1

CURS 10 10.05.06 Dezvoltarea afectivitatii anteprescolare 1. Datorita dezvoltarii unor capacitati de miscare si manevrare a obiectelor adaptarea la mediu este mai buna, se continua in ritm mai mare pozitivarea trairilor afective la prescolari. 2. Manifestarea emotiilor are loc prin componente organice ale expresivitatii lor realizate cu expresivitate mare,. de ex: copilul cand este furios si plange tare, urla. 3. trairile afective ale prescolarului sunt evident fluctuante, capricioase, superficiale, starns legate de situatii conduse de principiul celei mai mari tentatii. Dc adultii fac greseala dc atunci cand prezinta felurile de baza le prezinta cu desertul el nu va mai manca felurile de baza. 4. Se constata o consolidare remarcabila a atasamentului mai ales de mama care atinge un varf la 2 ani si se exprima in dorinta de a fi mereu langa mama si in bratele ei, gelos dc altcineva o solicita pe mama, se consolideaza si atasamentul fata de tata, dar nu va fi la fel de puternic. Au loc si alte atasamente, de jucarii, de una pe care o poarta oriunde, este greseala dc adultul o arunca si ii ia alta noua. 5. Datorita faptului ca anteprescolarul poate stabili relatii mai numeroase cu mediul, emotiile se diversifica, se bucura si de jucarie, dulciuri, venirea parintilor , desene animate, calculator. Se teme de mai multi factori din ambianata decat in stadiul anterior, poate invata prin imitatie, de stimulii de care se tem adultii. Se constata mai intens si mai frecvent reactie afectiva la persoane straine: - intimidare, reticienta, lipsa comunicarii sau sa ramana langa ea; este necesara interventia mamei pentru a asigura comunicarea cu alti si inceperea dezvoltarii comunicative a copilului. 6. Situatia de spectator, de asculator al copilului face sa-l impresioneze, empatieze cu personajele din teatru, poveste. 7. Reactiile afective ale copilului devin mai complexe ca mecanism de reactii afective, integrand deja anumite experiente personale. Fenomenul cel mai reprezentativ: anxietatea morala a anteprescolarului, daca copilul a facut ceva care nu este agreat de adult, in situaie actuala se include experienta lui de atunci, tinde sa indeparteze fapta negativa de el, punand-o pe seama altcuiva sau a obiectului in sine. 8. Anteprescolaritatea are nevoie de sustinere afectiva continua din partea acestora, solicitand-o expres prin a fi mereu in preajma mamei, sa o pipaie, sa o tina in brate, sa il managaie. 9. Manifestarile emotional- expresive se imbogatesc mai mult dect sugarul, prin imitare, prin interventia............ 10. Criza afectiva de la 2 ani jumate la 3 ani este importanta atat pentru dezvoltarea afectiva cat si pentru alte planuri, cristalizarea eului- criza e provocata de ciocnirea dintre capacitatile de miscare a copilului si interdictia adultului care il protejeaza pe copil; aceasta da nastere unei supararii mai ales plans puternic, zbatere, poate deveni gresiv fata de adult, poate pronunta : "nu, nu, nu" sau "eu, eu, eu" . Criza se declanseaja mai repede cand copilul este deja obosit, dimineata la 11-11.30 si dupa-amianza 17-17.30. Astfel multi adulti sunt foarte suparati, nedumeriti cum sa

2 procedeze daca copilul procedeaza asa. Considera ca aceste reactii sunt semnele esecului educatiei lor su prea mare toleramta si ei recurg ei insusi la agresivitate, copilul urla si mai tare. Cercetatorii recomnada ca daca s-a declansat criza, adultul sa: - nu acorde atentie foarte mare, criza va trece de la sine - sa profite de particularitatea atentiei de a fi distrasa, sa le arate ceva important, ceea ce nu au vazut pana atunci. --sa prevada, sa elimine declansarea crizei respectand: ***sa nu intrerupa brusc activitatea copilului ca sa faca ceea ce vor adultii ***sa-l ajute pe copil sa se adapteze la cerinte, de ex: cand vine ora mesei sa-i spuna trebuie sa mananci, te mai las putin dar trebuie sa mananci. ! De remarcat: aceasta criza este un fenomen natural, se va reolva chiar daca nu intervine adultul, de la sine. Cu privire la semnificatia crizei psihanalistii considera ca: - este mecanismul inlaturarii anxietatii de dependenta fata de adult - copilul invata sa respecte cerintele adultului - in cursul acestei crize se cristalizeaza mai bine eul, incepe sa fie un factor autoreglator al conduitelor fata de adult. Dezvoltarea motricitatii intre anteprescolaritatea (varsta genunchilor rupti). A. mersul. B. motricitatea manuala. A. Intre 1 an -1 an jumate, exista o perioada mai ales primele 3 luni cand mersul alterneaza cu tararea; daca la inceput acesta este mai greu sau dc are experiente negative la 1 an jumate satpaneste din ce in ce mai bine mersul, merg fara tinta, incep sa fuga nu-si pot adapta mersul si fuga si cad foarte des. Cu timpul incep sa mearga mai bine, sa fuga reusesc sa-si pastreze echilibrul sa loveasca mingea cu piciorul; celalalt, cuceresc sistemul de urcare, coborare a scarilor, prima oara urca si pune ambele picioare pe treapta, apoi reuseste sa urce treptele cu cate un picior. B. Se constata ca intre 1 an si 1 an jumatese perfectioneaza o parte din miscarile de apucare, poate tinebine cana cu doua maini, lingura chiar adac mai dau si pe ei trebuie lasati sa manance singuri pentru as dezvolta capacitatiile; incep sa prinda cu trei degete lucrurile sa apuce si sa traga obiectele. Dupa 2, 3 ani se perfectioneaza si mai mult, rotesc butoanele de la telecomanda, au tendinat de a dezmembra, asta o fac din curiozitate, coloreaza in carti iar atunci cand nu ami depasesc sunt mandii, invata sa apuce mai mulet obiecte din mediul lui. Dezvoltarea constiintei de sine la anteprescolar Aparitia constiintei de sine la anteprescolar este un eveniment important, este pregatit din stadiul anterior in care se creaza cateva premise: construirea schemei corporale cerebrale ca rezultat al sintetizarii experientei senzoriale privind propriul corp;

3 dezvoltarea schemei obiectului permanent; deprinderea actiunii copilului de obiecte si transferul la alte obiecte, mai ales in conduitele inteligente In cursul anteprescolaritatii se produce o noua desprindere a actiunii de fiinta copilului, copilul ajunge sa verbalizeze faptul ca este autorul mai multor feluri de actiuni, foloseste numele sau propriu apoi se cumuleaza in timp confruntarea cu ceilalti din jurul sau si prin aceasta dobandeste capacitatea de a folosi in locul numelui propriu pronumele "eu". Acest "eu" este mereu implicat in legatura cu toate comportamentele copilului, se produce un fel de extensie a eului, se verbalizeaza relatiile cu parintii sau exprima verbal aparteneta la spatii, obiecte. La toate se adauga recunoasterea in oglinda, aceste pareri sunt impartite: Darwin- in jur de 1 an jumate, Gehezel -2 ani, Zazzo - in jurul a 3 ani. Particularitati generale ale jocului anteprescolarului 1. are o structura simpla, de la inceputul stadiului pana la 2 ani , jocuri de manipulare. Dupa 2 ani jumate jocuri simbolice, de imitatie. 2. jocul are o pondere mare circa 90 din timpul de veghe. 3. copilul are nevoie de obiecte, jucarii pt a-si desfasura jocurile. 4. jocul este este instabil, se intrerupe des 5.jocul are durata scurta, la 3 ani copilul poate sa se joace circa 30 minute 6. copiii se joaca unii langa altii nu unii cu altii. Atat campul atentiei cat si cel al constintei este limitat, nu pot cuprinde si coopera actiunile lui si a celorlalti. 7. jocul cu copiii mari sau adulti le imbunatateste jocul copiilor. Dezvoltarea sociabilitatii Se construiesc premisele sociabilitatii: - incepand de la 2 ani jumate incepe sa fie atent la jocul ltor copii din preajma lui. - prefera sa fie cu alti copii, nu-i mai place sa stea singur - incepe sa manifeste cu ceilalti copii relatii afective de 2 feluri *ofera o jucarie a lui altuio copil, propune jocul altui copil * fura jucaria celuilalt, nu accepta sa se joace. Copilul poate sa aiba relatii pasive pozitive, accepta propunerea, mangaierea, invitatia celuilalt sau negative: suporta ceea ce-i face celalalt Trebuie sa incurajam pe cele defensive pentru ca riscam sa le accentuam pe cele ofensive. Pot fi pozitive, sa fuga din calea stimulului sau sa ceara ajutorul adultului; sau pot fi negative si anume sa planga. Dezvoltarea fizica si psihica a prescolarului Dominante in profilul de dezvoltare a prescolarului 1. Exuberanta senzoriala si motrica- crestere a acestora si de manifestare a lor. 2. Dezvoltare deosebita a proceselor cignitive complexe. 3. Stapanirea propriu-zisa a limbajului. 4. Cresterea curiozitatii pentru tot ceea ce-l intereseaza, inconjoara. 5. Cresterea autonomiei. 6. Dezvoltarea constiintei morale primare.

4 7. Construirea bazelor prescolaritatii. Regimul de viata si dezvoltarea biologica- alimentatia trebuie sa respecte produsele alimentare si cantitatea, dar aici depinde de momentele hranirii, dintre mesele principale si gustari. Se dezvolta mai ales toate deprinderile necesare pentru a servi masa in mod civilizat sub directa indrumare a acestora si imitarea conduitelor, tinutele adultilor de la masa. In ceea ce priveste timpul de odihna se recomanda 10-11 ore si o repriza de somn de 1h- 1h jumate. Restul timpului de veghe este mult mai bogat, activitatiile sunt mai variate, cu spatii diferite si conteaza programul de gradinita, care presupune inceputuri sistematice ale invatarii. Apar deprinderi de baza, de igiena, deprinderi ce tin de conduita morala. La inceput este dependent de adult la imbracaminte si altele, pe la mijloc are nevoie da ajutor la inchisul nasturilor, la legatul siretelor, iar la sfarsit devine independent; copilul isi diversifica actiunile, se integreaza in gradinita. Dezvoltarea biologica Cresterea in inaltime si greutate continua, la sfarsitul stadiului crestera in inaltime ajunge la o medie de 116-120 cm, unii depasesc cu mult aceasta inaltime, mai ales cei din mediul urban, in greutate ajunge pe la 22-25 kg. Exista o accelarare intre 5-6 ani a cresterii inaltimii. Procesul de osificare continua la nivelul oaselor lungi ale membrelor, la capete( epifize) , la nivelul toracelui, curburile coloanei sunt formate dar nu sunt foarte stabile, la mana iar schimbarea dintilor se continua si in stadiul urmator. Sistemul muscular creste consistenta fibrelor musculare, capacitatea de tonus muscular, se perfectioneaza mecanisme de reglare a miscari. Sistemul neuro-hormonal intensifica activitatea tiroidei care produce accelerarea hipofizei, scade activitatea timusului (glanda copilariei). In ceea ce priveste activitatea sistemul nervos - creste corpul neuronal, numarul prelungirilor neuronale, greutatea generala a creierului ajungand aproape la 1200g, continua in ritm sustinut procesul de mielinizare, diferentierea functionala a neuronilor, se perfectioneaza zonele corticale ale motricitatii generale si limbaj, se manifesta clar asimetria functionala a emisferei cerebrale, creste viteza de formare a legaturii dintre neuroni. Se perfectioneaza 2 feluri de achizitii: - diferentiere - intarziere Copilul pare robust dar ramane vulnerabil pentru asa numitele boli ale copilariei.