Iancu F. Elena Madalina Master: 4 semestre e-mail: mitrutz_maddy_2007@yahoo.

com

Plan de actiune pentru o mai bun cunoastere a procesului de formare a grupului informal in scoal
ntr-o organizatie, relatiile informale sunt definite ca relatii interpersoanle care nu sunt mandatete n virtutea regulilor organizatiei formale, dar care emerg spontan n maniera de a satisface nevoile indivizilor. Prin termenul de informal se poate ntelege relativa independent fat de structurile formale ale organizatiei sau relativa absent a structurilor interne formale.
Structura informala se caracterizeaza prin aceea ca interactiunea dintre membri grupului, nu este impusa sau reglementata din exterior, ea este rezultatul firesc, natural si spontan al relatiilor intersubiective, psihologice ce se stabilesc ntre membri grupului. Acestea sunt relatii interpersonale ntre personalitati diferite, care se influenteaza reciproc, prin care membri se percep, comunica, actioneaza si reactioneaza unii n raport cu altii, se cunosc, se apropie, se asociaza, se ndragesc, se ajuta, se mprietenesc sau dimpotriva, se suspecteaza, devin gelosi, se resping etc. Structura informala are un caracter afectiv, simpatetic, bazat pe legaturi sociometrice de simpatie, antipatie si indiferenta ntre membri sai. Putem spune ca este vorba de "expansiunea afectiva" (atitudinea unui membru fata de ceilalti colegi), dar n acelasi timp si de "incluziunea afectiva" (atitudinea grupului fata de membru).

Grupurile informale de nvare sunt create ad-hoc, temporar, prin adresarea solicitrii elevilor de a forma o echip prin simpla ntoarcere ctre colegul de banc i a discuta o problem dat pentru cteva minute. La fel de rapid pot fi create grupuri de cte 3-4 elevi pentru a rezolva o problem, a gsi soluii unei situaii create ori a rspunde la o ntrebare.Profesorul poate crea oricnd grupuri informale de lucru n clas, de orice mrime,pentru a aprecia gradul de nelegere de ctre elevi a unui material sau a le oferi ansa de a aplica ceea ce au nvat ori fie doar pentru a schimba forma de organizare a colectivului n vederea creterii motivaiei i trezirii ateniei. Ceea ce este interesant de observat pentru psihologul (consilierul) scolar sunt grupurile informale n interiorul crora exist legturi caracterizate printr-o absen a structurilor formale. Trebuie cunoscute: 1. natura acestor grupuri informale, 2. conditiile n care ele se formeaz, 3. modalittile lor de functionare si 4. interactiunea cu organizatia din care ele fac parte (scoala). Sunt descrise 4 tipuri de norme care domin relatiile grupului informal: 1. mprtirea costurilor si a beneficiilor parteneriatului, 2. prevenirea conflictelor ntre membrii, 3. reglarea contactelor cu exteriorul si 4. exprimarea valorilor centrale ale grupului. Grupurile informale ca realitate organizational au fost asimilate de diferitele teorii ale organizatiei. 1. Scoala birocratiei clasice atribuie o influent periculoas grupurilor informale datorit

scurtcircuitrii nivelelor ierarhice si posibilittii de a ocoli regulile. n organizatia ideal a lui Weber, informalul era refuzat fiind asimilat arbitrariului si irationalului. Pentru Taylor grupurile informale de lucrtori semnific o surs de rezistent mpotriva rationalizrii productiei. Chiar dac el recunoaste functia social a acestor grupuri informale, el propune eliminarea lor si pstrarea relatiilor strict formale si bine prevzute. 2. La polul opus se afl scoala relatiilor umane care consider grupurile informale ca fiind importante prin influenta normelor autoimpuse de grup asupra nivelului productivittii. Este deci important de a folosi aceste grupuri informale la realizarea politicii si a obiectivelor ntregii organizatii si de a considera riscurile necontrolabile referitor la rezistent n cazul n care actiunea grupurilor este contrar. Likert propunea nc din 1967 n modelul su de linking pin o structur a organizatiei care foloseasc includerea sistematic si ierarhic a grupurilor de lucru pentru a profita de ntreaga energie a grupurilor. Forta interactiunilor, deriv din faptul c un grup format din indivizi care sunt n
relatie unul cu cellalt, presupune un anumite schimb: de prietenie, de servicii, de informatii, de influente, etc. Din perspectiva interactiunii, grupurile informale se caracterizeaz prin cantitatea si usurinta relatiilor interpersonale care au loc n cadrul grupului. Cercetatorii afirm c n interiorul grupului, comunicarea este mai simpl, mai putin ncordat si are loc mai repede dect cu actori din exteriorul grupului.

Forta grupului este o dimensiune care a fost studiat de multi autori si este definit ca fiind forta de atractie a grupului asupra membrilor. Ea este centrat pe angajamentul membrilor fat de sarcinile grupului. Coeziunea este un fenomen central al grupurilor informale si un indicator al fortei interne a
grupurilor informale si un indicator al fortei interne a grupului. Cunoasterea grupului nu presupune doar cunoasterea personalitatii membrilor

lui, ci mult mai mult: surprinderea acelor caracteristici prin care se defineste ca un tot, ca o unitate de sine statatoare, ca un grup social. Exista multe situatii in viata sociala in care este foarte utila aplicarea metodelor de cunoastere a grupurilor, ca de exemplu: 1. Inceperea activitatii cu un grup necesita detinerea unor informatii despre el. Intr-o astfel de situatie, daca un profesor cere detalii elevilor referitoare la performantele sau la aspiratiile lor, el va obtine caracteristici psihoindividuale, nu unele psihosociale. De aceea este foarte necesara utilizarea metodelor autobiografiei si profilului psihologic al grupului. 2. Aprecierea gradului de participare al fiecarui elev individual sau a intregului grup la activitatea de seminar necesita utilizarea metodei observatiei sistemice pe baza categoriilor interactionale elaborate de Bales.Astfel se poate aprecia continutul si calitatea celor discutate, numarul participantilor la discutii si felul in care s-au implicat ei in rezolvarea problemelor ridicate. 3. Aprecierea eficientei grupului in functie de relatiile dintre membrii acestuia, de atmosfera creata in grup , se poate face utilizand tehnica sociometrica. Aceasta metoda analizeaza relatiile afectiv-simpatice, deci relatiile de simpatie sau antipatie manifestate de membrii grupului. 4. In situatiile de selectie sau promovare a oamenilor si in cele de formare sau reconstituire a grupurilor sociale, este necesara luarea in considerare a criteriilor de ordin psihologic si psihosocial , a trasaturilor de personalitate, relatiilor din cadrul grupurilor si atmosfera de grup. Stabilirea tipului de personalitate interpersonala al grupului poate fi

de mare folos in atingerea acestor obiective. Rolul aplicarii metodelor de cunoastere a grupurilor sociale este acela de a-l ajuta pe cercetatorul, organizatorul sau conducatorul unui astfel de grup de a culege cat mai multe informatii referitoare la grupul in cauza, de a intelege functionarea sa si a comportamentelor de grup. Daca acesta reuseste sa atinga scopurile prezentate, va fi capabil sa anticipeze cu usurinta evolutia viitoare a grupului. Bibliografie: - Vasile Ghica, Ghid de consiliere si orientare scolara, editura Polirom, 1998 - Traian Cosma, Ora de dirigentie in gimnaziu, E.D.P., Bucuresti, 2007 - Maria-Elena Druta, Cunoasterea elevului, Editura Aramis, Bucuresti, 2004 - Ion Dumitrescu, Nicolae Andrei, Activitatea educativa a dirigintelui, editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1975 - www.didactic.ro