Sunteți pe pagina 1din 6

Curs 4 2008

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI *

1. Organizarea Curţii
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instituită prin Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în forma ei amendată de Protocolul
nr. 11, se compune dintr-un număr de judecători egal cu cel al statelor părţi la
Convenţie1. Nu există nicio restricţie legală în ceea ce priveşte numărul de
judecători de aceeaşi naţionalitate2.
Judecătorii sunt aleşi de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, în
numele fiecărui stat membru, dintr-o lista de 3 candidaţi oferită de Guvernul statului
în cauză pentru un termen de şase ani. Mandatul a jumătate dintre judecători se
reînnoieşte la fiecare trei ani. Judecătorii îşi exercită funcţiile la Curte în nume
propriu fără să reprezinte interesele vreunui stat. Ei nu se pot angaja în nicio
activitate incompatibilă cu independenţa, imparţialitatea sau disponibilitatea lor.
Mandatul judecătorilor C.E.D.O. expiră, indiferent de data alegerii, la atingerea
vârstei de şaptezeci de ani. Judecătorii rămân în funcţie până la înlocuirea lor de
către judecătorul nou ales.
Curtea, în plen, îşi alege preşedintele, doi vicepreşedinţi şi trei preşedinţi de secţie
pentru o perioadă de trei ani. Conform Regulamentului său, Curtea este împărţită în
secţii, a căror componenţă, stabilită pentru trei ani, trebuie să fie echilibrată atât din
punct de vedere geografic, cât şi al reprezentării sexelor, ţinându-se cont, în acelaşi
timp, de diferitele sisteme de drept ale statelor contractante. În prezent, două secţii
sunt prezidate de vicepreşedinţii Curţii, iar celalalte trei secţii sunt prezidate de
-------------------------------------------------------------------------------------------------
*Acest curs cuprinde informaţii esenţiale pentru promovarea disciplinei S.E.P.D.O.

1
Art. 20 din Convenţie.
2
De ex. în componenţa actualei Curţii sunt doi judecători de naţionalitate elveţiană: unul ales în numele Elveţiei şi
altul ales în numele statului Liechtenstein.
Curs 4 2008

preşedinţi de secţie. Aceştia sunt asistaţi şi, atunci când este necesar, sunt înlocuiţi de
vicepreşedinţii de secţie aleşi de către membrii fiecărei secţii.
În cadrul secţiilor sunt create Comitete de trei judecători pentru o perioadă de
douăsprezece luni. În fiecare secţie sunt constituite Camere în componenţa cărora
intră şapte membri după principiul rotaţiei; preşedintele secţiei şi judecătorul ales în
numele statului în cauză fiind prezenţi de drept. Dacă acesta din urmă nu este
membru al secţiei, judecă în calitate de membru de drept al Camerei. Membrii secţiei
care nu sunt membri titulari ai Camerelor, judecă în calitate de membri supleanţi.
Marea Cameră este alcătuită din şaptesprezece judecători. Preşedintele,
vicepreşedinţii şi preşedinţii de secţie sunt membri de drept ai Marii Camere.

2. Procedura în faţa Curţii


2.1. Aspecte generale
Orice stat contractant (cerere statală - art.33) sau persoană care pretinde a fi
victima unei încălcări a Convenţiei (cerere individuală – art.34) poate depune
direct la Curtea de la Strasbourg o cerere prin care să invoce o încălcare de către un
stat contractant a unuia dintre drepturile sau libertăţile garantate prin Convenţie şi
Protocoale.
Procedura în faţa noii Curţi Europene a Drepturilor Omului este contradictorie
şi publică. Audienţele, care nu se ţin decât într-un număr redus de cauze, sunt
publice, cu excepţia situaţiilor în care Camera/Marea Cameră ia o altă decizie.
Memoriile şi alte documente înaintate Grefei Curţii de către părţi sunt, în
principiu, accesibile publicului.
Reclamanţii individuali pot înainta ei înşişi cererile, deşi Curtea recomandă să
fie reprezentaţi de un avocat; acest lucru este expres solicitat de Curte pentru

2 Lect. drd. Silvia M. Martis, LL.M.


Curs 4 2008

audienţe sau din momentul în care cererea a fost declarată admisibilă. Consiliul
Europei a elaborat un sistem de acordare a asistenţei juridice gratuite pentru
reclamanţii care au venituri mici.
Limbile oficiale ale Curţii sunt franceza şi engleza, însă cererile pot fi scrise
în oricare dintre limbile oficiale ale statelor contractante. Odată ce o cerere a fost
declarată admisibilă, trebuie să fie utilizată una dintre limbile oficiale ale Curţii, cu
excepţia cazurilor când preşedintele Camerei/Marii Camere va autoriza utilizarea
în continuare a limbii în care s-a făcut cererea.

2.2. Procedura referitoare la admisibilitate (prima fază a procesului)


Fiecare cerere individuală este repartizată unei secţii, al cărei preşedinte
numeşte un Raportor. După o examinare prealabilă a cauzei, Raportorul decide
dacă aceasta trebuie examinată de un Comitet alcătuit din trei membri sau de o
Cameră. Un Comitet poate, în unanimitate, să declare o cerere inadmisibilă sau să
o radieze de pe rolul Curţii când o astfel de decizie poate fi luată fără vreo altă
examinare.
În afara cererilor care le sunt atribuite în mod direct de către Raportori,
Camerele judecă şi cererile individuale asupra cărora nu s-a luat o decizie de
inadmisibile de către un Comitet alcătuit din trei membri, precum şi cererile
statale. Camerele se pronunţă atât asupra admisibilităţii, cât şi asupra fondului
cauzelor, în general prin decizii separate sau, când este cazul, prin decizii unice
privind mai multe cauze.
Camerele pot în orice moment să-şi decline competenţa în favoarea Marii
Camere atunci când cauza ridică o problemă importantă referitoare la interpretarea
Convenţiei sau când soluţionarea unei chestiuni ar putea fi în contradicţie cu o
hotărâre luată anterior de către Curte, cu excepţia cazurilor în care una dintre părţi

3 Lect. drd. Silvia M. Martis, LL.M.


Curs 4 2008

se opune într-un interval de o lună, începând de la notificarea intenţiei Camerei de


declinare a competenţei.
Prima fază a procesului este în general scrisă, chiar dacă uneori Camera
poate lua decizia de a ţine o audienţă publică. Deciziile Camerei referitoare la
admisibilitate, care sunt luate prin majoritate de voturi, trebuie să fie motivate şi
făcute publice. Ele sunt definitive şi incontestabile.
Condiţii cumulative de admisibilitate a unei cereri individuale
(art.34+35). Cererea nu poate fi anonimă şi este adresată Curţii:
• de către o persoană fizică, organizaţie neguvernamentală sau un grup de
particulari care se pretinde victimă;
• atunci când unul dintre Statele membre a încălcat (în detrimentul direct
şi personal al petentului) un drept protejat de Cv.E.D.O. sau de
Protocoale sale;
• numai după epuizarea tuturor căilor de recurs (atac) interne;
• în termen de 6 luni de la data hotărârii definitive la nivel naţional;
• dacă nu există o altă cerere analizată de Curte cu privire la aceeaşi cauză
sau dacă nu este supusă atenţiei unei alte instanţe internaţionale;
• dacă cererea este fondată şi neabuzivă.

Protocolul 14 va aduce modificări substanţiale procedurii de admisibilitate a


unei cereri individuale după intarea sa în vigoare. Astfel, el modifică art. 35 şi
cererea poate fi respinsă pe motiv că „reclamantul nu a suferit un prejudiciu
important cu excepţia cazului în care respectarea drepturilor omului, garantate de
Convenţia şi Protocoalele sale impune examinarea pe fond a cererii sale şi cu
condiţia de a nu respinge, pentru acest motiv, nici o cauză care nu a fost
examinată corespunzător de o instanţă naţională”.

4 Lect. drd. Silvia M. Martis, LL.M.


Curs 4 2008

2.3. Procedura referitoare la fond (a doua fază a procesului)


După ce Camera a decis să admită cererea, ea poate invita părţile să prezinte
probe suplimentare şi să depună observaţii scrise, inclusiv o eventuală cerere
pentru satisfacţie echitabilă din partea reclamantului. Dacă în faza de examinare a
admisibilităţii cererii nu s-a ţinut o audienţă, ea poate să decidă organizarea unei
audienţe cu privire la fondul cauzei.
Preşedintele Camerei poate, în interesul unei administrări corecte a justiţiei,
să invite sau să autorizeze orice stat contractant, care nu este parte la procedură,
sau orice persoană interesată, alta decât reclamantul, să depună observaţii scrise, şi,
în circumstanţe excepţionale, să ia parte la audienţă. Un stat contractant, al cărui
cetăţean este reclamant într-o cauză, poate interveni de drept.
În timpul procedurii referitoare la fond, negocierile purtate în vederea
atingerii unei înţelegeri amiabile pot fi purtate prin intermediul Grefierului.
Negocierile sunt confidenţiale.
Hotărârile Curţii
Camerele hotărăsc cu majoritate de voturi. Orice judecător care a luat
parte la examinarea dosarului are dreptul să anexeze la hotărâre fie opinia sa
concordantă sau separată, fie o simplă declaraţie de disociere.
În termen de trei luni de la adoptarea hotărârii de către Cameră, oricare
dintre părţi poate cere retrimiterea cauzei în faţa Marii Camere, dacă prin
aceasta se ridică o problemă gravă referitoare la interpretarea sau la aplicarea
Convenţiei, ori a Protocoalelor sale, sau o problemă gravă cu caracter general.
Astfel de cereri sunt examinate de un colegiu al Marii Camere format din cinci
judecători din care fac parte Preşedintele Curţii şi preşedinţii de secţie, cu excepţia
preşedintelui secţiei căreia îi aparţine Camera ce a luat hotărârea.
O hotărâre a unei Camere devine definitivă:

5 Lect. drd. Silvia M. Martis, LL.M.


Curs 4 2008

 la expirarea termenului de trei luni sau mai devreme dacă părţile


declară că nu au intenţia de a cere retrimiterea cauzei la Marea
Cameră;
 în cazul în care colegiul de cinci judecători a respins cererea de
retrimitere în faţa Marii Camere.
În cazul în care colegiul acceptă cererea, Marea Cameră se pronunţă printr-o
hotărâre, luată cu majoritate de voturi, care este definitivă. Toate hotărârile
definitive ale Curţii sunt obligatorii pentru statele pârâte în cauză; ele nu au
valoare de titlu executoriu pe teritoriul statelor condamnate. Curtea lasă statelor
alegerea mijloacelor pe care le va utiliza în ordinea juridică internă pentru a se
achita de obligaţia de rezultat ce-i revine conform art.53.
Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei este responsabil de supervizarea
executării hotărârilor. El trebuie să verifice dacă statele, în privinţa cărora Curtea a
hotărât că au încălcat Convenţia, au luat măsurile necesare pentru a îndeplini
obligaţiile specifice sau generale ce decurg din hotărârile Curţii.

3. Avize consultative
Curtea poate, la cererea Comitetului Miniştrilor, să dea avize consultative cu
privire la problemele de drept ce ţin de interpretarea Convenţiei şi a Protocoalelor3.
Decizia Comitetului Miniştrilor de a cere Curţii un aviz consultativ este adoptată
cu majoritate de voturi.
Cererile de avize consultative sunt examinate de Marea Cameră, care le
adoptă cu majoritate de voturi. Orice judecător poate anexa la acestea opinia sa
concordantă sau separată sau o simplă declaraţie de disociere.

3
Art. 31(b) din Convenţie.

6 Lect. drd. Silvia M. Martis, LL.M.