Universitatea Dunrea de Jos ,Galai Facultatea de Inginerie Electronic i Telecomunicaii

Cultura si Civilizatie Europeana

Proiect Roma Antica

ndrumtor,

Student, Florin Radu Grupa EA(b) an IV

Introducere Atunci cand vorbim despre ,,conceptul de civilizatie,, vorbim de fapt despre realizarile unei societati, aceste realizari determinand si caracterul superior al societatii. Termenul de cultura reprezinta marturisirea spirituala si materiala, ce la un loc adunate , ilustreaza esenta populatiei. Cultura, de asemenea, este un element ce se mosteneste, aceasta fiind mai tot timpul redefinita si individualizata in cultura minoritara, ce se divide in doua sectiuni: masculina si feminina. Astfel, atunci cand vorbim despre notiunea de ,,Roma antica,, , ne referim automat la poporul, care alcatuieste practic substanta cetatii. In acest context, vorbim despre romani , acestia reprezetand partea central-vestica a Italiei, adica Latiumul. Aceasta informatie este o constatare a izvoarelor arheologice, dar precizia analizei istoriei timpurii ale Romei, poate fi obtinuta si prin sursele scrise. Primele izvoare scrise despre Roma sunt redactate de greci, acestia denumindu-i cu termenul de ,,italoi,,. Abia, in aveacul al III-lea, romanii incep sa realizeze primele lor izvoare scrise, totusi scrise in limba greaca. Astfel, gradul acuratetii istoriei timpurii a Romei, este unul intrigant, axandu-se mai mult pe o intreaga suita de opinii subiective. O alta categorie de izvoare, sunt izvoarele epigrafice si numismatice, dar care sunt prezente intr-o foarte mica masura. In ceea ce priveste realizarea unei imagini obiective ale cetatii Roma, aceasta a fost mai mult realizata de catre istoricii din anii 1990-2000, deoarece in decursul secolului al XIX-lea, imaginea realizata era una subiectiva. Lumea romana se dezvolta in secolul X, in timpul Epocii Bronzului, cultura bronzului jucand un rol important in lumea aceea. La finele secolului al XI-lea, conceptia despre bronz se schimba radical datorita intruziunilor culturale ale altor popoare. Astfel, apar noi elemente de interes, precum ceramica, aparitia un panteon politeist centrat pe divinitati solare, rituri funerare, etc. Patrunderea acestor noi populatii in cizma italica a permis realizarea unei modificari etno-lingvistice, aparand doua tipologii de populatii, cele nonindo-europene( din care faceau parte etruscii) si populatiile indo-europene( din care faceau parte celtii, latinii, sabinii si grecii). Astfel, avea sa se realizeze un peisaj etno-lingvistic foarte diversificat. O alta consecinta importanta, datorata acestor intruziuni culturale, este schimbarea habitatului, atestandu-se de acum prezenta unor populatii sedentare, care incep deja sa aplice ambele rituri funerare, pe ambele coline. Ambele rituri funerare au organizare bine documentata datorita descoperirilor arheologice. Astfel, in cadrul mormintelor, se atesta si inventare arheologice, constituite din caruri militare, animale, precum cai( calul fiind considerat un animal militar aristocrat ce atrsta caracterul superior militar al defunctului), etc. In privinta locuintelor, avem atestate locuinte cu curte interioara, in care se gasesc camere cu ceramica greceasca, camerele masurand, la randul lor, o dimensiune de 300 de metrii patrati.

Din punct de vedere politic, atunci cand vorbim despre secolele VIII-IX, nu vorbim despre o organizare politica riguroasa dar odata cu veacul al VII-lea, lucrurile incep sa se schimbe. Odata, cu anul 600, intre dealurile Pallatin si Capitoliu se amenajeaza Forumul, ce era de fapt un spatiu de organizare. Inaintea construirii Forumului, se afla o mlastina, dupa care s-a realizat un pavaj stradal, scopul Forumului, fiind unul politic si de dezbateri publice. In piata Forumului, se ridica un ansamblu de cladiri publice, tot in aceeasi perioada ridicanduse si Sanctuarele Federale sau de Margine, delimitandu-se astfel zonele de influenta ale oamenilor. Mormintele, din secolele VII, din lumea italica, se caracterizeaza prin bogatia pe care o prezinta in cadrul inventarului arheologic. Avem notificate si prezenta unor inmormantari de familie, astfel punandu-se in importanta ideea clanului familial. Dupa aceasta prima perioada de belsug a mormentelor, a doua parte a secolului VII, pentru necropole, este una nefasta. Se observa saracia care incepe sa domine mormintele. In acest sens, unii istorici au afirmat ca de fapt ne confruntam de fapt cu un recul al populatiei de la suprafata. Totusi, o adoua teorie, ceva mai veridica, spune ca de fapt cetatea inflorea si ca rolul vietii pamantesti crescuse considerabil, in viziunea imaginarului colectiv, cultul funerar incepand sa isi piarda din substanta. Se interzice chiar ingroparea metalelor pretioase in pamant, alaturi de defunct, oprindu-se irosirea unor resurse. Cu timpul, societatea romana, incepea sa devina din ce in ce mai urbanizata, un argument in acest sens, fiind chiar ridicarea unui zid de incinta, in veacurile VI-V i.Hr.

Lumea Etrusca In ceea ce priveste influentele pe care romanii si le-au insusit, acestea proveneau in mare parte de la etrusci si greci. Civilizatia etrusca, s-a dezvoltat in partea Toscanei de azi, o teorie emisa de marele Herodot, afirmand ca provenienta etruscilor este, totusi, strans legata de Asia Mica, mai exact Lidia. Parasirea Lidiei de catre etrusci, s-a facut pe fondul lipsei de resurse naturale, populatia fiind triata, o parte din aceasta fiind trimisa in peninsula Italica, aceasta parte fiind condusa de Treno, de unde si numele de Marea Tireniana. In veacurile VIII-VI, aceasta civilizatie cunoaste o noua etapa a dezvoltarii, in primul rand, a fierului, instaurand astfel si o hegemonie ce se intindea pana de la Alpi pana in Grecia. In veacul al Vlea, aria etruscilor se restrange totusi, pe fondul atacului celtilor si dezvoltarii unei noi cetati, Roma. Pana in veacul al III-lea, cetatile etrusce au fost putine, explicandu-se astfel de ce izvoarele scrise etrusce au disparut. Acestea au fost distruse de romani, fiind totodata distruse si orasele etrusce, de catre romani. Restul informatiei etrusce, ce s-a pastrat si pana astazi, este nu mai de factura funerara( aceste surse nefiind indo-europene si fiind mult prea scurte pentru a scoate o idee coerenta). Asa cum s-a mai spus, civilizatia etrusca a fost o civilizatie a fierului de tip Villa Nova, a reusit sa se extinda inspre nordul Italiei, cat si sudul acesteia. Explicatia distrugerii tuturor surselor scrise etrusce mai poate fi explicata si de faptul ca relatiile dintre etrusci si Roma incep sa se deterioreze, incepand din secolul IV.

In ceea ce priveste ritul funerar al etruscilor, aceste se realiza prin incineratie, cenusa rezultata din ardere, fiind mai pusa in niste vase speciale sau urne antropomorfizate,denumite canope, care erau menite probabil sa reconstituie chipul defunctului. Aceste morminte de incineratie, sunt asezate sub niste tumuli. Interiorul tumulilor, prezinta o arhitectura de influenta est-mediteraniana. Tot, in cadrul interiorului tumulilor, se gasesc si motive orientale, precum coloana octogonala. O alta influenta, este cea egeo-cretana, aceasta fiind recunoscuta prin realizarea unui drum de acces, care semnifica o legatura spre lumea cealalta, fiind reprezentat asemanator cu forma unui tunel din Valea regilor. O parte din tehnologia aplicata in realizarea acestor lucruri, sunt tot de factura orientala, precum granulatia, etruscii fiind perceputi ca niste mari mesteri ai prelucrarii aurului. O alta caracteristica a etruscilor este preluarea unor motive iconografice grecesti si aplicarea lor in cadrul mormintelor. Astfel avem exemple de adevarate opere de arta, precum ,,Mormantul Taurilor,,. Aceste morminte, din pacate, au fost jefuite, astfel reconstituirea personajelor din ele fiind foarte grea. Exista totusi peste 300 de inscriptii, dar mult prea scurte pentru a reconstitui ceva pe baza lor. Textele mai lungi se afla expuse pe fasiile unei mumii, expuse la Zagreb, dar caracterul indescifrabil al scrierii etrusce, si aici isi mentine ferm pozitia. O parte din temele iconografice ilustreaza diferite teme homerice, confirmandu-se in acest sens legatura puternica a etruscilor cu lumea greaca. Tot de influenta orientala este si usa ce face legatura cu lumea de dincolo. Pe langa astfel de reprezentari, mai avem ilustrati si augurii, ce erau niste preoti, care trebuiau sa descifreze mesajele trimise de zei( acesti auguri ajungand la un momet dat sa aiba o forta morala foarte puternica asupra populatiei, Cicero, fiind chiar unul dintre criticii vehementi a acestora). In general, augurii sunt reprezentati cu bratele in semn de adorare. Pana in secolul IV, motivele iconografice, erau in general reprezentate sub o forma optimista, ce imbina o paleta de culori optimiste. Odata cu venirea secolului IV, aceste reprezentari isi schimba orientarea, devenind din ce in ce mai intunecate si pesimiste. Reprezentarile incep sa devina chiar infricosatoare, de acum fiind reprezentat si Opus, un zeu etrusc ce fura spiretele oamenilor. Aceleasi morminte etrusce, prin forma lor artistica de constructie, au permis si dezvoltarea arhitecturii. Pe langa categoria augurilor, in lumea etrusca mai distingem o alta categorie de preoti, ce a fost mai tarziu preluata de romani, Haruspicara , haruspiciul reprezentand mestesugul de investigare a organelor interne, precum inima, ficatul, rinichii si altele. Aceste organe se credea ca alcatuiau substanta spirituala a corpului, dovada in acest sens fiind chiar ,, Ficatul de la Piacenza,, , in care zona astrala era impartita pe diferite zodii ce coincideau cu un organ. In ceea ce priveste domeniul ceramicii, desi si aceasta fructifica motive si influente grecesti, nivelul tehnic de realizare nu este unul foarte elaborat, distingandu-se in acest sens un oarecare grad de stangacie in executarea ceramicii. In privinta originii etruscilor, teoria lui Dionysios din Halicarnas sustine caracterul local-etnic al etruscilor, afirmatia lui axandu-se pe asemanarile mult prea izbitoare cu Italia. Totusi, distingem subiectivism in ipoteza emisa de acesta deoarece istoricii moderni sustin

faptul ca etruscii proveneau din nordul Italiei, fiind impinsi de catre celti, avand de fapt de aface cu valul de migratie al celtilor, ce reiese sin dintr-un pasaj al lui Titus Livius. Aspectele cele mai importante pe care le-au preluat romanii de la etrusci au fost anumite aspecte sacerdotale ale religiei si elemente arhitecturale, precum arcul, bolta si o oarecare influenta a organizarii orasului, desi acest punct este inca discutabil. In aceasta privinta, in cele din urma s-a ajuns la o concluzie, care este redata de faptul ca este impropriu sa spunem ca orasele italice au preluat modelul urban etrusc, deoarece s-au gasit niste orase romane de secolle VIII-VI, care aplica si un principiu de orientare bazat pe axele simetriei, fapt ce orasele etrusce nu aveau. O alta influenta puternica, preluata de romani de la etrusci a fost preluarea insemnelor puterii, precum scaunul cu rul si fasiile. Trebuie remarcat si faptul ca in privinta unei organizari timpurii, regii etrusci sunt si care au realizat primele conceptii de ierarhizare. B) Lumea greaca: sosirea grecilor este plasata intre secolele VIII-VII, in timpul marilor colonizari. Se observa elenizarea cultului lui Iupiter, avand in acest sens marturie a elenizarii, Sanctuarul de la Murlo. O alta dovada este si Triada Capitolina( alcatuita din Iupiter, Iunona si Minerva ). Mai avem si Maternatuta, ce este o divinitate care ajuta soarele sa reziste in sezonului rece, aceasta fiind traductibila cu Aurora, care prin componenta sa este un cult elenizat. Aceasta era reprezentata prin figuri feminine ce aveau un disc solar, care dupa secolul VI, isi schimba infatisarea, aparand o cruce, ce este tinuta fie in brate sau in genunchi. Acest cult al Matenutei, avea doua faze importante: primul, acela in care romanii aduceau un sclav pe care il biciuiau dupa care il alungau dupa care a doua faza era aceea a femeilor, care inchineau rugaciuni pentru fii surorilor. O alta influent greaca este banchetul( ce consista, de fapt, din niste intalniri, care avea rolul de a distinge grupul social si apartanenta sa in fata altor grupuri si mai puternice). Tot in cadrul acestot intalniri fastuoase, se invitau chiar si rivalii politici, discutandu-se, in cea mai mare parte, despre politica, cheltuindu-se, in orice caz, niste sume uriase de bani. Pe langa aceste preluari, care mai de care mai diversificate, mai distingem si un fenomen de acceptare a limbii grecesti, acest fapt reiesind din izvoarele scrise, care nu atesta prezenta nici unui traducator special. O alt apreluare importanta, este diplomatia. Astfel, romanii au preluat formulele diplomatice grecesti si elenistice. Astfel, procesul de aparitie, dezvoltare si organizare dureaza trei secole, aici, in aceasta perioada intrand si cei sapte regi romani intemeietori , din tre care ultimii trei, erau de origine etrusca.

Categoriile sociale si organizarea de la Roma a) In Epoca Regala se formeaza cetatea. Acest proces se formeaza prin apartenenta la limba, religie si interese economice. Astfel, comunitatea romana apare in functie de aceste elemente, la baza formarii acesteia, stand relatiile de rudenie. In acest sens, relatiile de rudenie sunt cele care au format clanurile familiale sau gintile, ce sunt niste grupuri umane care nu numai ca sunt inrudite dar apartin si unui cult comun. Conform teoriei marxiste, aceste ginti sau clanuri familiale stau la baza formarii statului. Ele au avut un rol foarte important in timpul Epocii Imperiale, caracterul politic totusi scazand in importanta. Orice cetatean roman apartinea unui grup familial, aceste ginti fiind si cele care au rolul de oranduire sociala si militara. Astfel, genealogia devine o caracteristica foarte importanta la Roma, multe persoane publice incercand sa creeze diferite genealogii, care mai de care mai originale, confirmandu-si apartenenta la o familie importanta in viata publica de la Roma, in acest sens fiind chiar Octavian, ce este un nepot adoptat a lui Cezar, si care ulterior devine Augustus). Credinta comuna a unei ginti a pus si bazele formarii unui sentiment de empatie. Acum mai trebuie luate in calcul si interdependentele economice, care vor duce la gasirea unor formule de organizare comuna. Traditia acorda fiecarui rege fondator un rol important in organizarea societatii romane, rol ce consta in acordarea unor privilegii. Un rege important este regele etrusc Servius Tullius, care a organizat intreaga societate pe niste ordine cenzitare, organizand totodata si un rencesamant, in semnificatia sa moderna, declarata sub juramant in fata legii. Recensamantul avea loc in fata autoritatilor, iar din 443, in fata cenzilor, pe campul lui Marte, in afara zidurilor cetatii. Criteriul de analiza al recensamantului era marimea averii si gradul rudeniei sau a apartenetei. In privinta ordinelor cenzitare sau clasele sociale, termenul ,din urma mentionat, fiind mai apreciat de specialisti, Servius Tullius a organizat romanii in 5 categorii sociale ce plateau tribut si plecau la razboi, in timp ce ce-a de-a VI-a categorie, denumita si cea a proletarilor, nu erau fortati sa plateasca tribut, singura lor obligatie fiind aceea de a avea copii. Prima clasa, era cea mai bogata, numarand 80 de centuri, impartiti in seniori si juniori. A doua categorie, era alcatuita din 10 centuri, diferenta fiind la echipamentul militar, care incepea sa scada din punct de vedre calitativ. A treia clasa, era alcatuita din 20 de centurii pe cand a V-a, avea 30 de centurii iar a VI-a, o singura centurie. In total adunare, am avea 171 de centurii. Pe langa aceste centurii principale, s-au mai adaugat patru centurii, de mestesugari( ce reparau armele de pe campul de lupta), si cele de muzicanti( care cantau pe campul de lupta). Alaturi de aceste patru centurii separate de cele principale, se mai adauga si alte 18 centurii de cavaleri. In privinta dreptului de vota, singurele centurii cu drept de vot erau prima centura si cea a cavalerilor. In ceea ce priveste momentul in care aceasta reforma a fost realizata, ea este datata prin secolul al V-lea, explicandu-se astfel dorinta romanilor de preluare a organizarii de factura greceasca. Conceptul de cetatean, astfel, pentru roman devine unul foarte important,

acesta avand drepturi depline si indatoriri, raportate la masura putintei personale, plus ca nu trebuie sa uitam si faptul ca acest cetatean, apartinea unei familii. Un cetatean roman, avea dreptul de a se casatori, dreptul de a i se garanta o proprietate( ius comercium), si doar pentru unii dintre ei, nu toti, dreptul chiar de a vota( ius sufragium). O alta caracteristica a cetatenilor instariti de la Roma, era aceea de a fi patron. A fi patron la Roma insemna de a ajuta clientul( cetatenii) sarac, clientul ajutandu-l simultan pe patron, reciprocitatea fiind fundamentala pentru functionarea relatiei. Un obicei legat de aceasta relatie sociala este acela al diminetii, in care clientul vine la usa patronului si trebuie sa sarute mana patronului. Clientul este acela care organizeaza campania electorala a patronului. Daca clientul nu se implica in sustinerea publica a patronului sau, putea fi acuzat de tradare. Deci, prin aceste exemple observam cum politica de la Roma se realiza pe criterii familiale, acest lucru fiind unul absolut normal pentru politica vremii. Importanta cetateanului roman este confirmata si de dreptul sau la cautiune, incarcerarea unui cetatean fiind extrem de grava. Daca un cetatean roman era implicat intr-un proces juridic, respectivul proces pleca din perspectiva nevinovatiei cetateanului. Cetateanul avea dreptul de aface apel in timp ce clientii( care puteau fi membrii de familie cu respectivul cetean, ce putea fi chiar un patron) faceau un adevarat spectacol public in sustinerea patronului sau a cetateanului. In privinta crestinismului, romanii erau foarte ingaduitori, pe cand grecii erau de neclintit atunci cand venea vorba despre limba si religie. Astfel, Nero, imparatul roman, nu trebuie neaparat perceput ca un imparat antichrist, care a pornit un pogron impotriva crestinilor deoarece crestinismul nu se dezvoltase atat de mult incat sa ajunga la nivelul unei doctrine. b) Grupurile principale de cetateni, din Roma, erau organizate in doua mari sectii : patricienii( ce reprezentau vechile familii romane) si plebeii. Diferentele majore dintre acestea, tin in mare parte, de vechimea lor. In timpul epocii republicane, au avut loc niste confruntari intre aceste doua grupe sociale, primul moment fiind revendicarea unui tribunal propriu al plebeilor, in 493 i.Hr. Motivul acestui prim conflict este acela de greutate in strangerea recoltei si lipsa platirii surselor fiscale ale celor care veneau de la razboi. Oamenii acestia, veniti direct de pe campul de lupta, si care intretimp facusera diferite imprumuturi financiare, devenisera insolvabili, urcandu-se in acest sens pe munte, in semn de protest. Acolo incep sa cladeasca un zid si refuza sa mai intrein cetate. In cele din urma, Senatul, alacuit numai din patricieni, cedeaza si trimite o delegatie, in urma careia s-a format o tribuna a plebeilor. Aceasta tribuna sau magistratura, se aduna la sedintele Senatului. In privinta alegerii membrilor tribunei, plebeii aveau dreptul de a vot proprii reprezentanti, membrii alesi trebuind sa faca parte numai dintr-o familie de plebei. Tribuna aceasta era alcauita din zece membrii plebei( exista totusi si un caz de convertire a unui patrician la rangul de plebeu, intrand astfel in componenta acestei magistraturi, descrise mai sus). Al doilea moment, se petrece in 450, cand se intocmeste o comisie de barbati luminati patricieni, care realizeaza ,,Legea celor 10 table,,. Plebeii incep sa protesteze imediat, dorind prezenta unui membru plebeu in aceasta comisie de luminati. Astfel, se reconvoaca aceasta

comisie, terminandu-se cu emiterea ,,Celor 12 table,,. Una dintre legile mentionate, in cadrul acestui document, era legat de principiul cautiunii, o alta se referea la dreptul parintelui si responsabilitatea acestuia asupra copilului, legea a V-a se referea la averea unei peroane decedata. Aceasta avere avea sa fie transmisa fie gintii, din care acesta facea parte, fie direct membrilor familiei, o alta lege facea mentionari in privinta modului de comportament al patronului asupra clientului. Daca comportamentul nu era unul exemplar, patronul putea fi ,, sacrificat,, prin blestemare, legea a X-a se referea la faptul ca nici un mort nu avea sa fie ingropat in oras, ci intr-un spatiu special amenajat pentru astfel de activitati si un ultim exemplu de lege, care ulterior a fost chiar anulat, a fost legea referitoare la interzicerea casatoriei intre patricieni si plebei. ,,Legea celor 12 table,, nu trebuie totusi confundata cu o constitutie, pentru ca nu are un caracter constitutional, datorita faptului ca nu prevede elemente de organizare militara, sociala sau economica. Rolul legii in cauza este de a evita abuzurile in justitie. Intretimp, rolul consulilor si a cenzitorilor incepe sa creasca treptat, puterea regala trecand, acum, in mana consulilor. Dupa anul 307, plebeii cer acces in colegiul augurilor si al consulilor. Apoi, in 287, plebeii obtin dreptul de a lua decizii politice pentru intreg statul roman, de acum aceste masuri neadresandu-se numai plebeilor, ci intreg poporului, acestea fiind confirmate de Senat.

Expeditiile militare, razboaiele punice si extinderea Romei Astfel, am vazut aparitia categoriilor sociale sau a ordinelor sociale. Toate aceste eforturi de egalizare a patricienilor si a plebeilor au fost aplicat pentru obtinerea unei armonii sociale sau , mai bine nuantat, concordie. Deci, concordia este cea mai buna solutie a ordinelor sociale. O alta categorie sociala, foarte prezenta, in Roma, erau cetatenii straini, demonstrandu-se astfel deschiderea Romei catre alte culturi, obiceiuri si traditii. Aceasta deschidere a cetatii a fost de foarte multe ori posibila prin realizarea campaniilor militare, ce au permis astfel extinderea cetatii Roma. Campaniile militare au modificat conceptia asupra cetatii, geografia politica demonstrand caracterul shimbator al Romei, pana la sfarsitul Republicii romane. Cele mai multe informatii le avem survenite din operele unor autori, precum Polybios, Cicero, Titus Livius, Dionysos din Halicarnas si Appian( care face insemnari despre razboaiele punice, siriene si razboaiele civile). Pe langa toate aceste surse scrise mai avem si sursele epigrafice. Prima etapa, de cucerire romana este cucerirea Peninsulei Italice, desfasurata intre secolele V-III i.Hr. A doua etapa, este cucerirea teritoriilor limitrofe din Gallia, pe urma a III-a perioada este cucerirea si detronarea dinastiei macedoniene. Practic, Roma pornit de la statul unei mici cetati, ajungand intr-un final stapana Marii Mediterane sau Marea Nostrum. Cauzele acestor campanii militare sunt, grosso-modo, de natura politica si economica, Roma implicandu-se, in general, intr-o campanie militara aproape exclusiv din motive

pragmatice. Totusi, nu putem vorbi despre un plan bine pre-stabilit, cum se hazardeaza multi istorici sa o faca. Fiind, la inceput, o mica cetate, Roma mentine tratative diferite cu cetati( chiar si cu Cartagina) contra unui dusman comun, precum cetati grecesti din sudul Italiei sau celti alaturi de etrusti. Intr-o prima faza, Roma s-a aflat in conflict cu etruscii, acest conflict durand cam 10 ani, si terminandu-se in defavoarea etruscilor, dupa care se implica intr-o alianta latina. Obligatia Romei, in cadrul acestei aliante latine, era de a furniza, alaturi de alte cetati implicate, contigente de razboi. Dupa campaniile latine comune si victorioase, se infinteaza coloniile latine. Intr-un final, odata cu sfarsitul secolului IV, Roma desfinteaza liga latina, instaurand hegemonia asupra Latiumului. Dupa aceasta etapa, au loc campaniile de prada ale celtilor. Prin aceste campanii, Roma a iesit sifonata, demonstrandu-se astfel caracterul ei militar slab dezvoltat, si aplicat dupa principiul vechi de lupta, preluat din lumea greceasca. Modul de lupta al celtilor, miza in primul rand pe viteza, fapt ce romanii nu au putut tine piept. Celtii cuceresc, aproape, toata Roma, poporul roman retregandu-se pe Capitoliu, drept consecinta. Se ajung, in cele din urma, la niste tratative umilitoare, celtii plecand cu o intreaga avere a romanilor. Astfel, Roma a realizat faptul ca, din punct de vedere, militar nu este deloc pregatita, strategiile de lupta schimbandu-se de acum, pedestrimea de acum incepand sa joace un rol din ce in ce mai important in cadrul unei batalii. In acest sens, se creeaza niste fonduri speciale pentru construirea unor ziduri de aparare, toata aceasta reforma militara fiind posibila datorita omenilor lui Servius Tullius, regele etrusc. Se renunta, in acest sens si la armura grea, ca dovada a evolutiei impuse de aceasta reforma militara. Apoi, dupa conflictul cu celtii, Roma ajunge sa aiba conflict cu Tarentul ( care era cunoscut si sub numele de Copiii Fecioarei, datorita faptului ca acest teritoriu era alcatuit, in mare parte, din copiii sotiilor spartane, ale caror barbati plecasera pe front, ei deveneau nelegitimi, fiind in orice caz niste urmasi de sorginte spartana). Intr-un final, si acest conflict urmeaza niste consecinte favorizante pentru Roma. Practic, dupa o serie intreaga de cuceriri, aceasta cetate avea sa isi creeze, din provinciile cucerite, niste provincii romane. Astfel, Roma ajunge sa controleze direct sau indirect teritoriile cucerite. Teritoriul cucerit isi transfera caracterul urban-social-economic, devenind astfel o provincie romana. Celelalte zone, care nu au fost neaparat cucerite, stabilesc niste raporturi comericiale privilegiate, ele devenind colonii de drept latin, care sunt, totusi fata de o provincie romana, straine de cucerirea romanilor. Astfel, se nasc doua tipuride colonii, cele de drept roman( adica cele cucerite) si cele de drept latin ( cele necucerite dar care presteaza relatii comerciale). Primul razboi punic: Sicilia, are o situatie aparte deoarece o parte din ea era grecizata si cartageneza. Intretimp, Roma poarta primul conflict extra-italic alaturi de messienii, din apropierea Galliei, impotriva cartaginezilor. Tehnica de lupta a Romei, avand in vedere ca razboiul s-a desfasurat mai mult pe apa, era aceea de a trage langa ea vasul inamic, apoi dispunerea unui pod intre cele doua vase, dupa care urma lupta propriu-zisa, ce se desfasura ca si cum ar fi fost pe uscat. Astfel, primul razboi punic, se termina cu inlaturarea

cartaginezilor din Sicilia. Dupa inlaturarea acestora, a urmat si organizarea Sicilie, in stil roman. Se organizeaza, astfel o pro-magistratura, consiliul investit acolo, trebuind sa dea o lege a provinciei. Acesta devenea raspunzator pentru viata religioasa, politica, sociala si economica desfasurata in Sicilia. Perioada in care consulul putea guverna era de un an sau doi dupa care, dupa ce consulul isi termina mandatul, trebuia sa paraseasca regiunea, devenind un simplu cetatean. Al doilea razboi punic: Cartagina, debarca in Hispania, in interes economic, incercand sa creeze o noua Cartagina. Dupa aceasta, orasul Sargentum, cere sprijinul romanilor, impotriva cartaggenizilor. Dupa ce romanii, ii cer lui Hannibal Cartaginezul, sa paraseasca Hispania, si acesta refuza, intr-un mod ferm, se declanseaza al doilea razboi punic. Hannibal, reuseste sa ii infranga pe romani, in trei expeditii militare succesive. Singura explicatie plauzibila pentru victoriile Cartaginei asupra romanilor a fost demonstrata de faptul ca Hannibal a traversat Pirineii, un fapt la care romanii nu se asteptau. Dupa batalia de la Kaan, din 216, Roma este practic paralizata, cerand ca sprijin militar inca 25 de legiuni. Dupa aceasta expeditie, Hannibal a luat un numar foarte mare de prizonieri, lovind in romani printrun simplu joc psihologic dar eficient, in care Senatul era fortat sa decida fie salvarea prizonierilor, prin rascumparare( ce recurgea la o suma enorma de bani) fie incalcarea principiului cel mai de pret al romanilor asupra importantei fiecarui cetatean roman pentru cetatea sa. In cele din urma, a doua varianta, a fost aplicata, principiul moral fiind incalcat in favoarea celui dintai. Astfel, jocul psihologic orchestrat de Hannibal s-a intors impotriva lui, Senatul roman decizand refuzul rascumpararii prizonierilor romani. Astfel, economic vorbind, Hannibal a primit o puternica lovitura din partea adversarilor sai, razboiul acum scindandu-se in trei fronturi principale. Intr-un final, totul s-a transformat cu victoria de la Zona, din Africa, in favoarea romanilor. Aceasta victorie, psihologic vorbind, a jucat un rol foarte important pentru romani, dupa atatea esecuri. Astfel, Hannibal, s-a refugiat in Macedonia. Desi a pierdut razboiul, Hannibal a jucat un rol extrem de important in imaginarul colectiv al poporului roman, modul de raportare al romanilor fata de un dusman, schimbandu-se radical. Daca inainte de al doilea razboi punic, conceptia romanilor asupra razboiului si a soladului era de razboi just, oferind ragaz unui stat inamic sa decida daca capitula sau nu, acest concept, dupa razboi, devine unul arhaic. De acum modul de abordare devenea unul agresiv si violent, fara sa mai tina neaparat cont de acel ragaz pe ca il avea inainte. O dovada in acest sens, este purtarea de razboaie cu Grecia, devenind chiar ulterior stapana a Greciei si a Egiptului. Inamicul, acum trebuia anihilat fizic, dreptul lancii devenind unul primar. Al treilea razboi punic: se remarca prin conditiile absurde pe care Roma le-a impus cartaginezilor, printre care mutarea intregului popor cu 15 km in desert. Acest razboi, desi nu a fost de anvergura celui de-al doilea, s-a desfasurat pe strazile Cartaginei. In perioada intermediara dintre al doilea razboi si al treilea razboi punic, Roma poarta razboaie intense cu Macedonia. Astfel, Roma debarca in Balcani si il inlatura pe Filip al Vlea. Dupa eliberarea de dinastia macedoniana, relatiile se complica, regele, tezaurul si biblioteca fiind duse la Roma. Aceasta umilire a dus si la moartea ulterioara a regelui macedonian. Apoi, Macedonia este impartia in patru regiuni principale, transferandu-se in cadrul organizarii acestora, mai toate conceptele juridice romane.

Cu grecii, romanii devin foarte duri, distrugand mai toata cetatea Corintului, cu teritoriile asiatice stabilesc niste relatii economice, in acest context, incheindu-se si ,,Tratatul de la Apameea,, , din 188 i.Hr. Tratatul prevedea schimburi de sclav, cererea cartaginezului Hannibal( iata inca o dovada ca Hannibal se lipise bine de gandirea colectiva a romanilor), si in general dezarmarea regelui Antiohos. Tot, acum prin acest tratat de la Apameea, se naste si formula tratatului international( ce implica in alcatuirea sa, un preambul, specificatii si conditii de ratificare), Roma fiind, aici vazuta, in calitate de arbitru al tratatului. Dupa aceasta, Roma isi confirma pozitia puternica si in Egipt, prin conflictul pe care il are cu Cleopatra. Pe plan intern, prin aceste expeditii militare, se consuma sume mari de bani. In privinta comportamentului, manifestat de diferite institutii publice, precum Senatul, prin intermediul ,,Legii Claudia,, i se interzicea acestuia sa produca comert. Tot in acest context, se declanseaza si foarte multe revolte sociale, precum cele din Sicilia, printre care si cea a lui Spartacus. Tot ce cucerea Roma, devenea provincie romana imperiala, aparatul de conducere al acestor provincii schimbandu-se. Lumea romana, incepe sa devina deja pragmatica cu prada de razboi, astfel ca soldatii devin mici comercianti, transformand prada in marfa. Sub aspect militar, campaniile militare au schimbat total lumea romana, prin modul de gandire si de raportare la cetate. Practic, din mica cetate, Roma a cunoscut o extindere colosala, avand de acum puterea de a se impune ca forta superioara asupra cetatilor cucerite.