Sunteți pe pagina 1din 2

Gregor Mendel

Gregor Mendel Johann Gregor Mendel (n. 20 iulie[1] 1822 d. 6 ianuarie 1884) a fost clugr augustinian i cercettor tiinific, cunoscut ca fondator al geneticii.

Primii ani
Gregor Mendel s-a nscut la Heizendorf (astzi cartier din Vran) Odrau (astzi Odry, n Cehia), ntr-o familie vorbitoare de limb german i a fost botezat la dou zile dup natere. A fost fiul lui Anton i Rosine Mendel i a avut o sor mai mare i una mai mic. Triau i lucrau la o ferm aflat de circa 130 ani n posesia familiei Mendel. De mic, Gregor i ajuta prinii la grdinrit i apicultur. nclinaiile pentru cercetare au fost remarcate de preotul satului, care l-a ncurajat s urmeze studiile superioare.

Studenia
Astfel, dup absolvirea, n 1840, a gimnaziului din Troppau (astzi Opava), Mendel este nmatriculat la Institutul de Filozofie din Olmtz (Olomouc). La recomandarea profesorului de fizic Friedrich Franz, n 1843, Mendel intr n viaa monahal la abaia augustin St. Thomas din Brnn (Brno) i i schimb prenumele din Johann n Gregor. Este trimis la Universitatea din Viena n 1851. Aici studiaz fizica, botanica, entomologia, paleontologia. Dup doi ani se rentoarce la abaie ca profesor de fizic. La mnstire, beneficiind de un mediu favorabil aspiraiilor sale tiinifice, i continu cercetrile ncepute la Viena privind hibridizarea plantelor.

Activitatea
Mendel, cunoscut ca tatl geneticii moderne, a fost ndrumat de ambii si profesori de la universitate i de colegii de la mnstire s studieze variaia plantelor, executndu-i cercetrile n grdina mnstirii. ntre 1856-1863 a cultivat i a studiat plante de mazre, experienele sale ducnd la generalizrile ce ulterior au devenit cunoscute ca Legile ereditii ale lui Mendel:

prima lege: legea uniformitii hibrizilor n prima generaie (F1); a doua lege: legea segregrii caracterelor n generaia a doua (F2) sau legea puritii gameilor; a treia lege: legea asortrii independente a caracterelor n generaia a doua (F2).

Mendel i-a citit lucrarea Versuche ber Pflanzen-Hybriden (Experiene asupra hibridizrii plantelor), n 1865, la dou ntruniri ale Societii de Istorie Natural din Moravia. Publicarea lucrrii sale n 1866 n jurnalul societii[2][3][4] a avut un impact slab, fiind citat doar de trei ori n urmtorii 35 ani.

Dup ce i-a completat lucrarea despre mazre a revenit la experienele cu albine n scopul dezvoltrii cercetrilor sale privind genetica animalelor. El a produs o ras hibrid de albine, dar nu a reuit s redea un tablou clar despre transmiterea caracterelor ereditare la albine, din cauza controlului complicat al comportrii reginei albinelor. A mai descris noi specii de plante, supranumite prescurtat Mendel. Promovat la rangul de abate n 1866, Mendel i-a ntrerupt activitatea tiinific din cauza numeroaselor i grelelor responsabiliti administrative, ndeosebi n disputa dintre guvernul laic

Decesul i recunoaterea postum


n timpul vieii, rezultatele sale au fost respinse, Mendel murind ignorat de comunitatea tiinific la vrsta de 61 de ani de nefrit cronic. La numai cteva zile dup moartea sa, abatele care i-a succedat i-a ars lucrrile din bibliotec. Recunoaterea importanei descoperirilor sale a fost realizat abia la nceputul secolului al XX-lea cnd Hugo de Vries, Carl Erich Correns i Erich von Tschermak au ajuns n mod independent la aceleai concluzii, redescoperind astfel legile ereditii.

Legile lui Mendel


Gregor Mendel a studiat transmiterea caracterelor ereditare de la organismele parentale la progenituri si a stabilit o serie de legi, denumite Legile lui Mendel. Observatiile sale au fost publicate in 1865 si 1866 ("Experiments on Plant Hybridization"), initial fiind foarte controversate si au fost redescoperite si valorificate in 1900, devenind o parte esentiala a geneticii clasice. Prima lege a lui Mendel - Legea puritatii gametilor Aceasta lege a fost stabilita prin urmarirea rezultatelor incrucisarii intre indivizi care difera printr-un singur caracter. Contine patru observatii majore:

Diferite variante ale unei gene sunt responsabile de variatii ale caracterelor mostenite. Apare astfel conceptul de gene alele. Alelele sunt versiuni diferite ale unei gene, care codifica acelasi caracter fenotipic. De exemplu, fiecare om are o gena care controleaza culoarea ochilor, dar exista variante ale acestei gene ce determina culori diferite ale ochiului, eg. albastru, verde, caprui, etc. Pentru fiecare caracteristica, un organism mosteneste doua gene, cate una de la fiecare parinte. Fiecare gamet contine o alela astfel incat, in momentul fecundarii, zigotul va avea pentru fiecare caracter o alela de la mama si una de la tata. Daca cele doua alele sunt diferite, doar una dintre acestea (alela dominanta) se va exprima si va determina aparitia unui carcter fenotipic. Astazi se stie ca fenomenul este de fapt mai complex si exista abateri de la aceasta regula, cum ar fi fenomenele de codominanta (in cazul grupelor sangvine) sau dominanta incompleta (in cazul plantei Mirabilis jalapa). Cele doua alele din genomul unei celule somatice segrega in timpul producerii gametilor, fiecare gamet primid o singura alela a unei gene.

A doua lege a lui Mendel - Legea segregarii independente a perechilor de carcatere Aceasta lege a fost elaborata in urma studiului incrucisarii intre organisme diferite intre ele prin doua cupluri de caractere (dihibridare). Aceasta lege sustine faptul ca mostenirea unui caracter nu influenteaza mostenirea altui caracter, acestea transmitandu-se independent. Mendel a observat ca prin incrucisarea organismelor diferite printr-un singur caracter (monohibridare) rezulta intotdeauna un raport de 3:1 intre fenotipurile dominant si recesiv, in generatia doi (figura 1), iar in cazul incrucisarii organismelor cu doua caractere diferite se obtine o segregare 9:3:3:1 (figura 2).