Sunteți pe pagina 1din 5

Alina Mo Iliescu Alisia

Stresul post-traumatic i tulburrile obsesivcompulsive

Anul II Psihologie Facultatea tiine Socio-Umane Universitatea Oradea

Stresul post-traumatic

Simptomele unei tulburari de stres post-traumatic (PTSD), un sindrom experimentat de multa lume care a supravietuit traumelor. Diagnosticul pentru PTSD implica prezenta a trei tipuri de simptome. Prima categorie de simptome ale acestei tulburari este retrairea repetata a evenimentului traumatizant, prin intermediul imagini intruzive si a gandurilor, a cosmarurilor recurente, momentele instantanee cand retraiesc tot si reactivarea psihologica si fiziologica la stimuli care le amintesc de ce sa intamplat. Al doilea set al simptomelor PTSD implica aplatizare emotional si detasare.Victimele devin evitante si inchise, spunand ca se simt detasati si reci fata de ceilalti si vor sa evite orice le poate aminti de evenimentele din trecut. O treia categorie de simptome o constituie hipervigilenta si stimularea cronica.Cei care sufera de stres post-traumatic se tem intotdeauna ca evenimentul traumatic se va repeta. In plus fata de aceste criteri de diagnostic ale PTSD, cei care sufera de aceasta tulburare pot prezenta vina supravietuitorului , sentimente pline de vina pentru ca au supravietuit sau pentru cea ce au trebuit sa faca pentru a supravietui. Copiii pot experimenta PTSD in mai multe feluri decat un adult, dar ei pot avea propriul lor mod de manifestare a PTSD.Amintirile copiilor si fricile unui eveniment traumatic pot generalize frica la un mare numar de stimuli. Copiii pot avea de asemenea , comportamente regresive ca lipsa controlului sfincterian, reconstruirea intregului scenario prin joc, cu papusile sau jucariile, si pot sa-si exprime distresul prin durere si suferinta.Copiii care au fost abuzati sexual se angreneaza intr-un comportament sexual inadecvat varstei. Simptomele stresului post-traumatic: retrairea repetata a evenimentului traumatizant; amintiri groaznice legate de eveniment; vise inspaimantatoare despre eveniment; sentimente si fapte ca si cum evenimentul s-ar petrece inca o data;

intens distress psihologic si fiziologic cand victima este expusa la situatii reminiscente acelei intamplari; aplatizare emotional si detasare; evitarea gandurilor, sentimentelor sau conversatiilor legate de eveniment; evitarea activitatilor, locurilor sau oamenilor asociati cu acel eveniment; probleme in reamintirea evenimentelor din trecut; pierderea interesului pentru activitati; sentiment de detasare fata de ceilalti; incapacitatea de a avea sentimente de iubire fata de ceilalti si autocontrol emotional general; conceptia ca viitor este lipsit de culoare; hipervigilenta si sensibilitate cronica; dificultate in a dormi sau a adormi; iritabilitate si explozii de furie; dificultate in concentrare; hipervigilenta; raspuns exagerat la stimuli prin tresarire.

Rolul traumei in tulburarea de stres post-traumatic O mare varietate de evenimente pot induce stresul post-traumatic.Dezastre naturale,ca inundatii, cutremure, focuri, uragane si tornade, pot declansa o unda de PTSD prin supravietuitori. Traumele pentru care sunt responsabili oamenii, precum violurile sau atacurile, atacurile teroriste si razboiul, pot juca un rol si mai mare in cauzarea stresului post-traumatic decat evenimentele naturale, din cel putin doua motive.In primul rand, dezastrele savarsite de oameni pot darama credintele personale despre frumusetea vietii proprii sau a celorlati, iar cand aceste valori sunt perturbate , tulburarea de stres post-traumatic apare mai mult ca sigur.In al doilea rand, dezastrele provocate de oameni adesea afecteaza indivizii si mai putin comunitatea, iar a suferi o trauma singur creste riscul de incidenta al PTSD. PTSD poate fi consecinta si pentru evenimente comune precum: accidente de circulatie sau alte accidente grave, moarte subita a unei persoane iubite, vestea ca cineva are un copil cu problem grave pentru tot restul vietii sau observand pe altcineva fiind grav ranit sau omorat. Teoriile vulnerabilitatii la tulburarea de stres post-traumatic Cauza pentru aparitia PTSD este evidenta: trauma. Dar se poate pune intrebarea: cum se face ca unele evenimente pot cauza o deteriorare psihologica atat de mare la unii oameni? Exista

conceptii fundamentale de viata care pot fi spulberate de o trauma spulberarea ce poate provoca pentru lung timp, distres psihologic. Prima atribuire de acest gen (conceptie ) este invulnerabilitatea personala.Cei mai multi oameni cred ca lucrurile rele se intampla altor persoane, si ca ei sunt relativ invulnerabili la traume precum: accidente grave de masina, distrugerea casei intr-un dezastru natural, rapire sau viol. A doua astumptie de baza este ca lumea este corecta si toate se intampla ca un scop, iar lucrurile se intampla ca un motiv. A treia idee este ca oamenii care sunt buni si care traiesc conform regulilor, nu vor fi supusi la evenimente rele.Victimele traumelor vor cauta adesea explicatii la ce au facut pentru a explica trauma, pe de o parte pentru ca ei vor sa afle cum sa previna in viitor un astfel de eveniment si pe de alta parte pentru ca parerea lor proprie despre ei ca fiind oameni buni este contrazisa de faptul ca au fost vinctimele unei traume. Cu toate acestea, este evident ca in traumele cele mai severe, exista raspandite diferenta intre reactiile psihologice ale fiecarui individ la situatie. Ce ii face pe unii oameni mai vulnerabili decat pe altii? si sa traiasca simptome severe de PTSD? Cel mai bun predictor al reaciilor oamenilor la trauma il constituie severitatea si dura traumei si proximitatea individului fata de acesta. Un alt predictor al vulnerabilitati oamenilor la stresul post-traumatic este suportul social de care ei dispun. Oamenii care au posibilitatea se impartaseasca celorlalti ce au trait, amintirile si sentimentele in legatura cu trauma la care au fost supusi, trec mult mai repede peste simptomele PTSD, decat cei care nu exteriorizeaza ceea ce traiesc. In contrast, evenimentele care implica comunitati, precum cutremurele de pamant, inundatiile sau uraganele, pot declansa mai putin stres post-traumatic deoarece indivizi pot vorbi cu ceilalti, care se afla in aceeasi situatie ca si ei. Un alt predictor al vulnerabilitati la PTSD este nivelul de distres pe care individul il experimenteaza inainte de a trai trauma.Oamenii care deja traiesc simptome crescute de anexietate sau depresie inainte de a se declansa trauma sunt mult mai predispusi la tulburare de stres post-traumatic decat cei care nu au fost anxiosi sau depresivi inainte de trauma. Desi unele traume pot cauza aproape oricui experimentarea unor simptome de stres posttraumatic, multi factori influenteaza vulnerabilitatea peronala la trairea acestor simptome pentru o lunga perioada si o intensitate mai mare.Tratarea acestor simptome de PTSD poate fi dificila.In consecinta, ei pot sa dea nastere unei varietati de comportamente dezadaptative sau

comportamente de coping, precum izolarea de ceilalti, alcoolul sau alte droguri pentru a-si inocula simptomele de anexietate si sa rada catre ceilalti in timp ce emotiile lor sunt zdrobitoare. Tratamente relativ noi pentru PTSD, bazate in principal pe terapiile comportamentale, au oferit pacientilor cu stres post-traumatic speranta ca pot depasi aceste simptome. Tratamente pentru tulburarea de stres post traumatic Tratamentele pentru PTSD urmaresc in general trei scopuri: expunerea clientilor la ceea ce le este frica, pentru a elimina aceasta frica; generarea de cognitii distorsionate care contribuie la aceste simptome; ajutor oferit clientilor pentru a-si controla problemele recurente care le provoaca stres in viata de zi cu zi.

In terapia sistematica de desensibilizare pentru PTSD, clientul identifica acele ganduri si situatii care ii creeaza anxietate, dand scoruri de la cele mai mult anxioase la cele mai putin provocatoare de anxietate. Terapeutii incep apoi sa il conduca pe client prin aceasta ierarhie, folosind tehnici de relaxare pentru a-si reprima starea de anxietate.Focalizare pe anxietate in PTSD este rememorare evenimentului traumatizant sau evenimentele si stimulii care ii amintesc persoanei de eveniment. Imaginandu-si in mod repetat si cat mai real evnimentele de frica si descriindu-le cu voce tare in cabinetul terapeutului, clientul are oportunitatea de a-si elimina frica pentru acestea.Imaginea si discutia repetata despre evenimentele traumatizante poate permite de asemenea clientului si sa le integreze in conceptiile lui despre sine si despre lume. Terapiile prin medicamente, incluzand benzodiazepinele si antidepresivele, sunt folosite doar de unii clinicieni pentru a vindeca PTSD. Aceste medicamente pot ameliora simptomele stabile de stres post-traumatic, precum: probleme de somn, cosmarurile si iritabilitatea.Acestea poate sa o ajute pe persoana cu PTSD sa faca fata amintirilor si sa elimine frica din ele.Pe o durata mai lunga insa, efectul terapiei doar cu medicamente pentru tulburare de stres post-traumatic, nu a fost inca stabilit.