Sunteți pe pagina 1din 11

TEORIA SI MODELE ALE COMUNICARII IN MASA

Masterand: Baleanu Razvan Facultatea de Jurnalism, Comunicare si Relatii Publice Master: Mass Media si Comunicare Titular curs : LECT.UNIV.DR. SOFIA BRATU

Propaganda si manipulare
Asupra modului in care proanda si manipularea indidului influenteaza opinia publica in camp politic sunt de retinut opiniile lui Rmy Rieffel din studiul Presa si ata politica (in vol. Mdias coord. C. J. Bertrand 1995, op. cit.). Care este rolul pozitiv al presei? Unul dintre cei care au relevat acest rol (in mod special al presei scrise) in constituirea dezbaterii asupra democratiei, a fost Gabriel Tarde, in sectiunea sa Opinia si multimea (1901). Gratie dezvoltarii mijloacelor de comunicare si transport, dar si datorita succesului presei populare de mare tiraj, gusturile si ideile se raspandesc mult mai rapid pe ansamblul teritoriului national si se creeaza o unificare a subiectelor de conversatie. Altfel spus, presa dene un factor de constituire a opiniei publice. Ea coaguleaza opiniile personale/locale, faramitate, transformandu-le in opinii sociale si nationale. Spre deosebire de multime care actioneaza intr-un mod impulsiv si dezordonat, opinia este mult mai elaborata. Gustave le Bon in lucrarea Psihologia maselor nota ca multimea este prin definitie credula, ca are nevoi de un conducator pentru a o conduce. Acesta din urma, gratie carismei sale, adica puterii de fascinatie si de sugestie trebuie sa imblanzeasca masele, sa le faca docile folsind mijloace de actiune apropiate de tehnicile de proanda. Sociologul german Serge Tcha Kotine, mostenitorul ideilor lui Le Bon, considera ca multimea gandeste instinctiv, dupa modelul reflexului conditionat propus de Pavlov. Iar Paul Lazarsfeld si colaboratorii sai au studiat in perioada 1940-l950 importanta radioului in campaniile electorale. Acest scurt incurs este completat azi cu tehnicile de marketing, sondajele de opinie si mai ales mesajele micului ecran, premise ale transformarii radicale a dezbaterii democratice. Ideile politice circum scriu in mod obligatoriu in modelul mediatic pentru a avea sanse sa fie receptate. In viziunea lui Rmy Rieffel mai multe componente definesc raporturile presei cu ata politica. Le enuntam succint:Informatia politica difuzata in cadrul unei democratii se supune in principiu modelului argumentarii orientate in terminologia lui Serge Proulx si Philippe Breton. In acest caz, se pune accentul pe anumite calitati ale candidatului si se estompeaza defectele. Acestea inseamna orientarea argumentarii intr-un sens favorabil candidatului fara deformarea mesajului. Propaganda este fundamentata pe o argumentare manipulata, fiindca mesajul transmis este deformat cu buna stiinta, in vederea unui scop precis. Ea

trebuie sa utilizeze toate mijloacele tehnice disponibile (presa, radio, teleziune, afise, cinema), sa fie continua si durabila pentru a determina adeziunea publiculuireceptor. Dezinformarea se bazeaza pe o argumentare voit deturnata, mistificata. Acolo unde proanda poate uneori sa insele cu informatii exacte dar partiale, dezinformarea minte sistematic cu informatii intentionat inexacte. Noua comunicare politica. Viata politica moderna se margineste, de multe ori, la a combina intr-o maniera mai mult sau mai putin subtila, diferite modalitati de argumentare si diverse tehnici de persuasiune. In deceniile 1960 1970, in Franta, presa audiovizuala era controlata cu grija de Putere. Catre sfarsitul anilor 19070 se constata o profunda schimbare de atitudine, sub influenta modelului american. Jurnalistii sunt considerati verili interlocutori cu care guvernantii dezbat problemele actualitatii. Comunicarea politica mai ales in campaniile electorale este un joc complex intre trei actori: candidatii, presa si publicul. Ce roluri au acestia? Candidatii cauta, prin intermediul sondajelor, sa depisteze cererile si asteptarile cetatenilor, sa-si evalueze propriile imagini pentru a le ameliora sau rectifica, studiaza si oferta electorala a concurentilor lor. Presa filtreaza informatiile ce ii parn: ea interpreteaza argumentele, cuntele, imaginile oamenilor politici, serndu-se de sondajele de opinie care ar trebui sa reflecte opiniile si asteptarile cetatenilor. Publicul este asaltat cu o enorma cantitate de mesaje venind, in acelasi timp si de la candidati si de la presa, mesajele pe care trebuie sa le trieze si sa le interpreteze daca vrea sa se regaseasca in focul evenimentelor. Astazi avem de-a face cu o comunicare de tip nou, deoarece aceasta a integrat in obiectivele sale principiile si tehnicile de marketing. Alaturi de modelul dialogului, care pune accentul pe rationalitatea argumentelor si de modelul proandistic, careIerarhizeaza rolurile (elita fata in fata cu masele) si care face apel la credinta si la emotiile auditoriului, modelul marketing (dupa terminologia lui Gilles Acache) se bazeaza pe instrumentele inspirate de metodele comerciale ut ilizate de intreprinderi. Utilizarea noilor tehnici. Folosirea unor tehnici sofisticate si a unor profesionisti ai persuasiuni este una din principalele trasaturi ale comunicarii oamenilor poltici. Acest proces a inceput in 1952, in S.U.A., in timpul campaniei prezidentiale a lui Eisenhower, care a fost primul ce s-a sert de spoturi publicitare in politica. Efectele mediatizarii asupra etii politice. Influenta noului mod de comunicare politica se face simtita la trei nivele: in primul rand asupra guvernantilor si asupra intregului esichier politic, care trebuie sa tina seama de schimbarile intervenite in arta de a comunica; in al doilea rand asupra guvernatilor, adica electoratul, din ce in ce in ce mai sensibil la mediatizarea etii politice; in al treilea rand asupra spatiului public, inteles aici ca locul de exprimare si de schimb de idei asupra chestiunilor publice, cadru unde se intalnesc oamenii politici, cetatenii si jurnalistii. In conceptia lui Michel Rocard, schimbarile

intervenite in modul de comunicare au generat patru constrangeri carora politicienii trebuie sa li se supuna: transparenta (obligatia de a nu disimula caci presa impune adoptarea unui limbaj care sa para sincer); spontaneitatea (necesitatea de a actiona rapid la evenimente si de a emite imediat o parere, fara sa existe intotdeauna un timp de gandire suficient); redundanta (indatorirea de a interveni prin mai multe mijloace de informare in acelasi timp si asupra aceluiasi subiect) si utilizarea unor simboluri (cautarea emotiilor pentru a dramatiza discursul). Toate aceste constrangeri maresc dificultatea de a lua masuri nepopulare si incurajeaza deciziile spectaculoase in domeniul unor imperative administrative mai putin zibile. Impactul mediatizarii asupra publicului este zibil, aceasta contribuind la cresterea nivelului cunostinelor publicului in materie de politica, favorizand o percepere mai exacta a luarilor de pozitii sau a deciziilor. De asemenea, prin intermediuldezbaterilor telezate, ale anchetelor si ale sondajelor se verifica in permanenta legitimitatea oamenilor politici si se face posibila largirea Agorei. Importanta mijloacelor de informare a fost pusa in edenta si in domeniul explicarii votului. Una din consecintele majore ale fenomenelor evocate pana in prezent este fara indoiala, importanta crescanda a presei in elaborarea agendei politice. In relatiile dintre cei trei actori ai jocului politic: oameni politici, jurnalisti si specialisti in sondaje, se pare ca acestia din urma au detronat politicienii. Prin comentarii si supozitii, ei modifica in mare masura contiuntul actitatii politice deplasand-o pe aceasta catre terenul publicitatii politice. O concluzie? Comunicarea politica, in sensul in care se exercita astazi, imbogateste si in acelasi timp saraceste dezbaterea. Daca se doreste conservarea avantajelor democratiei, comunicarea politica trebuie sa nu mai fie considerate un scop in sine, fiindca o politica demna de acest nume nu se rezuma doar la o buna strategie de comunicare, aceasta fiind conceputa ca un mijloc in serciul valorilor si al idealurilor pe care le apara. De acest deziderat nu prea tin cont, din pacate, actorii de baza implicati in procesul mediatizat respectiv liderii politici. Opinie publica. Sintagma cuprinde termenul opinie (< lat. Opinio < opinari = a exprima o parere). Opinia publica reprezinta un ansamblu de cunostinte, conngeri si trairi afective manifestate cu intensitate relative mare de membrii unui grup sau ai unei comunitati fata de un anumit domeniu de importnta sociala majora (cf. Catalin Zamfir, Lazar Vlasceanu, Dictionar de sociologie, cit., p. 402). Opinia unei/unor persoane semnifica evaluare, apreciere, valorizare a unui fapt, fenomen sau eveniment, a unei idei din actualitate sau a unor relatii interumane. Opiniile reflecta pozitia indidului fata de problemele in care sunt de facut alegeri intre alternative, in vederea unor actiuni ce ar trebui interprinse intr-un domeniu de interes colectiv (cf. Mica enciclopedie de polititologie, ed. St. si enciclopedica, 1977, p. 326). Pentru G. Berger opinia publica este totdeauna dizata. Atunci cand ea tinde sa dena unanima si cand opozitia tinde sa dispara, ea se transforma intr-o credinta profunda, inerenta si constitutiva grupului (cf. LOpinion publique, PUF,Paris, p. 2).

Din punct de vedere sociologic, opinia publica, exprima ganduri, atitudini si actiuni ale oamenilor za de fenomene politice, economice, sociale; opinia publica se formeaza in raport cu interesele sau comunitatea de interese a mai multor categorii sociale fata de diferitele evenimente si probleme ale etii sociale (cf. Aurelian Bondrea, Opinia publica democratia si statul de drept , ed. Fundatia Romana de maine, 1996. p. 43). Opinia publica reprezinta o forta organica de mare patrundere, este strans legata de ideologie si de manifestaripolitice, formuleaza judecatile deliberative ale elementelor rationale dintr-o colectitate, integreaza si cristalizeaza sentimente sporadice si aspiratii ale maselor populatiei (cf. Wilhelm Bauer, in Encyclopedia of the Social Sciences, New York, 1957, p. 669). Sociologii J. Stoetzel si a A Girard, in Les sondages dopinion publique, (Paris, PUF, 1979), au facut observatia ca exista doua tipuri de opinii, opuse ca distributie si efecte. Astfel, intr-unul din tipuri, opiniile sunt repartiazate in grup, oarecum la intamplare, fiecare indid reactionand in mod independent; in celalalt tip, dimpotriva, opiniile particulare seacorda intre ele si se grupeaza sub efectul unui principiu comun de conformizare. Din punct de vedere psihologic, opinia a fost studiata ca expresie a manifestarii si angajarii personalitatii, intr-un spatiu social expus opinabilului. J. Stoetzel considera ca opinia publica reflecta tendinta subiectului spre conformism, aceasta fiind conditia generala a opiniei. Rezumand succint, opinia publica nu este doar o oglinda a realitatii, ci si o forma specifica de raportare la aceasta, prin reflectie, atitudine, pozitie si replica. Procesul de formare, stratificare si distribuire a opiniilor este conditionat de mai multi factori: sociologici sau socialigenerali; politici, ideologici, culturali (conceptii filosofice, politice, etice, traditii culturale); apartenenta de grup (profesional, politic, religios); psihologici-indiduali (sentimente, atitudini, mentalitati); sisteme de valori filosofice, etice, estetice,religioase. In conceptia lui Jules Moch exista sase categorii de factori care prezideaza conuratia opiniei publice. Ei sunt: - Factorul personal rezulta din reflexii sau cautari indiduale; - Factorul familial decurge din ideile dobandite in familie; - Factorul social deriva din reactiile colective; - Factorul proandei reflecta informatiile si aprecierile difuzate prin mass-media; - Factorul traditional traduce influentele istorice ale grupului etnic; - Factorul educativ decurge din modul de invatare in goare.

Tipologia mijloacelor de informare n mas


Expresia mijloace de informare n mas denumete n egal msur un sector al comunicrii sociale- pres scris, audiovizual-, un sub-sector- cotidiene, reviste, radio n FM, televiziune prin cablu- sau un organ anume- un ziar, o revist, un post de radio sau tv-. n accepiunea actual, un mijloc de informare n mas este o ntreprindere care, prin

mijloace tehnice specifice, difuzeaz un produs, informativ sau distractiv, unui ansamblu de indivizi rspndii n diverse zone. Instituiile din sistemul mass-media pot fi clasificate dup mai multe criterii: n funcie de scopul activitii- instituii orientate ctre obinerea profitului (comerciale) instituii non- profit (cele de serviciu public) # instituiile comerciale nu depind, n general, de o surs extern de finanare, fapt care le asigur o mai mare independen n ceea ce privete poziia politic i alegerea coninuturilor ce vor fi difuzate. La rndul lor ele pot fi independente sau pot fi integrate n grupuri economice mai mari. # instituiile non- profit sunt subvenionate din diverse surse- partide, structuri guvernamentale, organisme filantropice, organizaii ale societii civile, organizaii economice sau administrative. ! indiferent de tipul instituiei media, acesta trebuie s in cont de reaciile i capriciile publicului. n funcie de poziia politic- instituii media partizane i neutre. # cele care nu ader n mod explicit la un la op anumit doctrin i grupare politic sunt mai echilibrate i echidistante, n timp ce acelea care promoveaz n mod evident anumite valori, partide sau persoane au o atitudine militant i un ton mai degrab propagandistic. n funcie de suportul prin care i difuzeaz mesajul- pres scris i audiovizual. Presa scris Exist mai multe criterii de clasificare a ntreprinderilor din presa scris: periodicitatea- publicaii cotidiene, sptmnale, lunare, trimestriale, anuale. Exist i formule hibrid, gen publicaii bisptmnale, bilunare, etc. # cotidienele pot avea ase ediii pe sptmn sau apte, plus ediia de duminic. tirajul- depinde de dimensiunile populaiei unei ri, de suprafaa acesteia, de gradul de alfabetizare, de dezvoltarea celorlalte forme de media, etc. # cel mai mare tiraj din lume revine cotidianului japonez Yomuri Shimbun, cu un total de 14,5 milioane de exemplare pe zi, iar n Europa cotidianului german Bilt Zeitung. # un indicator mai interesant este numrul de ziare vndute la 1000 de locuitori, adic gradul de lectur: Norvegia- 610, Elveia-592, Japonia- 575, Suedia- 472, Finlanda- 471, SUA- 226, Frana- 156, etc. format- format de ziar (A2), de sptmnal (tabloid A3), de revist (A4) sau chiar mai mic. Aceste dimensiuni, derivate iniial din cerine tipografice, au devenit acum mrci ale anumitor formule-tip de pres- scris. aria de difuzare- publicaii cu circulaie local (cele din marile aglomeraii urbane sunt numite metropolitane), regional, naional i internaional. # puine publicaii produc ediii internaionale: USA Today, Herald Tribune, The Times. # din perspectiva prestigiului, a tradiiei sau a importanei politice, titlurile cele mai reprezentative pentru o ar sunt cele cu circulaia internaionale, dar din perspectiv economic, tiraje i venituri, adesea titlurile cu circulaie regional sunt mai importante. Cele mai importante titluri, fie ele naionale sau regionale, din Germania sunt Westdeutsche Allgemeine, Freie Presse, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Die Welt; n Frana Ouest- France, La Voix du Nord, Le Figaro, Le Monde, France Soir, Liberation; n Italia Corriere della Sera, La republica, La Stampa; n SUA New York Times, Washington Post, Chicago Tribune, etc.

coninut- publicaii generaliste sau specializate. # majoritatea cotidienelor sunt generaliste. Exist ns i excepii semnificative, cotidiene specializate, de mare circulaie, cum ar fi cele sportive- La Gazzetta dello Sport, LEquipe; economice- Financial Times, Handelsblatt, Wall Street Journal; confesionaleLa Croix, Christian Science Monitor, etc. # cele de calitate abordeaz subiecte cu impact social major- evenimente politice lae vieii naionale sau internaionale, situaii economice i sociale- i menin un ton neutru echilibrat. # cele populare atac n deosebi subiectele de tip senzaional- ntmplri legate de viaa personal a vedetelor sau a oamenilor politici- i promoveaz un stil afectiv bazat de naraiuni, cu unghi de abordare de tip senzaional, pe exagerri, pe aluzii, pe afirmaii nedemonstrate etc. # dei aceast difereniere categoric este cel mai evident n presa anglo-saxon, fenomenul s-a generalizat n toat lumea. n anglia, n prima clas intr cotidiene precum Daily Telegraph, The Times, The Guardian, The Independent, n timp ce n a doua se integreaz titluri ca The Sun, Daily Mirror, Daily Mail, etc. #sptmnalele i lunarele, n zdrobitoarea lor majoritate, sunt specializate. n prezent revistele sunt mult mai bine vndute dect ziarele, dei calitatea superioar a hrtiei, numrul de pagini i alte cauze, le fac mult mai scumpe dect ziarele. Analiznd paleta revistelor franceze Roland Cayrol a structurat urmtoarele categorii: reviste de informare politic i general- The Observer, News of the World, Gente, LEspresso, Stern, Der Spiegel, Paris-Match, Figaro Magazine, Newsweek, Time. reviste economice- The Economist, LExpansion, Capital, sau publicaii strict delimitate pe finane, turism, afaceri imobiliare, etc. reviste feminine-- de informare i divertisment- Elle, Prima, Femme Actuelle, Oggi; pt casa i familie- Das Haus, Better Homes and Gardners, Family Circle, sentimentalNoua Deux, Bonheur, Brigitte, Famiglia Cristiana, publicaii de mod- Marie-Claire, Modes et travaux, Burda. reviste pentru copii i adolesceni- reviste ilustrate sau de benzi desenate i revistele cu tematic muzical, sportiv, cinematografic, adresat n deosebi adolescenilor. presa confesional- abordeaz, din perspectiv religioas, subiecte legate de viaa spiritual sau de alte aspecte ale existenei cotidiene. presa de divertisment- presa sportiv, presa de vulgarizare tiinific: National Geographic, Science et vie; presa de hobby: filaterie, pescuit, crescut animale; presa de art, de informare n legtur cu noutile cinematografice, de radio sau de televiziune: TV Guide, TV-Movie, Whats on TV, Tele 7 Jours, TeleStar, etc. momentul apariiei- publicaii de diminea, de prnz i de sear. n condiiile apariiei audiovizualului, care pune la dispoziia audienei informaii la orice or din zi i din noapte, ediiile de prnz i de sear au devenit inutile. Audiovizualul Exist mai multe criterii de clasificare a ntreprinderilor din presa audiovizual: zona de acoperire- locale, regionale, naionale i internaionale. Modul de transmitere- pe unde hertziene sau prin cablu.

Forma de finanare- serviciu public sau comercial. Modul de organizare- posturi independente sau afiliate. Coninut- generaliste i specializate. RADIOUL prin apariia sa, la nceputul anilor 20, a marcat intrarea ntr-o nou er, pe care McLuhan avea s o numeasc galaxia . Radioul este mijlocul de informare cel mai accesibil i, deci, cel mai utilizat n ziua de azi, chiar i n rile dezvoltate- n SUA 98% din populaie l ascult cel puin a dat pe sptmn. El nu necesit infrastructuri i solicit puine investiii din partea celor care l folosesc i care, n plus, nu au nevoie s fie alfabetizai. Programele radio sunt diverse i se adreseaz tuturor categoriilor de asculttori: muzic, tiri, dezbateri, foiletoane, teatru radiofonic, emisiuni culturale, jocuri i concursuri, transmisii sportive sau de la diferite manifestaii, etc. Graie undelor scurte i mai nou a sateliilor, aria de acoperire a radioului a devenit imens. La scar mondial se regsesc organizaii uriae, nfiinate de toate rile bogate, ca- Voice of America, Radio France Internationale, Deutsche Welle, BBC. O dat cu apariia radioului FM, n locul vechiului AM, dotat cu o sonoritate superioar i cu o arie de acoperire mai scurt, s-au nmulit spectaculos numrul staiilor locale i regionale. Dup apariia televiziunii, radioul a trebuit sa-i cedeze supremaia, specializndu-se pe muzic, informaii i educaie, dar radioul are un viitor sigur i un public fidel. TELEVIZIUNEA a fost lansat n anii 40 i este regina mass-media moderne. Datorit impactul emoional al imaginilor video, n rile dezvoltate, 95% din locuine sunt echipate cu un aparat tv. Toate rile care aveau un teatru sau o industrie cinematografic prolifice produc pentru micul ecran, chiar i ri relativ srace ca India sau Egipt. ncepnd din anii 70, televiziunea folosete tot mai mult sateliii de comunicare pt. a-i transporta programele pe distane lungi, pt distane scurte folosind n continuare reeaua hertzian i prin cablu. La sfritul secolului, se pregtea digitizarea, care avea s mreasc de zeci de ori numrul de programe disponibile, fcnd posibil comprimarea semnalelor. Internetul a devenit un mijloc de distribuire a muzicii i al patrulea mod de difuzare a imaginii video. Acum posturile tv sunt specializare n distribuia de tiri- CNN, BBC International, EuroNews; de filme artistice- HBO, Cinemax, TNT, Discovery Channel, Canal +, Pro7; de sport- EuroSport; de muzic- MTV, MCM, VIVA; de tiin- Discovery, History, Animal Planet, de programe pt copii- Cartoon Network, Fox Kids; de informaii financiare, de mod, de stare a vremii, de vnzri, de reete culinare, etc Cnd vorbim de mass-media trebuie s lum ntotdeauna n calcul mediul n care ele se manifest. De aceea exist mai multe modele fundamentale de pres: Modelul chinez- exist doar n rile comuniste i scopul instituiilor media nu este s informeze sau s distreze, ci s ndoctrineze i s mobilizeze populaia n conformitate cu ideologia Partidului Unic. Modelul american- toate cotidienele sunt locale, scopul instituiilor este s obin profit. Presa e mult mai uniform, mai naional dect ne-am putea atepta. n afara unei divizri pe orizontal- de la presa naional, pn la cea a uzinei sau a fermei, exist o diviziune vertical- presa de partid, de sindicat, a armatei, feminin, etc.

Modelul britanic, centralizat- Marea Britanie este, n afar de Japonia, singura ar care are o pres cu adevrat naional. Presa de provincie nu reprezint dect o treime din cifra total de difuzare. Exist o difereniere net ntre presa de calitate i yellow- press. Modelul german, tricefal- presa e segmentat n trei compartimente foarte diferite ntre ele- presa naional, regional i local. Fa de restul Europei, n Germania lumea nc mai citete ziare. Presa suedez se nscrie tot aici. Modelul francez, feudal- cotidienele franceze i-au mprit ara n fiefuri. Presa e regional i o concuren real nu se nregistreaz dect n zona Capitalei. Ziarele pariziene se pretind naionale, dar n provincie au o vnzare de 10%. Se pune acut problema imixtiunii statului n structura programelor instituiilor media. Asemntor e i n Italia i Spania. Modelul austriac, multinaional- este cazul rilor mici Austria, Irlanda, Luxemburg sau Monaco, care au vecini mari, Germania, Marea Britanie, si pe care au tendina de a-l imita. Modelul elveian, multicultural- n ri cu puternic clivaj etnic, gen Elveia i Belgia, nu exist ziare bilingve, ci ediii n limbi diferite, de unde i numrul mare de publicaii. Modelul indian- este cazul naiunilor unde coexist grupuri etnice foarte numeroase care folosesc idiomuri diferite i care scot publicaii proprii. Gradul de dezvoltare al noilor mijloace de informare depinde de regimul politic al unei ri, de politica guvernamental n materie de telecomunicaii, de resurse tehnologice i financiare i nu n ultimul rnd de mentalitile i tradiiile oamenilor. O dat ns cu nregistrarea tuturor semnalelor , stocarea, comprimarea i difuzarea lor n regim digital, toate mijloacele de informare, utiliznd acelai limbaj, vor putea fi puse n legtur cu uurin. Cel puin n democraiile industrializate, consumatorii de media vor beneficia de aceste servicii prin intermediul ordinatorului personal. Banalitatea abonamentului la cablu i a accesului la satelit, multiplicarea canalelor cu acces pltit pentru aceste dou noi mijloace de comunicare i plata emisiunilor la unitate vor face n curnd desuet distincia ntre televiziunea pretins privat( pltit numai prin publicitate) i cea public (pltit prin abonament, la care se adaug, de obicei, publicitatea).

Mass-media i persuasiunea
Trim ntr-o epoc n care mai multe mii de inteligene dintre cele mai bine pregtite i-au ales drept obiect de activitate ptrunderea n spiritul public colectiv. Scopul: s manipuleze, s exploateze, s controleze. Efectul: meninerea tuturor ntr-o stare de neputin generat de deprinderi mentale perpetuate la nesfrit. De vreme ce atia specialiti sunt angajai n reducerea oamenilor la aceast condiie de neajutorai, pare justificat ncercarea de a gsi metode pentru a inversa procesul. Dup ce a fcut lumea medieval una cu pmntul, tehnologia Gutenberg a extins capacitatea de recuperare a omului prin vitez. Caligraful Evului Mediu nu avea nici un sprijin n parcurgerea textelor din Antichitate; n schimb, presa inventat de Gutenberg i-a pus la dispoziia renascentitilor pe toi clasicii antici. n 1831, Lamartine i-a spus redactorului ef al revistei Revue Europeenne: nainte de sfritul acestui secol, jurnalismul va nsemna o for imens, nglobnd ntreaga gndire omeneasc. () Singura carte posibil de acum nainte este ziarul. Afirmaia

lui pare s fie contrar ideilor lui Platon, care pleda pentru tradiia oral, considernd scrierea ca fiind o revoluie n primul rnd distructiv. Fenomenul att de complex al comunicrii de mas a cunoscut numeroase tipuri de definire i numeroase perspective de clasificare. Dup Christian Wright, comunicarea de mas este orientat ctre audiene largi, eterogene, care nu sunt cunoscute de ctre comunicator; mesajele sunt transmise n mod public i sunt calculate astfel nct s ajung repede la public. Termenul de mass-media s-a format pe teren anglofon, prin sinteza dintre un cuvnt englezesc, mass, care trimite la masa de consumatori ai acestor forme culturale i un cuvnt latin media, n forma sa de plural, care se referea la suportul pe care sunt fixate aceste mesaje. Prima datoriei a presei este s obin cele mai noi i mai corecte informaii despre evenimentele vremii i, dezvluindu-le de ndat, s le mprteasc ntregii naiuni, spunea, n 1852, editorul celebrului ziar The Times. ntrebai nite oameni pe strad dac presa din Romnia este un liber. Cele mai multe rspunsuri vor fi afirmative. Oamenii v vor spune c, n urma Revoluiei din 1989, n Romnia se poate vorbi despre o pres liber. i, potrivit sondajelor de opinie, alturi de Biseric i Armat, presa se afl pe locul al treilea ntr-un clasament al ncrederii populaiei. Dar, ca orice oameni, i jurnalitii au limite. Fiecare cotidian, de pild, ar trebui s publice zilnic o precizare care s sune cam aa: Acest ziar, cu sutele de mii de cuvinte pe care le conine, a fost produs n circa 15 ore de un grup de oameni supui greelii, care lucreaz n birouri aglomerate i ncearc c afle ce se ntmpl n lume de la persoane care uneori ezit s le furnizeze informaii, iar alteori i obstrucioneaz pur i simplu. De cele mai multe ori, timpul scurt i lipsa frecvent a accesibilitii informaiilor sunt dou limite endemice ale profesie. Dei majoritatea instituiilor doresc s afieze un ton de omnipoten, redactorii sunt de multe ori supui greelii, mai ales atunci cnd lucreaz sub presiune. Alteori, controlul exercitat de directorii publicaiilor impun o cosmetizare a informaiei. Instituiile mass-media sunt, la urma urmei, firme, care, dac doresc s supravieuiasc, trebuie s fac bani. Posturile comerciale obin profit din publicitate, se spune. De multe ori ns, s fac compromisuri. i asta pentru c valorile celor ce au control asupra ziarelor sunt cu totul diferite de cele ale jurnalitilor. Dei pretind c respect concepte ca adevrul, onestitatea sau virtutea, acetia urmresc, de fapt, s se mbogeasc, s fac propagand sau ambele. Fie c e vorba de stat, administraie local, partide politice, companii multinaionale, firme mixte, ntreprinderi independente, bnci, companii petroliere sau oameni cu bani, se urmresc aceleai scopuri. Un singur exemplu este suficient. Este vorba despre William Randolph Hearst, magnatul american de pres. Nimic nu ilustreaz mai bine atitudinea lui fa de jurnalism dect un schimb de telegrame din 1898. Hearst dorea, din raiuni care ineau de tiraj i de propriile sale opiuni politice, izbucnirea unui rzboi hispano-american n Cuba. Principalul su ziar, The New York Journal, publica articole belicoase, care distorsionau realitatea, cu titluri senzaionaliste i aberante: Prizonieri dai la rechini, Rzboi cu Spania pentru americanii asasinai, Cea mai mare insult la adresa SUA din ntreaga lor istorie. Redactorii care nu s-au conforma stilului impus de magnatul american au avut de suferit. Cei care s-au conformat, i-au folosit imaginaia. Unul dintre redactori, Frederic Remington, nu a gsit nici o vrsare de snge n Cuba. A trimis o telegram la ziar n care

spunea: Totul este linitit. Nu va fi rzboi. Intenionez s m ntorc.. Hearst a rspuns: Te rog rmi. Tu furnizeaz imagini. Eu voi furniza rzboi.. Dar, s nu mergem att de departe n timp i spaiu, i s rmnem n Romnia anului 1989. S ne amintim c, Revoluia de la noi a fost influenat de televiziune, de discursurile unor viitori politicieni. Dup decembrie 1989, s-a simit necesitatea dezvoltrii unei prese care s serveasc intereselor poporului, pres care, pentru a exista, avea nevoie de bani. Dar, cum de la teorie la practic e cale lung, nu s-a ntmplat ntocmai. n rolul lui Hearst: redacia Evenimentul Zilei, care a mizat pe acelai ablon, ce const n crearea de tiri senzaionale, practic din nimic. Un jurnalist romn, ntors n ar la civa ani de la Revoluie, remarca n ziarele romneti titluri ca: Asalt la Cotroceni, Rzboi n Parlament sau Lupt sngeroas n Palatul Victoria. Evenimentele minore era transformate n senzaional. Vrem s recunoate sau nu, televiziunea manipuleaz prin imagine. Unul dintre celebrele cazuri de manipulare o are ca protagonist pe Margaret Teacher. O grev de proporii: sute de muncitor protesteaz n faa biroului "Doamnei de fier". n acest caz nu era posibil satisfacerea preteniilor muncitorilor, i deci s-a cutat o alt soluie: manipularea mulimii prin televiziune: Cadru cu mulimea nemulumit "Doamna de fier", pe un fotoliu, relaxat, cu o ceac de cafea n fa, ine un discurs n care i linitete pe muncitori, spunnd c va face tot ceea ce este omenete posibil pentru a-i ajuta, deoarece i nelege. Cadru cu un grup de oameni care ies din mulime Evident, comentariul acestui reportaj a susinut imaginile. De fapt, n televiziune, imaginile slabe, nesugestive, se compenseaz cu un comentariu puternic. La final, avnd ca imagine-suport un mic grup de oameni plecnd nimeni nu tie unde, se spunea c greva a fost spart i c muncitorii se ndreapt spre casele lor. Iat cum, una dintre cele mai mari greve din istorie a fost "spart", prin manipularea oamenilor cu ajutorul massmedia. Manipulare exist n toate ramurile mass-media. De multe ori, acesta este involuntar. Este cazul redactorului american Orson Wells, ntmplare ce a avut loc n primele decenii ale existenei radioul, atunci cnd acesta era considerat mediu de informare, n proporie de sut la sut. Tot ceea ce spunea se considera corect, real. Redactorul american a creat o pies de teatru-radiofonic despre un grup de extrateretri care voiau s atace Pmntul. Dei i dorea s amuze populaia, nicidecum s o fac s cread ntmplrile povestite, Orson Wells a avut o surpriz de proporii. Panica a cuprins America. Toat lumea urmrea emisiunea, deoarece se credea c, ntr-adevr, extraterestrii vor ataca planeta noastr. Oamenii i fceau provizii, se vizitau mai des, iar singurul subiect de discuie la serviciu era aceast presupus invazie. De ce atta violen la televizor, n ziare, la radio? Este o ntrebare care i-o pun muli oameni care s-au sturat s tot afle despre crime, violuri, sinucideri. Rspunsul: pentru c asta se vinde cel mai bine, iar o producie mass-media trebuie, ntr-un fel sau altul, vndut. Exist o regul nescris: it bleads, it leads, adic, dac tirea e cu snge, atunci musai e prima n jurnal, i deci e cea mai important. Dac privii cu atenie un jurnal de tiri al oricrei televiziuni, vei observa c tirile negative reprezint ntre 60 i 80 la sut din total. Muli se ascund dup lozinca: Prezentm realitatea aa cum este. De fapt, i n acest caz, dicteaz raiunile economice.

Publicitatea este i ea o form de manipulare. Ziarele, radiourile, televiziunile, au nevoie de bani pentru a supravieui, bani care, se zice, provin din reclame. Firmele, la rndul lor, au observat impactul pe care l are mass-media n promovarea unui produs sau serviciu. Marshall McLuhan spunea ntr-a dintre crile sale, The medium is the message, urmtoarele: "Copiii sunt mai snobi dect adulii, mai dispui s se formeze gusturilor comunitii n ceea ce privete utilizarea unor mrci comerciale bine cunoscute.". A. T. Poffenberg, enumera n lucrarea Rolul psihologiei n publicitate 44 de tipuri de "fore de captare a ateniei". n fruntea listei apar: Foamea, Iubirea pentru odrasl i Sntatea. La cellalt capt al listei, psihologul situeaz: Amuzamentul, Precauia i Sciala. Recent, s-a descoperit ns c enervarea are o mare "for de captare a ateniei" i c persoanele enervate prin intermediul reclamei, devin clieni de baz ai societii comerciale respective. Ageniile de publicitate utilizeaz diferite strategii, unele chiar ciudate la prima vedere, cci scopul scuz mijloacele. Mass-media este o unealt cu dou tiuri. Pe de o parte, formeaz, pe de alt parte deformeaz. Politicienii de la noi se pare c neleg din ce n ce mai bine acest lucru i se folosesc de pres pentru a ctiga alegtori. Dar, asta nu se ntmpl numai la noi i numai acum. Mari conductori din toate timpurile au folosit tehnici de manipulare, unii pentru a rmne la putere (liderii comuniti), alii pentru a controla populaia. Pn i Napoleon acordase atenie mijloacelor de informare din acea vreme, care i-au oferit avantaje n faa inamicilor si. A rmas celebr afirmaia sa: "Trei ziare ostile sunt mai de temut dect o mie de baionete". BIBLIOGRAFIE Coman, Mihai, Introducere n sistemul mass-media, Editura Polirom, Bucureti, 1999 Coman, Mihai, Mass-media n Romnia post comunist, Editura Polirom, Bucureti, 2003 McLuhan, Marshall, The medium is the message, Editura Nemira, Bucureti, 1997 Randall, David, Jurnalistul universal, Editura Polirom, Bucureti, 1998 Bertrand, Claude-Jean- O introducere n presa scris i vorbit, Polirom, Iai, 2001. Coman, Mihai- Introducere n sistemul mass-media, Polirom, Iai, 1999. Cayrol, Roland- Les Medias,