Sunteți pe pagina 1din 3

PAZA BUN de Tudor Arghezi

S-a ntors cercettoarea S le spuie la surori C-i deschis toata floarea i cmpia, de cu zori. i-au plecat aproape toate La cules, cu mii si mii, Lsnd vorb la nepoate S-ngrijeasc de copii. Cci muscoii i bondarii i-alte neamuri de pdure, Pe optite, ca tlharii, Umblau mierea s le-o fure. ns paza-n stupi e bun, C trziu, dupi apus, Colo jos, subt stupi, la lun, Ei zceau cu burta-n sus.

ISCOADA de Tudor Arghezi


Decum s-a ivit lumina. A ieit din stup albina, S mai vad, izma crea A-nflorit de diminea? Se-ngrijete, gospodin De-nflorete i sulfin, Cci plutise val de cea, Ast-noapte, pe verdea. A gsit toat grdina nflorit, i verbina, i s-a-ntors, dup pova, Cu o prob de dulcea.

REVEDERE de Mihai Eminescu


- Codrule, codruule, Ce mai faci, drguule, C de cnd nu ne-am vzut Mult vreme au trecut i de cnd m-am deprtat, Mult lume am umblat. - Ia, eu fac ce fac de mult, Iarna viscolu-l ascult, Crengile-mi rupndu-le, Apele-astupndu-le, Troienind crrile i gonind cntrile; i mai fac ce fac de mult, Vara doina mi-o ascult Pe crarea spre izvor Ce le-am dat-o tuturor, Umplndu-i cofeile, Mi-o cnt femeile. - Codrule cu ruri line, Vreme trece, vreme vine, Tu din tnr precum eti Tot mereu ntinereti. - Ce mi-i vremea, cnd de veacuri Stele-mi scnteie pe lacuri, C de-i vremea rea sau bun, Vntu-mi bate, frunza-mi sun; i de-i vremea bun, rea, Mie-mi curge Dunrea. Numai omu-i schimbtor, Pe pmnt rtcitor, Iar noi locului ne inem, Cum am fost aa rmnem: Marea i cu rurile, Lumea cu pustiurile, Luna i cu soarele, Codrul cu izvoarele.

FRICOSUL de Emil Grleanu


Iarn. Noapte lucie pe o lume ca din poveti: copaci de zahr, cmp de cristal, iaz de oglind. i-n cuprinsul larg, uriaul policandru al cerului i aprinde, una cte una, luminile, ca ntr-o nemsurat sal de dans. Vieuitoarele pustietii sunt mbtate de farmecul acesta: psrile zbor ca ziua; lupul poposete pe labe, n hiuri, i privete nemicat; vulpea st lng vizuin i nu se-ndur s mearg la vnat; veveria pleac creang lng creang i hoinrete, ca o deucheat, pdurea-ntreag. Iar iepurele a zbughit-o la jucat. ncet, ascultnd, ispitind, a ieit tiptil-tiptil din curtur, i cnd a ajuns la margine i-a vzut ntinderea lucie de zpad, a-nceput s sar de bucurie: Poate mai ntlnesc un prieten, i zise iepuraul. i gndul i rspunse: Poate mai ntlneti un prieten... i iar upai-upai, iepurele sare vesel: Poate dau i peste o prieten. i gndul: Poate dai i peste o prieten. i mergnd aa, iepuraul cu gndul i vorbesc: Ce lumin, i totui luna nc nu a rsrit. ...i totui luna nc nu a rsrit. Dar o s rsar. ...O s rsar. i cum mergea pe marginea unei vlcele, iepuraul se opri o clip s se odihneasc. Atunci, de la spate, se ridic, alb i ea, ca de ghea, luna. Stelele plir; pdurea, copacii, tufele i dezbrcar deodat umbra. Iar iepuraul mpietri de groaz: chiar de lng el, se ntinse pe pmnt o artare cu dou coarne grozave. Dup clipa de spaim, iepuraul se destinse ca o coard i o zbughi la goan, se prvli n vale, veni de-a dura ca un bulgre, se scul i iar se rostogoli pn jos; apoi o lu de-a dreptul, tind cmpul. Se opri tocmai n stuhria iazului. Acolo, de-abia suflnd, se ghemui cu ochii nchii... S nu-i mai vaz umbra!

S-ar putea să vă placă și