III Proiectarea rotoarelor turbinelor hidraulice axiale prin metoda directă

III.1. Introducere III.2. Calcule preliminare de proiectare: calculul turaţiei şi a dimensiunilor principale; III.3. Proiectarea paletei rotorului axial cu metoda directă III.3. 1.Calculul elementelor cinematice şi unghiulare de la intrare şi ieşire III.3.2. Calculul elementelor preliminare necesare ale reţelelor de profile III.3.3. Proiectarea reţelelor de profile III.3.4. Utilizarea programului CFA III.3.5 Trasarea paletei axiale

PROIECTAREA ROTORUL TURBINELOR HIDRAULICE AXIALE PRIN METODA DIRECTĂ
III.1. Introducere Turbinele hidraulice axiale, de tipul Kaplan şi bulb sunt echipate cu rotoare identice principial, adaptate însă situaţiilor concrete în care funcţionează. Aceste rotoare sunt cu reacţiune parţială şi funcţionează practic în domeniul de căderi H= 12(15) – 50(60)m pentru tipul Kaplan şi H= 0,5(2) – 12(15)m pentru tipul bulb. Aşa cum s-a arătat la capitolul 1, rotoarele turbinelor axiale au palete cu poziţie unghiulară ajustabilă în timpul funcţionării, iar turbinele sunt „cu dublă reglare”. Aceasta permite pe de o parte funcţionarea într-un domeniu larg de debite [17], dar şi menţinerea unor randamente ridicate în acest domeniu. Calculul şi proiectarea rotoarelor axiale trebuie să urmărească următoarele deziderate: Realizarea unor randamente ridicate, în plaja de 93 – 94%; Performanţe cavitaţionale bune, în paralel cu reducerea costurilor cu realizarea amenajării CHE (excavaţii minime pentru realizarea cotei de instalare); Stabilitate în funcţionare. Metodele de proiectare au evoluat spre două direcţii principale [17]: Metode teoretice directe Metode indirecte Dezvoltarea ştiinţei calculatoarelor şi a hidrodinamicii computaţionale a impus , indiferent de metoda de proiectare utilizată, efectuarea unor analize numerice a curgerii în rotoare şi în alte componente ale turbinelor, a căror concluzii contribuie la îmbunătăţirea metodelor de proiectare. Calculele efective de proiectare pornesc de la rezultatele studiilor hidroenergetice asupra amenajării în cauză care oferă datele temei: Hmin, Hmax, Hc (căderea de calcul), Hmp (căderea medie ponderată), Pn, Pmax, Pc şi randamentul mediu ponderat ηmp . III.2. Calcule preliminare de proiectare A. Turaţia de funţionare

peste care dezvoltarea cavitaţiei ar fi inadmisibilă.1. Fig. nscrit [kW ] = 20000 + 50 H + 20 (III. respectiv nqcrit = f (H ) care permit estimarea valorilor critice ale turaţiilor specifice. Dimensiuni principale ale rotoarelor axiale .1.5 + 10 ) − 308 3 (III. axiale sunt cele din fig.b) B.1) sau nqcrit = (H 7149 0 . Dimensiunile principale ale rotoarelor axiale dimensiunile principale ale rotoarelor Conform standardelor internaţionale[30].nscrit Pentru evitarea funcţionării în cavitaţie dezvoltată.III.3a.III. sau Q P Condiţiile de funcţionare ale turbinelor hidraulice în centralele hidroelectrice impun rotunjirea valorii calculate cu relaţiile de mai sus la cea mai apropiată valoare a turaţiei de sincronism – turaţia de funcţionare pentru generatoarele electrice. s-au stabilit corelaţii de forma = f (H ) .2) Pe baza relaţiilor de definiţie pentru turaţia caracteristică şi turaţia specifică se poate calcula turaţia turbinei: n = nscrit H4 1 2 5 . n = nqcrit H4 1 2 (III.

Aceasta este o metodă care leagă fenomenul fizic de curgere din turbină de dimensiunile principale. eliminând inconvenientele metodelor statistice. sub forma: V = k v 2 gH . dezvoltată de Acad. dintr-un punct din rotorul unei turbine pot (fig.2.4a. B0 – înălţimea paletelor aparatului director Ds – diametrul de intrare în tubul de aspiraţie W – distanţa dintre planul median al paletelor directoare şi planul de referinţă al rotorului Una din metodele de calcul a dimensiunilor principale este cea a coeficienţilor de viteză. Vitezele caracteristice v . Ioan ANTON. Dz – diametrul de aşezare al fusurilor paletelor aparatului director. u = ku 2 gH (III.III.b.Dimensiunile care urmează a fi determinate în această etapă sunt: D – diametrul exterior al rotorului. Dh – diametrul butucului în zona sa sferică. W = k w 2 gH .u .c) Fig. w. Dimensiunile principale ale rotorului axial şi cinematica curentului prin rotor[34] . dh – diametrul butucului în zona sa cilindrică.III.2) fi exprimate în general.

b) 7 kVms = 1.8) sau υ = (1 − kVms kVm ) 2 (III.959 ⋅ 10 − 3 ⋅ nq 7 ϕ s = 6 .5) pentru diametrul D – diametrul exterior al rotorului.183 ⋅ nq 3 8 7 kuR = 0 . Ioan Anton calculează valoile optime ale coeficienţilor de viteză. Acad.1889 ⋅ nq 3 8 (III.Pe de altă parte viteza tangenţială într-un punct este: ur = π ⋅ Dr ⋅ n 60 iar diametrul caracteristic poziţiei acestui punct este: Dr = k 2 gH ur = ur π ⋅n π ⋅n 60 60 (III. kVms sau kVm care depind de turaţia specifică.9) Din cele de mai sus rezultă că dimensiunile principale se pot calcula dacă se cunosc coeficienţii de viteză kuR .12a.7) şi kVms = kVm 1 − υ 2 ( ) 1 (III.10a. ca funcţii de turaţia specifică ns.528 ⋅ 10 − 3 ⋅ nq 5 7 kVms = 1.6) D = uR π ⋅n 60 Din ecuaţia de continuitate în zona prezenţei butucului rotorului se scrie: Ds = 4Q π ⋅ kVms 2 gH (III. se va folosi viteza periferică UR: k 2 gH (III.95 ⋅ 10 − 3 ⋅ nq 5 .b) (III.i oferă pentru turbinele Kaplan şi bulb valorile: Turbina Kaplan Turbina bulb 7 kuR = 0 .959 ⋅ 10 − 3 ⋅ nq 7 ϕ s = 5 .b) (III.11a.

acesta influenţează comportarea energetică şi cavitaţională a turbinei.17b) .16) Pentru stabilirea expresiei de calcul pentru δ ur . Acad. Aşa cum sesizează intuitiv Wu Yulin [17].15) δ u r = ur = our Vmr Vmr Coeficientul de deviaţie cinematică a curentului este o măsură a circulaţiei Γ r . Anton. în jurul profilului reţelei [34]: δ ur = t r ⋅ Vmr Γr (III.b) Pentru diametrul relativ al butucului υ se acordă o atenţie specială.90 ⋅ nq 3 (III. [34].b) 8 7 Q11 = 4 . I. de relaţia: ΔV V − V3ur (III.13a.16 ⋅ 10 − 3 ⋅ nq 8 7 Q11 = 3 . se exprimă ΔVur din ecuaţia fundamentală a turbinelor scrisă pentru maşini axiale în forma: ηhr gH = ur ΔVur şi se ajunge la: δ ur = ηhr 1 − υ 2 1 2 γ 2 kuR 0r ⋅ ϕ s δ r (III. arată că o determinare corectă a acestui parametru trebuie să ţină cont de deviaţia cinematică a curentului realizată de reţeaua de profile limitrofă butucului [1].14a. Calculul diametrului butucului Un parametru important în funcţionare turbinelor axiale este diametrul butucului.50 ⋅ nq 3 7 n11 = 15 .912 ⋅ 10 − 3 ⋅ nq (III. Coeficientul de deviaţie cinematică a curentului este dat. la o rază curentă „r”.17a) iar pentru linia de curent „i” limitrofă butucului: δ ui = ηhi 1 − υ 2 1 2 γ ⋅ϕ υ 2 kuR 0i s (III.7 n11 = 15 . C.

( ) Fig.3.3.b permite determinarea diametrului relativ al butucului. kVms = f nq şi ( ) ( ) care permite determinarea diametrului relativ al butucului υ ca funcţie de coeficientul de deviaţie δ uiK .b + 1⎟ =− ⎜ 4 q ⎟ 2 ⎝ ⎠ 1 (III. cu performanţe energetice şi cavitaţionale superioare.20a.b ± n ⋅ δ uiK .b 2 ⎛ Ak ⎞2 22 AK . rezultă expresia coeficientului de deviaţie al curentului la butucul rotorului. Din analiza funcţionării unui mare număr de turbine axiale. în reţea întârziată de pompă.b = (III.b 11 .b şi turaţia caracteristică nq : υ K .b 7 2 7 ⎜ nq ⋅ δ uiK . Aceasta înseamnă că .υ pentru turbinele Kaplan [34].Variaţia coeficientului de deviaţie cinematică al curentului cu diametrul butucului şi turaţia caracteristică .620 ⋅ 10 −4 [34] Cunoaşterea coeficientului de deviaţie al curentului la butuc δ uiK . de turbină. din punct de vedere al performanţelor energetice este preferabil un butuc mare.III. este reprezentată variaţia lui δ uiK = f nq . I.764 ⋅ 10 −4 Ab = 4 . coeficientul de deviaţie are valori mari .b n 11 7 q dacă se admite γ 01r ≅ γ 0 i ≅ 1 [34] şi considerând expresiile k uR = f nq .ϕ s = f (nq ) date mai sus. Se observă că la valori mici ale diametrului butucului.19) AK = 4 . Anton [34] stabileşte relaţiile statistice: 14 δ uiK = 63 nq 11 şi 7 δ uib = 422 nq 8 (III. iar reţeaua de la butuc trece din reţea accelerată.b) În figura III. pentru turbinele Kaplan şi bulb [34]: 1 1 1 −υ 2 δ uiK .18) υ AK . unde δ ui are valori mici. ceea ce aduce mari deservicii transferului energetic normal lichid – rotor din turbină.

III. Proiectarea paletei rotorului axial cu metoda directă III. presupune curgerea de-a lungul unor suprafeţe cilindrice coaxiale. δ ui şi δ ue .3. ceea ce îi conferă o structură tridimensională. pe desfăşuratele acestor suprafeţe de curgere.4. Distribuţia vitezei axiale de-a lungul razei în amonte de rotor Rezultatele modelărilor numerice şi rezultatele experimentale arată că distribuţia vitezei axiale depinde exclusiv de condiţiile de ieşire din aparatul director. curentul intră în rotor după un cot. la diferitele . 1. Aceasta înseamnă că suprafeţele de curgere nu se influenţează şi reţelele de profile care alcătuiesc paleta pot fi asimilate cu reţele plane.3. Pentru efectuarea calculelor de proiectare se introduc ipoteze simplificatoare.4 este prezentat domeniul de existenţă al valorilor coeficientului de deviaţie la curentului pentru turbinele Kaplan şi bulb. Prima. Distribuţia vitezei radiale în amonte de rotor La ieşirea din aparatul director.În figura III. Fig. Domeniul de existenţă pentru coeficientul de deviaţie al curentului[34] III. şi cea care este fundamentală.Calculul elementelor cinematice şi unghiulare de la intrare şi ieşire Pentru o proiectare corectă a paletei rotorului axial este necesară cunoaşterea condiţiilor de curgere în amonte şi aval de reţelele de profile ce constituie paleta. viteza radială fiind nulă.

5. Fig. conform [34]. ca în figura III. se defineşte un coeficient de neuniformitate al distribuţiei vitezei axiale Vm cu raza: γ 0r = V0 z V0 m (III.22) Din [17] rezultă că este rezonabil ca acest coeficient să varieze liniar cu raza: γ 0r = a + Variaţia momentului cinetic b⋅r = a + bδ r D (III.21) unde V0m este componenta debitantă în amonte de rotor: Vom = 2 π D2 − dh ( 4Q ) (III. se obţine luând în considerare coeficientul de postrotaţie al curentului la ieşire.III.7.23) Este necesar să se ia în considerare variaţia momentului cinetic (ΔrVu )0 − 3 care este o măsură a variaţiei circulaţiei ΔΓ0 − 3 = 2π (roVuo − r3Vu 3 ) de la intrare la ieşire. Wu Yulin [17] analizează variaţia momentul cinetic de-a lungul razei la ieşire din turbină şi arată că acesta creşte de la butuc la periferie. [34]: . denumit şi coeficientul circulaţiei la ieşire [1]. şi scade de la intrare către ieşire. Aşa cum s-a arătat mai sus.deschideri. pentru ieşirea din rotor. Variaţia momentului cinetic cu raza la intrare şi ieşire din rotor O imagine mai completă.

se pot folosi relaţiile trigonometrice din aceste triunghiuri. de exemplu: ctgβ or = u r − Vour Vmr Ţinând cont de cele arătate mai sus privind coeficienţii de viteză kuR .03 [1]. coeficientul de postrotaţie k r .26) ⎛ 2k 2 ⎞ ctgβ 3r = δ ur ⎜ uR δ r2 − k r ⎟ ⎜ ηhr ⎟ ⎝ ⎠ ctgβ ∞r 2 ⎛ 2 kuR ⎞ 1 ⎜ = δ ur δ r2 − − k r ⎟ ⎜ ηhr ⎟ 2 ⎝ ⎠ (III. la ieşire din rotor curentul se roteşte cu sens opus rotorului şi la periferie în acelaşi sens. coeficientul de debit ϕ s .2 . Este recomandabil ca la butuc coeficientul de postrotaţie să fie mult mai mic: k ri = −0 . [34]. kVms . ca vitezele şi unghiurile să se exprime cu luarea în considerare a acestora.[34]: kr = 1 ω Γ3r 2π ηhr gH (III. Astfel.2 şi k re = +0 .27) (III.24) care se mai poate exprima [1].25) unde ω este viteza unghiulară. pentru generalizare. coeficientul neuniformităţii vitezei axiale γ or . este indicat. Din analiza recomandărilor din [17] rezultă valorile k ri = −0 . pentru unghiuri se obţin relaţiile [34]: ⎛ 2k 2 ⎞ ctgβ or = δ ur ⎜ uR δ r2 − 1 − k r ⎟ ⎜ ηhr ⎟ ⎝ ⎠ (III.kr = V3ur ΔVur (III.28) . Elementele cinematice şi unghiulare ale curentului Pentru stabilirea valorilor unghiurilor şi vitezelor curentului de la intrare şi ieşire din rotor. ceea ce arată că. coeficientul de deviaţie δ ur .

⎛ 2k 2 ⎞ ctgβ or = δ ur ⎜ uR δ r2 − 1 − k r ⎟ ⎜ ηhr ⎟ ⎝ ⎠ ctgα or = δ ur (1 + k r ) ctgα or = δ ur k r (III.33) Δβ si − e = β si − β se = (β ∞i − α i ) − (β ∞e − α e ) ≅ β ∞i − β ∞e Vitezele se exprimă adimensional.29) (III. prin raportare la viteza periferică U R : (III.38) .35) (III.31) Deviaţia unghiulară a curentului de la intrare la ieşire este: Δβ r = β or − β 3r Unghiul de torsionare al curentului de la butuc la periferie este: (III.37) 1 2⎤2 ⎡ 2 ⎛ ⎞ 2 k 1 2 ⎜ uR δ 2 − − k ⎟ ⎥ = M ⎢1 + δ ur r⎟ ⎜ ηhr r 2 ⎢ ⎝ ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ (III.36) W3r UR W∞r UR 2 2 ⎡ 2 ⎞ ⎤ ⎛ 2 kuR 2 2 δ − kr ⎟ ⎥ = M ⎢1 + δ ur ⎜ ⎟ ⎥ ⎜ ηhr r ⎢ ⎠ ⎦ ⎝ ⎣ 1 (III.32) Δβ ∞ i − e = β ∞ i − β ∞ e iar unghiul de torsionare al paletei de la butuc la periferie este: (III.30) (III.34) ur r = = δr UR R Wor UR 2 2 ⎡ 2 ⎞ ⎤ 2 k 2 ⎛ 2 uR ⎢ = M 1 + δ ur ⎜ δ − 1 − kr ⎟ ⎥ ⎜ ηhr r ⎟ ⎥ ⎢ ⎝ ⎠ ⎦ ⎣ 1 (III.

III. Fig.44) este forţa portantă în cazul fluidului ideal. G ρ 2 (III.40) [ ] 1 2 unde M = 2 2 kuR ηhr δ ur δ r . . ca în figura III. [1]: G G G R = Pyr + Pxr G G G R = Py + Pn1 G G G R = T + Pn unde: R = C yr ρ 2 W∞ lL M = (C m l ) ρ 2 W∞ lL (III. rezultanta R se poate descompune convenţional. Forţele ce acţionează asupra profilului dispus în reţea G Py1 = ρ ⋅ W ∞ ⋅ Γ ⋅ L (III. Calculul elementelor preliminare necesare ale reţelelor de profile Acţiunea curentului asupra profilelor dispuse în reţea Acţiunea unui fluid asupra profilului hidrodinamic se manifestă sub forma unei forţe G G rezultante R şi a unui moment M : 2 2 G În mişcarea bidimensională. G perpendiculară pe W∞ .III.Vor 2 = M 1 + δ ur (1 + k r )2 UR V3 r 2 2 = M 1 + δ ur ⋅ kr UR 1 1 [ ] 1 2 (III.6.39) (III.2.3.43) Pxr = C xr W∞ ⋅l ⋅ L 2 G este forţa totală de rezistenţă după direcţia lui W∞ . Exprimările de mai sus permit calculul vitezelor şi unghiurilor la orice rază „r”.42) Pyr = C yr W∞ ⋅l ⋅ L 2 este forţa portantă a profilului dispus în reţea.41) G ρ 2 (III.6.

din punct de vedere geometric.49) ceea ce arată că forţa care dă cuplul motor este direct proporţională cu sarcina dinamică şi cu deviaţia realizată de reţea.2 Vm (III. Forţa axială Pn se determină ca o forţă de presiune: Pn = ( p0 − p3 ) ⋅ t ⋅ L .6. T = CT ⋅ 2 W∞ ⋅l ⋅ L (III.45) ⋅t ⋅ L 2 este forţa ce caracterizează pierderile hidraulice pure în reţea.47) G ρ 2 Pn = C n W∞ ⋅l ⋅ L 2 este forţa axială hidrodinamică dată de reţeaua de profile.46) 2 2 este forţa tangenţială. ζ r fiind coeficientul pierderilor hidraulice la trecerea curentului prin reţea: Pn1 = ζ r ⋅ ρ ⋅ ζr = p tot 0 − p tot 3 ρ⋅ ρ 2 Vm (III. care dă cuplul rotorului. (III.48) G G Din figura III. se pot exprima forţele T şi Pn : T = Pyr sin β ∞ − Pxr cos β ∞ = ρ 2 2 W∞ ⋅ l ⋅ L C yr sin β ∞ − C xr cos β ∞ ( ) Pn = Pyr cos β ∞ + Pxr sin β ∞ = ρ 2 2 W∞ ⋅ l ⋅ L C yr cos β ∞ + C xr sin β ∞ ( ) Forţa T se mai poate determina din teorema impulsului: T = ρVm ⋅ t ⋅ L(Wu 3 − Wu 0 ) = T= ρ 2 2 Vm ⋅t ⋅ L⋅2 Wu 3 − Wu0 Vm ρ 2 2 Vm ⋅ t ⋅ L ⋅ 2δ u (III.

Se observă că ambele forţe depind de debit (Vm este componenta debitantă a vitezei) dar şi de deviaţia realizată de reţea.49) şi (III.unde diferenţa de presiune se obţine prin aplicarea ecuaţiei lui Bernoulli între intrarea (0) şi ieşirea (3) din reţea: p0 ρ + W02 p3 W32 = + 2 ρ 2 din triunghiurile vitezelor prezentate în fig.3. III. Proiecţiile pe axa reţelei şi perpendicular pe ea ale forţei portante sunt: Pyr = T + Pn1 cos β ∞ sin β ∞ (III. 3.III. Ecuaţia fundamentală a reţelelor axiale Legătura între parametri energetici.2 rezultă: 2 2 2 2 W32 − W02 = Wu23 + Vm − Wu2 0 + Vm = Wu 3 − Wu 0 ( ) ( ρ ) p0 − p3 = 2 ( Wu2 0 − Wu 3 ) 2 deci: Pn = ρ 2 t ⋅ L Wu23 − Wu2 0 = ( ) ρ 2 2 Vm ⋅t ⋅ L Wu 3 + Wu0 Wu 3 − Wu 0 2 2Vm Vm unde: Wu 3 + Wu 0 1 Wu ∞ Wu 3 − Wu0 ΔWu = = δ u şi = = ctgβ ∞ 2 Vm Vm Vm Vm obţinându-se: Pn = ρ 2 2 Vm ⋅ t ⋅ L ⋅ 2δ u ctgβ ∞ (III.50) Cu relaţiile (III.50) se calculează cele două forţe importante pentru aplicaţii în maşinile hidraulice (forţa care dă momentul activ şi cea de împingere axială) care folosesc reţele de profile axiale mobile.51) . adică de geometria acesteia. geometrici şi cinematici ai unei reţele de profile constituie ecuaţia fundamentală a acelei reţele.

17 rezultă că Pn1 cos β ∞ = Pxr ctgβ ∞ . Înlocuind forţele cu expresiile mai sus determinate se obţine: C yr ρ 2 ρ 2 W∞ ⋅l ⋅ L = 2 2 Vm ⋅ t ⋅ L ⋅ 2δ u sin β ∞ 2 Vm ⋅ t ⋅ L ⋅ 2δ u +ζr ρ 2 2 Vm ⋅ t ⋅ L ⋅ cos β ∞ C yr ρ 2 ρ 2 W∞ ⋅l ⋅ L = 2 sin β ∞ + C xr ρ 2 2 W∞ ⋅ l ⋅ L ⋅ ctgβ ∞ din triunghiul vitezelor se observă că Vm = W∞ sin β ∞ şi cu aceasta rezultă: C yr l/t = 2δ u sin β ∞ + ζ r sin 2 β ∞ ⋅ cos β ∞ (III.54) C yr l/t = 2δ u sin β ∞ + C xr l t ⋅ ctgβ ∞ Relaţiile (III. adică: CT l t = 2δ u sin 2 β ∞ . (III.56) (III. Din aceste exprimări rezultă o legătură între coeficientul de pierdere hidraulică al reţelei ζ r şi coeficientul de rezistenţă C xr : ζr = sin 3 β ∞ C xr l t (III.Pyr = T + Pxr ctgβ ∞ sin β ∞ (III.47) şi (III.57) CT l t = C yr l t sin β ∞ − C xr cos β ∞ .52) deoarece din fig III.55) Din exprimarea forţei T în formele (III.54) reprezintă forme ale ecuaţiei fundamentale a reţelelor axiale de profile.49) va rezulta: 2 2 2 ceea ce permite scrierea ecuaţiei fundamentale a reţelelor de profile în formele: CT l t = C yr l t sin β ∞ − ζ r sin 3 β ∞ cos β ∞ CT ρ 2 W∞ ⋅l ⋅ L = ρ 2 Vm ⋅ t ⋅ L ⋅ 2δ u = ρ (W∞ sin β ∞ )2 t ⋅ L ⋅ 2δ u .53) şi (III.53) (III.

I.c) şi conform recomandărilor date de Gutovskii şi Kviatkowskii [1] (l t )e = 0 . Conform [1].54 (III.60) CTr ≅ 2δ ur sin 2 β ∞ l Pentru desimea reţelei. Experienţa constructorilor de turbine orientează aceste valori în anumite domenii. pentru paletele realizate din oţeluri aliate (d/l)i=12 – 16% şi (d/l)e=2 – 4%. (f/l)e=0.3. Acad.b ⋅ nq .9(l t )m .5 -1% [1]. cu o variaţie liniară sau parabolică între butuc şi periferie. 3 CmK = 51.4.b = CmK .3. grosimea maximă relativă d/l se stabileşte din considerente de rezistenţă mecanică şi de vibraţii ale paletei. xd /l.58 şi III. din motive de continuitate a suprafeţei paletei. în cazul transformării optime a energiei hidraulice în mecanică are valoarea maximă dată de (din relaţiile III.Geometria profilelor paletei axiale (l t )i = 1.Coeficientul forţei tangenţiale şi desimea reţelei S-a arătat mai sus că reţelele de profile ce constituie palete rotorului axial pot fi asimilate cu reţele plane (axiale).53): t (III.58) (III. Ecuaţia fundamentală a reţelelor plane de profile [1]: CT l t = C yr l t sin β ∞ − ζ r sin 3 β ∞ cos β ∞ (III. Cmb = 48 . .5 – 7%. CT este coeficientul forţei tangenţiale care.2.III. III. Poziţia săgeţii maxime relative este indicat să fie aceeaşi pentru toate profilele reţelelor. Poziţia grosimii maxime relative se recomandă a fi în intervalul xd /l=25 – 40%[1].59) CT l t = C yr l t sin β ∞ − C xr cos β ∞ se utilizează la proiectare. Fără să fie la fel de ferme.61a. recomandările pentru săgeata maximă relativă se înscriu în intervalul (f/l)i=5. De exemplu. la raza mijlocie „m” a paletei [34]: −4 (l t )mK .b.5. f/l şi xf /l.1(l t )m şi Profilul dispus în reţea cu t/l şi β s cunoscute este definit de mărimile geometrice principale d/l.Anton recomandă.

Se vor alege 5 -7 valori pentru unghiul β s în intervalul ( β ∞ 100. P din tema de proiectare) se face presupunând mişcarea potenţială a fluidului ideal.3.7). • ultimele două cifre reprezintă grosimea relativă în procente d/l⋅100[%]. de exemplu ca în figura III. începând de la elementele unghiulare. • a doua cifră exprimă. care au următoarea semnificaţie: • prima cifră indică săgeata maximă relativă în procente f/l⋅100 [%].26). paletele rotorului axial sunt constituite din reţele de profile aero – hidrodinamice. Profilele NACA se generează în funcţie de recomandările de la #III. distanţa relativă a săgeţii scheletului faţa de bordul de atac xf/l⋅100. Programul CFA cere ca date de intrare unghiul de incidenţă β 0 calculat cu relaţia (III.6. Pentru fiecare secţiune de calcul se cunoaşte valoarea unghiului convenţional β ∞ .3.b.III. Programul CFA dispune de o subrutină destinată generării profilelor tip NACA cu 4 cifre. pentru a afla valoarea sa necesară.c) şi unghiul de instalare β s . în fiecare secţiune de calcul. iar valoarea necesară a unghiului β s pentru secţiunea de calcul în cauză se obţine poziţionând pe axa ordonatelor valoarea CT nec secţ i obţinută cu relaţia (III. pentru fiecare secţiune de calcul. obţinându-se dependenţa β s nec = f (δ r ) . se procedează conform celor ce urmează. care de regulă trebuie să fie monoton descrescătoare.61a. în zecimi de procente din coardă. Q. Proiectarea paletei rotorului axial cu metoda directă. Trebuie menţionat că proiectarea la punctul optim (pentru H.8. cu utilizarea programului CFA Aşa cum rezultă din expunerea de mai sus. pentru care programul CFA oferă un şir de valori CT. grosime. . Soluţionarea mişcării potenţiale în reţelele de profile plane este posibilă cu ajutorul programului CFA. β ∞ +100). care să realizeze deviaţia corespunzătoare pentru obţinerea valorilor necesare ale coeficientului forţei tangenţiale CT. adică generarea profilului reţelei care să îndeplinească condiţiile de lungime. săgeată.60).5. pas relativ şi determinarea unghiului de instalare a acestui profil din fiecare reţea. determinat cu relaţia (III. În acest caz se verifică rezultatele numerice ale algoritmului de calcul.28). Algoritmul de mai sus se repetă pentru fiecare secţiune de calcul . proiectarea paletajului rotorului axial presupune proiectarea reţelelor de profile plane. creat la centrul de cercetare al Catedrei MH. în aşa fel încât să se obţină coeficientul forţei tangenţiale care dă momentul activ. ca în figura III. pasul relativ.7 şi determinând de pe curbă valoarea β s nec sect i. calculat conform (III. Se va reprezenta grafic dependenţa CT=f( β s ) (fig. Inflexiunile curbei β s nec = f (δ r ) nu sunt recomandate deoarece conduc la o paletă cu denivelări locale (muşuroaie sau gropi). pentru fiecare secţiune de calcul.III. Din acest motiv. Cum unghiul de instalare β s este necunoscuta problemei.

Determinarea unghiului de instalare β s al profilului în secțiunea de calcul Fig.7. ca de exemplu în figurile III.şi extradosul profilelor.III.III.Fig.9 şi III. .10.8. Variația unghiului de instalare al profilelor rețelelor de la butuc la periferie Programul CFA oferă liniile de curent pentru curgerea în jurul fiecărui profil şi repartiţia de presiuni pe intra . Analiza repartiţiei de presiuni oferă posibilitatea predicţiei apariţiei fenomenului de cavitaţie.

III. Repartiţia de presiuni pe fața și dosul unui profil a unei secțiuni de calcul .III.10. Liniile de curent în jurul profilului unei secţiuni de calcul Fig.Fig.9.

respectiv a rotorului proiectat. Reprezentarea liniilor de nivel în plan perpendicular pe axa turbinei – fig.c.III. Fig.7.III. ca în figura III. . Desenul paletei Obţinerea unui desen cu care se poate realiza paleta rotorului axial.11a.11c.12.b. rezultând o reprezentare spaţială a paletei. Intersectarea acestor profile cu linii de nivel echidistante – fig. Trasarea paletei rotorului axial Metoda de desenare cu plane de nivel este programabilă în AutoCAD.III. care este un corp torsionat spaţial urmăreşte următoarele etape: Desenarea profilelor fiecărei secţiuni de calcul la unghiul de instalare determinat ca mai sus – ca în figura III.3.11a.11b. III.

Fig.III.12. Reprezentarea spaţială a rotorului axial proiectat .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful