P. 1
Cap III

Cap III

|Views: 1|Likes:
Published by marinela3676
v
v

More info:

Published by: marinela3676 on Sep 04, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/20/2014

pdf

text

original

III Proiectarea rotoarelor turbinelor hidraulice axiale prin metoda directă

III.1. Introducere III.2. Calcule preliminare de proiectare: calculul turaţiei şi a dimensiunilor principale; III.3. Proiectarea paletei rotorului axial cu metoda directă III.3. 1.Calculul elementelor cinematice şi unghiulare de la intrare şi ieşire III.3.2. Calculul elementelor preliminare necesare ale reţelelor de profile III.3.3. Proiectarea reţelelor de profile III.3.4. Utilizarea programului CFA III.3.5 Trasarea paletei axiale

PROIECTAREA ROTORUL TURBINELOR HIDRAULICE AXIALE PRIN METODA DIRECTĂ
III.1. Introducere Turbinele hidraulice axiale, de tipul Kaplan şi bulb sunt echipate cu rotoare identice principial, adaptate însă situaţiilor concrete în care funcţionează. Aceste rotoare sunt cu reacţiune parţială şi funcţionează practic în domeniul de căderi H= 12(15) – 50(60)m pentru tipul Kaplan şi H= 0,5(2) – 12(15)m pentru tipul bulb. Aşa cum s-a arătat la capitolul 1, rotoarele turbinelor axiale au palete cu poziţie unghiulară ajustabilă în timpul funcţionării, iar turbinele sunt „cu dublă reglare”. Aceasta permite pe de o parte funcţionarea într-un domeniu larg de debite [17], dar şi menţinerea unor randamente ridicate în acest domeniu. Calculul şi proiectarea rotoarelor axiale trebuie să urmărească următoarele deziderate: Realizarea unor randamente ridicate, în plaja de 93 – 94%; Performanţe cavitaţionale bune, în paralel cu reducerea costurilor cu realizarea amenajării CHE (excavaţii minime pentru realizarea cotei de instalare); Stabilitate în funcţionare. Metodele de proiectare au evoluat spre două direcţii principale [17]: Metode teoretice directe Metode indirecte Dezvoltarea ştiinţei calculatoarelor şi a hidrodinamicii computaţionale a impus , indiferent de metoda de proiectare utilizată, efectuarea unor analize numerice a curgerii în rotoare şi în alte componente ale turbinelor, a căror concluzii contribuie la îmbunătăţirea metodelor de proiectare. Calculele efective de proiectare pornesc de la rezultatele studiilor hidroenergetice asupra amenajării în cauză care oferă datele temei: Hmin, Hmax, Hc (căderea de calcul), Hmp (căderea medie ponderată), Pn, Pmax, Pc şi randamentul mediu ponderat ηmp . III.2. Calcule preliminare de proiectare A. Turaţia de funţionare

b) B.1) sau nqcrit = (H 7149 0 . peste care dezvoltarea cavitaţiei ar fi inadmisibilă.1.3a. s-au stabilit corelaţii de forma = f (H ) .nscrit Pentru evitarea funcţionării în cavitaţie dezvoltată.5 + 10 ) − 308 3 (III. Fig. n = nqcrit H4 1 2 (III.1. sau Q P Condiţiile de funcţionare ale turbinelor hidraulice în centralele hidroelectrice impun rotunjirea valorii calculate cu relaţiile de mai sus la cea mai apropiată valoare a turaţiei de sincronism – turaţia de funcţionare pentru generatoarele electrice. Dimensiunile principale ale rotoarelor axiale dimensiunile principale ale rotoarelor Conform standardelor internaţionale[30].III. nscrit [kW ] = 20000 + 50 H + 20 (III. Dimensiuni principale ale rotoarelor axiale .2) Pe baza relaţiilor de definiţie pentru turaţia caracteristică şi turaţia specifică se poate calcula turaţia turbinei: n = nscrit H4 1 2 5 . axiale sunt cele din fig. respectiv nqcrit = f (H ) care permit estimarea valorilor critice ale turaţiilor specifice.III.

B0 – înălţimea paletelor aparatului director Ds – diametrul de intrare în tubul de aspiraţie W – distanţa dintre planul median al paletelor directoare şi planul de referinţă al rotorului Una din metodele de calcul a dimensiunilor principale este cea a coeficienţilor de viteză. Dz – diametrul de aşezare al fusurilor paletelor aparatului director.III.b. Dh – diametrul butucului în zona sa sferică.Dimensiunile care urmează a fi determinate în această etapă sunt: D – diametrul exterior al rotorului. u = ku 2 gH (III. dezvoltată de Acad. dintr-un punct din rotorul unei turbine pot (fig. Aceasta este o metodă care leagă fenomenul fizic de curgere din turbină de dimensiunile principale.2. Dimensiunile principale ale rotorului axial şi cinematica curentului prin rotor[34] . w.u . Vitezele caracteristice v .III.2) fi exprimate în general. dh – diametrul butucului în zona sa cilindrică. sub forma: V = k v 2 gH . Ioan ANTON.c) Fig.4a. eliminând inconvenientele metodelor statistice. W = k w 2 gH .

11a. Ioan Anton calculează valoile optime ale coeficienţilor de viteză.i oferă pentru turbinele Kaplan şi bulb valorile: Turbina Kaplan Turbina bulb 7 kuR = 0 .b) (III.1889 ⋅ nq 3 8 (III.528 ⋅ 10 − 3 ⋅ nq 5 7 kVms = 1.959 ⋅ 10 − 3 ⋅ nq 7 ϕ s = 5 . kVms sau kVm care depind de turaţia specifică.5) pentru diametrul D – diametrul exterior al rotorului.6) D = uR π ⋅n 60 Din ecuaţia de continuitate în zona prezenţei butucului rotorului se scrie: Ds = 4Q π ⋅ kVms 2 gH (III. se va folosi viteza periferică UR: k 2 gH (III.8) sau υ = (1 − kVms kVm ) 2 (III. Acad.12a.95 ⋅ 10 − 3 ⋅ nq 5 .959 ⋅ 10 − 3 ⋅ nq 7 ϕ s = 6 .Pe de altă parte viteza tangenţială într-un punct este: ur = π ⋅ Dr ⋅ n 60 iar diametrul caracteristic poziţiei acestui punct este: Dr = k 2 gH ur = ur π ⋅n π ⋅n 60 60 (III.b) 7 kVms = 1.9) Din cele de mai sus rezultă că dimensiunile principale se pot calcula dacă se cunosc coeficienţii de viteză kuR .7) şi kVms = kVm 1 − υ 2 ( ) 1 (III.183 ⋅ nq 3 8 7 kuR = 0 .b) (III. ca funcţii de turaţia specifică ns.10a.

de relaţia: ΔV V − V3ur (III.16) Pentru stabilirea expresiei de calcul pentru δ ur .b) 8 7 Q11 = 4 . C.90 ⋅ nq 3 (III. arată că o determinare corectă a acestui parametru trebuie să ţină cont de deviaţia cinematică a curentului realizată de reţeaua de profile limitrofă butucului [1].15) δ u r = ur = our Vmr Vmr Coeficientul de deviaţie cinematică a curentului este o măsură a circulaţiei Γ r . Calculul diametrului butucului Un parametru important în funcţionare turbinelor axiale este diametrul butucului. I. în jurul profilului reţelei [34]: δ ur = t r ⋅ Vmr Γr (III. Coeficientul de deviaţie cinematică a curentului este dat. [34].16 ⋅ 10 − 3 ⋅ nq 8 7 Q11 = 3 .14a. Anton.13a.7 n11 = 15 . acesta influenţează comportarea energetică şi cavitaţională a turbinei.b) Pentru diametrul relativ al butucului υ se acordă o atenţie specială.912 ⋅ 10 − 3 ⋅ nq (III.17a) iar pentru linia de curent „i” limitrofă butucului: δ ui = ηhi 1 − υ 2 1 2 γ ⋅ϕ υ 2 kuR 0i s (III. se exprimă ΔVur din ecuaţia fundamentală a turbinelor scrisă pentru maşini axiale în forma: ηhr gH = ur ΔVur şi se ajunge la: δ ur = ηhr 1 − υ 2 1 2 γ 2 kuR 0r ⋅ ϕ s δ r (III. Acad. la o rază curentă „r”. Aşa cum sesizează intuitiv Wu Yulin [17].50 ⋅ nq 3 7 n11 = 15 .17b) .

b + 1⎟ =− ⎜ 4 q ⎟ 2 ⎝ ⎠ 1 (III.Variaţia coeficientului de deviaţie cinematică al curentului cu diametrul butucului şi turaţia caracteristică . ceea ce aduce mari deservicii transferului energetic normal lichid – rotor din turbină. Din analiza funcţionării unui mare număr de turbine axiale.20a. în reţea întârziată de pompă.b n 11 7 q dacă se admite γ 01r ≅ γ 0 i ≅ 1 [34] şi considerând expresiile k uR = f nq .620 ⋅ 10 −4 [34] Cunoaşterea coeficientului de deviaţie al curentului la butuc δ uiK .b = (III. Anton [34] stabileşte relaţiile statistice: 14 δ uiK = 63 nq 11 şi 7 δ uib = 422 nq 8 (III.b ± n ⋅ δ uiK .18) υ AK .ϕ s = f (nq ) date mai sus.b 7 2 7 ⎜ nq ⋅ δ uiK .19) AK = 4 . ( ) Fig.υ pentru turbinele Kaplan [34]. pentru turbinele Kaplan şi bulb [34]: 1 1 1 −υ 2 δ uiK . kVms = f nq şi ( ) ( ) care permite determinarea diametrului relativ al butucului υ ca funcţie de coeficientul de deviaţie δ uiK . Aceasta înseamnă că . rezultă expresia coeficientului de deviaţie al curentului la butucul rotorului. de turbină. coeficientul de deviaţie are valori mari . I.764 ⋅ 10 −4 Ab = 4 .III. din punct de vedere al performanţelor energetice este preferabil un butuc mare.3. Se observă că la valori mici ale diametrului butucului. unde δ ui are valori mici. cu performanţe energetice şi cavitaţionale superioare.b) În figura III. iar reţeaua de la butuc trece din reţea accelerată.3.b 11 . este reprezentată variaţia lui δ uiK = f nq .b permite determinarea diametrului relativ al butucului.b şi turaţia caracteristică nq : υ K .b 2 ⎛ Ak ⎞2 22 AK .

4 este prezentat domeniul de existenţă al valorilor coeficientului de deviaţie la curentului pentru turbinele Kaplan şi bulb. Proiectarea paletei rotorului axial cu metoda directă III. presupune curgerea de-a lungul unor suprafeţe cilindrice coaxiale.3. viteza radială fiind nulă. Distribuţia vitezei radiale în amonte de rotor La ieşirea din aparatul director. pe desfăşuratele acestor suprafeţe de curgere. şi cea care este fundamentală.4. Pentru efectuarea calculelor de proiectare se introduc ipoteze simplificatoare. Distribuţia vitezei axiale de-a lungul razei în amonte de rotor Rezultatele modelărilor numerice şi rezultatele experimentale arată că distribuţia vitezei axiale depinde exclusiv de condiţiile de ieşire din aparatul director. 1.3. Aceasta înseamnă că suprafeţele de curgere nu se influenţează şi reţelele de profile care alcătuiesc paleta pot fi asimilate cu reţele plane.În figura III. ceea ce îi conferă o structură tridimensională. Prima. Domeniul de existenţă pentru coeficientul de deviaţie al curentului[34] III.Calculul elementelor cinematice şi unghiulare de la intrare şi ieşire Pentru o proiectare corectă a paletei rotorului axial este necesară cunoaşterea condiţiilor de curgere în amonte şi aval de reţelele de profile ce constituie paleta. curentul intră în rotor după un cot. δ ui şi δ ue .III. la diferitele . Fig.

deschideri.22) Din [17] rezultă că este rezonabil ca acest coeficient să varieze liniar cu raza: γ 0r = a + Variaţia momentului cinetic b⋅r = a + bδ r D (III. se obţine luând în considerare coeficientul de postrotaţie al curentului la ieşire. şi scade de la intrare către ieşire. [34]: . conform [34]. Variaţia momentului cinetic cu raza la intrare şi ieşire din rotor O imagine mai completă. pentru ieşirea din rotor.5. Fig. Aşa cum s-a arătat mai sus.21) unde V0m este componenta debitantă în amonte de rotor: Vom = 2 π D2 − dh ( 4Q ) (III. Wu Yulin [17] analizează variaţia momentul cinetic de-a lungul razei la ieşire din turbină şi arată că acesta creşte de la butuc la periferie. ca în figura III.23) Este necesar să se ia în considerare variaţia momentului cinetic (ΔrVu )0 − 3 care este o măsură a variaţiei circulaţiei ΔΓ0 − 3 = 2π (roVuo − r3Vu 3 ) de la intrare la ieşire.7. se defineşte un coeficient de neuniformitate al distribuţiei vitezei axiale Vm cu raza: γ 0r = V0 z V0 m (III. denumit şi coeficientul circulaţiei la ieşire [1].III.

Elementele cinematice şi unghiulare ale curentului Pentru stabilirea valorilor unghiurilor şi vitezelor curentului de la intrare şi ieşire din rotor. kVms . pentru generalizare. Din analiza recomandărilor din [17] rezultă valorile k ri = −0 .2 .28) . se pot folosi relaţiile trigonometrice din aceste triunghiuri.24) care se mai poate exprima [1]. ceea ce arată că. coeficientul de postrotaţie k r .2 şi k re = +0 . este indicat. Astfel. coeficientul neuniformităţii vitezei axiale γ or .25) unde ω este viteza unghiulară. la ieşire din rotor curentul se roteşte cu sens opus rotorului şi la periferie în acelaşi sens. coeficientul de deviaţie δ ur .26) ⎛ 2k 2 ⎞ ctgβ 3r = δ ur ⎜ uR δ r2 − k r ⎟ ⎜ ηhr ⎟ ⎝ ⎠ ctgβ ∞r 2 ⎛ 2 kuR ⎞ 1 ⎜ = δ ur δ r2 − − k r ⎟ ⎜ ηhr ⎟ 2 ⎝ ⎠ (III.[34]: kr = 1 ω Γ3r 2π ηhr gH (III.kr = V3ur ΔVur (III. [34]. pentru unghiuri se obţin relaţiile [34]: ⎛ 2k 2 ⎞ ctgβ or = δ ur ⎜ uR δ r2 − 1 − k r ⎟ ⎜ ηhr ⎟ ⎝ ⎠ (III. de exemplu: ctgβ or = u r − Vour Vmr Ţinând cont de cele arătate mai sus privind coeficienţii de viteză kuR . ca vitezele şi unghiurile să se exprime cu luarea în considerare a acestora. Este recomandabil ca la butuc coeficientul de postrotaţie să fie mult mai mic: k ri = −0 .03 [1]. coeficientul de debit ϕ s .27) (III.

33) Δβ si − e = β si − β se = (β ∞i − α i ) − (β ∞e − α e ) ≅ β ∞i − β ∞e Vitezele se exprimă adimensional.⎛ 2k 2 ⎞ ctgβ or = δ ur ⎜ uR δ r2 − 1 − k r ⎟ ⎜ ηhr ⎟ ⎝ ⎠ ctgα or = δ ur (1 + k r ) ctgα or = δ ur k r (III.31) Deviaţia unghiulară a curentului de la intrare la ieşire este: Δβ r = β or − β 3r Unghiul de torsionare al curentului de la butuc la periferie este: (III.30) (III.29) (III.34) ur r = = δr UR R Wor UR 2 2 ⎡ 2 ⎞ ⎤ 2 k 2 ⎛ 2 uR ⎢ = M 1 + δ ur ⎜ δ − 1 − kr ⎟ ⎥ ⎜ ηhr r ⎟ ⎥ ⎢ ⎝ ⎠ ⎦ ⎣ 1 (III.37) 1 2⎤2 ⎡ 2 ⎛ ⎞ 2 k 1 2 ⎜ uR δ 2 − − k ⎟ ⎥ = M ⎢1 + δ ur r⎟ ⎜ ηhr r 2 ⎢ ⎝ ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ (III.32) Δβ ∞ i − e = β ∞ i − β ∞ e iar unghiul de torsionare al paletei de la butuc la periferie este: (III.36) W3r UR W∞r UR 2 2 ⎡ 2 ⎞ ⎤ ⎛ 2 kuR 2 2 δ − kr ⎟ ⎥ = M ⎢1 + δ ur ⎜ ⎟ ⎥ ⎜ ηhr r ⎢ ⎠ ⎦ ⎝ ⎣ 1 (III. prin raportare la viteza periferică U R : (III.35) (III.38) .

Exprimările de mai sus permit calculul vitezelor şi unghiurilor la orice rază „r”.6. . Forţele ce acţionează asupra profilului dispus în reţea G Py1 = ρ ⋅ W ∞ ⋅ Γ ⋅ L (III. Fig.6.39) (III.42) Pyr = C yr W∞ ⋅l ⋅ L 2 este forţa portantă a profilului dispus în reţea. ca în figura III.43) Pxr = C xr W∞ ⋅l ⋅ L 2 G este forţa totală de rezistenţă după direcţia lui W∞ .40) [ ] 1 2 unde M = 2 2 kuR ηhr δ ur δ r .44) este forţa portantă în cazul fluidului ideal. rezultanta R se poate descompune convenţional.2.3. Calculul elementelor preliminare necesare ale reţelelor de profile Acţiunea curentului asupra profilelor dispuse în reţea Acţiunea unui fluid asupra profilului hidrodinamic se manifestă sub forma unei forţe G G rezultante R şi a unui moment M : 2 2 G În mişcarea bidimensională. G ρ 2 (III. III.41) G ρ 2 (III.Vor 2 = M 1 + δ ur (1 + k r )2 UR V3 r 2 2 = M 1 + δ ur ⋅ kr UR 1 1 [ ] 1 2 (III. [1]: G G G R = Pyr + Pxr G G G R = Py + Pn1 G G G R = T + Pn unde: R = C yr ρ 2 W∞ lL M = (C m l ) ρ 2 W∞ lL (III. G perpendiculară pe W∞ .III.

46) 2 2 este forţa tangenţială. (III. Forţa axială Pn se determină ca o forţă de presiune: Pn = ( p0 − p3 ) ⋅ t ⋅ L . care dă cuplul rotorului. T = CT ⋅ 2 W∞ ⋅l ⋅ L (III. ζ r fiind coeficientul pierderilor hidraulice la trecerea curentului prin reţea: Pn1 = ζ r ⋅ ρ ⋅ ζr = p tot 0 − p tot 3 ρ⋅ ρ 2 Vm (III.45) ⋅t ⋅ L 2 este forţa ce caracterizează pierderile hidraulice pure în reţea.48) G G Din figura III.2 Vm (III.6.47) G ρ 2 Pn = C n W∞ ⋅l ⋅ L 2 este forţa axială hidrodinamică dată de reţeaua de profile. se pot exprima forţele T şi Pn : T = Pyr sin β ∞ − Pxr cos β ∞ = ρ 2 2 W∞ ⋅ l ⋅ L C yr sin β ∞ − C xr cos β ∞ ( ) Pn = Pyr cos β ∞ + Pxr sin β ∞ = ρ 2 2 W∞ ⋅ l ⋅ L C yr cos β ∞ + C xr sin β ∞ ( ) Forţa T se mai poate determina din teorema impulsului: T = ρVm ⋅ t ⋅ L(Wu 3 − Wu 0 ) = T= ρ 2 2 Vm ⋅t ⋅ L⋅2 Wu 3 − Wu0 Vm ρ 2 2 Vm ⋅ t ⋅ L ⋅ 2δ u (III.49) ceea ce arată că forţa care dă cuplul motor este direct proporţională cu sarcina dinamică şi cu deviaţia realizată de reţea. din punct de vedere geometric.

III.unde diferenţa de presiune se obţine prin aplicarea ecuaţiei lui Bernoulli între intrarea (0) şi ieşirea (3) din reţea: p0 ρ + W02 p3 W32 = + 2 ρ 2 din triunghiurile vitezelor prezentate în fig.51) .49) şi (III.III.2 rezultă: 2 2 2 2 W32 − W02 = Wu23 + Vm − Wu2 0 + Vm = Wu 3 − Wu 0 ( ) ( ρ ) p0 − p3 = 2 ( Wu2 0 − Wu 3 ) 2 deci: Pn = ρ 2 t ⋅ L Wu23 − Wu2 0 = ( ) ρ 2 2 Vm ⋅t ⋅ L Wu 3 + Wu0 Wu 3 − Wu 0 2 2Vm Vm unde: Wu 3 + Wu 0 1 Wu ∞ Wu 3 − Wu0 ΔWu = = δ u şi = = ctgβ ∞ 2 Vm Vm Vm Vm obţinându-se: Pn = ρ 2 2 Vm ⋅ t ⋅ L ⋅ 2δ u ctgβ ∞ (III. 3.50) Cu relaţiile (III.50) se calculează cele două forţe importante pentru aplicaţii în maşinile hidraulice (forţa care dă momentul activ şi cea de împingere axială) care folosesc reţele de profile axiale mobile. Ecuaţia fundamentală a reţelelor axiale Legătura între parametri energetici. Proiecţiile pe axa reţelei şi perpendicular pe ea ale forţei portante sunt: Pyr = T + Pn1 cos β ∞ sin β ∞ (III. geometrici şi cinematici ai unei reţele de profile constituie ecuaţia fundamentală a acelei reţele. adică de geometria acesteia. Se observă că ambele forţe depind de debit (Vm este componenta debitantă a vitezei) dar şi de deviaţia realizată de reţea.3.

54) C yr l/t = 2δ u sin β ∞ + C xr l t ⋅ ctgβ ∞ Relaţiile (III.53) (III.55) Din exprimarea forţei T în formele (III.Pyr = T + Pxr ctgβ ∞ sin β ∞ (III. (III.47) şi (III. adică: CT l t = 2δ u sin 2 β ∞ .57) CT l t = C yr l t sin β ∞ − C xr cos β ∞ .56) (III.53) şi (III. Din aceste exprimări rezultă o legătură între coeficientul de pierdere hidraulică al reţelei ζ r şi coeficientul de rezistenţă C xr : ζr = sin 3 β ∞ C xr l t (III.49) va rezulta: 2 2 2 ceea ce permite scrierea ecuaţiei fundamentale a reţelelor de profile în formele: CT l t = C yr l t sin β ∞ − ζ r sin 3 β ∞ cos β ∞ CT ρ 2 W∞ ⋅l ⋅ L = ρ 2 Vm ⋅ t ⋅ L ⋅ 2δ u = ρ (W∞ sin β ∞ )2 t ⋅ L ⋅ 2δ u .54) reprezintă forme ale ecuaţiei fundamentale a reţelelor axiale de profile. Înlocuind forţele cu expresiile mai sus determinate se obţine: C yr ρ 2 ρ 2 W∞ ⋅l ⋅ L = 2 2 Vm ⋅ t ⋅ L ⋅ 2δ u sin β ∞ 2 Vm ⋅ t ⋅ L ⋅ 2δ u +ζr ρ 2 2 Vm ⋅ t ⋅ L ⋅ cos β ∞ C yr ρ 2 ρ 2 W∞ ⋅l ⋅ L = 2 sin β ∞ + C xr ρ 2 2 W∞ ⋅ l ⋅ L ⋅ ctgβ ∞ din triunghiul vitezelor se observă că Vm = W∞ sin β ∞ şi cu aceasta rezultă: C yr l/t = 2δ u sin β ∞ + ζ r sin 2 β ∞ ⋅ cos β ∞ (III.17 rezultă că Pn1 cos β ∞ = Pxr ctgβ ∞ .52) deoarece din fig III.

f/l şi xf /l.c) şi conform recomandărilor date de Gutovskii şi Kviatkowskii [1] (l t )e = 0 .9(l t )m . III.61a. Conform [1].b ⋅ nq . Experienţa constructorilor de turbine orientează aceste valori în anumite domenii. 3 CmK = 51. cu o variaţie liniară sau parabolică între butuc şi periferie.58 şi III.b = CmK .1(l t )m şi Profilul dispus în reţea cu t/l şi β s cunoscute este definit de mărimile geometrice principale d/l. Poziţia grosimii maxime relative se recomandă a fi în intervalul xd /l=25 – 40%[1].2.III.53): t (III. De exemplu.58) (III. grosimea maximă relativă d/l se stabileşte din considerente de rezistenţă mecanică şi de vibraţii ale paletei.4.b.5 -1% [1]. . Ecuaţia fundamentală a reţelelor plane de profile [1]: CT l t = C yr l t sin β ∞ − ζ r sin 3 β ∞ cos β ∞ (III. CT este coeficientul forţei tangenţiale care. Cmb = 48 . (f/l)e=0.5.59) CT l t = C yr l t sin β ∞ − C xr cos β ∞ se utilizează la proiectare.Geometria profilelor paletei axiale (l t )i = 1.3. la raza mijlocie „m” a paletei [34]: −4 (l t )mK .3. recomandările pentru săgeata maximă relativă se înscriu în intervalul (f/l)i=5.Anton recomandă.54 (III. Poziţia săgeţii maxime relative este indicat să fie aceeaşi pentru toate profilele reţelelor.5 – 7%. I. Fără să fie la fel de ferme. Acad. pentru paletele realizate din oţeluri aliate (d/l)i=12 – 16% şi (d/l)e=2 – 4%. xd /l. din motive de continuitate a suprafeţei paletei.Coeficientul forţei tangenţiale şi desimea reţelei S-a arătat mai sus că reţelele de profile ce constituie palete rotorului axial pot fi asimilate cu reţele plane (axiale). în cazul transformării optime a energiei hidraulice în mecanică are valoarea maximă dată de (din relaţiile III.60) CTr ≅ 2δ ur sin 2 β ∞ l Pentru desimea reţelei.

Inflexiunile curbei β s nec = f (δ r ) nu sunt recomandate deoarece conduc la o paletă cu denivelări locale (muşuroaie sau gropi). Profilele NACA se generează în funcţie de recomandările de la #III.26).b.c) şi unghiul de instalare β s . Din acest motiv.3. în fiecare secţiune de calcul.III. se procedează conform celor ce urmează.60). începând de la elementele unghiulare. Algoritmul de mai sus se repetă pentru fiecare secţiune de calcul . care au următoarea semnificaţie: • prima cifră indică săgeata maximă relativă în procente f/l⋅100 [%]. pas relativ şi determinarea unghiului de instalare a acestui profil din fiecare reţea. pasul relativ. Trebuie menţionat că proiectarea la punctul optim (pentru H. care să realizeze deviaţia corespunzătoare pentru obţinerea valorilor necesare ale coeficientului forţei tangenţiale CT.7 şi determinând de pe curbă valoarea β s nec sect i. pentru fiecare secţiune de calcul. grosime.3. proiectarea paletajului rotorului axial presupune proiectarea reţelelor de profile plane. Programul CFA dispune de o subrutină destinată generării profilelor tip NACA cu 4 cifre. adică generarea profilului reţelei care să îndeplinească condiţiile de lungime. calculat conform (III. obţinându-se dependenţa β s nec = f (δ r ) .61a. creat la centrul de cercetare al Catedrei MH. Pentru fiecare secţiune de calcul se cunoaşte valoarea unghiului convenţional β ∞ . • a doua cifră exprimă. Proiectarea paletei rotorului axial cu metoda directă.7).III. iar valoarea necesară a unghiului β s pentru secţiunea de calcul în cauză se obţine poziţionând pe axa ordonatelor valoarea CT nec secţ i obţinută cu relaţia (III. determinat cu relaţia (III. săgeată. Programul CFA cere ca date de intrare unghiul de incidenţă β 0 calculat cu relaţia (III. Se va reprezenta grafic dependenţa CT=f( β s ) (fig.28). cu utilizarea programului CFA Aşa cum rezultă din expunerea de mai sus. în zecimi de procente din coardă. • ultimele două cifre reprezintă grosimea relativă în procente d/l⋅100[%]. în aşa fel încât să se obţină coeficientul forţei tangenţiale care dă momentul activ. pentru care programul CFA oferă un şir de valori CT. care de regulă trebuie să fie monoton descrescătoare. ca în figura III. distanţa relativă a săgeţii scheletului faţa de bordul de atac xf/l⋅100. pentru fiecare secţiune de calcul. paletele rotorului axial sunt constituite din reţele de profile aero – hidrodinamice. .6. β ∞ +100). În acest caz se verifică rezultatele numerice ale algoritmului de calcul.8. Cum unghiul de instalare β s este necunoscuta problemei. de exemplu ca în figura III. Q. Se vor alege 5 -7 valori pentru unghiul β s în intervalul ( β ∞ 100.5. pentru a afla valoarea sa necesară. Soluţionarea mişcării potenţiale în reţelele de profile plane este posibilă cu ajutorul programului CFA. P din tema de proiectare) se face presupunând mişcarea potenţială a fluidului ideal.

Fig. ca de exemplu în figurile III.9 şi III.7.8. Determinarea unghiului de instalare β s al profilului în secțiunea de calcul Fig. .şi extradosul profilelor.10. Analiza repartiţiei de presiuni oferă posibilitatea predicţiei apariţiei fenomenului de cavitaţie.III. Variația unghiului de instalare al profilelor rețelelor de la butuc la periferie Programul CFA oferă liniile de curent pentru curgerea în jurul fiecărui profil şi repartiţia de presiuni pe intra .III.

III.Fig.III. Repartiţia de presiuni pe fața și dosul unui profil a unei secțiuni de calcul .9. Liniile de curent în jurul profilului unei secţiuni de calcul Fig.10.

III. ca în figura III. rezultând o reprezentare spaţială a paletei.b.11b. Desenul paletei Obţinerea unui desen cu care se poate realiza paleta rotorului axial.III. care este un corp torsionat spaţial urmăreşte următoarele etape: Desenarea profilelor fiecărei secţiuni de calcul la unghiul de instalare determinat ca mai sus – ca în figura III.11a.3. III.12. Fig. Trasarea paletei rotorului axial Metoda de desenare cu plane de nivel este programabilă în AutoCAD. .III. respectiv a rotorului proiectat.7.11a. Reprezentarea liniilor de nivel în plan perpendicular pe axa turbinei – fig.c.11c. Intersectarea acestor profile cu linii de nivel echidistante – fig.

Reprezentarea spaţială a rotorului axial proiectat .Fig.12.III.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->