IN. Deoarece f este continua n x A, rezulta ca lim
n
f(x
n
) = f(x). Cum B este nchisa n
Y si f(x
n
) B, n IN, rezulta f(x) B.
Prin urmare, x f
1
(B) ceea ce atrage ca f
1
(B) este nchisa n A, nsa poate sa nu e nchisa n X.
Sa aratam acum ca (a) =(b).
Fie D Y, mult ime deschisa. Complementara sa fat a de Y, adica C
Y
D, este mult ime nchisa n Y. Dupa
(a), mult imea f
1
(C
Y
D) este nchisa n (A, d
/A
).

In consecint a, f
1
(D) = A f
1
(C
Y
D) este mult ime deschisa n (A, d
/A
).
Sa presupunem ca f are proprietatea (b) si e x
0
A. Pentru orice > 0 mult imea f
1
_
B(f(x
0
), )
_
este
deschisa n (A, d
/A
) deoarece o bila deschisa este o mult ime deschisa. Aceasta mult ime cont ine x
0
.

In consecint a, exista > 0 asa ncat oricare ar x A, daca d


/A
(x, x
0
) < , atunci x f
1
(B(f(x
0
), )),
adica (f(x), f(x
0
)) < , ceea ce dupa punctul () din Teorema 4.2.3, arata ca f este continua n punctul
x
0
A.
Cum x
0
este arbitrar din A, rezulta ca f este continua.
Sa aratam ca f continua =(c).
Fie A
1
A si y f(A
1
A
). Atunci, exista x A
1
A
astfel ncat y = f(x). Deoarece x A
1
A
, rezulta ca exista
(x
n
)
n1
, cu x
n
A
1
astfel ncat x
n
x. Funct ia f ind continua n x, avem f(x
n
) f(x) = y, adica exista
sirul (f(x
n
))
n1
n mult imea f(A
1
) astfel ncat f(x
n
) y, deci y f(A
1
).
Cu aceasta, incluziunea f(A
1
A
) f(A
1
) este demonstrata.
(c) =(a).

Intradevar, daca B este o mult ime nchisa n Y, adica B = B si C = f
1
(B), atunci conform
(c) avem
f(C
A
) f(C) = f(f
1
(B)) B = B,
de unde
C f
1
(f(C)) f
1
(B) = C
si cum avem si incluziunea C C rezulta C = C, ceea ce demonstreaza ca C = f
1
(B) este mult ime nchisa
n (A, d
/A
).
Cu aceasta, teorema este complet demonstrata. q.e.d.
Observat ia 4.2.7. Se poate arata ca armat ia f continua din Teorema 4.2.5 este echivalenta si cu alte
condit ii ([22, p.200], [24, p.116], [5, p.106]).

In demonstrat ia Teoremei 4.2.5 sa armat ca f


1
(B) este nchisa n A, nsa poate sa nu e nchisa n X.

In sprijinul acestei armat ii prezentam exemplul urmator.


Exemplul 4.2.1. Consideram mult imile A = (1, 1) X = IR, B = [0, +) Y = IR si funct ia reala de
variabila reala
f : A IR, f(x) =
x

1 x
2
, x A.
Funct ia f este continua pe A, mult imea B = f(A) este nchisa n IR, mult imea f
1
(B) este deschisa n IR,
dar nchisa n A.
14
Exemplul 4.2.2. (Aplicat ia de proiect ie) Funct iile reale de variabila vectoriala
pr
i
: IR
n
IR, pr
i
x = x
i
, i = 1, n,
unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
, numite aplicat ii de proiect ie, sau proiect ii ortogonale, sunt continue pe
IR
n
.
Solut ie.

Intradevar, e a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
) IR
n
, arbitrar. Daca (x
k
)
k1
, x
k
IR
n
si x
k
IR
n
a, atunci
x
i,k
IR
a
i
, i = 1, n, adica pr
i
(x
k
) = x
i,k
IR
a
i
= pr
i
(a), i = 1, n, ceea ce spune ca funct ia pr
i
este
continua n a IR
n
, oricare ar i = 1, n.
Teorema 4.2.6. Funct ia f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) T(A, IR
m
), m 2, este continua n a A IR
n
, n 1, daca
si numai daca funct iile coordonate f
i
T(A), i = 1, m, sunt continue n a.
Demonstrat ie. Conform Teoremei 4.2.3, continuitatea funct iei vectoriale
f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) T(A, IR
m
)
n a A este echivalenta cu condit ia () care acum se scrie n forma:
(x
k
)
k1
, x
k
A, cu x
k
a =f (x
k
) f (a).
Pe de alta parte, avem
f (x
k
) f (a) f
j
(x
k
) f
j
(a), j = 1, n
si teorema este complet demonstrata. q.e.d.
Teorema 4.2.7. (Continuitatea funct iei compuse) Fie f : A B si g : B C, A, B, C ind submult imi
ale unor anumite spat ii metrice. Daca f este continua n x
0
A si g este continua n f(x
0
) B, atunci funct ia
compusa g f este continua n x
0
. Daca f si g sunt continue, g f este continua pe A.
Demonstrat ie.

Intradevar, daca x
n
x
0
, atunci f(x
n
) f(x
0
) si, n consecint a, g(f(x
n
)) g(f(x
0
)), adica
(g f)(x
n
) (g f)(x
0
), ceea ce arata ca g f este continua n x
0
. Daca x
0
este arbitrar din A, rezulta ca
g f este continua pe A. q.e.d.
Fie (X, d), (Y, ) doua spat ii metrice, A X si a A A

. Daca f : A a Y este o funct ie denita pe


A a, putem prelungi f la mult imea An diferite moduri, atribuindu-i lui f o valoare arbitrara n punctul a.
Daca nsa exista lim
xa
f(x) = Y , putem considera funct ia

f : A Y,

f(x) =
_
f(x), dacax A a,
, daca x = a,
(4.24)
care, evident, este o prelungire a lui f la A.
Teorema 4.2.8. Fie f : A a Y. Daca exista lim
xa
f(x) = , atunci funct ia

f : A Y, denita prin (4.24)
este continua n punctul a.
MC. 04 Limite si continuitate 15
Demonstrat ie.

Intrucat pentru x A a,

f(x) = f(x), iar lim
xa
f(x) = , rezulta ca lim
xa

f(x) = =

f(a),
adica f este continua n a. q.e.d.
Denit ia 4.2.4. Daca f : A a Y are limita n punctul a A

A, atunci funct ia

f denita de (4.24)
se numeste prelungire a funct iei f prin continuitate n punctul a.
Exemplul 4.2.3. Fie f(x) =
sinx
x
denita pe IR

. Cum lim
x0
f(x) = 1, putem prelungi funct ia f prin conti-
nuitate n origine.
Prelungirea prin continuitate n origine a funct iei f este funct ia

f : IR IR,

f(x) =
_
sinx
x
,
daca x ,= 0
1, daca x = 0.
Exemplul 4.2.4. Fie (X, d) un spat iu metric. Aplicat ia
d
1
: (X X) (X X) IR, d
1
((x, y), (x
0
, y
0
)) = d(x, x
0
) +d(y, y
0
)
este o metric a pe X X, iar funct ia
f : X X IR, f(x, y) = d(x, y),
este continua pe X X.
Solut ie. Fie (x
0
, y
0
) un punct arbitrar din X X. Daca (x, y) este un alt punct al lui X X, atunci
[f(x, y) f(x
0
, y
0
)[ = [d(x, y) d(x
0
, y
0
)[ d(x, x
0
) +d(y, y
0
).
Fie > 0. Luand () = , atunci oricare ar (x, y) X X cu d
1
((x, y), (x
0
, y
0
)) < () rezulta
[f(x, y) f(x
0
, y
0
)[ < , adica f este continua n punctul (x
0
, y
0
), arbitrar ales. Deci f este continua pe spat iul
metric (X X, d
1
).
Exemplul 4.2.5. Fie (H, ) un spat iu prehilbertian. Aplicat ia
f : H H IR, f(x, y) = x y,
este funct ie continua pe H H.
Solut ie. Aplicat ia
d
1
: (H H) (H H) IR, d
1
((x, y), (x
0
, y
0
)) = |x x
0
| +|y y
0
|,
unde | | este norma indusa de produsul scalar , este o metrica pe H H, deci (H H, d
1
) este spat iu
metric.
16
Pentru orice (x, y) H H si pentru orice (x
0
, y
0
) H H, avem
[f(x, y) f(x
0
, y
0
)[ = [x y x
0
y
0
[,
din care deducem
[f(x, y) f(x
0
, y
0
)[ |x| |y y
0
| +|x x
0
||y
0
|. (4.25)
Fie ((x
n
, y
n
))
n1
un sir de puncte din (H H, d
1
) convergent la (x
0
, y
0
). Atunci, x
n
x
0
si y
n
y
0
.
Sirurile (x
n
)
n1
si (y
n
))
n1
ind convergente, sunt marginite n metrica d
1
. Din inegalitatea (4.25) rezulta
f(x
n
, y
n
) f(x
0
, y
0
), deci funct ia f este continua n punctul (x
0
, y
0
).
Deoarece (x
0
, y
0
) este oriunde n domeniul de denit ie al funct iei, rezulta ca f este continua pe H H.
Exemplul 4.2.6. Fie (V, | |) un spat iu normat.
Funct ia f : V IR, f(x) = |x|, este continua pe V .
Solut ie. Avem
[f(x) f(x
0
)[ = [|x| |x
0
|[ |x x
0
|.
Considerand > 0 si luand () = , constatam ca oricare ar x V, astfel ncat |x x
0
| = d(x, x
0
) < (),
implica [f(x) f(x
0
)[ < , rezultat care arata ca f este continua n x
0
. Deoarece x
0
este ales arbitrar din V
rezulta ca f este continua pe V.
Exemplul 4.2.7. Sa se studieze continuitatea funct iei
f : IR
2
IR, f(x, y) =
_

_
xy
2
x
2
+y
4
,
daca (x, y) ,= (0, 0)
0, daca (x, y) = (0, 0).
Solut ie. Restrict ia funct iei f la mult imea IR
2
(0, 0) este funct ie continua ind un cat de doua polinoame,
ambele funct ii continue.
Studiem continuitatea funct iei f n origine. Fie n acest sens sirul de puncte (x
n
)
n1
, cu termenul general
x
n
=
_
1
n
2
,
1
n
_
, care este convergent la punctul 0 = (0, 0).
Sirul valorilor funct iei are termenul general f(x
n
) = f
_
1
n
2
,
1
n
_
=
1
2
,
de unde lim
n
f
_
1
n
2
,
1
n
_
=
1
2
,= 0 =
f(0, 0).
Prin urmare, funct ia nu este continua n origine.
4.3 Funct ii uniform continue
Denit ia 4.3.1. O funct ie f de la o submult ime A a unui spat iu metric (X, d) n spat iul metric (Y, ) se
numeste uniform continua daca pentru orice > 0 exista = () > 0 astfel nc at
x

, x

A cu d(x

, x

) < =(f(x

), f(x

)) < . (4.26)
MC. 04 Limite si continuitate 17
Pentru a explica diferent a dintre continuitatea obisnuita si uniforma continuitate, sa scriem mai ntai denit ia
continuitat ii utilizand limbajul .
Funct ia f este continua daca
> 0 si x A = (, x) > 0 astfel ncat
y A, cu d(x, y) < =(f(x), f(y)) <
(4.27)
Sa scriem din nou (4.26), dar cu mici schimbari de notat ie.
Funct ia f este uniform continua daca
> 0 = () > 0 astfel ncat x A si y A
cu d(x, y) < =(f(x), f(y)) < .
(4.28)
Din (4.27) si (4.28) vedem n primul rand ca cele doua denit ii ale continuitat ii difera prin schimbarea
pozit iei cuanticatorilor x A si > 0. Apoi, n denit ia continuitat ii numarul depinde de si de x pe
cand n denit ia uniformei continuitat i numarul depinde numai de .
Observat ia 4.3.1. Continuitatea uniforma a unei funct ii pe o mult ime este o proprietate globala n timp
ce continuitatea funct iei pe mult imea de denit ie, sau pe o submult ime a ei este o proprietate locala si de
aceea continuitat ii pe o mult ime i se spune si continuitate punctuala.
Denit ia 4.3.2. Funct ia f T(A, Y ), A (X, d), nu este uniform continua daca
0
> 0 astfel ncat
> 0 exista o pereche de puncte (x

, x

) AA cu d(x

, x

) < care are proprietatea (f(x

), f(x

))
0
.
Observat ia 4.3.2. Orice funct ie uniform continua este continua. Reciproc nu este n general adevarat.

Intradevar, e f T(A, Y ). Este sucient sa xam x

= a n (4.26) si obt inem Denit ia 4.2.2 a continuitat ii


lui f n a, punct arbitrar din A, deci f este continua.
Exemplul care urmeaza ilustreaza partea a doua a armat iei din Observat ia 4.3.2.
Exemplul 4.3.1. Funct ia continua f : (0, 1] IR, f(x) =
1
x
2
, nu este uniform continua.
Solut ie.

Intradevarsa consideram sirul (x
n
)
n1
, x
n
=
1

n
, convergent la zero. Fiind convergent n IR, (x
n
)
este sir fundamental n IR. Prin urmare, > 0, N() IN cu proprietatea ca pentru orice n > N() si
p IN avem [x
n+p
x
n
[ < .
Sa luam acum
0
= p, x

= x
n+p
si x

= x
n
. Observam ca
(f(x

), f(x

)) = [f(x

) f(x

)[ = [n +p n[ = p.
Dupa Denit ia 4.3.2, funct ia f nu este uniform continua.
Rezultatul se explica prin faptul ca mult imea de denit ie (0, 1] nu este compacta, neind nchisa.
Denit ia 4.3.3. (Funct ia Holder
2
) Funct ia f T(A, Y ) se numeste holderiana, sau funct ie Holder de
ordin (0, 1] pe mult imea A daca exista K > 0, numita constanta lui Holder, astfel ncat
(f(x

), f(x

)) K(d(x

, x

))

, x

, x

A. (4.29)
18
Propozit ia 4.3.1. Orice funct ie Holder este uniform continua.
Demonstrat ie. Daca > 0 este arbitrar, atunci luand () =
_
1
K

_
1/
, din (4.29) obt inem
(f(x

), f(x

)) < , x

, x

A cu d(x

, x

) < ()
care, n baza Denit iei 4.3.1, arata ca funct ia f T(A, Y ) care satisface (4.29) este funct ie uniform continua.
q.e.d.
Denit ia 4.3.4. (Funct ia Lipschitz
3
) Funct ia holderian a de ordin = 1 se numeste funct ie lipschitziana
sau funct ie Lipschitz. De obicei, constanta K se noteaza cu L si se numeste constanta lui Lipschitz. Prin
urmare o funct ie Lipschitz satisface inegalitatea
(f(x

), f(x

)) Ld(x

, x

), x

, x

A, (4.30)
unde L > 0.
Observat ia 4.3.3. O funct ie Lipschitz este uniform continu a.

Intradevar, armat ia rezulta din 4.3.1 luand = 1 si K = L.


Observat ia 4.3.4. O contract ie pe spat iul metric (X, d) este funct ie uniform continua.
Propozit ia 4.3.2. Funct ia norma este funct ie Lipschitz.
Demonstrat ie.

Intradevar, daca (V, | |) este un spat iu normat, funct ia norma
f : V IR
+
, f(x) = |x|,
este funct ie Lipschitz n care constanta lui Lipschitz este L = 1. q.e.d.
Teorema 4.3.1. (Cantor) Daca f T(A, Y ) este continua si A este mult ime compacta, atunci f este uniform
continua.
2
Holder, Otto Ludwig (1859 1937), matematician german.
3
Lipschitz, Rudolf (18321903), matematician german.
MC. 04 Limite si continuitate 19
Demonstrat ie. Fie f : A Y, o funct ie continua pe mult imea compacta A din spat iul metric (X, d) cu valori n
spat iul metric (Y, ). Presupunem prin absurd ca f nu este uniform continua. Folosind Denit ia 4.3.2 deducem
ca exista
0
> 0 astfel ncat oricare ar
n
=
1
n
,
n IN

, exista x

n
A si x

n
A care satisfac
d(x

n
, x

n
) <
1
n
=(f(x

n
), f(x

n
))
0
. (4.31)

In acest mod au aparut sirurile de puncte (x

n
)
n1
si (x

n
)
n1
ale caror termeni satisfac (4.31).
Mult imea A ind compacta n spat iul metric (X, d), exista subsirul de puncte (x

kn
)
n1
al sirului de puncte
(x

n
)
n1
convergent la un punct x
0
A, adica
lim
n
x

kn
= x
0
Ad(x

kn
, x
0
) 0, n . (4.32)
Consideram acum subsirul (x

kn
)
n1
al sirului (x

n
)
n1
. Deoarece
d(x

kn
, x
0
) d(x

kn
, x

kn
) +d(x

kn
, x
0
),
n baza lui (4.31) si (4.32), deducem
d(x

kn
, x
0
) 0, n x

kn
x
0
, n . (4.33)
Din continuitatea lu f n x
0
si (4.32), (4.33), avem
f(x

kn
) f(x
0
), n si f(x

kn
) f(x
0
), n ,
rezultate care sunt echivalente cu
lim
n
(f(x

kn
), f(x
0
)) = 0 si lim
n
(f(x

kn
), f(x
0
)) = 0. (4.34)
Din (4.34) si inegalitatea triunghiului obt inem

0
(f(x

kn
), f(x

kn
)) (f(x

kn
), f(x
0
)) +(f(x

kn
), f(x
0
)). (4.35)
Trecand la limita pentru n n (4.35) si t inand cont de (4.34), deducem
0
0, deci presupunerea facuta
nu este posibila, ca atare funct ia f este uniform continua. q.e.d.
Observat ia 4.3.5. Daca A IR
n
, n 1, este mult ime m arginita si nchisa si daca f T(A, Y ) este continua,
atunci f este uniform continua.
Observat ia 4.3.6. Din Denit ia 4.3.1 si comentariul facut mai jos de aceasta, tragem concluzia ca o funct ie
continua pe A (X, d) este uniform continua dac a mult imea (, x
0
) : x
0
A are un inmum, notat cu (),
strict pozitiv.
Exemplul 4.3.2. Funct ia f : IR IR, f(x) = x
2
este continua n orice x
0
IR dar nu este uniform continua.

Intradevar[f(x) f(x
0
)[ = [x
2
x
2
0
[ = [(x x
0
)(x + x
0
)[ = [x x
0
[[x + x
0
[ = [x x
0
[[x x
0
+ 2x
0
[
[x x
0
[([x x
0
[ + 2[x
0
[) < ( + 2[x
0
[) =
2
+ 2[x
0
[ = , de unde (, x
0
) = [x
0
[ +
_
x
2
0
+, deci f este
continua n orice punct x
0
IR.
Funct ia h : [0, ) IR, h(t) =

t
2
+ t are valoarea

n t = 0, este descrescatoare pentru ca h

(t) =
20
t

t
2
+

t
2
+
, este negativa si are limita egala cu zero cand t . Prin urmare, inf(, x
0
) : x
0
IR = 0 si,
dupa Observat ia 4.3.6, deducem ca funct ia f(x) = x
2
, x IR, nu este uniform continua.
4.4 Funct ii continue pe mult imi compacte
Teorema 4.4.1. Fie f T(X, Y ), unde (X, d) si (Y, ) sunt spat ii metrice. Daca f este continua si A X
este mult ime compacta, atunci f(A) Y este mult ime compacta.
Demonstrat ie. Fie (y
n
)
n1
un sir de puncte arbitrar din B = f(A). Atunci, exista x
n
A astfel ncat y
n
=
f(x
n
). Deoarece A este mult ime compacta, A este compacta prin siruri, deci sirul de puncte (x
n
) din A cont ine
un subsir (x
kn
)
n1
, convergent la un punct x
0
A. Prin urmare,
lim
n
x
kn
= x
0
. (4.36)
Din (4.36) si continuitatea lui f n x
0
, deducem
lim
n
f(x
kn
) = f(x
0
) B. (4.37)
Relat ia (4.37) arata ca subsirul (y
kn
)
n1
, unde y
kn
= f(x
kn
), este convergent la punctul y
0
= f(x
0
) B.
Prin urmare, B = f(A) Y este mult ime compacta prin siruri.
Folosind faptul ca submult imea nevida B a spat iului metric (Y, ) este compacta prin acoperire daca si numai
daca este compacta prin siruri, deducem ca B este mult ime compacta prin acoperire, sau mult ime compacta.
q.e.d.
Corolarul 4.4.1. Fie funct ia vectoriala de argument vectorial
f = (f
1
, f
2
, ..., f
n
) : A IR
m
, A IR
n
.
Daca A este mult ime marginita si nchisa si f este funct ie continua, atunci mult imea Imf = f (A) IR
m
este
marginita si nchisa.
Demonstrat ie.

Intradevar, daca A IR
n
este mult ime marginita si nchisa, atunci A este mult ime compacta si
din Teorema 4.4.1 rezulta ca f(A) este compacta n IR
m
. O mult ime este compacta n IR
m
daca si numai daca
este marginita si nchisa. Prin urmare, f(A) este mult ime marginita si nchisa. q.e.d.
Denit ia 4.4.1. Funct ia f T(X, Y ) se numeste marginita daca mult imea Im f = f(X) este marginita n
spat iul metric (Y, ).
Corolarul 4.4.2. Daca f : X Y este o funct ie continua denita pe spat iul metric compact (X, d) cu valori
n spat iul metric (Y, ), atunci f este marginita.
MC. 04 Limite si continuitate 21
Demonstrat ie. Din Teorema 4.4.1 rezulta ca f(X) este mult ime compacta n spat iul metric (Y, ). Fiind mult i-
me compact

, f(X) este marginita si nchisa. Folosind acum Denit ia 4.4.1 deducem ca f este funct ie marginita.
q.e.d.
Denit ia 4.4.2. Fie funct ia reala f : X IR si
M = supf(x) : x X IR, m = inff(x) : x X IR,
unde (X, d) este un spat iu metric oarecare.
(i) Spunem ca funct ia reala f si atinge marginea superioara pe mult imea X daca exista cel put in un
punct x

X astfel nc at
M = f(x

); (4.38)
(ii) Funct ia f : X IR si atinge marginea inferioara pe X daca exista cel put in un punct x

X astfel
ncat
m = f(x

); (4.39)
(iii) Se spune ca funct ia f T(X) si atinge marginile daca si atinge atat marginea superioara pe X, cat
si marginea inferioar a pe X.
Teorema 4.4.2. (Weierstrass) Fie (X, d) spat iu metric, A X mult ime compacta si f T(A), o funct ie
reala continua. Atunci, f este funct ie m arginita si si atinge marginile.
Demonstrat ie. Conform Corolarului 4.4.2, f(A) este mult ime marginita n spat iul metric obisnuit (IR, d).

Intrucat M si m sunt puncte aderente pentru f(A) rezulta ca M f(A) si m f(A).



Insa f(A) ind
compacta, este mult ime nchisa, deci f(A) = f(A) si ca atare avem M f(A), m f(A).
Prin urmare, exista x

, x

A astfel ncat f(x

) = M si f(x

) = m, ceea ce arata ca f si atinge marginile


pe A. q.e.d.
Observat ia 4.4.1. Un caz particular al Teoremei 4.4.2 este acela n care X = IR, iar A, ind mult ime compacta,
este de forma A = [a, b], a < b, a, b IR. Putem arma ca daca f este continu a, imaginea lui f, adica mult imea
f([a, b]), este compactul [m, M] IR.
Teorema 4.4.3. Inversa f
1
a unei funct ii continue bijective f T(A, Y ), denita pe o mult imea compacta
A, este funct ie continua.
Demonstrat ie. Fie B = f(A) si g = f
1
: B X. Din unele elemente de teoria spat iilor metrice prezentate
n MC.03 stim ca daca A este mult ime compacta n spat iul metric (X, d) si B A este o mult ime nchisa n
22
X, atunci B este mult ime compacta. Folosind acest rezultat si Teorema 4.4.1 rezulta ca pentru orice mult ime
C X, nchisa n X, mult imea g
1
(C) = f(A C) este compacta. Prin urmare, g
1
(C) este mult ime nchisa
n spat iul metric (B,
/B
). Dupa Teorema 4.2.5, punctul (a), rezulta ca g = f
1
este continua. q.e.d.
4.5 Convergent a unui sir de funct ii
Fie A o mult ime nevida, (X, d) un spat iu metric, T(A, X) mult imea funct iilor denite pe A cu valori n X si
/(A, X) T(A, X) submult imea funct iilor marginite denite pe A cu valori n X. S-a aratat ca aplicat ia
: /(A, X) /(A, X) IR,
denita prin
(f, g) = supd(f(x), g(x)) : x A, f, g /(A, X), (4.40)
este o metrica pe /(A, X) si deci cuplul (/(A, X), ) este un spat iu metric.
Denit ia 4.5.1. Se numeste sir de funct ii, denite pe mult imea A cu valori n spat iul metric (X, d), aplicat ia
f T(IN
k
, T(A, X)).
Un sir de funct ii denite pe mult imea A cu valori n X se noteaza cu (f
n
)
nk
. Daca avem k = 1, atunci sirul
(f
n
)
n1
se noteaza simplu prin (f
n
).
Observat ia 4.5.1. Un sir de funct ii (f
n
) este o mult ime de siruri de puncte din spat iul metric (X, d) de forma
(f
n
(x)), unde x este un element arbitrar din A. Deci (f
n
) = (f
n
(x))
n1
: x A.
Denit ia 4.5.2. Spunem ca sirul de funct ii (f
n
), unde f
n
T(A, X), este convergent n x
0
A, sau ca x
0
este punct de convergent a al sirului, daca sirul de puncte (f
n
(x
0
)) este convergent n spat iul metric (X, d).
Putem vorbi de mult imea de convergent a a sirului (f
n
), care este o submult ime a lui A. Mai mult, fara sa
restrangem generalitatea, putem presupune ca mult imea de convergent a este chiar A.
Fiecarui x Ai asociem punctul f(x) din (X, d), denit de
f(x) = lim
n
f
n
(x).
Evident, corespondent a x f(x) este o funct ie f T(A, X).
Denit ia 4.5.3. Spunem c a sirul (f
n
), unde f
n
T(A, X), este convergent la funct ia f T(A, X), sau c a
f este limita sirului (f
n
), si scriem
f = lim
n
f
n
, sau f
n
f,
(4.41)
daca pentru ecare x A, sirul de puncte (f
n
(x)), din spat iul metric (X, d), este convergent la punctul f(x) X.
T inand cont de caracterizarea sirurilor de puncte convergente, deducem ca (4.41) are loc daca si numai daca
pentru orice > 0 si oricare ar x A, exista N = N(, x) IN astfel ncat
d(f
n
(x), f(x)) < , n > N(, x). (4.42)
MC. 04 Limite si continuitate 23
Convergent a introdusa n Denit ia 4.5.3 se numeste convergent a punctuala. Funct ia f din (4.41) se numeste
limita punctual a a sirului de funct ii (f
n
), iar n locul lui (4.41) se pot utiliza una din notat iile:
f
n
f (punctual pe A); f
n
p

A
f.
Observat ia 4.5.2. Un sir de funct ii poate interpretat ca un procedeu de descriere aproximativa a unei
funct ii care este limita acelui sir de funct ii n cazul cand el este punctual convergent.
Daca avem un sir de funct ii (f
n
), f
n
T(A, X), punctual convergent pe mult imea A la o funct ie f T(A, X)
si ecare din termenii sirului poseda o proprietate P, este natural sa ne punem problema daca aceeasi proprietate
o are si funct ia limita f.
Proprietatea P ar putea oricare din proprietat ile care pot furniza informat ii despre comportarea locala,
sau globala a funct iilor, precum: marginirea, existent a limitei ntrun punct, continuitatea, etc.

In cazul n care A este un interval I din IR si (X, d) este spat iul metric (IR, [ [), proprietatea P poate
: derivabilitatea funct iei limita ntrun punct x
0
I, sau pe ntreg intervalul I; integrabilitatea Riemann a
funct iei limita pe un compact [a, b] I.
Exemplul simplu de mai jos arata ca o proprietate P pe care o au termenii unui sir de funct ii nu se transmite
ntotdeauna si funct iei limita.
Exemplul 4.5.1. Fie (f
n
)
n1
, f
n
T([0, 1]), f
n
(x) = x
n
, n 1. Acest sir de funct ii este punctual convergent
pe [0, 1] la o funct ie f, ce urmeaza a se determina, care nu este continu a desi termenii sirului sunt funct ii
continue pe [0, 1].

Intradevarcontinuitatea oricarei funct ii f


n
, n IN

ind evidenta si indca A = [0, 1] rezulta ca ca funct ia


limita punctuala a sirului dat este
f : [0, 1] IR, f(x) =
_
0, daca x [0, 1)
1, daca x = 1.
Observam ca lim
x1
x<1
f(x) = 0 ,= f(0) = 1 si deci f nu este funct ie continua.
Asadar proprietatea de continuitate pe care o are ecare termen f
n
al sirului de funct ii considerat nu se
transmite si funct iei limita punctuala a sirului.
Exemplul dat motiveaza introducerea altui tip de convergent a care sa conserve anumite proprietat i ale
termenilor sirului de funct ii prin trecere la limita.
Denit ia 4.5.4. Sirul de funct ii (f
n
))
n1
, f
n
T(A, X), converge uniform la funct ia f T(A, X), numita
limita uniforma a sirului de funct ii (f
n
)
n1
, si scriem f
n
u

A
f, daca pentru orice > 0, exista N =
N() IN astfel nc at
d(f
n
(x), f(x)) < , x A si n > N().
Observat ia 4.5.3. Convergent a punctuala si convergent a uniforma ale unui sir de funct ii denite pe mult i-
mea A difera prin transpozit ia cuanticatorilor x A si N.

In denit ia convergent ei punctuale numarul
natural N depinde de si x, pe cand, n denit ia convergent ei uniforme, N este ales numai pentru un dat,
el nedepinzand de elementul x A, ceea ce nseamn a c a la un acelasi , numarul natural N este acelasi pentru
toate elementele x A, acesta modic anduse doar cand se schimba .
24
Observat ia 4.5.4. Convergent a uniforma a unui sir de funct ii implica convergent a punctuala a acestuia.
Armat ia reciproca nu este n general adevarat a. Vezi n acest sens Exemplul 4.5.2.
Observat ia 4.5.5.

In cazul cand A IR si (X, d) = (IR, [), funct ia reala de variabila reala f : A IR este
limita sirului de funct ii uniform convergent (f
n
), unde f
n
T(A), daca pentru orice > 0, exista N = N()
IN, astfel nc at
f(x) < f
n
(x) < f(x) +, x A, n > N(), (4.43)
si poate interpretata geometric n sensul ca pentru n > N() gracele funct iilor f
n
sunt cuprinse ntre gracele
funct iilor f si f +.
Totalitatea funct iilor f
n
: n > N(), care satisface (4.43), se numeste tub de funct ii.
Propozit ia 4.5.1. Fie (f
n
), f
n
T(A, X) un sir de funct ii convergent punctual la f T(A, X). Atunci,
f
n
u

A
f daca si numai daca pentru orice > 0 mult imea N(, x) : x A este marginita n IR.
Demonstrat ie.

Intradevar, daca f
n
u

A
f, atunci mult imea N(, x) : x A are un singur element si anume
pe N(), deci este marginita superior.
Reciproc, daca mult imea N(, x) : x A este marginita, atunci exista marginea superioara a acestei
mult imi n IR pe care s-o notam cu (). Fie N() = [()], partea ntreaga a lui (). Atunci, pentru orice
n > N() avem d(f
n
(x), f(x)) < , x A, deci f
n
u

A
f. q.e.d.
Propozit ia 4.5.2. Fie (f
n
), f
n
T(A, X). Atunci, f
n
u

A
f daca si numai daca
lim
n
supd(f
n
(x), f(x)) : x A = 0. (4.44)
Demonstrat ie. Daca f
n
u

A
f, atunci din Denit ia 4.5.4 rezulta ca pentru orice > 0, exista N() IN, astfel
ncat oricare ar n > N() si pentru orice x A, sa rezulte d(f
n
(x), f(x)) < /2, de unde avem
supd(f
n
(x), f(x)) : x A

2
< ,
ceea ce arata ca (4.44) are loc.
Reciproc, daca (4.44) are loc, atunci pentru orice > 0, exista N() IN, astfel ncat
supd(f
n
(x), f(x)) : x A < , n > N(),
de unde deducem
d(f
n
(x), f(x)) < , x A si n > N().
Acest rezultat si Denit ia 4.5.4 conduce la concluzia ca f
n
u

A
f. q.e.d.
MC. 04 Limite si continuitate 25
Observat ia 4.5.6. Daca termenii sirului de funct ii (f
n
) sunt din /(A, X), atunci convergent a uniforma
a sirului de funct ii dat la funct ia f T(A, X) este convergent a n metrica , adica convergent a sirului de
puncte (f
n
) n spat iul metric (/(A, X), ) si rezultatul demonstrat mai sus ndreptat este denumirea de metrica
convergent ei uniforme pentru .
Observat ia 4.5.7. Propozit ia 4.5.2 este deosebit de important a n practica deoarece, dupa determinarea func-
t iei limita punctuala a unui sir de funct ii, cu ajutorul ei se poate preciza daca convergent a punctuala este sau
nu uniforma.
Exemplul 4.5.2. Sirul de funct ii
(f
n
)
n1
, f
n
T([0, 1]), f
n
(x) =
nx +x
2
+n
2
x
2
+n
2
converge uniform la funct ia f T([0, 1]), f(x) = 1, x [0, 1], n timp ce sirul (f
n
)
n1
, f
n
T(IR),
f
n
(x) =
nx +x
2
+n
2
x
2
+n
2
nu este uniform convergent la funct ia sa limita.

Intradevarpentru a aplica Propozit ia 4.5.2 trebuie sa determinam variat ia funct iei


d(f
n
(x), f(x)) = [f
n
(x) f(x)[, x [0, 1].
Avem
[f
n
(x) f(x)[ =

nx +x
2
+n
2
x
2
+n
2
1

=
nx
x
2
+n
2
= (x).
Derivata funct iei este

(x) =
n
3
nx
2
(x
2
+n
2
)
2
,
de unde deducem ca valorile extreme ale sale se realizeaza cand x = n.
Daca n > 1, punctele x = n nu apart in segmentului [0, 1] si deci valoarea maxima este atinsan extremitat ile
segmentului [0, 1]. Dar f(0) = 0, iar f(1) =
n
1 +n
2
,
deci (4.44) este satisfacuta.

In baza Propozit iei 4.5.2, rezulta ca f


n
u

[0,1]
f.

In cazul celui de-al doilea sir de funct ii, limita punctuala este funct ia reala de variabila reala
f : IR IR, f(x) = 1, x IR,
deoarece lim
n
f
n
(x) = 1, x IR. Avem
supd(f
n
(x), f(x)) : x IR = maxf
n
(n), f
n
(n) = max
_

1
2
,
1
2
_
=
1
2

Deci lim
n
supd(f
n
(x), f(x)) : x IR =
1
2
, 0 si prin urmare convergent a punctuala evidenta f
n
p

IR
f nu
este uniforma.
Situat ia n care se plaseaza cel de al doliea sir de funct ii din Exemplul 4.5.2 justica partea a doua a
Observat iei 4.5.4.
26
Exemplul 4.5.3. Fie (f
n
)
n1
, f
n
T(IR), f
n
(x) =
x
1 +nx
2
,
x IR. Observam ca f
n
p

IR
f unde f(x) =
0, x IR. Convergent a punctual a este si uniforma.
Solut ie. Determinam, la fel ca n exemplul de mai sus, valorile extreme ale funct iei (x) = f
n
(x) f(x) =
x
1 +nx
2
Avem

(x) =
1 nx
2
(1 +nx
2
)
2
De aici se vede ca

(x) = 0 1 nx
2
= 0 x =
1


Intrucat
lim
x
(x) = 0 valoarea maxima a funct iei [[ este

n
_

=
1
2

Prin urmare, (f
n
, f) =
1
2

n
.
Deoarece lim
n
(f
n
, f) = 0, n baza Propozit iei 4.5.2 si Observat iei 4.5.6, rezulta ca f
n
u

IR
f.
Teorema 4.5.1. (Criteriul general al lui Cauchy) Sirul de funct ii (f
n
), unde f
n
/(A, X), iar (X, d)
este un spat iu metric complet, converge uniform la funct ia f T(A, X) daca si numai daca este satisfacuta
urmatoarea condit ie a lui Cauchy: pentru orice > 0, exista N() IN, astfel nc at
d(f
m
(x), f
n
(x)) < , m, n > N(), x A. (4.45)
Demonstrat ie. Presupunem ca f
n
u

A
f. Atunci, oricare ar > 0 exista N() IN astfel ncat
d(f
n
(x), f(x)) <

2
, n > N(), x A. (4.46)
De asemeni, putem scrie
d(f
m
(x), f(x)) <

2
, x A, m > N(). (4.47)
Din inegalitat ile (4.46), (4.47) si axioma (M
3
) din denit ia metricei, rezulta ca x A si m, n > N(),
d(f
m
(x), f
n
(x)) d(f
m
(x), f(x)) +d(f(x), f
n
(x)) <

2
+

2
= ,
adica condit ia lui Cauchy (4.45) are loc.
Reciproc, sa presupunem ca (f
n
) satisface condit ia lui Cauchy. Atunci, pentru orice x A sirul de puncte
(f
n
(x))
n1
din spat iul metric (X, d) este sir fundamental.
Deoarece (X, d) este spat iu metric complet, sirul de puncte (f
n
(x))
n1
converge la un punct din X pe care
convenim sa-l notam cu f(x). Se vede imediat ca funct ia f T(A, X) denita prin
f(x) = lim
n
f
n
(x), x A
(4.48)
este de fapt limita punctuala a sirului de funct ii (f
n
)
n1
, adica f
n
p

A
f.
Sa aratam ca, mai mult, convergent a este uniforma.

In acest scop, transcriem condit ia (4.45), dar pentru /2, adica


d(f
m
(x), f
n
(x)) <

2
, x A, m > N(), n > N(. (4.49)
Trecand la limita n (4.49) pentru m , obt inem d(f
n
(x), f(x))

2
< , n > N(), x A, ceea ce arata
ca f
n
u

A
f. q.e.d.
MC. 04 Limite si continuitate 27
Observat ia 4.5.8. Condit ia lui Cauchy (4.45) este echivalenta cu
> 0, N() IN, astfel ncat (f
n
, f
m
) < , m > N() si n > N(). (4.50)
Relat iile din (4.50) exprima faptul ca sirul de funct ii (f
n
)
n1
este sir fundamental sau sir Cauchy n spat iul
metric (T(A, X), ).
Teorema 4.5.2. (Criteriul majorarii, sau criteriul lui Weierstrass de convergent a uniforma) Fie
f
n
T(A, X), f T(A, X), A mult ime oarecare si (X, d) spat iu metric.
Daca f
n
p

A
f si exista sirul de numere pozitive (
n
)
n1
, convergent la zero, cu proprietatea
d(f
n
(x), f(x))
n
, n IN si x A, (4.51)
atunci
f
n
u

A
f. (4.52)
Demonstrat ie.

Intradevar, din
n
0 rezulta ca > 0 N() IN astfel ncat (avem ca
n
0)

n
< , n > N(). (4.53)
Atunci, din (4.51), (4.53) si Denit ia 4.5.4, deducem (4.52). q.e.d.
Teorema 4.5.3. (Transfer de existent a a limitei n punct) Fie A (X, d), (Y, ) spat iu metric complet
si (f
n
)
n1
, f
n
/(A, Y ), un sir de funct ii uniform convergent la funct ia f T(A, Y ). Daca x
0
A

si exista
lim
xx0
f
n
(x) pentru ecare n IN, atunci exista lim
xx0
f(x) si, n plus, are loc egalitatea
lim
xx0
lim
n
f
n
(x) = lim
n
lim
xx0
f
n
(x).
Demonstrat ie. Deoarece f
n
u

A
f rezulta ca oricare ar > 0 exista N() IN astfel ncat pentru orice
n > N() sa avem
(f
n
(x), f(x)) <

3
,
x A. (4.54)
Pe de alt a parte, ntrucat pentru orice numar natural n IN exista lim
xx0
f
n
(x), aplicand lui f
m
teorema
BolzanoCauchy de existent a a limitei unei funct ii ntrun punct (Teorema 4.1.5), unde m > N(), m xat,
rezulta ca exista () > 0 astfel ncat oricare ar punctele x

, x

A, cu
0 < d(x

, x
0
) < () si 0 < d(x

, x
0
) < () (4.55)
sa rezulte
(f
m
(x

), f
m
(x

)) < /3. (4.56)


28
Din (4.54) si (4.56) rezulta ca, x

, x

A, care satisfac (4.55), avem


(f(x

), f(x

)) (f(x

), f
m
(x

)) +(f
m
(x

), f
m
(x

))+
+(f
m
(x

), f(x

)) <

3
+

3
+

3
= .
(4.57)
Asadar, din (4.55), (4.57) si Teorema 4.1.5 rezulta ca exista lim
xx0
f(x).
Daca n (4.54) facem x x
0
si t inem cont ca (, ) este funct ie continua n cele doua argumente (a se vedea
n acest sens si Exemplul 4.2.4), obt inem
_
lim
xx0
f
n
(x), lim
xx0
f(x)
_
< , n > N() adica
lim
n
lim
xx0
f
n
(x) = lim
xx0
f(x)
si teorema este complet demonstrata. q.e.d.
Teorema 4.5.4. (Transfer de marginire) Fie (f
n
)
n1
, f
n
/(A, X). Dac a avem f
n
u

A
f, atunci
f /(A, X).
Demonstrat ie. Deoarece f
n
este funct ie m arginita rezulta ca pentru y
0
X exista M > 0 astfel ncat
d(f
n
(x), y
0
) M, x A si n IN

. (4.58)
Sa calculam d(f(x), y
0
). Avem
d(f(x), y
0
) d(f(x), f
n
(x)) +d(f
n
(x), y
0
), x A, n IN

. (4.59)
Din (4.58) si (4.59), deducem
d(f(x), y
0
) d(f
n
(x), f(x)) +M, x A, n IN

. (4.60)
Trecand la limita n (4.60) pentru n si t inand cont ca
f
n
u

A
f = lim
n
d(f
n
(x), f(x)) = 0, x A,
deducem d(f(x), y
0
) M, x A, ceea ce demonstreaza teorema. q.e.d.
Teorema 4.5.5. (Transferul de continuitate) Fie (f
n
), f
n
/(A, Y ), A X si (X, d), (Y, ) spat ii
metrice. Daca f
n
u

A
f si f
n
, n IN

, sunt funct ii continue n x


0
, atunci funct ia f este continua n x
0
.

In
consecint a, limita uniforma a unui sir de funct ii continue este o funct ie continua.
Demonstrat ie. Fie > 0 si N = N() numarul natural cu proprietatea
(f
n
(x), f(x)) <

3
,
x A si n > N(). (4.61)

In particular, (4.61) are loc pentru n


0
> N(), n
0
xat, adica
(f
n0
(x), f(x)) <

3
,
x A. (4.62)
MC. 04 Limite si continuitate 29
Deoarece f
n0
este continua n x
0
, rezulta ca pentru ales mai sus, exista () > 0 astfel ncat
d(x, x
0
) < () =(f
n0
(x), f
n0
(x
0
)) <

3
. (4.63)
Din (4.61) (4.63) deducem ca daca x A este astfel ncat d(x, x
0
) < (), atunci
(f(x), f(x
0
)) (f(x), f
n0
(x)) +(f
n0
(x), f
n0
(x
0
))+
+(f
n0
(x
0
), f(x
0
)) <

3
+

3
+

3
= ,
ceea ce demonstreaza continuitatea lui f n baza Teoremei 4.2.3, punctul ().
Daca f
n
, n IN, sunt continue pe A, atunci funct iile f
n
sunt continue n orice punct x
0
A.

In consecint a,
f este continua n orice punct x
0
A. q.e.d.
Teorema 4.5.6. Daca sirul de funct ii (f
n
), f
n
/(A, Y ), A X, unde (X, d) si (Y, ) sunt spat ii metrice,
converge uniform la funct ia continua f : A Y , mult imea A este compacta n (X, d), iar g este funct ie continua
pe Y, atunci
g f
n
u

Y
g f.
Demonstrat ie. Conform Teoremei 4.4.1, mult imea f(A) este compacta n (Y, ). Din aceasta teorema rezulta
ca oricare ar > 0 exista () > 0, astfel ncat, daca y f(A), y
1
Y si
(y, y
1
) < , (4.64)
atunci (g(y
1
), g(y)) < .
Pentru de mai sus, exista N(()) = N() IN ncat
(f
n
(x), f(x)) < , n > N() si x A.
Socotind acum ca y
1
= f
n
(x) si y = f(x), lucru posibil, din (4.64) deducem
(g(f
n
(x)), g(f(x))) < , n > N() si x A,
care arata ca sirul g f
n
converge uniform pe Y la funct ia g f. q.e.d.
Teorema 4.5.7. (Criteriul lui Dini
4
) Fie (f
n
) un sir de funct ii reale continue denite pe mult imea compacta
A din spat iul metric (X, d), punctual convergent la funct ia continua f T(A, X). Daca
f
1
(x) f
2
(x) ... f
n
(x) ..., x A,
atunci f
n
u

A
f.
Demonstrat ie. Presupunem prin absurd ca (f
n
) nu este uniform convergent la funct ia f. Negand Denit ia
4.5.4, deducem ca exista
0
> 0 cu proprietatea ca oricare ar N IN exista n > N si x A astfel ncat
[f
n
(x) f(x)[
o
.
4
Dini, Ulisse (18451918), matematician italian.
30
Sa notam cu x
n
N
punctele astfel obt inute si sa t inem cont de faptul ca f(x) f
n
(x), x A.

In acest mod
s-a obt inut sirul de puncte (x
n
N
)
N1
din A cu proprietatea f(x
n
N
) f
n
N
(x
n
N
)
0
.
Deoarece A este mult ime compacta n (X, d), sirul (x
n
N
)
N1
admite un subsir (x
nm
N
)
N1
convergent la un
punct x
0
A.
Sa alegem acum p IN arbitrar.
Funct ia f f
p
este continua n x
0
, deci pentru
0
de mai sus exista N
0
IN astfel ncat N IN, N > N
0
,
avem

0
(f(x
0
) f
p
(x
0
)) [f(x
nm
N
) f
p
(x
nm
N
)] [f(x
0
) f
p
(x
0
)] <

0
2
.
Pe de alta parte, putem lua N IN astfel ncat n
m
N
> p, ceea ce n baza monotoniei sirului numeric
(f
n
(x))
n1
, x A, conduce la f
nm
N
(x) f
p
(x), x A.

In felul acesta, deducem f(x


nm
N
) f
p
(x
nm
N
) f(x
nm
N
) f
nm
N
(x
nm
N
)
0
.

In acest ultim rezultat facem


N , t inem cont ca x
nm
N
x
0
si ca f si f
p
sunt funct ii continue. Atunci, avem
f(x
0
) f
p
(x
0
)

0
2
, p IN,
care contrazice faptul ca sirul numeric (f
n
(x
0
))
n1
este convergent la f(x
0
).
Contradict ia la care s-a ajuns demonstreaza teorema. q.e.d.
Sa consideram n ncheiere ca X = IR
m
, m 1 si e (f
n
)
n1
un sir de funct ii vectoriale din T(A, IR
m
).
Sirul de funct ii considerat este echivalent cu sirurile de funct ii reale (f
kn
)
n1
, k = 1, m, f
kn
T(A), unde f
1n
,
f
2n
, ..., f
mn
sunt coordonatele n baza canonica din IR
m
ale funct iei vectoriale f
n
.
Teorema 4.5.8. Sirul (f
n
)
n1
, f
n
= (f
1n
, f
2n
, ..., f
mn
) T(A, IR
m
), converge uniform pe mult imea A la funct ia
f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) T(A, IR
m
) daca si numai daca
f
kn
u

A
f
k
.
Demonstrat ie. Folosind inegalitat ile evidente
[
i
[

_
m

j=1

2
j

m

k=1
[
k
[, i = 1, m,
unde
1
,
2
, ...,
m
sunt numere reale arbitrare, si denit ia uniformei convergent e a unui sir de funct ii, concluzia
teoremei rezulta imediat. q.e.d.
4.6 Homeomorsme
Denit ia 4.6.1. O transformare (aplicat ie, funct ie, operator) f a submult imii A dintr-un spat iu metric (X, d)
pe submult imea B a spat iului metric (Y, ) se numeste homeomorsm daca f este aplicat ie bijectiv a si atat
f cat si f
1
sunt funct ii continue.
MC. 04 Limite si continuitate 31
Observat ia 4.6.1. Deoarece (f
1
)
1
= f rezulta ca daca f : A B este homeomorsm, atunci f
1
este, de
asemenea, homeomorsm.
Denit ia 4.6.2. Doua mult imi A, B se zic ca sunt homeomorfe daca exist a un homeomorsm de la A la B.
Observat ia 4.6.2. Orice funct ie bijectiva continua denita pe o mult ime compacta este un homeomorsm.

Intradevar, aceasta rezulta din Teorema 4.4.3 si din Denit ia 4.6.1.


Observat ia 4.6.3. Daca f este un homeomorsm de la A pe B si g este un homeomorsm de la B pe C,
atunci g f este un homeomorsm de la A pe C.
Armat ia rezulta din egalitatea (g f)
1
= f
1
g
1
, Teorema 4.2.7, Teorema 4.4.3 si Denit iei 4.6.1.
Teorema 4.6.1. Fiecare din condit iile de mai jos este necesara si sucienta pentru ca o transformare bijectiva
a unui spat iu metric (X, d) pe un spat iu metric (Y, ) sa e homeomorsm:
(a) sir de puncte (x
n
)
n1
din X, x
n
d
xf(x
n
)

f(x);
(b) A X, A =

A f(A) =

f(A);
(c) A X, A = Af(A) = f(A);
(d) A X, f(A) = f(A);
(e) A X, f(

A) =

f(A) .
Demonstrat ie. Daca f este un homeomorsm de la X pe Y , atunci implicat ia
x
n
d
x =f(x
n
)

f(x)
rezulta din continuitatea lui f conform Teoremei 4.2.3, punctul ().
Implicat ia inversa: f(x
n
)

f(x) =x
n
d
x rezulta n mod similar din continuitatea lui f
1
.
Prin urmare, (a) are loc.
(a) implica (d).

Intradevar, din (a) rezulta ca x A (adica x este limita unui sir de puncte din A) daca si
numai daca f(x) f(A).
(d) implica (c) deoarece, n baza lui (d), A = A daca si numai daca f(A) = f(A).
Daca (c) are loc, atunci f este homeomorsm.

Intradevardaca A este o submult ime nchisa a lui X, atunci
(f
1
)
1
(A) = f(A) este o submult ime nchisa a lui Y, care demonstreaza ca transformarea f
1
este continua.

In mod similar, daca B Y este nchisa, deci B = B, atunci mult imea A = f


1
(B) este nchisa, deoarece
f(A) = B. Acest rezultat, mpreuna cu Teorema 4.2.5, punctul (a), demonstreaza ca f este continua.
Observandn nal ca condit ia (b) este echivalenta cu condit ia (c), iar condit ia (d) este echivalenta cu condit ia
(e), deducem ca demonstrat ia este completa. q.e.d.
32
Denit ia 4.6.3. Submult imile A, B ale respectiv spat iilor metrice (X, d) si (Y, ) se numesc izometrice daca
exista o transformare f : A B astfel ncat
(f(x
1
), f(x
2
)) = d(x
1
, x
2
), x
1
, x
2
A. (4.65)
Orice aplicat ie f : A B cu proprietatea (4.65) se numeste izometrie.
Observat ia 4.6.4. Orice izometrie este un homeomorsm. Mult imile izometrice sunt homemorfe.

Intradevar, aceasta rezulta din condit ia (a) a Teoremei 4.6.1 si (4.65).


De exemplu, IE
p
ca spat iu de puncte este izometric cu spat iul liniar real IR
p
, izometria ind aplicat ia care
pune n corespondent a un punct din IE
p
, deci o p-upla ordonata de numere reale, (x
1
, x
2
, ..., x
p
), cu vectorul sau
de pozit ie x din IR
p
, care, n baza canonic a din IR
p
, are coordonatele x
1
, x
2
, ..., x
p
, adica x =
p

i=1
x
i
e
i
= e X.
Denit ia 4.6.4. Proprietat ile mult imilor si spat iilor care sunt invariante la homeomorsme, n sensul
ca daca una din cele doua mult imi homeomorfe are o proprietate, atunci aceeasi proprietate o are si cealalta
mult ime, se numesc proprietat i topologice. Proprietat ile invariante la izometrii sunt numite proprietat i
metrice.
Observat ia 4.6.5.

In general, o proprietate metrica nu este si proprietate topologica.
4.7 Conexiune prin arce. Funct ii continue pe mult imi conexe si pe
mult imi convexe
Denit ia 4.7.1. Se numeste drum, sau arc care uneste punctul a cu punctul b, ambele din spat iul metric
(X, d), orice funct ie continua denita pe un interval compact [, ] IR cu valori n X astfel ncat f() = a
si f() = b, sau invers, adica f() = b si f() = a. Mult imea Im f = f([, ]) X se numeste imaginea
drumului, iar a si b sunt extremitat ile sale.
Denit ia 4.7.2. Spat iul metric (X, d) se numeste conex prin arce daca orice doua puncte ale sale pot unite
printr-un arc a carui imagine este inclus a n X. O submult ime A a spat iului metric (X, d) se numeste conexa
prin arce daca subspat iul metric (A, d
/AA
) este conex prin arce.
Exemplul 4.7.1. Mult imea A = (x, y) IR
2
: x
2
+ y
2
1 0 este conexa prin arce deoarece orice doua
puncte din A pot unite printr-un drum inclus n A.
MC. 04 Limite si continuitate 33
Teorema 4.7.1. Imaginea printr-o aplicat ie continua a unei mult imi conexe dintr-un spat iu metric este o
mult ime conex a.
Demonstrat ie. Fie funct ia continua f T(A, Y ), A X, A mult ime conexa, unde (X, d) si (Y, ) sunt spat ii
metrice. Sa aratam ca f(A) este mult ime conexa n (Y, ). Presupunem contrariul. Atunci, exista doua mult imi
deschise nevide D
1
, D
2

(deci mult imi deschise n (Y, )) astfel ncat


D
1
D
2
f(A) = , D
1
f(A) ,= , D
2
f(A) ,= si f(A) D
1
D
2
.

Intrucat f este continua, n baza Teoremei 4.2.5, mult imile



D
1
= f
1
(D
1
) si

D
2
= f
1
(D
2
) sunt deschise n
A.

In plus,

D
1
,= ,

D
2
,= ,

D
1


D
2
A = f
1
(D
1
) f
1
(D
2
) A = f
1
(D
1
D
2
) A = ,

D
1
A ,= ,

D
2
A ,= , iar A

D
1


D
2
.
Din aceste rezultate deducem ca A este neconexa, ceea ce este absurd. Prin urmare f(A) este conexa.q.e.d.
Corolarul 4.7.1. Fie f : [a, b] X, unde [a, b] este un interval din IR si (X, d) un spat iu metric. Daca f este
continua, atunci Imf = f([a, b]) este mult ime conexa n (X, d).
Demonstrat ie. Am demonstrat anterior ca orice interval real nchis este mult ime convexa. Deoarece o mult ime
convexa este si conexa deducem ca [a, b] este mult ime conexa. Concluzia corolarului rezulta din Teorema 4.7.1.
q.e.d.
Corolarul 4.7.2. (Teorema valorii intermediare) Fie f T(A), unde A este submult ime conex a a spat iului
metric (X, d). Daca funct ia f este continua, a A, b A si f(a) < f(b), atunci pentru orice (f(a), f(b))
exista c A astfel ncat f(c) = .
Demonstrat ie. Din continuitatea funct iei f rezulta ca f(A) IR este mult ime conexa. O mult ime conexa din IR
este un interval, deci f(A) este interval din IR. Aceasta nseamna ca daca f(a) f(A) si f(b) f(A), intervalul
(f(a), f(b)) f(A), de unde rezulta armat ia corolarului. q.e.d.
Din Corolarul 4.7.2, obt inem:
Corolarul 4.7.3. Daca I este un interval din IR si f : I IR este o funct ie continua pe I, atunci mult imea
f(I) este un interval.
Teorema 4.7.2. Orice spat iu metric conex prin arce este conex.
Demonstrat ie. Fie (X, d) un spat iu metric conex prin arce si e a X, xat. Pentru orice x X exista un
drum cont inut n X care uneste a cu x, adica o funct ie continua f : [, ] X astfel ncat f() = a, f() = x,
34
f(t) X, t [, ]. Fie A
x
= Imf = f([, ]). Din Corolarul 4.7.1 deducem ca A
x
este o mult ime conexa n
(X, d).
Vedem imediat ca X =
_
xX
A
x
ceea ce nseamna ca X este mult ime conexa. q.e.d.
Reciproca acestei teoreme nu este adevarata dupa cum rezulta din
Exemplul 4.7.2. Fie submult imea A =
__
x, sin
1
x
_
: x (0, 1]
_
IR
2
care este evident gracul funct iei
f(x) = sin
1
x
pentru x (0, 1]. Aderent a mult imii A, adica mult imea A = A (0, y) IR
2
; 1 y 1, este
conexa dar nu este conexa prin arce.

Intradevarntrucat A este conexa prin arce deoarece funct ia f este continua, rezulta ca A este conexa. Din
faptul ca nchiderea unei mult imi conexe este o mult ime conexa (vezi MC.03), rezulta ca A este conexa. Pe de
alta parte, se observa ca pentru orice punct apart inand mult imii A A nu exista nici un arc care sa-l uneasca
cu originea si sa e cont inut n A, adica A nu este conexa prin arce.
Denit ia 4.7.3. Fie f T(X, Y ) unde (X, d) si (Y, ) sunt spat ii metrice. Funct ia f are proprietatea lui
Darboux
5
daca transform a orice submult ime conexa a lui X ntr-o submult ime conexa a lui Y .
Observat ia 4.7.1. O funct ie continua f T(A, Y ), unde A X, iar (X, d) si (Y, ) sunt spat ii metrice, are
proprietatea lui Darboux.

In adevar, armat ia rezulta din Teorema 4.7.1 si Denit ia 4.7.3.


Observat ia 4.7.2. Ca un caz particular al Corolarului 4.7.2 si Corolarului 4.7.3, dac a f : IR IR este conti-
nua, deci are proprietatea lui Darboux, atunci pentru orice pereche de puncte a, b IR cu a < b si pentru orice
(f(a), f(b)) (sau (f(b), f(a))) exista un element c (a, b) astfel nc at f(c) = .
Observat ia 4.7.3. Reciproca Teoremei 4.7.1 nu este adevarata adica exista funct ii care au proprietatea lui
Darboux si nu sunt funct ii continue.

In acest sens dam urmatorul exemplu.
Exemplul 4.7.3. Funct ia
f : [0, 1] IR, f(x) =
_
1, daca x = 0
sin

x
, daca x (0, 1].
nu este continua dar are proprietatea lui Darboux.
5
Darboux, Jean Gaston (18421917), matematician francez.
MC. 04 Limite si continuitate 35
Solut ie. Funct ia f nu este continua n x = 0 deoarece nu exista lim
x0
f(x). Aratam ca f are proprietatea lui
Darboux. Fie [a, b] [0, 1]. Daca a > 0, atunci pe [a, b] f ind continua, are proprietatea lui Darboux. Daca
a = 0 si b (0, 1] se observa ca pentru orice x ,= 0, f(x) 1 = f(0), deci f(b) < f(a) = f(0) = 1. Sa
aratam ca [f(b), f(0)] c [0, b] astfel ncat f(c) = . Se vede mai ntai ca f(x) = 1 sin

x
= 1,
adica x =
2
4k + 1
si f(x) = 1 x =
2
4k + 3
. Prin urmare, oricat ar b de mic, se poate indica un
interval de forma
_
2
4k + 3
,
2
4k + 1
_
[0, b]. Atunci, [1, 1] si, cu atat mai mult, [f(b), f(0)] exista
c
_
2
4k + 3
,
2
4k + 1
_
[0, b] astfel ncat f(c) = .

In concluzie, f are proprietatea lui Darboux.
Denit ia 4.7.4. Submult imea A a spat iului metric (X, d) se numeste domeniu daca A este mult ime deschisa
si conexa. Un domeniu D mpreuna cu frontiera lui D, adica D = DD, se numeste domeniu nchis, sau
continuu.
Teorema 4.7.3. Fie D o mult ime deschisa si nevida din IR
n
(n 1). Mult imea D este conexa (deci domeniu)
daca si numai daca D este conexa prin arce.
Demonstrat ie. Fie D un domeniu din IR
n
, a D un punct arbitrar xat si A mult imea tuturor punctelor
x D ce pot unite cu a printr-un arc cont inut n D. Observam ca A ,= deoarece D =

D, deci exista > 0


astfel ncat B(a, ) D, iar orice x B(a, ) se poate uni cu a printr-un segment nchis indca B(a, ) este
mult ime convexa.
Sa aratam ca A =

A . Pentru aceasta e x A. Cum D este deschisa exista o bila deschisa B(x,


1
) D.
Daca y B(x,
1
), segmentul [y, x] B(x,
1
), deoarece B(x,
1
) este mult ime convexa. Prin urmare, exista
funct ia continua f : [, ] D astfel ncat f() = y si f() = x. De exemplu, putem lua [, ] = [0, 1] si
f(t) = y+t(xy). Pe de alta parte, x A se poate uni cu a printr-un segment [x, a] A adica g : [, ] A
astfel ncat g() = x si g() = a; prin urmare h : [, ] A, continua, astfel ncat h() = y si h() = a,
adica punctul y poate unit cu a printr-un arc cont inut n D, deci y A. Aceasta dovedeste ca B(x,
1
) A,
din care tragem concluzia ca A este mult ime deschisa.
Sa aratam acum ca A este n acelasi timp si mult ime nchisa n D. Pentru aceasta vom arata ca C
D
A este
mult ime deschisa n D. Fie B = C
D
A. Daca x B, atunci x D si x / A. Cum x D, B(x, ) D.
Urmarim sa demonstram ca B(x, ) B. Sa presupunem ca n-ar astfel, deci ar exista y B(x, ) cu
proprietatea y / B. Rezulta ca y poate unit cu x printr-un segment si y A. Deci y poate unit cu a
printr-un arc. Cum x poate unit cu y printr-un segment si y se uneste cu a printr-un arc rezulta ca x poate
unit cu a printr-un arc, deci x A, ceea ce este absurd.
Asadar mult imea nevida A ,= este simultannchisa si deschisan spat iul metric (D, d
/DD
) si cum singurile
submult imi ale lui D simultannchise si deschise n (D, d
/DD
) sunt mult imea vida si mult imea nsasi D rezulta
ca A = D, ceea ce spune ca punctul xat a D se poate uni cu orice punct din D.
Deoarece a este arbitrar din D rezulta ca orice doua puncte din D pot unite printr-un arc cont inut n D,
deci D este conexa prin arce.
Reciproc, daca D este conexa prin arce, atunci conform Teoremei 4.7.2 rezulta ca D este mult ime conexa.
q.e.d.
Teorema 4.7.4. Fie E o mult ime convexa din spat iul normat (V, | |) si f T(E) o funct ie real a continua.
Atunci, a E, b E si (f(a), f(b))c

(a, b) astfel nc at f(c

) = .
36
Demonstrat ie. Fie funct ia F : [0, 1] IR, F(t) = f
_
(1t) a+t b
_
, t [0, 1]. Deoarece funct ia f este continua,
iar F este rezultatul compunerii funct iei f cu funct ia continua : [0, 1] [a, b], (t) = (1t) a+t b, t [0, 1],
deducem ca funct ia F este continua pe [0, 1] si satisface condit iile: F(0) = f(a); F(1) = f(b). Din Corolarul
4.7.2 rezulta ca exista t

(0, 1) astfel ncat sa avem


= F(t

) = f
_
(1 t

) a +t

b
_
= f(c

), unde c

= (1 t

) a +t

b (a, b)
si teorema este complet demonstrata. q.e.d.
Exercit iul 4.7.1. Se considera funct ia
f : IR
3
0 IR, f(x) = f(x
1
, x
2
, x
3
) =
1
x
2
1
+ 5x
2
2
+ 9x
2
3
pentru care se cere ntai sa se studieze:
(a) uniforma continuitate a funct iei f;
(b) continuitatea uniforma a restrict iei funct iei f la mult imea A
1
, unde
A
1
= B
_
(1, 0, 0), 3
_
B(0, 1/2) ,
apoi sa se arate ca urmatoarele mult imi au proprietat ile indicate alaturat:
(c) B = f(A
1
) este mult ime compacta;
(d) B = f(A
2
), unde A
2
= x IR
3
: x
3
> x
2
1
+x
2
2
, este mult ime conexa;
(e) A
3
= x IR
3
: 1 < f(x) < 5 este mult ime deschisa n IR
3
;
(f) A
4
= x IR
3
: f(x) 2 este mult ime nchisa n IR
3
.
Solut ie. Sa remarcam mai ntai ca domeniul de denit ie al funct iei f este mult ime deschisa n IR
3
indca
complementara sa fat a de IR
3
este mult imea formata dintr-un singur punct, originea reperului, care este mult i-
me nchisa n IR
3
.
(a) Consideram sirul de vectori x
n
=
_
1

n
, 0, 0
_
IR
3
0.
Avem x
n+1
x
n
=
_
1

n + 1

1

n
, 0, 0
_
= (x
1 n+1
x
1n
, 0, 0).
Sirul absciselor acestui sir este
x
1 n+1
x
1n
=
1

n + 1

1

n
=

n + 1
_
n(n + 1)
=
1
(

n +

n + 1)
_
n(n + 1)
.
Observam ca x
n+1
x
n
0.
Prin urmare, oricare ar > 0, exista N() IN, astfel ncat pentru orice numar natural n > N(), avem
|x
n+1
x
n
| < .
Daca alegem x

= x
n+1
si x

= x
n
, unde n > N(), atunci
d(x

, x

) = |x

| = |x
n+1
x
n
| < .
Calculand apoi (f(x

), f(x

)), gasim
(f(x

), f(x

)) = [f(x

) f(x

)[ =
1
1
n + 1

1
1
n
= 1 1.
MC. 04 Limite si continuitate 37
Prin urmare, exista
0
= 1 cu proprietatea ca oricare ar > 0, exista vectorii x

, x

IR
3
0 pentru
care d(x

, x

) < , iar (f(x

), f(x

))
0
.
Dupa Denit ia 4.3.2, rezulta ca funct ia f nu este uniform continua.
(b) Funct ia f este funct ie continua deoarece raportul dintre funct ia constanta 1 si funct ia polinom omogen de
gradul doi x
2
1
+5x
2
2
+9x
2
3
, ambele funct ii continue, iar mult imea A
1
se poate scrie n forma A
1
= B
_
(1, 0, 0), 3
_

C
IR
3B
_
0, 1/2
_
. Deci, mult imea B
_
(1, 0, 0), 3
_
este nchisa n IR
3
, mult imea B
_
0,
1
2
_
este deschisa n IR
3
, iar
complementara acesteia din urma este mult ime nchisa n IR
3
.
Rezulta ca mult imea A
1
este intersect ia a doua mult imi nchise n IR
3
. Din acest motiv, A
1
este mult ime
nchisa.
Totodata, A
1
este mult ime marginita indca este inclusa, de exemplu, n bila deschisa B(0, 6). Dar, o
mult ime marginita si nchisa n IR
3
este mult ime compacta n IR
3
.
Conform Teoremei 4.3.1, f ind funct ie continua si A
1
mult ime compacta n IR
3
, restrict ia funct iei f la
mult imea A
1
este o funct ie uniform continua.
(c) Deoarece A
1
este mult ime compacta, iar f este funct ie continua, din Teorema 4.4.1 deducem ca f(A
1
)
este mult ime compacta, deci f(A
1
) este un interval de forma [a, b], cu a < b.

In plus, a > 0 pentru ca f(x) > 0, x IR


3
0.
(d) Determinam mai ntai mult imea A
2
.

In acest scop, folosim metoda sect iunilor pentru determinarea
frontierei sale, care este mult imea
A
2
= x = (x
1
, x
2
, x
3
) IR
3
: x
3
= x
2
1
+x
2
2
,
numita suprafat a.
Intersect ia suprafet ei A
2
cu planul x
2
= 0, adica cu planul de coordonate Ox
1
x
3
, este mult imea de puncte
ale caror coordonate satisfac simultan ecuat iile x
2
= 0 si x
3
= x
2
1
, n care recunoastem o parabola.
Intersect ia mult imii A
2
cu planul Ox
2
x
3
este mult imea
(x
1
, x
2
, x
3
) IR
3
: x
1
= 0, x
3
= x
2
2

care este, de asemenea, o parabola.


Intersect ia mult imii A
2
cu planul x
3
= r
2
este mult imea
(x
1
, x
2
, x
3
) IR
3
: x
3
= r
2
, x
2
1
+x
2
2
= r
2

care este un cerc de raza r > 0, situat n planul x


3
= r
2
, cu centrul n punctul (0, 0, r
2
) de pe axa Ox
3
.
Avem, n acest fel, o descriere complet a a suprafet ei A
2
.
Putem arma ca A
2
este suprafat a generata de familia de cercuri cu centrele pe Ox
3
, aate n plane paralele
cu planul Ox
1
x
2
, care se sprijina e pe parabola din planul Ox
1
x
3
, e pe cea din planul Ox
2
x
3
.
Aceasta suprafat a se numeste paraboloid de revolut ie, sau paraboloid de rotat ie pentru ca provine din rotat ia
parabolei
_
x
3
= x
2
1
,
x
2
= 0,
din planul Ox
1
x
3
, n jurul axei Ox
3
.
Mult imea A
2
este deschisa n IR
3
deoarece este formata numai din puncte interioare.
Deoarece orice doua puncte din A
2
se pot uni printr-un drum cont inut n mult ime, rezulta ca A
2
este mult ime
conexa n IR
3
.

In plus, A
2
este si mult ime convexa deoarece drumul care uneste doua puncte ale sale poate chiar segmentul
care le uneste.
Prin urmare, A
2
este mult ime conexa, iar f este funct ie continua. Conform Teoremei 4.7.1 rezulta ca f(A
2
)
este mult ime conexa.
(e) Se constata ca A
3
= f
1
((1, 5)). Dar mult imea (1, 5) IR este mult ime deschisa. Conform Teoremei
4.2.5, rezult a ca A
3
IR
3
0 este mult ime deschisa n IR
3
.
(f) Mult imea A
4
este contraimaginea prin funct ia continua f a mult imii (, 2] IR care este mult ime
nchisa n IR, ind complementara mult imii deschise (2, ).
Conform Teoremei 4.2.5, rezulta ca A
4
= A
4
, adica A
4
este mult ime nchisa.
38
Exemplul 4.7.4. Se considera funct ia
f : IR
n
IR
3
, f (x) =
_

_
_
e

1
x
, |x| sin
1
|x|
, |x|
x1
_
, daca x ,= 0,
(0, 0, 1), daca x = 0,
unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
si mult imile
_

_
A = x IR
n
: [x
1
[ +[x
2
[ +... +[x
n
[ 1;
B =
_
y = (y
1
, y
2
, y
3
) IR
3
:
y
2
1
9
+
y
2
2
4
+y
2
3
1
_
.
(4.66)
Sa se arate ca :
(a) A si B sunt mult imi nchise n IR
n
si respectiv IR
3
;
(b) mult imea f (A) IR
3
este compacta si conexa;
(c) f
1
(B) IR
n
este mult ime nchisa n IR
n
.
Solut ie. Funct ia f este o funct ie vectorial a de n variabile reale. Funct iile coordonate f
1
, f
2
, f
3
sunt funct ii reale
de n variabile reale si au expresiile
f
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
_
e

1
x
, x ,= 0,
0, x = 0,
f
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
_

_
|x| sin
1
|x|
, x ,= 0,
0, x = 0,
f
3
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
_
|x|
x1
, x ,= 0,
1, x = 0.
Aici |x| =

x x =

_
n

i=1
x
2
i
este norma Euclidiana pe IR
n
.
Este simplu de aratat ca funct iile f
1
, f
2
, f
3
sunt continue pe IR
n
.

In baza Teoremei 4.2.6, f = (f


1
, f
2
, f
3
) este
funct ie continua .
(a) Mult imea A din (4.66) este bila nchisa, cu centrul n origine si raza 2, din spat iul metric (IR
n
, d
2
), unde
d
2
(x, y) =
n

i=1
[x
i
y
i
[, x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
)
Deoarece orice bila nchisa este mult ime nchisa, rezulta ca A este mult ime nchisa n IR
n
.
Pentru a vedea natura topologica a mult imii B din (4.66), consideram funct ia reala
: IR
3
IR, (y
1
, y
2
, y
3
) =
y
2
1
9
+
y
2
2
4
+y
2
3
,
care evident este continua. Atunci, B =
1
([0, 1]), adica B este contraimaginea prin funct ia continua a
compactului [0, 1] care, conform Teoremei 4.2.5, este mult ime nchisa.
(b) Mult imea A, ind o bilanchisa, este mult ime compactan IR
n
. Mult imea A este, de asemenea, marginita
si nchisa n IR
n
, dar si conexa.

Intrucat f este funct ie continua, dup a Teorema 4.4.1 si Teorema 4.7.1 rezulta ca f(A) este compacta si
conexa.
MC. 04 Limite si continuitate 39
(c) Mult imea B ind nchisa si f ind funct ie continua, din Teorema 4.2.5 rezulta ca f
1
(B) este mult ime
nchisa.
Exemplul 4.7.5. Fie f : IR
3
IR
2
denita prin
f (x, y, z) =
_

_
_
(x
2
+y
2
+z
2
) ln(x
2
+y
2
+z
2
),
_
2 x
2
y
2
z
2
_
, daca (x, y, z) A,
(0,

2), daca (x, y, z) = (0, 0, 0),


(0, 1), daca (x, y, z) IR
3
B(0, 1),
unde A = B(0, 1) 0, 0 = (0, 0, 0).
Sa se studieze continuitatea uniforma a funct iei f pe mult imea
A
1
= (x, y, z) IR
3
:
x
2
4
+
y
2
9
+z
2
1.
Solut ie. Sa remarcam mai ntai ca funct ia f
/A
, restrict ia funct iei f la mult imea A, este funct ie compusa.

Intr-adevar, f
/A
= g , unde
g : (0, 1] IR
2
, g(t) = (t lnt,

2 t
2
)
: AIR, (x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
.
Atat cat si g sunt funct ii continue deci, dupa Teorema 4.2.7, rezulta ca f
/A
este funct ie continua.
Restrict ia funct iei f la mult imea IR
3
B(0, 1) este funct ie constanta, deci continua.
Ramane sa studiem continuitatea lui f n origine si n punctele frontiera ale mult imii B(0, 1).
Avem
lim
(x,y,z)A(0,0,0)
f (x, y, z) = lim
t0
(t lnt,
_
2 t
2
) = (0,

2),
deci f este continua n origine.
Continuitatea lui f pe B(0, 1) este echivalenta cu continuitatea n t = 1 a funct iei
h : [0, +) IR
2
, h(t) =
_

_
(t lnt,

2 t
2
), daca 0 < t 1
(0,

2), daca t = 0
(0, 1), daca t > 1.
Funct ia h este continua pe [0, ), deci este continua si n t = 1.
Sa remarcam ca f = h , unde
: IR
3
IR, (x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
.
Deoarece este funct ie continua pe IR
3
, iar h este funct ie continua pe [0, +) rezulta ca f este funct ie
continua pe IR
3
.
Mult imea A
1
este marginita pentru c a punctele sale apart in de exemplu, bilei B(0, 4), sau intervalulului
tridimensional nchis I
3
= [2, 2] [3, 3] [1, 1].
Trebuie s a mai aratam ca A
1
este mult ime nchisa.

In acest scop sa consideram un sir arbitrar de puncte
din A
1
de forma x
n
= (x
n
, y
n
, z
n
), convergent la (x
0
, y
0
, z
0
). Aratam ca limita apart ine lui A
1
. Avem
x
2
n
4
+
y
2
n
9
+z
2
n
1.
40
Trecand la limita n inegalitatea de mai sus, obt inem
x
2
0
4
+
y
2
0
9
+z
2
0
1 =x
0
= (x
0
, y
0
, z
0
) A
1
,
ceea ce nseamna ca A
1
= A
1
. Din A
1
mult ime nchisa deducem ca A
1
este mult ime marginita si nchisa n IR
3
,
deci compacta.

In sfarsit, din Teorema 4.3.1 rezulta ca f este funct ie uniform continua.


4.8 Aplicat ii liniare ntre spat ii vectoriale reale. Izomorsm
Fie V si W doua spat ii vectoriale reale.
Denit ia 4.8.1. Funct ia T : V W se numeste aplicat ie liniara daca satisface condit iile:
T(x
1
+x
2
) = T(x
1
) +T(x
2
), x
1
, x
2
V (aditivitate), (4.67)
T(x) = T(x), IR, x V (omogenitate). (4.68)
Pentru o aplicat ie liniara se folosesc si alte denumiri cum ar operator liniar, ori transformare liniara, sau
homomorsm.
Daca V = W, aplicat ia T : V W care satisface (4.67) si (4.68) se numeste endomorsm.
Propozit ia 4.8.1. Aplicat ia T : V W este operator liniar daca si numai daca pentru orice scalari
1
,
2

IR si oricare ar vectorii x
1
, x
2
V are loc relat ia
T(
1
x
1
+
2
x
2
) =
1
T(x
1
) +
2
T(x
2
). (4.69)
Demonstrat ie. Daca T este operator liniar, aplicarea combinata a lui (4.67) si (4.68) conduce la (4.69).

Intradevar,
T(
1
x
1
+
2
x
2
) = T(
1
x
1
) +T(
2
x
2
) =
1
T(x
1
) +
2
T
2
(x
2
).
Reciproc, daca (4.69) este adevarata pentru orice scalari
1
,
2
IR si orice vectori x
1
, x
2
V , atunci
ramane adev arata si pentru
1
=
2
= 1.
Stiind ca 1 x
1
= x
1
si 1 x
2
= x
2
, din (4.69), obt inem (4.67).
Luand acum n (4.69)
1
= , x
1
= x,
2
= 0 si avand n vedere ca 0 x = 0, obt inem (4.68). q.e.d.
Propozit ia 4.8.2. Daca T : V Weste operator liniar daca si numai daca oricare ar scalarii
i
IR, i =
1, p, vectorii x
i
V, i = 1, p si p IN

este satisfacut a egalitatea


T
_
p

i=1

i
x
i
_
=
p

i=1

i
T(x
i
). (4.70)
MC. 04 Limite si continuitate 41
Demonstrat ie.

Intradevar, pentru p = 1, (4.70) este tocmai (4.68), pentru p = 2, (4.70) este identica cu (4.69),
iar pentru p 2, demonstrat ia ca (4.70) are loc se face prin induct ie matematica.
Reciproc, daca (4.70) are loc n condit iile precizate, atunci are loc si pentru p = 2, de unde dupa Propozit ia
4.8.1 rezulta ca aplicat ia T : V W este operator liniar. q.e.d.
Teorema 4.8.1. Daca T : V W este operator liniar, atunci:
_

_
T(0
V
) = 0
W
,
T(x) = T(x),
T(x y) = T(x) T(y), x, y V ;
(4.71)
mult imea
ImT = T(V ) = y W : x V astfel ncat T(x) = y,
numita imaginea operatorului liniar T, este subspat iu liniar al lui W;
mult imea
Ker T = x V : T(x) = 0
W
,
numita nucleul operatorului liniar T, este subspat iu liniar al lui V .
Demonstrat ie. Luand n (4.69) x
1
= x
2
= x si
1
= 1,
2
= 1, obt inem
T(1 x + (1)x) = T(x) +T((1)x) =
= T(x) + (1)T(x) = T(x) + (T(x)) = 0
W
,
de unde rezulta prima din egalitat ile (4.71).
Asemanator se demonstreaza si celelalte doua identitat i din (4.71).
Fie y
1
, y
2
T(V ). Atunci, exista x
1
, x
2
V astfel ncat y
i
= T(x
i
), i = 1, 2. Daca
1
,
2
IR sunt scalari
reali arbitrari, atunci se vede imediat ca
T(
1
x
1
+
2
x
2
) =
1
y
1
+
2
y
2
,
ceea ce arata ca
1
y
1
+
2
y
2
ImT.
Rezultatul obt inut arata ca ImT este subspat iu liniar al spat iului vectorial W.
Daca x
1
, x
2
sunt vectori arbitrari din Ker T si
1
,
2
reprezinta scalari reali arbitrari, n baza lui (4.69),
deducem
T(
1
x
1
+
2
x
2
) =
1
T(x
1
) +
2
T(x
2
) =
1
0 +
2
0 = 0,
de unde rezulta ca Ker T este subspat iu liniar al lui V . q.e.d.
Teorema 4.8.2. Operatorul T : V W este funct ie injectiva daca si numai daca Ker T = 0.
Demonstrat ie.

Intradevar, daca T este aplicat ie injectiva, x ,= 0 implica T(x) ,= T(0) si, n baza lui (4.71),
avem ca T(x) ,= 0.
Prin urmare, singurul element al lui Ker T este vectorul nul din V .
Reciproc, daca Ker T = 0, atunci T(x) = 0
W
implica x = 0
V
si T este aplicat ie injectiva deoarece
x
1
,= x
2
implica x
1
x
2
,= 0 si T(x
1
x
2
) ,= T(0
V
) = 0
W
, adica T(x
1
) ,= T(x
2
). q.e.d.
42
Denit ia 4.8.2. Spat iile vectoriale V si W se numesc izomorfe daca exista o aplicat ie liniara bijectiva T :
V W care se numeste izomorsm.
Teorema 4.8.3. Condit ia necesar a si sucienta ca spat iile liniare reale V si W sa e izomorfe este ca dimV =
dimW.
Demonstrat ie. Sucient a. Fie V si W spat ii liniare reale cu bazele B
1
si B
2
cardinal echivalente si f : B
1
B
2
o aplicat ie bijectiva a lui B
1
pe B
2
. Prelungim f la tot spat iul V astfel ncat prin denit ie sa avem f (0
V
) = 0
W
,
iar daca x =

xi=B1

i
x
i
este reprezentarea unica a lui x n baza B
1
, punem f (x) =

xiB1

i
f (x
i
).
Se veric a usor ca f astfel denit realizeaza un izomorsm ntre V si W.
Necesitatea. Fie spat iile liniare V si W algebric izomorfe prin operatorul liniar bijectiv T : V W si B o
baza a lui V .
Aratam ca T(B) este baza n W.

Intr-adev ar, sa consideram elementele distincte y


1
, y
2
, ..., y
n
ale lui T(B) cu

1
y
1
+
2
y
2
+... +
n
y
n
= 0, (4.72)
fara ca tot i scalarii reali
i
sa e nuli.
Deoarece T este izomorsm, exista vectorii x
1
, x
2
, ..., x
n
V astfel ncat
T(x
i
) = y
i
, i = 1, n
si relat ia (4.72) se scrie n forma

1
T(x
1
) +
2
T(x
2
) +... +
n
T(x
n
) = 0
W
,
sau, pentru ca T este operator liniar, n forma
T(
1
x
1
+
2
x
2
+... +
n
x
n
) = 0
W
.
Deoarece T este aplicat ie bijectiva rezult a

1
x
1
+... +
n
x
n
= 0
V
,
care contrazice faptul ca B este baza n V .
Se vede acum ca orice element y W se exprima ca o combinat ie liniara de elementele lui T(B) deoarece
pentru ecare y W exista un singur x V cu T(x) = y care se scrie unic n forma
x =

xiB

i
x
i
,
de unde
T(x) = y =

yiT(B)

i
y
i
unde am notat y
i
= T(x
i
).
Aceste rezultate arata ca B

= T(B) este baza n W.

In plus, B si T(B) au acelasi numar de element ceea ce arata ca dimV = dimW. q.e.d.
MC. 04 Limite si continuitate 43
Corolarul 4.8.1. Doua spat ii liniare reale de dimensiune nita n sunt izomorfe si n particular izomorfe cu
IR
n
.
Teorema 4.8.4. Daca T : V W este aplicat ie liniara injectiva, atunci funct ia invers a T
1
: ImT V este
operator liniar.
Demonstrat ie. Se arata ca T
1
satisface (4.67) si (4.68). q.e.d.
Fie L
a
(V, W) mult imea tuturor aplicat iilor liniare denite pe spat iul vectorial real V cu valori n spat iul
vectorial real W. Evident, L
a
(V, W) T(V, W).
Teorema 4.8.5. Mult imea L
a
(V, W) este subspat iu liniar al spat iului liniar T(V, W).
Demonstrat ie.

In MC.03 sa demonstrat ca T(A, V ), unde A este mult ime oarecare, iar V un spat iu vectorial,
este spat iu liniar.

In particular, daca A = V si V din T(A, V ) trece n W rezulta ca T(V, W) este, de asemenea,
spat iu vectorial.
Pentru a demonstra propozit ia, trebuie sa aratam ca daca T
1
, T
2
L
a
(V, W) si IR sunt element
arbitrare, atunci T
1
+T
2
L
a
(V, W).

Intr-adev ar, (T
1
+ T
2
)(
1
x
1
+
2
x
2
) = (T
1
)(
1
x
1
+
2
x
2
) + T
2
(
1
x
1
+
2
x
2
) = T
1
(
1
x
1
+
2
x
2
) +

1
T
2
(x
1
)+
2
T
2
(x
2
) = (
1
T
1
(x
1
)+
2
T
2
(x
2
))+
1
T
2
(x
1
)+
2
T
2
(x
2
) =
1
(T
1
+T
2
)(x
1
)+
2
(T
1
+T
2
)(x
2
),
de unde extragem egalitatea
(T
1
+T
2
)(
1
x
1
+
2
x
2
) =
1
(T
1
+T
2
)(x
1
) +
2
(T
1
+T
2
)(x
2
),
care arata ca T
1
+T
2
L
a
(V, W). q.e.d.
Daca V W, spat iul L
a
(V, V ) se noteaza cu L
a
(V ).
4.9 Aplicat ii liniare si continue ntre spat ii normate

In acest paragraf consideram ca spat iile vectoriale reale din paragraful precedenta sunt, n plus, normate, norma
din ecare spat iu ind notata cu acelasi simbol | |.

In acest caz, pentru o aplicat ie T L


a
_
(V, | |), (W, | |)
_
se poate introduce not iunea de marginire.
Denit ia 4.9.1. Aplicat ia T L
a
_
(V, | |), (W, | |)
_
se numeste marginita daca exista M > 0 astfel ncat
|T(x)| M|x|, x V. (4.73)

In legatura cu aplicat iile liniare denite pe un spat iu normat (V, | |) cu valori ntr-un alt spat iu normat
(W, | |) avem urmatorul rezultat fundamental.
44
Teorema 4.9.1. Fie T : V W o aplicat ie liniara arbitrara denita pe spat iul normat (V, | |) cu valori n
spat iul normat (W, | |). Atunci, armat iile:
(i) T este continua pe V ;
(ii) T este continua n x
0
= 0
V
;
(iii) T este aplicat ie marginita,
sunt echivalente.
Demonstrat ie. Armat ia (i)(ii) este evidenta.
Sa aratam ca (ii)(iii). Din continuitatea lui T n 0
V
, conform Teoremei 4.2.3, punctul (), rezulta ca
pentru = 1 exista > 0 astfel ncat x

V cu |x

0
V
| = |x

| < implica
|T(x

) T(0
V
)| = |T(x

)| < 1. (4.74)
Consideram ca M = 1/

, unde 0 <

< ; x V, arbitrar, cu x ,= 0
V
; x

V, legat de x prin
x

|x|
x. (4.75)
Din (4.75) deducem imediat
|x

| =

|x|
|x| =

< . (4.76)

Intrucat x

V denit de (4.75) satisface (4.76), rezulta ca are loc (4.74).


Avand n vedere (4.74) si (4.75), deducem ca pentru orice x V 0
V
are loc (4.73) cu M =
1

, unde
0 <

< . Pentru x = 0
V
inegalitatea (4.73) este vericata ca egalitate si cu aceasta implicat ia (ii)(iii) este
demonstrata.
Sa aratam ca (iii)(i). Fie x V , arbitrar dar xat si (x
n
) un sir de vectori din (V, | |) convergent la
x V . Atunci, n baza lui (4.71), avem
0 |T(x
n
) T(x)| = |T(x
n
x)| M|x
n
x|. (4.77)
Trecand la limita n (4.77) pentru n , deducem
lim
n
T(x
n
) = T(x)
care arata ca T este continua pe V . q.e.d.
Corolarul 4.9.1. Aplicat ia T L
a
_
(V, | |), (W, | |)
_
este un homeomorsm dac a si numai daca T este
aplicat ie surjectiva si exista numerele pozitive m si M astfel ncat
m|x| |T(x)| M|x|, x V. (4.78)
Demonstrat ie. Sa presupunem mai ntai ca T L
a
_
(V, | |), (W, | |)
_
este un homeomorsm. Atunci, din
Denit ia 4.6.1 si Teorema 4.8.4, rezulta ca T si T
1
sunt aplicat ii liniare si continue, iar din Teorema 4.9.1
avem ca T si T
1
sunt aplicat ii liniare marginite, prin urmare, dupa Denit ia 4.9.1, m > 0, M > 0 astfel
MC. 04 Limite si continuitate 45
ncat sa aiba loc (4.73) si
|T
1
(y)|
1
m
|y|, y ImT = T(V ) = W. (4.79)
Daca x V punem y T(x), din (4.73) si (4.79) obt inem (4.78).
Reciproc, daca are loc dubla inegalitate (4.78), n baza Denit iei 4.9.1 si Teoremei 4.9.1, rezulta ca T este
aplicat ie continua. Din prima inegalitate (4.78) rezulta ca T(x) = 0
W
implica x = 0
V
si, deci, cum T(V ) = W,
caci aplicat ia T este surjectiva, din Teorema 4.8.2 deducem ca T este biject ie.
Mai avem de demonstrat ca T
1
este aplicat ie continua. Fie n acest sens y W si x = T
1
(y) V.
Folosind acesti vectori n prima din inegalitat ile (4.78) gasim
T
1
(y)
1
m
|y|, y W. (4.80)
Aplicand iar asi Teorema 4.9.1, din (4.80) deducem ca T
1
este aplicat ie continua pe W si armat iile corolarului
sunt complet demonstrate. q.e.d.
Propozit ia 4.9.1. Mult imea L(V, W) a tuturor operatorilor liniari marginit i, denit i pe spat iul normat (V, ||)
si cu valori n spat iul normat (W, | |), este subspat iu liniar al spat iului liniar L
a
_
(V, | |), (W, | |)
_
.
Demonstrat ie. Fie T
1
, T
2
operatori liniar marginit i denit i pe (V, | |) cu valori n (W, | |). Dupa Denit ia
4.9.1 avem c a M
1
> 0, M
2
> 0 astfel ncat
|T
1
(x)| M
1
|x|, |T
2
(x)| M
2
|x|, x V. (4.81)
Atunci,
1
T
1
+
2
T
2
este mai ntai operator liniar, n baza Teoremei 4.8.5, si apoi aplicat ie marginita, deoarece,
din (4.81), deducem imediat
|(
1
T
1
+
2
T
2
)(x)| ([
1
[M
1
+[
2
[M
2
)|x|, x V,
care arata ca operatorul liniar
1
T
1
+
2
T
2
este, ntr-adevar, marginit. Conform teoremei de caracterizare
a unui subspat iu liniar (vezi MC.03), rezulta ca L(V, W) este subspat iu liniar al spat iului vectorial L
a
_
(V, |
|), (W, | |)
_
. q.e.d.
Propozit ia 4.9.2. L(V, W) este spat iu normat.
Demonstrat ie.

In adevar, se dovedeste usor ca aplicat ia | | : L(V, W) IR
+
denita prin
|T| = infM : |T(x)| M|x|, x V (4.82)
este o norma pe L(V, W) ntrucat satisface axiomele normei (N
1
)-(N
3
). q.e.d.
Sa remarcam ca numarul nenegativ |T| denit de (4.82) are proprietatea
|T(x)| |T| |x|, x V. (4.83)
46
De asemenea, sa observam ca daca V este spat iu liniar nenul, egalitatea (4.82) este echivalenta cu
|T| = sup
x=0
V
|T(x)|
|x|
. (4.84)
Mai mult, au loc egalitat ile
|T| = sup|T(x)| : |x| = 1, x V (4.85)
|T| = sup|T(x)| : |x| 1. (4.86)

In paragraful care urmeaza focalizam pe aplicat iile liniare denite pe spat ii normate, nit dimensionale, cu
valori n spat ii normate.

In acest scop, consideram spat iile vectoriale V si W nit dimensionale cu dimV = n, dimW = m unde
n, m IN

.
Din Teorema 4.8.3 rezulta ca V este izomorf cu IR
n
, iar W este izomorf cu IR
m
.
Normele pe spat iile liniare IR
n
si IR
m
se noteaza cu acelasi simbol | |, cu precizarea ca atunci cand una
din aceste norme este oricare din cele denite anterior, se ment ioneaza n mod expres.
4.10 Aplicat ii liniare si continue ntre spat ii normate nit dimen-
sionale

In primul rand avem L


a
(IR
n
, IR
m
) = L
a
(IR
n
, IR)L
a
(IR
n
, IR)...L
a
(IR
n
, IR)
. .
m ori
deoarece T L
a
(IR
n
, IR
m
) se
scrie n forma T = (T
1
, T
2
, ..., T
m
), unde, evident, T
i
L
a
(IR
n
, IR), i = 1, m. Aplicat iile T
i
se numesc forme
liniare.
Teorema 4.10.1. Aplicat ia T : IR
n
IR
m
este operator liniar de la IR
n
n IR
m
daca si numai daca
ntr-o pereche de baze B IR
n
si B

IR
m
exista o matrice A /
m,n
(IR) astfel nc at
T(x) = e

(AX), (4.87)
oricare ar x IR
n
cu
x =
n

j=1
x
j
e
j
= eX, (4.88)
unde B = e
1
, e
2
, ..., e
n
IR
n
, B

= e

1
, e

2
, ..., e

m
IR
m
, sunt baze n respectiv spat iile liniare IR
n
si IR
m
,
e = (e
1
, e
2
, ..., e
n
) (IR
n
)
n
, e

= (e

1
, e

2
, ..., e

m
) (IR
m
)
m
, (4.89)
iar X este matricea coloana a coordonatelor vectorului x n baza B.
Demonstrat ie. Daca T = (T
1
, T
2
, ..., T
m
) este un operator liniar de la IR
n
n IR
m
, atunci T este cunoscut daca
si numai daca se cunoaste imaginea prin T a oricarui vector x IR
n
. Din Propozit ia 4.8.2 si (4.88), obt inem
T(x) =
n

j=1
x
j
T(e
j
), (4.90)
din care vedem ca vectorul T(x) este cunoscut daca si numai daca se cunosc vectorii T(e
j
) IR
m
, j = 1, n.
Acesti vectori din IR
m
sunt cunoscut i daca si numai daca se cunosc coordonatele lor n baza B

= e

1
, e

2
, ..., e

MC. 04 Limite si continuitate 47


din IR
m
. Daca notam cu a
1j
, a
2j
, ..., a
mj
coordonatele vectorului T(e
j
) n baza B

, atunci
T(e
j
) =
m

i=1
a
ij
e

i
, j = 1, n. (4.91)
Introducerea lui (4.91) n (4.90) conduce la
T(x) =
n

j=1
_
m

i=1
a
ij
e

i
_
x
j
=
m

i=1
_
_
n

j=1
a
ij
x
j
_
_
e

i
. (4.92)

In felul acesta ajungem la expresia nala pentru T(x) si anume


T(x) = e

(AX), (4.93)
unde e

este un vector din (IR


m
)
m
= IR
m
IR
m
...IR
m
. .
m ori
a carui expresie este data n (4.89), iar A = |a
ij
|
/
m,n
(IR).
Daca coordonatele vectorului y = T(x) n baza B

sunt y
1
, y
2
, ..., y
m
, atunci
y =
m

i=1
y
i
e

i
= e

Y, (4.94)
unde Y este matricea unicolonara cu m linii ce are ca elemente coordonatele lui y n baza B

.
Din unicitatea scrierii unui vector ntr-o baza si (4.92), (4.94), deducem
y
i
=
n

j=1
a
ij
x
j
, i = 1, m, (4.95)
care reprezinta ecuat iile analitice ale operatorului liniar T n perechea de baze B IR
n
si B

IR
m
. Aceste
ecuat ii dau coordonatele vectorului y = T(x) n baza B

ca expresii liniare si omogene de coordonatele vectorului


x n baza B, coecient ii expresiilor din membrul drept ale lui (4.95) ind elementele matrice A.
Tot din (4.94) si (4.93), sau direct din (4.95), vedem ca
Y = AX, (4.96)
pe care o vom numi ecuat ia matriceala a operatorului liniar T : IR
n
IR
m
n perechea de baze B IR
n
si
B

IR
m
.
Sa presupunem ca n locul lui x n (4.92) luam unul dintre vectorii bazei B. Atunci, obt inem corespunzator
T(e
j
) =
m

i=1
a
ij
e

i
= e

A
j
, 1 j n, (4.97)
ocazie cu care constatam ca elementele coloanei j a matricei A reprezinta coordonatele vectorului T(e
j
) n
baza B

.
Pe de alt a parte, avem
T(e
j
) =
_
T
1
(e
j
), T
2
(e
j
), ... , T
m
(e
j
)
_
, (4.98)
unde T
1
, T
2
, ..., T
m
sunt coordonatele lui T(e
j
) n baza B

. Atunci, din (4.97), (4.98) si (4.88), deducem


T
i
(e
j
) = a
ij
, 1 i m, 1 j n; (4.99)
T
i
(x) =
m

j=1
a
ij
x
j
, 1 i m,
(4.100)
48
ceea ce arata ca elementul de pe linia i si coloana j al matricei A este valoarea formei liniare T
i
n vectorul e
j
al bazei B.
Reciproc, sa aratam ca orice aplicat ie T : IR
n
IR
m
care n perechea de baze B IR
n
si B

IR
m
se scrie
n forma (4.93), este liniara.

Intradevarse arata cu usurint a ca o astfel de aplicat ie satisface (4.67) si (4.68), prin urmare, T este aplicat ie
liniara de la IR
n
n IR
m
. q.e.d.
Propozit ia 4.10.1. Subspat iul liniar L(IR
n
, IR
m
) coincide cu L
a
(IR
n
, IR
m
).
Demonstrat ie. Armat ia de mai sus este echivalenta cu armat ia urmatoare. Orice aplicat ie liniara T de la
IR
n
n IR
m
este marginita.
Sa aratam ca armat ia este adevarata.
Daca T L
a
(IR
n
, IR
m
), atunci ntr-o pereche de baze B IR
n
si B

IR
m
aplicat ia T are expresia (4.93)
sau, echivalent, (4.96). Daca norma | | pe IR
m
este indusa de produsul scalar g : IR
m
IR
m
IR, atunci
|y| =
_
g(y, y) =

Y

GY , y =
m

i=1
y
i
e

i
= e

Y, (4.101)
unde G = |g
ij
|
mm
este tensorul metric si are elementele date de
g
ij
= g(e

i
, e

j
). (4.102)
Pentru simplicarea calculelor sa presupunem ca produsele scalare din IR
n
si IR
m
sunt cele standard, adica
bazele B din IR
n
si B

din IR
m
sunt bazele canonice. Atunci, g
ij
din (4.102) este
ij
, deci G = I
m
si pentru
y = T(x) = e

(AX), (4.101) devine


|T(x)| =
_
X

(A

A)X, (4.103)
ceea ce este identic cu
|T(x)| =

_
m

i=1
(T
i
(x))
2
=

_
m

i=1
_
_
m

j=1
a
ij
x
j
_
_
2
. (4.104)

Insa, din inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz, avem


_
_
m

j=1
a
ij
x
j
_
_
2

j=1
a
ij
2
n

j=1
x
2
j
=
_
_
m

j=1
a
ij
2
_
_
|x|
2
. (4.105)
Folosind (4.105) n (4.104) obt inem
|T(x)|

_
m

i=1
n

j=1
a
ij
2
|x| =
_
tr(A

A) |x|,
de unde deducem
|T(x)| |A| |x| (4.106)
care, n baza Denit iei 4.9.1, arata ca T este aplicat ie marginita. Mai mult, din (4.106) si expresia (4.85) pentru
|T|, deducem
|T| = |A|. (4.107)
q.e.d.
MC. 04 Limite si continuitate 49
Corolarul 4.10.1. Orice aplicat ie liniara T : IR
n
IR
m
este continua.
Demonstrat ie.

Intradevaraceasta rezulta din Propozit ia 4.10.1 si Teorema 4.9.1. q.e.d.
Teorema 4.10.2. Spat iile liniare L(IR
n
, IR
m
) si /
m,n
(IR) sunt izomorfe.
Demonstrat ie. Fie funct ia : L(IR
n
, IR
m
) /
m,n
(IR) care asociaza ecarui operator liniar T L(IR
n
, IR
m
)
matricea sa A
T
ntr-o pereche de baze B IR
n
si B

IR
m
, deci
(T) = A
T
/
m,n
(IR), T L(IR
n
, IR
m
), (4.108)
unde T(x) = e

(A
T
X), iar x = eX.
Din (4.108) deducem ca oricare ar scalarii
1
IR,
2
IR si pentru orice operator liniari T
1

L(IR
n
, IR
m
), T
2
L(IR
n
, IR
m
), are loc relat ia
(
1
T
1
+
2
T
2
) =
1
(T
1
) +
2
(T
2
),
din care deducem ca L
_
L(IR
n
, IR
m
), /
m,n
(IR)
_
.
Aplicat ia este n plus bijectiva, deci este un izomorsm ntre spat iile liniare L(IR
n
, IR
m
) si /
m,n
(IR).
q.e.d.
Observat ia 4.10.1. Orice aplicat ie T L(IR
n
, IR
m
) poate identicata cu matricea sa A
T
ntr-o pereche de
baze B IR
n
si B

IR
m
.

Intradevaraceasta rezulta din Teorema 4.10.2.


Observat ia 4.10.2. Spat iul liniar L(IR
n
, IR
m
) este nit dimensional si dimensiunea sa este: dimL(IR
n
, IR
m
) =
m n.

Intradevararmat ia este adevarata n baza Teoremei 4.10.2, a Corolarului 4.10.1 si a Exercit iului 3.2.2.

In
particular, dimL(IR
n
) = n
2
, iar dim(IR
n
)

= n, unde (IR
n
)

= L(IR
n
, IR) este spat iul liniar al formelor liniare
pe IR
n
, sau spat iul dual al spat iului liniar real ndimensional IR
n
.
Teorema 4.10.3. Daca T L(IR
n
, IR
m
) si S L(IR
m
, IR
p
), atunci aplicat ia produs S T L(IR
n
, IR
p
) si
matricea sa A
ST
n perechea de baze B IR
n
si B

IR
p
este
A
ST
= A
S
A
T
, (4.109)
unde A
S
este matricea lui S n perechea de baze B

IR
m
si B

IR
p
, iar A
T
este matricea lui T n bazele
B IR
n
si B

IR
m
.
50
Demonstrat ie.

In primul rand aplicat ia compusa
S T : IR
n
IR
p
, (S T)(x) = S(T(x)), x IR
n
, (4.110)
este liniara, deoarece
(ST)(
1
x
1
+
2
x
2
) =
1
(ST)(x
1
)+
2
(ST)(x
2
),
oricare ar scalarii
1
,
2
din IR si oricare ar vectorii x
1
, x
2
din IR
n
.
Daca A
S
= |b
jk
|
pm
este matricea lui Sn perechea de baze B

IR
m
si B

IR
p
atunci, n baza lui (4.99),
avem
b
ij
= S
i
(e

j
), 1 i p, 1 j m, (4.111)
unde S = (S
1
, S
2
, ..., S
p
)
B
.
Elementele a
jk
ale matricei A
T
sunt date evident de
a
jk
= T
j
(e
k
), 1 j m, 1 k n, (4.112)
unde T = (T
1
, T
2
, ..., T
m
)
B
L(IR
n
, IR
m
).
Fie c
ik
elementul de pe linia i si coloana k al matricei operatorului liniar S Tn perechea de baze B IR
n
si B

IR
p
. Atunci, din (4.99), avem
c
ik
= (S T)
i
(e
k
). (4.113)
Folosind acum (4.110) (4.113) si (4.91), gasim
c
ik
= S
i
(T(e
k
)) = S
i
_
_
m

j=1
a
jk
e

j
_
_
=
m

j=1
a
jk
S
i
(e

j
) =
m

j=1
a
jk
b
ij
=
m

j=1
b
ij
a
jk
,
de unde rezulta (4.109). q.e.d.
Observat ia 4.10.3.

In baza izomorsmului spat iilor liniare L(IR
n
, IR
m
) si /
m,n
(IR) si a Teoremei 4.10.3,
tragem concluzia ca proprietat ile produsului ntre matrice se transmit ntocmai si aplicat iilor liniare de la IR
n
n IR
m
.
De exemplu, n cazul m = n, operatorii T
1
, T
2
L(IR
n
) se pot compune, iar operatorul rezultat T
1
T
2
putem spune ca este produsul operatorilor liniari T
1
si T
2
care este, de asemenea, element al lui L(IR
n
). Se
verica usor ca au loc proprietat ile:
(T
1
T
2
)T
3
= T
1
(T
2
T
3
); T
1
(T
2
+T
3
) = T
1
T
2
+T
1
T
3
;
(T
1
+T
2
)T
3
= T
1
T
3
+T
2
T
3
; (
1
T
1
)(
2
T
2
) = (
1

2
)(T
1
T
2
),
oricare ar T
1
, T
2
, T
3
L(IR
n
) si oricare ar scalarii
1
,
2
din IR.

In acest fel, spat iul liniar L(IR


n
) devine o algebra pe care o vom numi algebra operatorilor liniari denit i pe
IR
n
. Aceasta algebra are element unitate, acesta ind operatorul identic
I : IR
n
IR
n
, I(x) = x, x IR
n
care, evident, are proprietatea I T = T I = T, T L(IR
n
). Algebra L(IR
n
) este necomutativa deoarece
produsul a doua matrice nu este comutativ. Daca nsa n = 1, algebra corespunzatoare este comutativa.
Teorema 4.10.4. Aplicat ia T L(IR
n
) este izomorsm liniar daca si numai daca matricea sa A
T
ntr-o baza
B IR
n
este nesingulara (det A
T
,= 0).
MC. 04 Limite si continuitate 51
Demonstrat ie. Aplicat ia T L(IR
n
) este o biject ie pe IR
n
daca si numai daca ecuat ia T(x) = y, unde y IR
n
este arbitrar, dar xat, are solut ie unica. Aceasta ecuat ie conduce la sistemul liniar de n ecuat ii cu n necunoscute
n

j=1
a
ij
x
j
= y
i
, 1 i n,
(4.114)
sau matriceal
A
T
X = Y. (4.115)
Sistemul (4.114), sau ecuat ia matriceala (4.115) are solut ie unica daca si numai daca A
T
este nesingulara.q.e.d.
4.11 Forme multiliniare si de gradul m pe IR
n
Denit ia 4.11.1. Funct ia reala F T(IR
n
) se numeste omogena de grad m daca
F(x) =
m
F(x), x IR
n
, IR. (4.116)
Denit ia 4.11.2. Funct ia reala F T(IR
n
) se numeste aditiva daca
F(x
1
+x
2
) = F(x
1
) +F(x
2
), x
1
, x
2
IR
n
. (4.117)
Denit ia 4.11.3. Funct ia F T(IR
n
) se numeste omogena daca este omogena de grad 1.
Observat ia 4.11.1. Aplicat ia F T(IR
n
) este forma liniara pe IR
n
, adica F L
a
(IR
n
, IR), daca F este
aditiva si omogena.

Intradevaraceasta rezulta din Denit ia 4.11.4, Denit ia 4.11.5 si Denit ia 4.8.1.


Observat ia 4.11.2. Daca F T(IR
n
) este forma liniara pe IR
n
, atunci au loc urmatoarele identitat i:
F(x) = F(x), xIR
n
; (4.118)
F(x y) = F(x) F(y), x, yIR
n
; (4.119)
F(0) = 0; (4.120)
F
_
p

i=1

i
x
i
_
=
p

i=1

i
F(x
i
), pIN,
i
IR si x
i
IR
n
. (4.121)
52

Intradevaridentitat ile (4.118)(4.121) rezulta din Teorema 4.8.1 si Propozit ia 4.8.2 pentru cazul particular
m = 1.
Observat ia 4.11.3. Funct ia real a F : IR
n
IR este form a liniara pe IR
n
daca si numai daca ntr-o baza
B IR
n
exista A /
1,n
(IR) astfel ncat
F(x) = AX, x =
n

i=1
x
i
e
i
= e X IR
n
, (4.122)
unde e
1
, e
2
, ..., e
n
sunt vectorii bazei B, iar X este matricea unicolonara cu n linii a coordonatelor vectorului
x n baza B.
Aceste armat ii rezulta din Teorema 4.10.1, n cazul particular m = 1, si B

= 1. Evident, elementele matricei


A sunt a
i
= F(e
i
), i = 1, n.
Observat ia 4.11.4. Daca F L
a
(IR
n
, IR), atunci F L(IR
n
, IR) = (IR
n
)

, deci F este continua pe IR


n
.

Intradevar, daca presupunem ca B este baza canonica din IR


n
, atunci norma vectorului x este |x| =

X
t
X =

_
n

i=1
x
2
i
si din (4.122) si inegalitatea CauchyBuniakowskiSchwarz, avem
[F(x)[
_

a
2
i
_

x
2
i
= |A| |x|, x IR
n
,
unde |A| =

A
t
A =

_
n

i=1
a
2
i
, deci F este aplicat ie marginita, adica F (IR
n
)

ceea ce atrage ca f este


continua.

In plus, L(IR
n
, IR) = (IR
n
)

este spat iu normat si |F| = |A| =



A

A.
Folosind denit ia unei forme biliniare pe spat iul vectorial H
2
= H H (vezi MC.03), deducem ca F :
IR
n
IR
n
IR este forma biliniara pe (IR
n
)
2
daca si numai daca ntr-o baza
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
IR
n
exista o matrice G /
m,n
(IR) astfel ncat
F(x, y) =
n

i=1
n

j=1
g
ij
x
i
y
j
= X

GY, (4.123)
unde
x =
n

i=1
x
i
e
i
= eX, y =
n

j=1
y
j
e
j
= e Y, G = |g
ij
[
nn
,
iar
g
ij
= F(e
i
, e
j
), i, j = 1, n. (4.124)
Matricea G /
n,n
(IR), ale carei elemente sunt date de (4.124), se numeste matricea aplicat iei (formei)
biliniare F n baza B.
Observat ia 4.11.5. F : IR
n
IR
n
IR este forma biliniar a pe (IR
n
)
2
daca aplicat iile F(, y) : IR
n
IR si
F(x, ) : IR
n
IR, cu x IR
n
, y IR
n
arbitrari dar xat i, sunt forme liniare pe IR
n
.
MC. 04 Limite si continuitate 53
Aceasta observat ie permite generalizarea not iunilor de forma liniara si forma biliniara.
Denit ia 4.11.4. Funct ia reala F : IR
n
IR
n
... IR
n
. .
m ori
IR se numeste forma mliniara pe (IR
n
)
m
, sau
forma multiliniara pe (IR
n
)
m
, daca pentru orice vectori xat i x
1
, x
2
, ..., x
i1
, x
i+1
, ..., x
m
, aplicat ia
F(x
1
, x
2
, ..., x
i1
, , x
i+1
, ..., x
m
) : IR
n
IR,
este forma liniara pe IR
n
.
Teorema 4.11.1. Aplicat ia F : (IR
n
)
m
IR este forma mliniara pe (IR
n
)
m
daca si numai daca oricare ar
scalarii
i1
IR,
i2
IR si pentru orice vectori x
i1
IR
n
, x
i2
IR
n
, i = 1, m este satisfacut a egalitatea
F(x
1
, x
2
, ..., x
i1
,
i1
x
i1
+
i2
x
i2
, x
i+1
, ..., x
m
) =
=
i1
F(x
1
, x
2
, ..., x
i1
, x
i1
, x
i+1
, ..., x
m
)+
+
i2
F(x
1
, ..., x
i1
, x
i2
, x
i+1
, ..., x
m
),
(4.125)
unde vectorii x
1
, ..., x
i1
, x
i+1
, ..., x
m
sunt considerat i xat i, nsa arbitrari din IR
n
.
Demonstrat ie. Identitatea (4.125) rezulta din Denit ia 4.11.4 si Propozit ia 4.8.1. q.e.d.
Corolarul 4.11.1. Daca F : (IR
n
)
m
IR este forma mliniara pe (IR
n
)
m
, atunci:
F(x
1
, x
2
, ..., x
i1
, x
i
, x
i+1
, ..., x
m
) =
= F(x
1
, x
2
, ..., x
i1
, x
i
, x
i+1
, ..., x
m
);
(4.126)
F(x
1
, x
2
, ..., x
i1
, x
i
y
i
, ..., x
m
) =
= F(x
1
, ..., x
i1
, x
i
, x
i+1
, ..., x
m
) F(x
1
, ..., x
i1
, y
i
, x
i+1
, ..., x
m
);
(4.127)
F(x
1
, x
2
, ..., x
i1
, 0, x
i+1
, ..., x
m
) = 0 (4.128)
F
_
1

i1=1

1i1
x
1i1
,
2

i2=1

2i2
x
2i2
, ...,
m

im=1

mim
x
mim
_
=
=
1

i1=1
2

i2=1
...
m

im=1
F(x
1i1
, x
2i2
, ..., x
mim
)
1i1

2i2
...
mim
.
(4.129)
Demonstrat ie. Toate aceste egalitat i sunt consecint e imediate ale relat iei (4.125). q.e.d.
Fie B = e
1
, e
2
, ..., e
n
IR
n
o baza n IR
n
.
Daca F este o forma mliniara pe (IR
n
)
m
, atunci pentru orice vectori x
j
=
n

ij=1
x
jij
e
ij
IR
n
, 1 j m,
54
avem
F(x
1
, x
2
, ..., x
m
) =
n

i1=1
n

i2=1
...
n

im=1
F(e
i1
, e
i2
, ..., e
im
)x
1i1
x
2i2
...x
mim
. (4.130)
Reciproc, date numerele reale F
i1i2...im
, unde 1 i
k
n, k = 1, m, funct ia
F : (IR
n
)
m
IR
denita prin
F(x
1
, x
2
, ..., x
m
) =
n

i1=1
n

i2=1
...
n

im=1
F
i1i2...im
x
1i1
x
2i2
...x
mim
, (4.131)
unde x
jij
, 1 i
j
n, sunt coordonatele vectorului x
j
ntr-o baza B, reprezinta o forma mliniara pe (IR
n
)
m
deoarece, dupa cum se constata simplu, F din (4.131) satisface (4.125).

In consecint a, putem enunt a


Teorema 4.11.2. Funct ia F : (IR
n
)
m
IR este forma mliniara pe (IR
n
)
m
daca si numai dac a ntr-o baza
B = e
1
, e
2
, ..., e
n
IR
n
F are expresia (4.131) unde
F
i1i2...im
= F(e
i1
, e
i2
, ..., e
im
), (4.132)
iar x
jij
cu 1 i
j
n, sunt coordonatele vectorului x
j
n baza B si 1 j m.
Denit ia 4.11.5. Fie numerele naturale k
1
, k
2
, ..., k
m
. Fiecarei muple de numere naturale i
1
, i
2
, ..., i
m
astfel
ncat1 i
1
k
1
, 1 i
2
k
2
, ..., 1 i
m
k
m
i asociem numarul real F
i1i2...im
.

In aceasta situat ie spunem ca am denit o matrice mindexata, sau o matrice de tipul k


1
, k
2
, ..., k
m
,
si convenim sa scriem aceasta matrice n forma
|F
i1i2...im
|
1i1k1,1i2k2,...,1imkm
(4.133)
Numerele F
i1i2...im
se numesc elementele (coordonatele) matricei mindexate.

In cazul n care k
1
=
k
2
= ... = k
m
= n vom spune c a matricea mindexata este ndimensionala.
Numarul natural m este numarul indicilor matricei (4.133).
Produsul k
1
k
2
...k
m
reprezinta numarul elementelor matricei (4.133).
Din Teorema 4.11.2 rezulta ca exista o corespondent a bijectiva ntre formele mliniare pe (IR
n
)
m
si ma-
tricele mindexate ndimensionale.

In general vorbind, ambele not iuni exprima acelasi cont inut matematic.
Elementele matricei din (4.133) sunt unic determinate de forma mliniara F prin (4.132) si de aceea ele pot
numite coordonatele lui F. Matricea (4.133) se numeste matricea coordonatelor formei multiliniare F, sau
simplu, matricea lui F.
Denit ia 4.11.6. O forma mliniara F pe (IR
n
)
m
se numeste simetrica daca
F(x
i1
, x
i2
, ..., x
im
) = F(x
1
, x
2
, ..., x
m
) (4.134)
pentru orice permutare =
_
1 2 ... m
i
1
i
2
... i
m
_
si pentru orice vectori
x
1
, x
2
, ..., x
m
din spat iul vectorial IR
n
.
MC. 04 Limite si continuitate 55
Se verica usor ca o forma mliniara pe (IR
n
)
m
este simetrica daca si numai daca matricea (4.133) este
simetrica adica este o matrice mindexata ndimensionala care satisface condit ia
F
i1i2...im
= F
12...m
, (4.135)
oricare ar permutarea din Denit ia 4.11.6.
Denit ia 4.11.7. O funct ie h : IR
n
IR se numeste forma de gradul m pe spat iul liniar IR
n
daca exist a o
forma mliniara simetrica pe (IR
n
)
m
astfel nc at
h(x) = F(x, x, ..., x), x IR
n
. (4.136)
Cu alte cuvinte, h este o forma de gradul m pe IR
n
daca si numai daca ntr-o baza B = e
1
, e
2
, ..., e
n
exista
o matrice simetrica mindexata si ndimensionala de forma (4.133) n care k
1
= k
2
= ... = k
m
= n astfel ncat
sa avem
h(x) =
n

i1=1
n

i2=1
...
n

im=1
F
i1i2...im
x
i1
x
i2
...x
im
, (4.137)
oricare ar x =
n

i=1
x
i
e
i
IR
n
.
Observat ia 4.11.6. O forma de gradul m pe IR
n
este funct ie omogena de grad m deoarece din (4.137) deducem
h(x) =
m
h(x), x IR
n
, IR. (4.138)
De asemenea, h(0) = 0.
Formele de gradul 1 coincid cu formele liniare, iar formele de gradul 2 sunt formele patratice. O forma de
grad m pe IR este h(x) = ax
m
, x IR.
Se poate demonstra usor urmatorul rezultat.
Teorema 4.11.3. Forma de gradul m pe IR
n
este identic nula daca si numai daca matricea sa simetrica
mindexata ndimensionala ntr-o baza oarecare este identic nula.
Din aceasta teorema rezulta ca pentru o forma h de gradul m, ntr-o baza data B, exista o singura matrice
|F
i1i2...im
| simetrica astfel ncat (4.137) s a aiba loc, caci daca ar mai exista o alta matrice |F

i1i2...im
| ncat sa
avem
h(x) =
n

i1=1
n

i2=1
...
n

im=1
F

i1i2...im
x
i1
x
i2
...i
im
, x IR
n
,
(4.139)
atunci din (4.137) si (4.139), obt inem
0 =
n

i1=1
n

i2=1
...
n

im=1
(F
i1i2...im
F

i1i2...im
)x
i1
x
i2
...i
im
,
si din Teorema 4.11.3 gasim ca F
i1i2...im
= F

i1i2...im
, deci matricea formei h de grad m ntr-o baza data este
unica.
56
Denit ia 4.11.8. Fie h : IR
n
IR o forma de grad m pe IR
n
. Se spune c a forma h este:
(i) pozitiv denita daca h(x) > 0, xIR
n
0;
(ii) negativ denita daca h(x) < 0, xIR
n
0;
(iii) nenegativa, sau pozitiv semidenita daca h(x) 0, xIR
n
;
(iii) nepozitiva, sau negativ semidenita daca h(x) 0, xIR
n
;
(v) nedenita daca exista vectorii x
1
si x
2
astfel nc at h(x
1
) > 0 si h(x
2
) < 0.
Observat ia 4.11.7. Din (4.138), luand = 1, rezulta ca daca m este numar impar si h este forma de grad
m neidentic nula, atunci h este nedenita.
Observat ia 4.11.8. Daca m este numar natural par, atunci matricea mindexata ndimensionala |F
i1i2...im
|
care intra n (4.137) se spune ca este pozitiv denita, negativ denita, nenegativa (pozitiv semide-
nita), sau nepozitiva (negativ semidenita) ori de c ate ori forma corespunzatoare de grad m (4.137)
este pozitiv denita, negativ denita, pozitiv semidenita, sau negativ semidenita, respectiv.

In mod similar,
matricea formei h de grad m se spune c a este nedenita daca h este nedenita.
O forma de grad m pe IR are expresia h(x) = ax
m
. Daca m este par, atunci h este pozitiv denita, ori
negativ denita, dupa cum a > 0, sau a > 0. Interpretarea lui a este a = h(1).
Index de not iuni
sir
de funct ii convergent, 22
de funct ii, 22
admite limita, 5
aplicat ie
liniara marginita, 43
liniara, 40
arc, 32
converge uniform, 23
convergent a
punctuala a unui sir de funct ii, 24
uniforma a unui sir de funct ii, 24
denit ia
continuitat ii n limbajul , 12
continuitat ii cu siruri, 12
cu vecinatat i a limitei unei funct ii, 12
domeniu, 35
nchis, 35
drum, 32
extremitat ile unui drum, 32
forma
de grad m pe IR
n
, nedenita, 56
de grad m pe IR
n
, negativ denita, 56
de grad m pe IR
n
, negativ semidenita, 56
de grad m pe IR
n
, nenegativa, 56
de grad m pe IR
n
, nepozitiva, 56
de grad m pe IR
n
, pozitiv denita, 56
de grad m pe IR
n
, pozitiv semidenita, 56
de gradul m pe spat iul liniar IR
n
, 55
liniara pe IR
n
, 51
multiliniara pe (IR
n
)
m
, 53
forma mliniara pe (IR
n
)
m
, 53
forma mliniara pe (IR
n
)
m
, simetrica, 55
funct ie
continu a pe mult imea A, 12
continua, 12
funct ia
f si atinge marginile, 21
f nu este uniform continua, 17
funct ie
Holder, 18
aditiva, 51
continua ntrun punct, 11
discontinua ntrun punct, 11
holderiana, 18
lipschitziana, 18
marginita, 20
omogena de grad m, 51
uniform continua, 17
homeomorsm, 30
homomorsm, 40
imaginea
unui drum, 32
izometrie, 32
limita
uniforma a unui sir de funct ii, 23
unui sir de funct ii, 22
marginea
inferioara a valorilor unei funct ii reale, 21
superioara a valorilor unei funct ii reale, 21
matrice mindexata, 54
mult imea
de convergent a a sirului (f
n
), 22
mult imi
homeomorfe, 31
operator
liniar, 40
prelungire
a funct iei f prin continuitate, 15
proprietat i
metrice, 32
topologice, 32
proprietate
invarianta la un homeomorsm, 32
proprietatea
lui Darboux, 34
spat ii
metrice izometrice, 32
vectoriale izomorfe, 42
spat iu
metric conex prin arce, 32
transformare
liniara, 40
57
58 Index de not iuni
Bibliograe
[1] Adams, Robert, A. Calculus. A complete Course, Fourth ed., AddisonWesley, 1999
[2] Bermant, A. F., Aramanovich, I. G. Mathematical Analysis. A Brief Course for Engineering Students,
Mir Publishers, Moscow, 1986.
[3] Calistru, N., Ciobanu, Gh. Curs de analiza matematica, Vol. I, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint,
1988.
[4] Chirit a, Stan Probleme de matematici superioare, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1989.
[5] Colojoara, Ion Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
[6] Craiu, M., Tanase, V. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980.
[7] Craciun, I., Procopiuc, Gh., Neagu, A., Fetecau, C. Algebra liniara, geometrie analitica si diferent ial a
si programare liniara, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint, 1984.
[8] Craciunas, Petru Teodor Mathematical Analysis, Polytechnic Institute of Iassy, Faculty of civil engi-
neering, Iassy, 1992.
[9] Cruceanu, Vasile Algebra liniara si geometrie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973.
[10] Dieudonne, J. Fondements de lanalyse moderne, GauthierVillars, Paris, 1963.
[11] Dixon, C. Advanced Calculus, John Wiley & Sons, ChichesterNew YorkBrisbaneToronto, 1981.
[12] Dragusin, L., Dragusin, C., Caslan, C. Analiza matematica. Calcul diferent ial, Editura TEORA, Bu-
curesti, 1993.
[13] Flondor, P., Stanasila, O. Lect ii de analiza matematica si exercit ii rezolvate, Edit ia a IIa, Editura ALL,
Bucuresti, 1996.
[14] Fulks, Watson Advanced calculus: an introduction to analysis, Third Edition, John Wiley & Sons, New
York, 1978.
[15] Gaina, S., Campu, E., Bucur, Gh. Culegere de probleme de calcul diferent ial si integral Vol. II, Editura
Tehnica, Bucuresti, 1966
[16] Gheorghiu, N., Precupanu, T. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.
[17] Hewitt, E., Stromberg, K. Real and Abstract Analysis. A modern treatment of the theory of functions
of a real variable, SpringerVerlag Berlin Heidelberg New York, 1965.
[18] Marinescu, Gheorghe Analiza matematica, vol. I, Edit ia a Va, Editura Didactica si Pedagogica, Bu-
curesti, 1980.
[19] Nicolescu, M., Dinculeanu, N., Marcus, S. Analiza matematica, vol. I, edit ia a patra, Editura Didactica
si Pedagogica, Bucuresti, 1971.
[20] Olariu, Valter Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
59
60
[21] Olariu, V., Halanay, A., Turbatu, S. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1983.
[22] Precupanu, Anca Bazele analizei matematice, Editura Universitat ii Al. I. Cuza, Iasi, 1993.
[23] Sburlan, Silviu Principiile fundamentale ale analizei matematice, Editura Academiei Romane, Bucuresti,
1991.
[24] Siret chi, Gheorghe Calcul diferent ial si integral, Vol. I, II, Editura Stiint ica si Enciclopedica, Bucuresti,
1985.
[25] Smirnov, Vladimir Cours de mathematiques superieures, tome I, Deuxieme

Editions, Mir, Moscou, 1972.
[26] Stanasila, Octavian Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[27] Sykorski, Roman Advanced Calculus. Functions of several variables, PWNPolish Scientic Publishers,
Warszawa, 1969.
[28] Thomas, Jr., G. B., Finney, R. L. Calculus and Analytic Geometry, 7th Edition, AddisonWesley
Publishing Company, 1988.