III Proiectarea rotoarelor turbinelor hidraulice axiale prin metoda directă

III.1. Introducere III.2. Calcule preliminare de proiectare: calculul turaţiei şi a dimensiunilor principale; III.3. Proiectarea paletei rotorului axial cu metoda directă III.3. 1.Calculul elementelor cinematice şi unghiulare de la intrare şi ieşire III.3.2. Calculul elementelor preliminare necesare ale reţelelor de profile III.3.3. Proiectarea reţelelor de profile III.3.4. Utilizarea programului CFA III.3.5 Trasarea paletei axiale

PROIECTAREA ROTORUL TURBINELOR HIDRAULICE AXIALE PRIN METODA DIRECTĂ
III.1. Introducere Turbinele hidraulice axiale, de tipul Kaplan şi bulb sunt echipate cu rotoare identice principial, adaptate însă situaţiilor concrete în care funcţionează. Aceste rotoare sunt cu reacţiune parţială şi funcţionează practic în domeniul de căderi H= 12(15) – 50(60)m pentru tipul Kaplan şi H= 0,5(2) – 12(15)m pentru tipul bulb. Aşa cum s-a arătat la capitolul 1, rotoarele turbinelor axiale au palete cu poziţie unghiulară ajustabilă în timpul funcţionării, iar turbinele sunt „cu dublă reglare”. Aceasta permite pe de o parte funcţionarea într-un domeniu larg de debite [17], dar şi menţinerea unor randamente ridicate în acest domeniu. Calculul şi proiectarea rotoarelor axiale trebuie să urmărească următoarele deziderate: Realizarea unor randamente ridicate, în plaja de 93 – 94%; Performanţe cavitaţionale bune, în paralel cu reducerea costurilor cu realizarea amenajării CHE (excavaţii minime pentru realizarea cotei de instalare); Stabilitate în funcţionare. Metodele de proiectare au evoluat spre două direcţii principale [17]: Metode teoretice directe Metode indirecte Dezvoltarea ştiinţei calculatoarelor şi a hidrodinamicii computaţionale a impus , indiferent de metoda de proiectare utilizată, efectuarea unor analize numerice a curgerii în rotoare şi în alte componente ale turbinelor, a căror concluzii contribuie la îmbunătăţirea metodelor de proiectare. Calculele efective de proiectare pornesc de la rezultatele studiilor hidroenergetice asupra amenajării în cauză care oferă datele temei: Hmin, Hmax, Hc (căderea de calcul), Hmp (căderea medie ponderată), Pn, Pmax, Pc şi randamentul mediu ponderat ηmp . III.2. Calcule preliminare de proiectare A. Turaţia de funţionare

sau Q P Condiţiile de funcţionare ale turbinelor hidraulice în centralele hidroelectrice impun rotunjirea valorii calculate cu relaţiile de mai sus la cea mai apropiată valoare a turaţiei de sincronism – turaţia de funcţionare pentru generatoarele electrice.1.5 + 10 ) − 308 3 (III.b) B.nscrit Pentru evitarea funcţionării în cavitaţie dezvoltată.2) Pe baza relaţiilor de definiţie pentru turaţia caracteristică şi turaţia specifică se poate calcula turaţia turbinei: n = nscrit H4 1 2 5 . n = nqcrit H4 1 2 (III.III. respectiv nqcrit = f (H ) care permit estimarea valorilor critice ale turaţiilor specifice.1. peste care dezvoltarea cavitaţiei ar fi inadmisibilă.1) sau nqcrit = (H 7149 0 . Dimensiuni principale ale rotoarelor axiale . axiale sunt cele din fig.3a. Fig. nscrit [kW ] = 20000 + 50 H + 20 (III. Dimensiunile principale ale rotoarelor axiale dimensiunile principale ale rotoarelor Conform standardelor internaţionale[30]. s-au stabilit corelaţii de forma = f (H ) .III.

Dimensiunile principale ale rotorului axial şi cinematica curentului prin rotor[34] . W = k w 2 gH .III. Dh – diametrul butucului în zona sa sferică.2) fi exprimate în general. Dz – diametrul de aşezare al fusurilor paletelor aparatului director. u = ku 2 gH (III.III. dh – diametrul butucului în zona sa cilindrică.Dimensiunile care urmează a fi determinate în această etapă sunt: D – diametrul exterior al rotorului. w. B0 – înălţimea paletelor aparatului director Ds – diametrul de intrare în tubul de aspiraţie W – distanţa dintre planul median al paletelor directoare şi planul de referinţă al rotorului Una din metodele de calcul a dimensiunilor principale este cea a coeficienţilor de viteză. dezvoltată de Acad. sub forma: V = k v 2 gH . Aceasta este o metodă care leagă fenomenul fizic de curgere din turbină de dimensiunile principale. dintr-un punct din rotorul unei turbine pot (fig.b. eliminând inconvenientele metodelor statistice.2.4a.u . Vitezele caracteristice v .c) Fig. Ioan ANTON.

11a.528 ⋅ 10 − 3 ⋅ nq 5 7 kVms = 1.b) 7 kVms = 1.i oferă pentru turbinele Kaplan şi bulb valorile: Turbina Kaplan Turbina bulb 7 kuR = 0 .Pe de altă parte viteza tangenţială într-un punct este: ur = π ⋅ Dr ⋅ n 60 iar diametrul caracteristic poziţiei acestui punct este: Dr = k 2 gH ur = ur π ⋅n π ⋅n 60 60 (III.8) sau υ = (1 − kVms kVm ) 2 (III.959 ⋅ 10 − 3 ⋅ nq 7 ϕ s = 6 .b) (III.5) pentru diametrul D – diametrul exterior al rotorului.7) şi kVms = kVm 1 − υ 2 ( ) 1 (III. Acad.10a.95 ⋅ 10 − 3 ⋅ nq 5 .12a. ca funcţii de turaţia specifică ns.1889 ⋅ nq 3 8 (III. kVms sau kVm care depind de turaţia specifică.6) D = uR π ⋅n 60 Din ecuaţia de continuitate în zona prezenţei butucului rotorului se scrie: Ds = 4Q π ⋅ kVms 2 gH (III.959 ⋅ 10 − 3 ⋅ nq 7 ϕ s = 5 . se va folosi viteza periferică UR: k 2 gH (III.b) (III.183 ⋅ nq 3 8 7 kuR = 0 .9) Din cele de mai sus rezultă că dimensiunile principale se pot calcula dacă se cunosc coeficienţii de viteză kuR . Ioan Anton calculează valoile optime ale coeficienţilor de viteză.

Calculul diametrului butucului Un parametru important în funcţionare turbinelor axiale este diametrul butucului.15) δ u r = ur = our Vmr Vmr Coeficientul de deviaţie cinematică a curentului este o măsură a circulaţiei Γ r .16 ⋅ 10 − 3 ⋅ nq 8 7 Q11 = 3 .14a. arată că o determinare corectă a acestui parametru trebuie să ţină cont de deviaţia cinematică a curentului realizată de reţeaua de profile limitrofă butucului [1]. I.b) 8 7 Q11 = 4 .912 ⋅ 10 − 3 ⋅ nq (III. [34].17a) iar pentru linia de curent „i” limitrofă butucului: δ ui = ηhi 1 − υ 2 1 2 γ ⋅ϕ υ 2 kuR 0i s (III.16) Pentru stabilirea expresiei de calcul pentru δ ur .50 ⋅ nq 3 7 n11 = 15 . Acad. în jurul profilului reţelei [34]: δ ur = t r ⋅ Vmr Γr (III.13a.90 ⋅ nq 3 (III. Anton. de relaţia: ΔV V − V3ur (III. la o rază curentă „r”. Aşa cum sesizează intuitiv Wu Yulin [17]. se exprimă ΔVur din ecuaţia fundamentală a turbinelor scrisă pentru maşini axiale în forma: ηhr gH = ur ΔVur şi se ajunge la: δ ur = ηhr 1 − υ 2 1 2 γ 2 kuR 0r ⋅ ϕ s δ r (III.7 n11 = 15 . C. Coeficientul de deviaţie cinematică a curentului este dat. acesta influenţează comportarea energetică şi cavitaţională a turbinei.b) Pentru diametrul relativ al butucului υ se acordă o atenţie specială.17b) .

pentru turbinele Kaplan şi bulb [34]: 1 1 1 −υ 2 δ uiK .b) În figura III.3. în reţea întârziată de pompă.20a.b n 11 7 q dacă se admite γ 01r ≅ γ 0 i ≅ 1 [34] şi considerând expresiile k uR = f nq . coeficientul de deviaţie are valori mari . de turbină.b permite determinarea diametrului relativ al butucului. ceea ce aduce mari deservicii transferului energetic normal lichid – rotor din turbină. cu performanţe energetice şi cavitaţionale superioare.b şi turaţia caracteristică nq : υ K .b 2 ⎛ Ak ⎞2 22 AK .Variaţia coeficientului de deviaţie cinematică al curentului cu diametrul butucului şi turaţia caracteristică . ( ) Fig.b 7 2 7 ⎜ nq ⋅ δ uiK .b = (III. I. Anton [34] stabileşte relaţiile statistice: 14 δ uiK = 63 nq 11 şi 7 δ uib = 422 nq 8 (III.3. Din analiza funcţionării unui mare număr de turbine axiale. unde δ ui are valori mici. iar reţeaua de la butuc trece din reţea accelerată.764 ⋅ 10 −4 Ab = 4 .b ± n ⋅ δ uiK .ϕ s = f (nq ) date mai sus. din punct de vedere al performanţelor energetice este preferabil un butuc mare.b + 1⎟ =− ⎜ 4 q ⎟ 2 ⎝ ⎠ 1 (III. este reprezentată variaţia lui δ uiK = f nq . Se observă că la valori mici ale diametrului butucului.III.19) AK = 4 .620 ⋅ 10 −4 [34] Cunoaşterea coeficientului de deviaţie al curentului la butuc δ uiK .υ pentru turbinele Kaplan [34].b 11 . Aceasta înseamnă că . kVms = f nq şi ( ) ( ) care permite determinarea diametrului relativ al butucului υ ca funcţie de coeficientul de deviaţie δ uiK . rezultă expresia coeficientului de deviaţie al curentului la butucul rotorului.18) υ AK .

3. Domeniul de existenţă pentru coeficientul de deviaţie al curentului[34] III. Pentru efectuarea calculelor de proiectare se introduc ipoteze simplificatoare.3. ceea ce îi conferă o structură tridimensională. δ ui şi δ ue .Calculul elementelor cinematice şi unghiulare de la intrare şi ieşire Pentru o proiectare corectă a paletei rotorului axial este necesară cunoaşterea condiţiilor de curgere în amonte şi aval de reţelele de profile ce constituie paleta. Distribuţia vitezei radiale în amonte de rotor La ieşirea din aparatul director. pe desfăşuratele acestor suprafeţe de curgere. presupune curgerea de-a lungul unor suprafeţe cilindrice coaxiale.4 este prezentat domeniul de existenţă al valorilor coeficientului de deviaţie la curentului pentru turbinele Kaplan şi bulb. Proiectarea paletei rotorului axial cu metoda directă III. 1. viteza radială fiind nulă. curentul intră în rotor după un cot.În figura III.III. Distribuţia vitezei axiale de-a lungul razei în amonte de rotor Rezultatele modelărilor numerice şi rezultatele experimentale arată că distribuţia vitezei axiale depinde exclusiv de condiţiile de ieşire din aparatul director.4. la diferitele . Aceasta înseamnă că suprafeţele de curgere nu se influenţează şi reţelele de profile care alcătuiesc paleta pot fi asimilate cu reţele plane. şi cea care este fundamentală. Fig. Prima.

[34]: .21) unde V0m este componenta debitantă în amonte de rotor: Vom = 2 π D2 − dh ( 4Q ) (III. Variaţia momentului cinetic cu raza la intrare şi ieşire din rotor O imagine mai completă. şi scade de la intrare către ieşire.5.7. Fig. Wu Yulin [17] analizează variaţia momentul cinetic de-a lungul razei la ieşire din turbină şi arată că acesta creşte de la butuc la periferie. pentru ieşirea din rotor.23) Este necesar să se ia în considerare variaţia momentului cinetic (ΔrVu )0 − 3 care este o măsură a variaţiei circulaţiei ΔΓ0 − 3 = 2π (roVuo − r3Vu 3 ) de la intrare la ieşire.deschideri.III. Aşa cum s-a arătat mai sus. ca în figura III. se obţine luând în considerare coeficientul de postrotaţie al curentului la ieşire. denumit şi coeficientul circulaţiei la ieşire [1].22) Din [17] rezultă că este rezonabil ca acest coeficient să varieze liniar cu raza: γ 0r = a + Variaţia momentului cinetic b⋅r = a + bδ r D (III. se defineşte un coeficient de neuniformitate al distribuţiei vitezei axiale Vm cu raza: γ 0r = V0 z V0 m (III. conform [34].

se pot folosi relaţiile trigonometrice din aceste triunghiuri.2 .[34]: kr = 1 ω Γ3r 2π ηhr gH (III. coeficientul de debit ϕ s . Astfel.25) unde ω este viteza unghiulară. Din analiza recomandărilor din [17] rezultă valorile k ri = −0 .26) ⎛ 2k 2 ⎞ ctgβ 3r = δ ur ⎜ uR δ r2 − k r ⎟ ⎜ ηhr ⎟ ⎝ ⎠ ctgβ ∞r 2 ⎛ 2 kuR ⎞ 1 ⎜ = δ ur δ r2 − − k r ⎟ ⎜ ηhr ⎟ 2 ⎝ ⎠ (III.27) (III. coeficientul neuniformităţii vitezei axiale γ or .03 [1]. ca vitezele şi unghiurile să se exprime cu luarea în considerare a acestora.28) . este indicat. ceea ce arată că. kVms .kr = V3ur ΔVur (III. coeficientul de postrotaţie k r . [34]. Elementele cinematice şi unghiulare ale curentului Pentru stabilirea valorilor unghiurilor şi vitezelor curentului de la intrare şi ieşire din rotor.24) care se mai poate exprima [1]. Este recomandabil ca la butuc coeficientul de postrotaţie să fie mult mai mic: k ri = −0 . pentru generalizare. la ieşire din rotor curentul se roteşte cu sens opus rotorului şi la periferie în acelaşi sens. pentru unghiuri se obţin relaţiile [34]: ⎛ 2k 2 ⎞ ctgβ or = δ ur ⎜ uR δ r2 − 1 − k r ⎟ ⎜ ηhr ⎟ ⎝ ⎠ (III. coeficientul de deviaţie δ ur .2 şi k re = +0 . de exemplu: ctgβ or = u r − Vour Vmr Ţinând cont de cele arătate mai sus privind coeficienţii de viteză kuR .

34) ur r = = δr UR R Wor UR 2 2 ⎡ 2 ⎞ ⎤ 2 k 2 ⎛ 2 uR ⎢ = M 1 + δ ur ⎜ δ − 1 − kr ⎟ ⎥ ⎜ ηhr r ⎟ ⎥ ⎢ ⎝ ⎠ ⎦ ⎣ 1 (III.37) 1 2⎤2 ⎡ 2 ⎛ ⎞ 2 k 1 2 ⎜ uR δ 2 − − k ⎟ ⎥ = M ⎢1 + δ ur r⎟ ⎜ ηhr r 2 ⎢ ⎝ ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ (III.31) Deviaţia unghiulară a curentului de la intrare la ieşire este: Δβ r = β or − β 3r Unghiul de torsionare al curentului de la butuc la periferie este: (III.33) Δβ si − e = β si − β se = (β ∞i − α i ) − (β ∞e − α e ) ≅ β ∞i − β ∞e Vitezele se exprimă adimensional.32) Δβ ∞ i − e = β ∞ i − β ∞ e iar unghiul de torsionare al paletei de la butuc la periferie este: (III.35) (III.36) W3r UR W∞r UR 2 2 ⎡ 2 ⎞ ⎤ ⎛ 2 kuR 2 2 δ − kr ⎟ ⎥ = M ⎢1 + δ ur ⎜ ⎟ ⎥ ⎜ ηhr r ⎢ ⎠ ⎦ ⎝ ⎣ 1 (III. prin raportare la viteza periferică U R : (III.29) (III.⎛ 2k 2 ⎞ ctgβ or = δ ur ⎜ uR δ r2 − 1 − k r ⎟ ⎜ ηhr ⎟ ⎝ ⎠ ctgα or = δ ur (1 + k r ) ctgα or = δ ur k r (III.30) (III.38) .

41) G ρ 2 (III. G perpendiculară pe W∞ .6.3.6. G ρ 2 (III. III. Exprimările de mai sus permit calculul vitezelor şi unghiurilor la orice rază „r”. Calculul elementelor preliminare necesare ale reţelelor de profile Acţiunea curentului asupra profilelor dispuse în reţea Acţiunea unui fluid asupra profilului hidrodinamic se manifestă sub forma unei forţe G G rezultante R şi a unui moment M : 2 2 G În mişcarea bidimensională. Fig. Forţele ce acţionează asupra profilului dispus în reţea G Py1 = ρ ⋅ W ∞ ⋅ Γ ⋅ L (III.2.III.39) (III.44) este forţa portantă în cazul fluidului ideal.Vor 2 = M 1 + δ ur (1 + k r )2 UR V3 r 2 2 = M 1 + δ ur ⋅ kr UR 1 1 [ ] 1 2 (III. ca în figura III.43) Pxr = C xr W∞ ⋅l ⋅ L 2 G este forţa totală de rezistenţă după direcţia lui W∞ . . [1]: G G G R = Pyr + Pxr G G G R = Py + Pn1 G G G R = T + Pn unde: R = C yr ρ 2 W∞ lL M = (C m l ) ρ 2 W∞ lL (III.42) Pyr = C yr W∞ ⋅l ⋅ L 2 este forţa portantă a profilului dispus în reţea.40) [ ] 1 2 unde M = 2 2 kuR ηhr δ ur δ r . rezultanta R se poate descompune convenţional.

46) 2 2 este forţa tangenţială.47) G ρ 2 Pn = C n W∞ ⋅l ⋅ L 2 este forţa axială hidrodinamică dată de reţeaua de profile. Forţa axială Pn se determină ca o forţă de presiune: Pn = ( p0 − p3 ) ⋅ t ⋅ L .2 Vm (III. (III. ζ r fiind coeficientul pierderilor hidraulice la trecerea curentului prin reţea: Pn1 = ζ r ⋅ ρ ⋅ ζr = p tot 0 − p tot 3 ρ⋅ ρ 2 Vm (III. care dă cuplul rotorului.49) ceea ce arată că forţa care dă cuplul motor este direct proporţională cu sarcina dinamică şi cu deviaţia realizată de reţea. din punct de vedere geometric. se pot exprima forţele T şi Pn : T = Pyr sin β ∞ − Pxr cos β ∞ = ρ 2 2 W∞ ⋅ l ⋅ L C yr sin β ∞ − C xr cos β ∞ ( ) Pn = Pyr cos β ∞ + Pxr sin β ∞ = ρ 2 2 W∞ ⋅ l ⋅ L C yr cos β ∞ + C xr sin β ∞ ( ) Forţa T se mai poate determina din teorema impulsului: T = ρVm ⋅ t ⋅ L(Wu 3 − Wu 0 ) = T= ρ 2 2 Vm ⋅t ⋅ L⋅2 Wu 3 − Wu0 Vm ρ 2 2 Vm ⋅ t ⋅ L ⋅ 2δ u (III.45) ⋅t ⋅ L 2 este forţa ce caracterizează pierderile hidraulice pure în reţea.48) G G Din figura III. T = CT ⋅ 2 W∞ ⋅l ⋅ L (III.6.

Ecuaţia fundamentală a reţelelor axiale Legătura între parametri energetici. Se observă că ambele forţe depind de debit (Vm este componenta debitantă a vitezei) dar şi de deviaţia realizată de reţea. 3.3.III.2 rezultă: 2 2 2 2 W32 − W02 = Wu23 + Vm − Wu2 0 + Vm = Wu 3 − Wu 0 ( ) ( ρ ) p0 − p3 = 2 ( Wu2 0 − Wu 3 ) 2 deci: Pn = ρ 2 t ⋅ L Wu23 − Wu2 0 = ( ) ρ 2 2 Vm ⋅t ⋅ L Wu 3 + Wu0 Wu 3 − Wu 0 2 2Vm Vm unde: Wu 3 + Wu 0 1 Wu ∞ Wu 3 − Wu0 ΔWu = = δ u şi = = ctgβ ∞ 2 Vm Vm Vm Vm obţinându-se: Pn = ρ 2 2 Vm ⋅ t ⋅ L ⋅ 2δ u ctgβ ∞ (III. geometrici şi cinematici ai unei reţele de profile constituie ecuaţia fundamentală a acelei reţele.51) .49) şi (III.unde diferenţa de presiune se obţine prin aplicarea ecuaţiei lui Bernoulli între intrarea (0) şi ieşirea (3) din reţea: p0 ρ + W02 p3 W32 = + 2 ρ 2 din triunghiurile vitezelor prezentate în fig.50) se calculează cele două forţe importante pentru aplicaţii în maşinile hidraulice (forţa care dă momentul activ şi cea de împingere axială) care folosesc reţele de profile axiale mobile. adică de geometria acesteia. III. Proiecţiile pe axa reţelei şi perpendicular pe ea ale forţei portante sunt: Pyr = T + Pn1 cos β ∞ sin β ∞ (III.50) Cu relaţiile (III.

54) C yr l/t = 2δ u sin β ∞ + C xr l t ⋅ ctgβ ∞ Relaţiile (III.47) şi (III.57) CT l t = C yr l t sin β ∞ − C xr cos β ∞ .17 rezultă că Pn1 cos β ∞ = Pxr ctgβ ∞ .49) va rezulta: 2 2 2 ceea ce permite scrierea ecuaţiei fundamentale a reţelelor de profile în formele: CT l t = C yr l t sin β ∞ − ζ r sin 3 β ∞ cos β ∞ CT ρ 2 W∞ ⋅l ⋅ L = ρ 2 Vm ⋅ t ⋅ L ⋅ 2δ u = ρ (W∞ sin β ∞ )2 t ⋅ L ⋅ 2δ u . adică: CT l t = 2δ u sin 2 β ∞ .52) deoarece din fig III.54) reprezintă forme ale ecuaţiei fundamentale a reţelelor axiale de profile.Pyr = T + Pxr ctgβ ∞ sin β ∞ (III. Din aceste exprimări rezultă o legătură între coeficientul de pierdere hidraulică al reţelei ζ r şi coeficientul de rezistenţă C xr : ζr = sin 3 β ∞ C xr l t (III.56) (III.53) şi (III.53) (III. (III. Înlocuind forţele cu expresiile mai sus determinate se obţine: C yr ρ 2 ρ 2 W∞ ⋅l ⋅ L = 2 2 Vm ⋅ t ⋅ L ⋅ 2δ u sin β ∞ 2 Vm ⋅ t ⋅ L ⋅ 2δ u +ζr ρ 2 2 Vm ⋅ t ⋅ L ⋅ cos β ∞ C yr ρ 2 ρ 2 W∞ ⋅l ⋅ L = 2 sin β ∞ + C xr ρ 2 2 W∞ ⋅ l ⋅ L ⋅ ctgβ ∞ din triunghiul vitezelor se observă că Vm = W∞ sin β ∞ şi cu aceasta rezultă: C yr l/t = 2δ u sin β ∞ + ζ r sin 2 β ∞ ⋅ cos β ∞ (III.55) Din exprimarea forţei T în formele (III.

9(l t )m .c) şi conform recomandărilor date de Gutovskii şi Kviatkowskii [1] (l t )e = 0 .Anton recomandă.III. Ecuaţia fundamentală a reţelelor plane de profile [1]: CT l t = C yr l t sin β ∞ − ζ r sin 3 β ∞ cos β ∞ (III.3. I.1(l t )m şi Profilul dispus în reţea cu t/l şi β s cunoscute este definit de mărimile geometrice principale d/l. grosimea maximă relativă d/l se stabileşte din considerente de rezistenţă mecanică şi de vibraţii ale paletei. Cmb = 48 . CT este coeficientul forţei tangenţiale care. Poziţia grosimii maxime relative se recomandă a fi în intervalul xd /l=25 – 40%[1].53): t (III.54 (III.Coeficientul forţei tangenţiale şi desimea reţelei S-a arătat mai sus că reţelele de profile ce constituie palete rotorului axial pot fi asimilate cu reţele plane (axiale). Poziţia săgeţii maxime relative este indicat să fie aceeaşi pentru toate profilele reţelelor. Fără să fie la fel de ferme.2.61a. . din motive de continuitate a suprafeţei paletei.58 şi III.59) CT l t = C yr l t sin β ∞ − C xr cos β ∞ se utilizează la proiectare. De exemplu. cu o variaţie liniară sau parabolică între butuc şi periferie. xd /l. în cazul transformării optime a energiei hidraulice în mecanică are valoarea maximă dată de (din relaţiile III.60) CTr ≅ 2δ ur sin 2 β ∞ l Pentru desimea reţelei.58) (III.5 – 7%.5 -1% [1]. III. Acad.b ⋅ nq . 3 CmK = 51. pentru paletele realizate din oţeluri aliate (d/l)i=12 – 16% şi (d/l)e=2 – 4%. f/l şi xf /l.b = CmK . recomandările pentru săgeata maximă relativă se înscriu în intervalul (f/l)i=5.b. Conform [1].4.3. Experienţa constructorilor de turbine orientează aceste valori în anumite domenii. (f/l)e=0. la raza mijlocie „m” a paletei [34]: −4 (l t )mK .5.Geometria profilelor paletei axiale (l t )i = 1.

Inflexiunile curbei β s nec = f (δ r ) nu sunt recomandate deoarece conduc la o paletă cu denivelări locale (muşuroaie sau gropi). Se vor alege 5 -7 valori pentru unghiul β s în intervalul ( β ∞ 100. pentru fiecare secţiune de calcul. pentru fiecare secţiune de calcul. paletele rotorului axial sunt constituite din reţele de profile aero – hidrodinamice. pentru care programul CFA oferă un şir de valori CT. iar valoarea necesară a unghiului β s pentru secţiunea de calcul în cauză se obţine poziţionând pe axa ordonatelor valoarea CT nec secţ i obţinută cu relaţia (III. Trebuie menţionat că proiectarea la punctul optim (pentru H. Programul CFA dispune de o subrutină destinată generării profilelor tip NACA cu 4 cifre.3.60). Programul CFA cere ca date de intrare unghiul de incidenţă β 0 calculat cu relaţia (III. Se va reprezenta grafic dependenţa CT=f( β s ) (fig. Cum unghiul de instalare β s este necunoscuta problemei. adică generarea profilului reţelei care să îndeplinească condiţiile de lungime.28).5.26). β ∞ +100). de exemplu ca în figura III.III. În acest caz se verifică rezultatele numerice ale algoritmului de calcul. Proiectarea paletei rotorului axial cu metoda directă. Q.6. • a doua cifră exprimă.7 şi determinând de pe curbă valoarea β s nec sect i. P din tema de proiectare) se face presupunând mişcarea potenţială a fluidului ideal. începând de la elementele unghiulare.b. obţinându-se dependenţa β s nec = f (δ r ) . săgeată. proiectarea paletajului rotorului axial presupune proiectarea reţelelor de profile plane. creat la centrul de cercetare al Catedrei MH. pas relativ şi determinarea unghiului de instalare a acestui profil din fiecare reţea. se procedează conform celor ce urmează. Profilele NACA se generează în funcţie de recomandările de la #III.7). care de regulă trebuie să fie monoton descrescătoare. în aşa fel încât să se obţină coeficientul forţei tangenţiale care dă momentul activ. ca în figura III. Soluţionarea mişcării potenţiale în reţelele de profile plane este posibilă cu ajutorul programului CFA.61a. în zecimi de procente din coardă. care să realizeze deviaţia corespunzătoare pentru obţinerea valorilor necesare ale coeficientului forţei tangenţiale CT. • ultimele două cifre reprezintă grosimea relativă în procente d/l⋅100[%].8. cu utilizarea programului CFA Aşa cum rezultă din expunerea de mai sus. calculat conform (III. distanţa relativă a săgeţii scheletului faţa de bordul de atac xf/l⋅100. pentru a afla valoarea sa necesară. grosime.c) şi unghiul de instalare β s .III. . Algoritmul de mai sus se repetă pentru fiecare secţiune de calcul . Din acest motiv. pasul relativ. în fiecare secţiune de calcul.3. Pentru fiecare secţiune de calcul se cunoaşte valoarea unghiului convenţional β ∞ . determinat cu relaţia (III. care au următoarea semnificaţie: • prima cifră indică săgeata maximă relativă în procente f/l⋅100 [%].

ca de exemplu în figurile III. Determinarea unghiului de instalare β s al profilului în secțiunea de calcul Fig.III.10.9 şi III.8.şi extradosul profilelor. Analiza repartiţiei de presiuni oferă posibilitatea predicţiei apariţiei fenomenului de cavitaţie.III.Fig.7. Variația unghiului de instalare al profilelor rețelelor de la butuc la periferie Programul CFA oferă liniile de curent pentru curgerea în jurul fiecărui profil şi repartiţia de presiuni pe intra . .

Fig.9.III. III.10. Liniile de curent în jurul profilului unei secţiuni de calcul Fig. Repartiţia de presiuni pe fața și dosul unui profil a unei secțiuni de calcul .

11c. Fig. ca în figura III.12.3. care este un corp torsionat spaţial urmăreşte următoarele etape: Desenarea profilelor fiecărei secţiuni de calcul la unghiul de instalare determinat ca mai sus – ca în figura III. rezultând o reprezentare spaţială a paletei. III.11a.11a.III. .c. Trasarea paletei rotorului axial Metoda de desenare cu plane de nivel este programabilă în AutoCAD. respectiv a rotorului proiectat. Reprezentarea liniilor de nivel în plan perpendicular pe axa turbinei – fig.III. Intersectarea acestor profile cu linii de nivel echidistante – fig.b. Desenul paletei Obţinerea unui desen cu care se poate realiza paleta rotorului axial.11b.7.III.

12. Reprezentarea spaţială a rotorului axial proiectat .III.Fig.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful