Sunteți pe pagina 1din 20

Perceptia.Memoria.

Atentie in procesele de invatare


Facultatea de Economie Si Administrarea Afacerilor Modulul Psihopedagocic Afloarei Sorin Bogdan Eliza Cazacu Adina Lunca Diana Mititiuc Corina

PERCEPTIA

PERCEPTIA
Orice senzaie evoc altele, inclusiv variate impresii anterioare, rezultnd un fenomen complex denumit percepie. Percepia const ntr-o cunoatere a obiectelor i fenomenelor n integritatea lor i n momentul cnd ele acioneaz asupra organelor senzoriale. Spre deosebire de senzaie, care red o nsuire izolat a unui obiectT percepia realizeaz o impresie global, o cunoatere a obiectelor n ntregime, n unitatea lor real. Dei ne furnizeaz o imagine sintetic, percepia efectueaz o mare selecie. De exemplu, nervul optic are o enorm capacitate de transmisie : 400 milioane de bii pe secund (or, o carte de 500 pagini conine cam 100 milioane de bii!). Dar creierul nu poate asimila mai mult de 100 bii pe secund. Deci percepia nu constituie o reflectare fotografic fidel, ea selecteaz informaiile i le prelucreaz. Nu e vorba att de o reducere, ct de un fel de rezumare a lor. Creierul nostru are o capacitate de rezumare i prelucrare care ntrece cu mult posibilitile tehnicii contemporane.

Percepia este considerat de filosofii empiriti ca o prim treapt a cunoaterii. Dar, dei este indisolubil legat de gndire, ea nu constituie o cunoatere aprofundat. Numai continuarea analizei i comparaiilor permite gndirii s dezvluie esenialul n spatele aparenelor care ocup primul plan n cunoaterea perceptiv. n schimb, aceast cunoatere elementar este suficient i foarte necesar pentru reglarea aciunilor imediate. Fr o percepie clar n-am nimeri clana uii, nu ne-am putea nnoda ireturile la pantofi etc. Intre percepie imisacar este o indisolubil legtur. Am vzut c o cunoatere prin simul tactil implic micarea minii pe suprafaa obiectului. La fel, observarea unei persoane implic micri rapide ale ochilor, conturnd-o. Aparate precise, nregistrnd micrile oculare, arat oscilaiile lor sistematice i rapide. N. Syllamy scrie despre percepie: conduit psihologic deosebit de complex, prin care un individ organizeaz senzaiile sale i ia cunotin de real" (Syllamy, N., p. 213). El nu se refer la un comportament contient, micrile realizndu-se spontan, automat i nu numai pentru explorare, ci i pentru mnuirea obiectelor, act reglat totdeauna perceptiv. Folosinduse un aparat extrem de sensibil pentru nregistrarea contraciilor musculare (miograf), se constat n timpul unei percepii, de pild a unui fierstru, simultan, uoare contracii musculare similare celor prezente n timpul mnuirii lui. nct micrile intr chiar n structura percepiei, alturi de senzaii i reprezentri.

In percepie intervin i o serie de atitudini. Mai nti este prezento atitudine motorie: poziia, postura pe care se sprijin comportamentul nostru e n relaie cu ceea ce observm. Ex: Portarul, ntr-un meci de fotbal, adopt mereu o poziie din care s vad mai bine mingea i s o poat prinde. Subalternul care l vede pe eful su apropiindu-se, ia imediat poziia necesar pentru un salut respectuos. Atitudinea motorie pregtete percepia i aciunea optim. Cnd vrem s auzim bine ce spune o persoan, adoptm o anume atitudine, cnd privim departe - o alta, i cnd gustm o prjitur - alta. Aceast atitudine face corp comun cu percepia, ca i micrile reglate de ea. Un rol i mai important l auatitudinea intelectual, starea de pregtire cognitiv, punctul de vedere, orientarea n situaie (n german Einstellungi n rus ustanovka). Inc din 1904, Kulpe, utiliznd un tahistoscop (aparat care expune un timp foarte scurt o imagine), a prezentat subiecilor nite cartonae pe care se aflau figuri geometrice de variate forme i foarte diferit colorate. Cei solicitai s observe numrul i forma figurilor reineau multe, dar nu puteau indica dect foarte puine culori. Ceilali, cerndu-li-se reinerea culorilor, dimpotriv, i aminteau multe nuane, dar nu puteau da detalii legate de numrul i forma figurilor. Decistarea de pregtire perceptiv determin o puternic selecie n materialul perceput. (Paul Popescu- -Neveanu a denumit acest fenomen montaj", ceea ce nu mi se pare nimerit - dat fiind rezonana sa tehnic, ns are avantajul de a fi un singur cuvnt, n loc de trei.) Apoi aceast orientare prealabil duce la creterea sensibilitii: noaptea, pilotul unei nave va zri mult mai repede un far cnd se ateapt s apar, dect atunci cnd l vede din ntmplare. n fine, montajul" poate duce i la distorsiuni, la iluzii.

Influena afectivitii pare a se face resimit i n cazul percepiilor subliminale. Percepia subliminal este cea ale crei efecte se fac resimite,excitanii ce o produc se afl sub pragul senzorial, fie cel de intensitate, fie cel referitor la timpul de expunere (expunerea dureaz prea puin timp pentru ca stimulul s fie sesizat). Prima semnalare a percepiei subliminale a fcut-o Vicary n 1957. n pauza unui film se proiecta o reclam care recomanda publicului s mnnce floricele. Vicary a introdus pe film i un mesaj: bei Coca-Cola", care dura ns prea puin pentru a fi receptat n mod contient. Cei care plecau de la film aveau ambele posibiliti: s cumpere floricele sau Coca-Cola. Or el a nregistrat mult mai multe achiziii de CocaCola dect de floricele. Deci percepia subliminal i-ar fi fcut efectul. Atunci s-a fcut mult vlv, punndu-se problema dac oamenii n-ar putea fi manipulai prin indicaii subliminale. De fapt, experiena lui Vicary era neconcludent. Ea a avut loc vara i cldura te dirija mult mai verosimil ctre o butur, dect spre floricele. Apoi, cum acestea erau srate, chiar i cei ce le cumprau luau i Coca-Cola pentru a-i astmpra setea. Totui, influena percepiilor subliminale a fost dovedit i prin alte experiene. De exemplu, n Frana, Zajonc a prezentat subiecilor, la televizor, poligoane de forme variate, timp de o miime de secund. Subiecii nu puteau s le perceap. Apoi, rnd pe rnd, a prezentat poligoanele expuse subliminal mpreun cu altele, solicitnd persoanelor supuse experienei anterioare s aleag figurile care le plac mai mult. Sa constatat c au fost preferate mult mai multe poligoane din cele proiectate anterior, dect cele nfiate prima oar, cu toate c nici un poligon expus subliminal n-a fost recunoscut ca atare. Rezult o influenare a evalurilor prin prezentare subliminal, care pare a avea un ecou afectiv. O observaie cotidian confirm aceast constatare. Cnd ieim n faa unui cunoscut, luat prin surprindere, pe fizionomia lui observm, n prima fraciune de secund, o expresie bucuroas sau contrariat, n funcie de sentimentele pe care el le are (n mod sincer) fa de noi: e momentul percepiei subliminale. Imediat ce nfluena afectivitii pare a se face resimit i n cazul percepiilor subliminale. Percepia subliminal este cea ale crei efecte se fac resimite, dei

B. Constana percepiei

In ansamblul unei percepii, nu toate detaliile au aceeai importan. De exemplu, vd venind de departe o persoan i o recunosc: e prietenul meu N. Dar la aceast distan nu se pot distinge trsturile feei, eu l recunosc dup statura sa nalt, faa oval i mersul hotrt. Aceste trsturi caracteristice sunt denumite indici de recunoatere". Ei sunt deosebit de importani pentru realizarea lecturii rapide a unui text, cnd nu exist rgazul distingerii tuturor literelor din care se compun cuvintele. Cuvintele sunt ghicite" mai ales pe baza primelor i ultimelor litere. Iat acelai cuvnt scris incomplet n dou feluri: ..ec.i.ita.e . ele...ic...te. In forma a doua se distinge mai uor termenul de electricitate". Comparativ, partea de sus a literelor e mai important dect cea de jos. Astfel, elevii nu reuesc s citeasc repede dect atunci cnd izbutesc s sesizeze indicii importani ai tuturor cuvintelor uzuale. Cnd ajungem la un cuvnt rar, puin cunoscut, toi ncepem s silabisim! Indicii de recunoatere constituie pri importante, caracteristice ale obiectelor sau fenomenelor, pe care noi le considerm constante, dei aspectele percepute variaz. De pild, masa din sufragerie o percepem dreptunghiular, cu toate c imaginea ei pe retina ochilor notri n-a fost niciodat dreptunghiular. Pentru a o vedea dreptunghiular ar trebui s stm atrnai drept deasupra mijlocului ei, poziie n care nu ne aflm niciodat. n mod obinuit, imaginea din ochi este un patrulater neregulat ori un trapez. Experiena noastr ne-a dovedit ns caracterul ei dreptun- ghiular. Tot aa, o moned metalic o considerm rotund, circular, dei imaginea ei obinuit e un oval turtit. Ca s o percepem rotund, ar trebui s o inem la nlimea ochilor notri i perpendicular pe axul vizual, ceea ce se ntmpl extrem de rar.

Asemenea fenomene sunt caracterizate ca probndconstana percepiei. n cazu- rile citate, e vorba de constana formei obiectelor. Exist i o constan a mrimii: consider c fratele meu e nalt, indiferent dac se afl la 1 metru sau la 6 metri de mine, dei mrimea imaginii retiniene variaz foarte mult. De asemenea, exist i o constan a culorii: vd lampa mea de birou ca fiind galben, dei n funcie de lumina din odaie ea apare alb sau cenuie. Aadar, percepem obiectele prin prisma unui tip, mai bine zisprototip care rmne constant pentru noi, n ciuda variaiilor impresiilor receptate. Fenomenul este prezent i la animalele superioare. Iat: civa oareci gseau ntr-un labirint un semn care marca drumul ce ducea spre hran. Dup un timp, forma desenului varia (fig. 12). La nceput erau dou triunghiuri albe (inversate), apoi aprea numai conturul alb al triunghiurilor i, mai trziu, acest contur era redus la cte dou laturi

MEMORIA

Este un proces prin care oamenii si alte organisme codifica, inmagazineaza si refolosesc informatii. Psihologi, filozofi, scriitori si alti ganditori au fost fascinati -de-a lungul secolelor- de memorie. Problemele cele mai controversate, pe care acestia le-au analizat sunt :
Cum memoreaza creierul informatii? Pot oamenii sa isi imbunatateasca memoria? Care este capacitatea memoriei?

Psihologul American Sperling a demonstrat existenta memoriei senzoriale in anul 1960. Sperling a rugat cateva personae sa se uite la un ecran alb. Apoi a proiectat 12 litere pe ecran pentru 1/20 secunde aranjate in ordinea de mai sus. Subiectii erau apoi rugati sa spuna cat mai multe litere din imagine. Majoritatea isi aminteau 4 sau 5 litere exacte cu toate ca stiau ca au vazut mai multe litere dar nu isi aminteau exact care erau acestea. Apoi a adaugat un sunet la imagine, persoanele isi aminteau literele pe randuri si in functie de fregventa (masurata in Hz) sunetului (joasa medie sau inalta). Mersul cu bicicleta nu necesita gandire multa pentru ca folosind memoria de lunga durata ne putem aminti usor tehnicile de condus. La fel este si in cazul conduceri unui automobil. Muncitorii la o fabrica de tigari au continuat sa isi mareasca viteza de lucru chiar si dupa ce au facut milioane de tigari. Numai dupa doi ani performantele lor au inceput sa opreasca din crestere, fapt ceea ce demonstreaza ca experienta poate fi acumulata pe lungi perioade de timp. Un alt experiment a demonstrat ca nu memoram lucruri care nu dorim sau care nu ne sunt de folos in fiecare zi. Este simplu sa distingem o moneda de alta cu toate ca nu ii stim detaliile. Rezultatele la 90% din persoanele interogate la experimentul acesta au fost negative. Memoria este un proces psihic de reflectare a experientei anterioare prin fixarea (intiparirea si pastrarea), recunoasterea si reproducerea imaginilor senzoriale, ideilor, starilor afective sau miscarilor din trecut. Procesele memorie se desfasoara atat in legatura cu reflectarea senzoriala cat si in legatura cu procesele de gandire si de limbaj, la unii oameni predominand memoria senzorial-intuitiva,la altii cea verbalabstracta.

memorarea poate fi intentionata(voluntara)sau neintentionata(involuntara).Recunoasterea se realizeaza in prezenta stimulilor senzoriali sau verbali care au actinonat si anterior, in vreme ce reproducerea se realizeaza in lipsa acestor stimuli.De aceea,in general recunoasterea se realizeaza mai lesne decat reproducerea.Fenomenul invers memorarii este uitarea,care se manifesta prin incapacitatea de a reproduce sau de a recunoaste,iar uneori prin reproducere sau recunoastere eronata.

Cu privire la formele memoriei,cei mai multi psihologi disting intre: memorie de foarte scurta durata(memoria senzoriala) memoria de scurta durata memorie de lunga durata. Memoria o regasim ca: Memorie imaginativa-prin conservarea reproducerea imaginilor trecutului; Memorie verbal-logica-prin conservarea ideilor informatiilor; Mai controversat memorie as\fectiva retrairea emotiilor trecute; Memorie motorie-prin conservarea si actualizarea miscarilor. Memoria are anumite proprietati care se manifesta diferit la persoane difeite: Volumul-se refera la cantitatea de informatie ce poate fi stocata.Aceasta difera de la o persoana la alta. Mobilitatea-se refera la capacitatea de a acumula cunostinte noi,de a le corela cu alte cunostinte,de a le modifica. Rapiditatea fixarii vizeaza usurinta intiparirii,efortul presupus pentru realizarea ei. Fidelitatea redarii se refera la masura in care informatia actualizata corespunde cu cea intiparita . Rapiditatea actualizarii se refere la viteza cu care reusim sa actualizam un material invatat.

ATENTIA

Atentia este un act de selectare psihica activa prin care se realizeaza semnificatia,
importanta si ierarhizarea unor evenimente, obiecte si fenomene care ne influenteaza existenta (acordam atentie lucrurilor care ne intereseaza si o mentinem prin scopul urmarit). Def: Este procesul psihic de orientare selectiva, de concentrare a energiei psihonervoase asupra unor obiecte, insusiri sau procese, menite sa conduca la sporirea eficientei activitatii psihice, cu deosebire a proceselor cognitive.

Cea mai importanta caracteristica a atentiei este, in mod incontestabil in opinia tuturor specialistilor selectivitatea. Daca un fapt, o idee, un stimul verbal prezinta interes pentru o persoana, genereaza trairi afective, aceste stari motivationalafective vor orienta si sustine atentia cu usurinta si pe perioade lungi de timp. Orientarea atentiei spre anumiti stimuli este concomitenta cu inhibarea altor stimuli, realizandu-se astfel un fenomen de filtraj senzorial si de organizare, de autoreglare a energiei psihonervoase.
Atentia este un atribut al celorlalte procese psihice. Daca se asociaza cu perceptia, atunci aceasta va fi mai clara, precisa si completa. Daca se asociaza cu memoria, atunci aceasta va fi mai bogata, fidela, trainica. Daca se asociaza cu gandirea si imaginatia, atunci acestea vor fi mai eficiente, profunde si creatoare. Atentia este necesara , este o conditie a reflectarii constiente eficiente, este un proces psihic, dar si un proces de cunoastere. Daca inteligenta este considerata o functie psihica complexa care asigura intr-o forma superioara adaptarea intre organism si mediu, atentia este un factor activ al investigarii mediului inconjurator, cu efecte favorabile asupra activitatii de cunoastere.

Caracteristicile sau calitatile atentiei:


Stabilitatea atentiei: Inseamna mentinerea un timp mai lung a orientarii si concentrarii psihonervoase asupra aceluiasi fapt sau aceleiasi activitati. E influentata de proprietatile stimulului, de complexitatea si natura activitatii si nu in ultimul rand de motivatia subiectului. Un obiect cu structura simpla si nemiscat ne retine atentia foarte putin timp. Concentrarea (intensitatea) atentiei: Inseamna mobilizarea intereselor si eforturilor imntr-o anumita directie in functie de semnificatiile stimulilor, paralel cu inhibarea actiunii unor factori perturbatori. Gradul de concentrare e dependent de multi factori dintre care amintim: interesul subiectului pentru acea activitate si rezistenta lui la factorii perturbatori. Se poate masura prin rezistenta la factori perturbatori, in special la zgomot. Volumul atentiei: Adica cantitatea de date ce pot fi cuprinse simultan in planul reflectarii constiente este limitat. Volumul mediu este de 5-7 elemente. Flexibilitatea sau mobilitatea atentiei: Inseamna capaciatea subiectului de a deplasa atentia de la un obiect la altul in intervale cat mai scurte de timp. Pragul minim de deplasare potrivit cercetarilor este de o sesime de secunda. Distributivitatea atentiei: Este proprietatea care vizeaza amplitudinea unghiului de cuprindere simultana in planul constiintei clare a unei diversitati de fapte , procese, manifestari. Adica capacitatea de a sesiza simultan intelesul mai multor surse de informatii. S-a constatat faptul ca distributia e totusi posibila cand miscarile sunt puternic automatizate si informatiile foarte familiare. De exemplu pilotul de avion care este atent la o multime de lucruri in acelasi timp: el urmareste linia orizontului, cadranele, asculta informatia din casti etc.)

FORMELE ATENTIEI

Atentia involuntara este declansata de stimuli interni si externi si consta in orientarea,

concentrarea neintentionata, declansata spontan si fara efort voluntar. Atentia involuntara poate fi atrasa de mediul exterior, ca urmare a organizarii particulare a campului perceptiv in care apare un obiect detasat din ansamblu. Aceasta forma a atentiei o intalnim si la animale. Exista cateva calitati ale stimulilor care pot provoca, pot capta atentia involuntara: intensitatea stimulilor, contrastul, noutatea, aparitia sau disparitia brusca, complexitatea, proprietatea stimulilor de a se adapta interesului etc. Este in general de scurta durata mentinandu-se atata vreme cat dureaza actiunea stimulilor care o provoaca. Atentia voluntara se caracterizeaza prin prezenta intentiei de a fi atent si a efortului voluntar de a-l mentine. Deci aceasta forma de atentie depinde in mare masura de individ si de motivatiile sale. Fiind autoreglata in mod constient atentia voluntara este superioara atat prin mecanismele verbale de producere, cat si prin implicatiile ei pentru activitatea omului. Autoreglajul voluntar se realizeaza prin orientarea intentionata spre obiectul atentiei, selectivitate in functie de scop si cresterea efortului psihic. Atentia voluntara este esentiala pentru desfasurarea activitatii, dar datorita consumului energetic sporit, a interventiei oboselii se poate mentine pe o perioada relativ scurta de timp. Mobilizarea si concentrarea atentiei voluntare se poate mentine cu ajutorul cuvantului care mareste valoarea semnalizarii unor stimuli, cuvantul orienteaza atentia. Aceste doua forme ale atentiei sunt conexate intre ele, existand grade de trecere a uneia in cealalta. De exemplu invatarea incepe cu atentia voluntara, apoi apare interesul, placerea de a invata, atentia treptat devenind involuntara. Atentia habituala sau postvoluntara este o forma superioara de manifestare a atentiei, fiind o atentie specializata, bazata pe obisniunte si se formeaza prin educatie, pentru ca atentia se poate educa. .

Psihologul francez Theodule Ribot deosebeste doua tipuri de atentie, cu totul distincte una de alta, dar care in mare corespund celor doua forme ale atentiei mai sus amintite, si anume atentia involuntara si cea voluntara. Acestea sunt: atentia spontana (naturala) si atentia voluntara (artificiala). Cea dintai forma , neglijata de majoritatea psihologilor, este forma naturala, primitiva, veritabila a atentiei. Cea de-a doua este un rezultat al educatiei, al antrenamentului Th. Ribot sustine ca atentia spontana este singura care exista atat timp cat educatia nu intra in actiune. Atentia este un dar al naturii, repartizata inegal de la un individ la altul. Puternica sau slaba, are drept cauza starile afective. Omul nu da atentie in mod spontan, decat lucrurilor care il intereseaza, il ating, ii produc o stare placuta, neplacuta ori mixta. Natura atentiei spontane la o persoana releva caracterul acesteia sau cel putin tendintele sale fundamentale. Ne arata daca avem de-a face cu un spirit frivol, banal, marginit, deschis, profund. Ribot da exemplul unei portarese care in mod spontan da atentie barfelor; pictorul este atras de un frumos rasarit de soare; geologului ii atrag atentia niste roci, in care omul obisnuit nu vede decat niste pietre. Atentia voluntara sau artificiala in opinia lui Th. Ribot este un produs al trebuintei, aparut odata cu progresul civilizatiei, artei, al educatiei, al antrenamentului. Isi gaseste conditiile de existenta in atentia spontana. Atentia voluntara s-a nascut sub presiunea trebuintei si odata cu progresul inteligentei. Ea este un aparat de perfectionare si un produs al civilizatiei. Subliniind faptul ca atentia voluntara este rezultatul educatiei, Ribot propune ca mijloc de formare trei directii: prima, in care educatorul, profesor si parinte, se bazeaza pe sentimente (teama sau tandrete si simpatie, curiozitate, interes si atractie fata de recompensa); cea de-a doua se refera la ambitie, interes practic si datorie, iar cea de-a treia se refera la faptul ca atentia se dezvolta si se intretine prin deprinderi si exercitiu impus. Dupa locul obiectului aflat in centrul atentiei, atentia poate fi externa si interioara. Vorbim de atentie externa atunci cand obiectul atentiei este exterior subiectului si de atentia interioara in cazul in care obiectul atentiei se afla in planul constiintei, al vietii psihice. Atentia interioara este strans legata de notiunea de privire interioara, care de fapt inseamna o serie de imagini conexe care muta atentia noastra in planul constiintei, o serie de amintiri. Iar cel care ne trezeste aceste amintiri este reflexul cu catena lunga.

ATENTIA- PROCES FUNDAMENTAL INTR-O INVATARE ELEMENTARA


In orice act de invatare intervine de fapt intreg psihismul, dar daca in anumite momente domina un proces, intr-o alta faza intervine mai evident altul. Intr-un act de cunoastere elementara se distinge indeosebi rolul atentiei, perceptiei si memoriei. Nu poate exista un act de cunoastere eficienta fara o focalizare a constiintei elevului, fara castigarea atentiei sale. Atentia realizeaza o optimizare a cunoasterii: ea selecteaza o anumita portiune din campul perceptiv, intensificand impresia, asigurandu-i si mai multa claritate.Atentia concentrata implica si rapiditatea sesizarii unui eveniment asteptat. Este puternic influentat de motivatie, de starile afective si este insotit de caracteristici bine cunoscute ale posturii si mimicii. Cele trei forme principale ale atentiei (involuntara, voluntara si postvoluntara) sunt absolut necesare in procesul invatarii sistematice. Ca exemplu amintim copilul, care este obligat sa faca exercitii la un anumit instrument muyical, are nevoie de vointa la inceput, dar treptat, muyica il va atrage si nu va mai cere efort voluntar. Astfell atentia voluntara se transforma in atentie postvoluntara. Din punct de vedere al desfasurarii si organizarii procesului didactic sunt importante conditiile care favorizeaza concentrarea involuntara a atentiei. Conditiile externe sunt: Noutatea obiectelor, fenomenelor, situatiilor le atrage elevilor imediat atentia. Deci numai daca avem certitudinea unui aspect important, dar de obicei nesesizat, are rost sa expunem ceva familiar copiilor. Intensitatea stimulilor de asemenea este foarta importanta. O lumina, un sunet puternic trezesc atentia, obiectele mari sunt observate mai repede decat cele mici, si mai ales culorile vii, tinand desigur cont de realitate si de contrast. Miscarea, schimbarea, variatia atrag usor atentia. De exemplu filmul este mai interesant si util decat preyentarea unor imagini statice cu ajutorul unor planse sau fotografii. Dintre factorii interni cel mai important este interesul. Cultivarea interesului elevilor este una dintre sarcinile principale ale scolii, ele influentand puternic viata psihica.

Bibliografie

Cosmovici-Andrei si Luminita Iacob Psihologie-Scolara, Polirom 1999 Andrei-Cosmovici-PsihologieGenerala, Polirom 1996