1.

Forme de organizare interna si de asociere a firmelor Pe masura formarii si evolutie pietelor sau dezvoltat progresiv mai multe forme de organizare interna a firmelor. Astazi formele principale in lune sunt: a. Intreprinderea unitara. Aceasta forma de organizare este cea traditionala, asemanatarea cu intreprinderile mici si mijlocii. Principalele unitati care opereaza in cadrul firmei sunt: componente functionale si component productive. Specializarea pe functii este calea naturala prin care se organizeaza activitatile multifunctionale. Odata cu cresterea volumului si a complexitatii activitatilor, forma unitara intalneste dificultati pe linia manageriala. b. Firma multidivizionara. Datorita cresterii marimii si a complexitatii firmelor prin ( investitii, abbsorbtii, infuzii) multe dintre acestea ajung la rangul unor mari corporatii de tipul trusturilor. Datorita marinii si complexitatii lor, sa impus o noua forma de organizarea interna structura subdivizioanara. Structura subdivizionara reprezinta trecerea responsabilitatiilor directiei generale de la activitatiloe de rutina la activitatile axate pe destinele viitoare ale firmei. Caracteristici si avantaje: 1.directia generala are ca principala preocupare deciziile strategice care implica: planificarea, coordonare/control, evaluare) 2.directia generala are posibilitatea si obligatia sa se ocupe de performantele generale ale firmei. 3. statul major atasat directiei generale indeplineste si el functiile de consilierat.

C . holdingul este o organizare economica cu personalitate juridical, formata din mai multe firme in care: pe de o parte autoritatea economica cemtrala, pe de alta parte existent unei puternice descentralizari a deciziilor operationale la nivelul firmelor din cadrul grupelor. Holdingul este format dintro societate-mama si mai multe societati comerciale member(fiice) Daca societatea mama detine peste 50% din pachetul de actiuni , atunci societatile component devin filiate. d. Conglomeratul . holdingurile care au in component lor subholdinguri cu mare varietate de produse si servicii din ramuri diferite se numesc conglomerate.

Conglomeratele au aceeasi functii cu holdingurile. Grupurile de tip holding pot fi clasificate astfel: holding financiar,operational si strategic. Holdingul stabileste sirealizeaza functii ajutatoare: finantare, planificare, coordonare, resursel umane.

2. Progresivitatea obiectivelor si internationalizarea Studiul progresivitatii, permite mai buna intelegere a mecanismelor competitivitatii economice al unor tari aflate in tranzitie. Din cadrul aliantelor strategice, trebuie exclusa internationalizarea intreprinderii adica expansiunea pietei sau diversificarea ariei geografice a activitatilor. Este posibil ca strategia de internationalizare sa impuna o alianta dar nu alinta este telul acestei politici de dezvoltare. Dinamica economica urmeaza progresiv 4 etape: 1.noile produse sunt concepute in intreprinderi din tari avansate tehnologic 2.intreprinderile sunt incurajate sa faca exportul produselor catre zonele economice mai putin dezvoltate 3.intreprinderile sunt constranse sasi mute centrele de productie in zonele unde costurile salariale sunt mai mici 4.intreprinderile tarilor dezvoltate sunt obligate sa lanseze noi produse pt a redobandi avantajul tehnologic. Tarile aflate in dezvoltare trebuie sa parcurga 3 etape successive pt a dobandi competitivitatea international: -etapa de realizare exploatarea punctelor forte ale tarii -etapa de conceptie dbandirea cunostintelor prin invatarea si comparative -etapa de comercializare exploatarea punctelor slabe ale pietei nationale apoi ale pietei internationale. Clasificarea eprg a lui RY darman: -etapa etno-centrica -etapa poli-centrica -etapa region-centrica -etapa geo-centrica. Un astfel de demers impune o strategie de aliante progressive pt fiecare clasificare in parte. Totusi dinamca deschiderii sau inchiderii anumitor piete face nesigura continuarea acestui proces.

3. Cele 8 mari aliante raportate la obiective 1.acordarea de licente- o intreprindere acorda dreptul de utilizare a unei inovatii in schimbul unor drepturi platite periodic de cei care primesc licenta. 2.subcontractarea este o activitate producatoare de bunuri 3.mandatul de comercializare da dreptul mandatorului pe baza unui contract pe o perioada determinate sasi desfasoare actiunile comerciale bine stabilite intro zona geografica fixate. 4.grupurile de interese gie. Structura juridical flexibila numita adesea consortiu care permite mai multor intreprinderi sa puna in comun mijloacele de a indeplini o operatie. Responsabilitatea este npartita in mod solidar ntre toti membrii. 5. joint-venture filiala comuna unuia sau mai multor intreprinderi de nationalitati in general diferite. 6.holdingul financiar partenerii accepta ca intreprinderea sa fie supusa controlului holdingului financiar din care detine o mare parte a capitalului social. 7.participarea la capitalul social o intreprindere participa cu o parte la capitalul social al unei alte intreprinderi care accepta sai devina partener industrial sau commercial. 8.ingineria simultana tip de contract a unei intreprinderi cu furnizorii sai interni sau externi.

4. Necesitatea modificarilor structurilor organzatorice prin utilizarea unui moel adoptat Modelele de organizare nu mai sunt nimic altceva decat transpunerea fidela a conceptiei noastre despre lume, despre noi insine si depsre raporturile noastre individuale. Daca intreprinderea nu crede cu adevarat in avantajele unei aliante strategice, ea nu va cauta sasi schimbe modul de organizare. Daca insa intreprinderea considera ca aceasta ii poate oferi ocazii interesante de devzoltare, va fi constienta ca trebuie sasi adapteze in mod corespunzator structurile interne. Pentru ca rezultatul unei alinate sa fie pozitiv mai trebuie ca cei doi parteneri afectati sasi adapteze impreuna cu aceeasi viziune strategica modul de organizare. Conform formularii lui jean-rene fourtou presedintele unei intreprinderi francize a organiza nu inseamna a impune ordinea ci a crea si a intretine viata. Aliantele implica deci si dorinta de a constitui un nou system interactive care sa poata rezista intrun mediu economic a caruia complexitate nu poate fi neglijata.

5. Cele 3 imperaative fundamentale pt a delocaliza o intreprindere

a. Transferal unuia sau mai multor tipuri de savoir-faire. Operatiunea de delocalizare implica transferal unui anumit numar de savoir-faire industrial sau comercial. Notiunea de savoir-faire este fundamentata pt ca releva un model de functionare industrial. Eficacitatea unei intreprinderi este afectata fara ca responsabilii sa stie intotdeuna foarte bine cauza. Transferurile de activitati se fac in general in ceea ce priveste metodele de lucru mai rar in ceea ce priveste investitiile in masini aproape niciodata in personal de executie. b. Cautarea eficacitatii, inaintea productivitatii Strategia de transfer trebuie sa priveasca in primul rand cautarea eficacitatii noii unitatii de productivitate si nu productivitatea sa. Productivitatea= rezultate obtinute/ mijloace utilizate Numaratorul= este rezultatul obtinute/care trebuie obtinute Numitorul= reprezinta mijloacele de utilizare pt obtinerea acestor rezultate. Daca coerenta este mare= si productivitatea este mare. O organizatie este eficienta daca raspunde asteptarilor externe. Eficacitatea globala= rezultatele organizatiei/asteptarile partenerilor externi O intreprindere este performanta daca este in acelasi timp productive si eficace. Cresterea productivitatii nu se hotaraste in mod absolut. Aceasta este consistenta benefica a unui effect de invatare. c. Integrarea in strategie a barierelor de deschidere economica a tarii de primire. Adesea discursului politic binevoitor nu este in concordanta cu dorinta economica a tarii. Intreprinderea delocalizatoare trebuie sa integreze in strategia sa de implementare principalele constrangeri ale tarii, pt a nu suferi un soc.

6. Semnificatia concurentei.

O parte dintre piete sunt attractive aceasta atrativitate se datoreaza pozitiei concurentiale a firmei. Atractivitatea este influentata de factorii piete: -dimensiunea si cresterea pietei -puterea de negociere a clientilor -factorii economici si tehnologici. Firma este competitive pe pietele internationale daca isi poate vinde produsele sau serviciile si isi face un profit. Competitivitatea este capacitatea imediata si viitoare a intreprinzatorilor de a proiecta ,produce si vinde bunurile in cadrul mediului lor, al caror pret este mult mai atractiv decat al concurentilor de pe pietele externe sau interne. Conform literaturii economice o firma care se afla pe o piata plina de concurenta poate obtine doar castiguri normale. Afacerile si mk inseamna o cautare a monopolului. Firmele moderne fac ca monopolul sa fie acceptabil prin oferirea de produse si servicii dorite de atat de multa lume incat productia devine profitabila. Pozitia concurentiala a firmei este influentata de pozitia sa pe piata , de pozitita sa economica si tehnologica de atuurile sale de management si de mk de putere canalui precum si relatiile sale cu forta de munca si cu guvernul. Caracteristici: -focalizarea firmei asupra concurentilor -focalizarea firmei asupra pietei -focalizarea firmei asupra produselor -focalizarea firmei asupra clientilor. Succesul oricarei strategii d mk depinde de puterea analizei concurentilor pe ca re bazeaza.

7. Cunoasterea concurentilor de pe pietele internationale.

Doua serii de motive pt care o firma trebuie sasi cunoasca proprii concureti. A.1. Obiectivele, scopurile de viitor si supozitiile concurentilor. Firmele de success trebuie sa identifice si sa cunoasca care sunt obiectivele firmelor concurente si care sunt supozitiile lor despre viitor. Ex. Atuurile firmelor din sua opereaza pe baza obiectivelor financiare pe termen scurt in timp ce concurentii din japonica opereaza pe baza unor obiective pe termen mai lung. Aceasta influenteaza obiectivele privind cota de piata, mdul in care este posibil sa reactioneze atunci cand sa intra pe piata pentru prima data sau cand este amenintat de concurenta. Daca concurenta face parte dintro organizatie mare trebuie sa cunoastem obiectivele companiei mama. 2. trecerea in revista a trategiilo concurentilor. Analiza strategiilor care functioneaza si care nu functioneaza in anumite situatii in cadrul firmelor concrente pot fi valoroase pt noi. 3. organizarea si cultura firmei concurente. Modul de gandire si modul in care lucreaza managerii firmelor concurente ne ofera informatii despre activitatile viitoare ale firmei. Cultura organizatiei care este influentata de culturile nationale tinde sa influenteze la randul ei abordarea adoptata. Ex o abordare care functioneaza in japonica ar putea sa nu functioneze in sua. B. 1. Evaluarea atuurilor concurentiale. Cunoasterea atuurilor si a slabiciunilor firmelor concurente ne poate oferi indicia despre cat de capabil este sa urmeze diferite tipuri de strategii. 2. structurile costului si barierele de mobilitatea. Cunoastere structurii costurilor firmei concrente in special in cazul concurentilor care se bazeaza pe o strategie a costurilor mici, ne poate oferi informatii despre strategia sa de stabilire a perturilor si despre rezistenta sa. 3. dimensiunea,cresterea si rentabilitatea concurentilor. Daca exista numerosi concurenti pe piata va fi necesar sa identificam cele mai semnificative frme sau grupuri strategice. Ratele de rentabilitate ale concurentilor ar putea fi relevante. O firme rentabila a avea acces la capitolul de investitii. Totusi profitul ar putea sa nu conduca la investitii sporite in situatii in care se astepta xa profiturile filialei sa fie transefrabile atre firma mama.

8. Concurenta pe baza calitatii

Concurentii internationali au success pentru ca e concureaza pe baza calitati focalizeaza asupra nevoilor clientilor. In centru concurentilor pe baza calitatii ce afla un angajament serios fata de realizarea unor produse de calitate. Firmele de success sunt orientate asupra clientilor, oferindule loialitate pe termen lung, prin produse si marci care pot fi vandute la un pret care sa permita servirea unei piete mari. Pentru unele firme succesul este determinat de o serie de pasi mici si nu dependenti de un numar restrains de progrese mari. Unele firme fac un numar redus de pasi impotanti in dezvoltarea pietei de produse. Aceste salturi pot imbraca o serie de forme: -reproiectarea produsului -dezvoltarea unui nou produs -patrunderea pe o noua piata international -achizitia unui nu furnizor. Cresterea gradual este abordarea pentru intarire pozitie concurentiale si anume: -livrare mai buna -produse imbunatatite -reducerea respingerilor Firmele care adopta cedare cresterii graduale se pot adapta schimbarilor profund.

9. Natura canalelor de distributie internationale

Canalele internationale de distributie se modifica in rimt rapid la fel ca si rolul diversilor intermediary din cadrul canalelor. In present se pune un accent mai mare pe distributie directa de a punctual de productie la punctual de utilizare sau consum. Optiunile strategice pt companie cuprinde o combinate intre: unificarea productiei, livrarea in timp real si crearea unor canale de distributie netraditionale. Comportamentul canalelor si al intermediarilor d mk, trebuie si el luat in considerare. In cadrul canalelor de distributie, intermeidarii utilizeaza strategii de influentare in diverse moduri= conflicte intre parteneri. Canalele se caracterizeaza si prin: -schimbul de comunicatii si informatii -angajamentu reciproc -incredere Toti acesti factori contribuie la succesul canalelor internationale de mk. Exista 4 roluri importante pt intermediarii de mk international. 1.coopereaza sis au imbina cererea venita din partea cumparatorilor 2.i protejeaza pe cumparatori si vanzatori de comportamentul altor partenri de pe piata 3.faciliteza schimbul de infrmatii pin reducerea costurilor de exploatare. 4.intermediaza intalnirea intre cumparatorii si vanzatorii potriviti.

10. Structura si functiile de distributie

Sa incepem cu un exemplu. Sa prezentam structura canalelor de distribuitori din sua pt mobilierul din trestie. Mobilierul din trestie cuprinde> scaune, mese si piese ocazionale care sunt vandute pe piata mobilierului usor. Alegerea canalelor de import este influentatade: -specificare produsului oferit-segmentul de piata vizat superios sau inferior. Principalele canale de import sunt producatorii acestia aprovizioneaza segmental superior si importatorii specialisti Detailistii si distrbuitorii aprovizioneaza srgmentul inferior in exmplul de mai sus observam ca producatorul influenteaza alegerea canalelor la fel ca si tipul pietelor pietele europene mai mici difera foarte mult de vasta piata din sua. Din cauza marimii fizice a tarii costurile de transport sunt ridicate iar de aici rezulta ca functionarii/fabricantii importanti apeleaza la import pt asi suplimenta propria gama de produse. Producatorii care apeleaza la import reprezinta o amenintare pt furnizorul strain. Multe categorii diferite de detailisti apeleaza la importul direct: -magazinele unversale -detailistii specialist -firmele de distributie pe baza de catalog Magazinele universal sunt interesate de comertul in cantitati mari din cauza: marinii pietei proprii, conditiilor finanziare afferent.