Sunteți pe pagina 1din 6

Logica computationala

Multiple Choice Identify the letter of the choice that best completes the statement or answers the question.

1.

2.

3.

4.

5.

6.

Fie formula α∈ FORM şi funcţia h : FORM N definită prin:

h (

α

) =

1

+

max{

+

h h

1

(

β

),

Funcţia h reprezintă:

0,

(

h

daca

α

β

),

daca

V

α

=

β

(

γ

)},

daca

α

=

βργ ρ

,

L

\ {

}

a. adâncimea arborelui de structură corespunzător formulei α;

b. numărul de frunze ale arborelui de structură corespunzător formulei α;

c. numărul maxinm de descendenţi direcţi ai unui nod din arborele de structură corespunzător formulei α.

Fie formula α∈ FORM şi funcţia h : FORM N definită prin:

h (

α

) =

1

+

max{

+

h h

1

(

β

),

Funcţia h reprezintă:

daca

0,

(

β

h

),

α

daca

V

α

=

β

(

γ

)},

daca

α

=

βργ ρ

,

L

\ {

}

a. numărul total de propoziţii elementare care apar în formula α;

b. numărul total de simboluri care apar în formula α;

c. numărul total de conective logice care apar în formula α. Mulţimea axiomelor teoriei care modelează raţionamentele în contextul limbajului calculului cu propoziţii, notată AXIOM, se află în următoarea relaţie cu sortul FORM:

a. AXIOM = FORM

b. AXIOM FORM

c. AXIOM FORM Fie formula α ∈ FORM şi substituţia σ ∈ SUBST. Rezultă că:

a. ασ ∈ SUBST

b. ασ ∈ FORM

c. ασ ∈ AXIOM Fie axioma α ∈ AXIOM şi substituţia σ ∈ SUBST. Atunci, ασ se numeşte:

a. instanţiere a formulei ασ;

b. instanţiere a axiomei ασ;

c. instanţiere a substituţiei ασ. Se numeşte regulă de inferenţă orice relaţie R FORM p x FORM q , în care:

a. p = p

b. p = q + 1

c. q = p + 1

d.

p,q

N

*

7.

Regula modus ponens, MP, este de tip:

a. (1,1)

 

b. (1,2)

c. (2,1)

d. (2,2)

8.

Fie formula α ∈ FORM; ea se numeşte teoremă dacă ∃ α 1 , … , α n FORM astfel încât:

a. i, 1 i n: α i este o instanţiere a unei axiome

b. i, 1 i n j, k, 1 j, k i: ({α j , α k }, α i ) MP

c. i, 1 i n k, 1 k i: ({α k }, α i ) SUB

d. α n = α

 

e. ,si i, 1 i n: α i

α n = α

este o instanţiere a unei axiome sau j, k, 1 j, k i: ({α j ,

 

α k }, α i ) MP sau k, 1 k i: ({α k }, α i ) SUB

9.

Fie H FORM şi α , β ∈ FORM; atunci:

a. H {α} | β dacă H |(α β)

b. H |(α β) dacă H {α} | β

c. A+B

 

10.

Schema silogismului, (RS): ∀ α , β , γ ∈ FORM:

β

a. ), (

(

α

β

γ

)

 

(

α

γ

)

 

b. (

α

β

), (

α

γ

)

 

(

β

γ

)

 

c. (

α

β

), (

α

γ

)

11.

(

γ

β

)

Schema trecerii de la implicaţie la echivalenţă, (IE): ∀ α , β , γ ∈ FORM:

α β

a. ), (

(

α

γ

)

b. ), (

(

β

(

α β

γ

β

)

γ

)

(

α

γ

c. β

(

α β

), (

)

α

)

 

(

α

β

)

12.

Schema permutării premiselor, (PP): ∀ α , β , γ ∈ FORM:

a.

(

α

β

), (

α

γ

)

 

(

α

(

β

γ

))

 

b.

(

α

β

), (

β

γ

)

 

(

β

(

α

γ

))

 

c.

(

α

(

β

γ

))

 

(

β

(

α

γ

))

13.

Schema trecerii de la echivalenţă la implicaţie, (EI): ∀ α , β ∈ FORM:

 

A. (

α

β

)

 

(

α

β

)

 

B. ( α

β

)

 
 

( β

α

)

a. A

 

b. A+B

14.

B Schema negaţiei, (NN): ∀ α , β ∈ FORM:

c.

(

a. α

↔

β

)

 

(

α

β

)

 

b. (

α

β

)

 

((

β

)

(

c. α

(

))

α

β

)

 

(

β

α

)

→

α

))

 

15.

Schema rezoluţiei, (REZ): ∀ α , β , γ ∈ FORM:

a. ((

α

β

) , ((

)

α

γ

))

 

(

β

γ

)

 

b. ((

α

γ

) , ((

α

)

→

β

))

 
 

(

β

γ

)

c. ((

α

β

) , ((

α

)

γ

))

 

(

β

γ

)

16.

Fie Γ ⊂ FORM; atunci:

 
 

A. {α , β} | Γ dacă {(α ∧ β)} | Γ

B. {(α ∧ β)} | Γ dacă {α , β} | Γ

a. A

 

b. A+B

17.

B Se numeşte secvent o pereche de mulţimi de formule (H, Γ) în care apar numai conective din mulţimea:

c.

a. L \ {}

 

b. L \ {}

c. L \ {, }

d. L \ { }

18.

Secventul H Γ este secvent axiomă dacă:

a. H Γ =

 

b. H Γ ≠ ∅

19.

c.

H Γ Secventul H Γ este secvent încheiat dacă:

a. Γ V H

b. H V ⊂ Γ

20.

H

⇒ Γ ∪ {

α

}

este o:

 

H

{(

)}

α

⇒ Γ

a. regulă de deducţie Gentzen;

 

b. regulă de deducţie Herbrand;

c. regulă de inferenţă Herbrand;

d. regulă de inferenţă Gentzen.

21.

Fie secventul H Γ; regula implicaţiei stânga este:

a. ,

H

{

β

}

⇒ Γ

H

⇒ Γ ∪

{

α

}

 

H

{(

α

β

)}

⇒ Γ

 
 

b. ,

H

{

α

}

⇒ Γ

H

⇒ Γ ∪

{

β

}

 

H

{(

α

β

)}

⇒ Γ

 

22.

Fie secventul H Γ; regula negaţiei dreapta este:

a.

H

⇒ Γ ∪ {

α

}

 

H

{(

)}

α

⇒ Γ

 

b.

H

{

α

}

⇒ Γ

 
 

H

⇒ Γ ∪

{(

)}

α

23.

Fie secventul H Γ; regula disjuncţiei dreapta este:

a.

H

⇒ Γ

{

α β

,

}

 

H

⇒ Γ ∪

{(

α

β

)}

 
 

b.

H

{

α

}

⇒ Γ

,

H

{

β

}

⇒ Γ

 
 

H

{(

α

β

)}

⇒ Γ

 

24.

Fie secventul H Γ; regula implicaţiei dreapta este:

a. H

{

α

}

Γ ∪

{

β

}

 
 

H

⇒ Γ ∪

{(

α

β

)}

 

b. ,

H

{

α

}

⇒ Γ

H

⇒ Γ ∪

{

β

}

 

H

{(

α

β

)}

⇒ Γ

 

25.

După aplicarea regulilor de inferenţă formulele rezultate au adâncime:

a.

mai mare;

b.

mai mică;

c.

nemodificată.

 

26.

Pentru o formulă selectată regula de inferenţă este:

 

A.

unică;

B. definită de conectiva principală şi de provenienţa ei;

C.

conectiva cea mai din stânga / dreapta pentru regulile la stânga / dreapta.

 

a. A+B

 

b. A+C

c. A+B+C

27.

Un arbore de deducţie T este un arbore de demonstraţie pentru secventul etichetă a vârfului rădăcină dacă orice vârf terminal are ca etichetă un secvent:

a. încheiat;

b. axiomă;

c. incheiat sau axiomă

28.

Un secvent S se numeşte demonstrabil şi se notează cu |S, dacă

a. există T un arbore de demonstraţie cu S eticheta rădăcinii;

b. există T un arbore de demonstraţie cu S eticheta cel puţin a unui nod terminal;

c. există T un arbore încheiat cu S eticheta cel puţin a unui nod terminal;

d. există T un arbore încheiat cu S eticheta rădăcinii.

29.

Enunţul “orice teoremă este tautologie” constituie:

a. teorema deducţiei;

b. teorema de consistenţă a calculului cu propoziţii;

c. teorema de inferenţă.

30.

Sunt adevărate:

A. enunţul “T h FORM

B. enunţul “ ∀ α ∈ T h atunci ( α) T h

C. enunţul “ pentru ∀ α ∈ FORM cel mult una dintre formulele α , ( α) este teoremă

D.

enunţul “ pentru ∀ α ∈ FORM cel puţin una dintre formulele α , ( α) este teoremă

a. A+B+C

b. A+B+D

c. B+C

d. B+D

e. A+C

31.

O mulţime compatibilă de formule H este un sistem deductiv dacă:

a. ∀ α ∈ T h atunci α ∈ T(H)

b. T(H) = H

c. T(H) H

d. T(H) H

32.

Fie H o mulţime compatibilă de formule; atunci T(H) este:

a. o mulţime de formule inclusă în H;

b. un sistem deductiv;

c. o mulţime validabilă de formule.

33.

Care dintre următoarele enunţuri este adevărat?

a. o mulţime compatibilă de formule H este un sistem deductiv dacă este punct fix al operatorului de deductibilitate;

b. o mulţime compatibilă de formule H este un sistem deductiv dacă şi numai dacă este punct fix al operatorului de deductibilitate

c. o mulţime compatibilă de formule H este un sistem deductiv dacă şi numai dacă este punct fix al operatorului de inferenţă.

34.

Fie D un sistem deductiv. Care dintre implicaţii este adevărată?

a. D maximal atunci D complet;

b. D complet atunci D maximal;

d.

nici una.

35.

Enunţul “orice formulă demonstrabilă a limbajului calculului cu propoziţii este tautologie” constituie:

a. teorema Herbrand;

b. teorema de consistenţă a calculului cu propoziţii;

c. teorema de completitudine a limbajului calculului cu propoziţii;

d. teorema Lindenbaum Tarski .

36.

Fie H FORM, finită. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:

a. H este consistentă dacă nu este compatibilă;

b. H este compatibilă dacă nu este consistentă;

c. H este consistentă dacă şi numai dacă este compatibilă;

d. H este fie compatibilă fie consistentă.

37.

Fie H FORM; H este finit validabilă dacă:

 

A.

orice submulţime finită a sa este incompatibilă

B.

orice submulţime finită a sa este consistentă

C.

cel puţin una dintre submulţimile sale finite nu este consistentă

 

a. B

b. A+C

 

c. A+B

38.

Enunţul “mulţimea de formule H este consistentă dacă şi numai dacă este finit validabilă” constituie:

a. teorema de consistenţă a calculului cu propoziţii;

b. teorema de completitudine a limbajului calculului cu propoziţii;

c. teorema de compacitate a limbajului calculului cu propoziţii.

39.

Teorema de consistenţă a sistemului deducţiei naturale afirmă că:

a. orice secvent încheiat este secvent valid;

b. orice secvent valid este secvent demonstrabil;

c. orice secvent demonstrabil este secvent valid.

40.

Teorema de completitudine a sistemului deducţiei naturale afirmă că:

a. orice secvent încheiat este secvent valid;

b. orice secvent valid este secvent demonstrabil;

c. orice secvent demonstrabil este secvent valid.

41.

Fie S(α) o reprezentare clauzală. Teorema de bază a rezoluţiei afirmă că:

 

A.

dacă S(α) este validabilă, atunci pentru orice literal λ: Rez λ (α) este validabilă

B. dacă există un literal λ astfel încât Rez λ (α) este validabilă, atunci S(α) este validabilă

 

a. A+B

 

b. A

 

42.

B Fie S(α) o reprezentare clauzală. Teorema de completitudine a rezoluţiei afirmă că:

c.

a. S(α) este invalidabilă dacă există o S(α)-respingere rezolutivă;

b. S(α) este invalidabilă dacă şi numai dacă există o S(α)-respingere rezolutivă.