Sunteți pe pagina 1din 6

G. Calinescu si D.

Caracostea (1957)

Autor: Cultura nr.:110 / 2008-03-06 / Sectiunea: Cultura literara :

br> G. Calinescu si D. Caracostea (1957) PAVEL &a354;UGUI

Era n septembrie 1957, se ncheiase o plenara a CC-PMR, n care fusesera exclusi din conducerea superioara Iosif Chisinevschi si Miron Constantinescu. n schimb, a fost ales membru supleant n Biroul Politic si secretar al CC Grigore Preoteasa. Surpriza mare - pentru intelectualitatea academica - veni cnd noul ales n conducerea superioara a partidului a preluat domeniile propagandei, culturii, stiintei, nvatamntului si artelor, fieful - ani de-a rndul - al lui I. Chisinevschi, L. Rautu si M. Constantinescu. Cercurile intelectuale nsetate de liberalizare si dezghet nutreau speranta ntr-o destalinizare mai accentuata din moment ce Dej acceptase nlocuirea lui Leonte Rautu de la sefia Directiei de Propaganda si Cultura. Aceleasi iluzii ncoltisera si la o parte dintre membrii si militantii partidului din generatiile mai tinere. ntr-una din primele zile ale acelei toamne a venit la Sectia de Stiinta de la CC scriitorul Petru Dumitriu, directorul Editurii de Stat pentru Literatura si Arta (ESPLA), care - dupa ce am epuizat discutia pe chestiuni editoriale - mi-a solicitat sprijinul n solutionarea cererii primite de la profesorul D. Caracostea.

De fapt, tnarul romancier m-a ntrebat direct ce ar trebui sa faca fostul academician, cui sa se adreseze pentru a obtine si el o pensie speciala de stat, deoarece pensia de profesor universitar, primita de la asigurarile sociale, nu-i ajungea pentru un trai zilnic decent. Autorul Bijuteriilor de familie mi-a nfatisat cu lux de amanunte motivele interventiei sale n favoarea lui D. Caracostea, ct de ndatorat este fostului director al Fundatiilor Culturale Regale, ocrotitor al debutului sau editorial... (Despre acestea, n Tineretea lui Petru Dumitriu, Editura Dacia, 2001, p.15.) Trebuia sa gasesc raspuns, ct se poate de repede, la o

cerere de natura personala deosebit de presanta. n anii anteriori ma acaparasera zeci de solicitari de pensie, slujbe si mai ales locuinte, parte din ele cunoscute fiind interlocutorului. nsarcinarile publice impuneau prezenta, disponibilitatea si solicitudinea fata de necazurile oamenilor!

De la reeducare la eliberare n 1957 aveam unele cunostinte despre opera profesorului D. Caracostea. Citisem, la recomandarea profesorului de romna Ipolit Tarnavschi, de la Scoala Normala din Cernauti, Arta cuvntului la Eminescu si Prolegomena argheziana, ultima promovata insistent de I. Tarnavschi care - spre deosebire de multi profesori bucovineni, ntre care si Const. Loghin - era adept convins al modernismului arghezian, al poeziei europene post-simboliste. n aprilie 1955 m-am ntlnit si cu biografia publica a lui D. Caracostea, cnd Traian Savulescu presedintele Academiei - a prezentat, n fata membrilor Comisiei ad-hoc de la Secretariatul CC (Gh. Apostol, prim-secretar al CC, I. Chisinevschi si P. Tugui - Sectia de Stiinta si Cultura), o ampla informare despre viata si activitatea fostului membru al Academiei Romne, ntemnitat din anul 1950 pentru ca a fost scurt timp, ministru ntr-un guvern din 1938 si pentru ca apoi guvernul Ion Antonescu i-a ncredintat diferite slujbe la Fundatiile Regale... Traian Savulescu a considerat arestarea lui Caracostea ilegala, ca si a altor academicieni care - nainte de dictatura legionara - au facut parte din Guvernul Romniei. Situatia lui Caracostea s-a discutat, la fel ca si cea a fostilor sai colegi din Academie Ion Nistor, Silviu Dragomir, Ion Lupas si a altor fosti academicieni, problema extinzndu-se si asupra unor universitari ntemnitati pe nedrept, precum C.C. Giurescu, Hudita, C. Motas si altii. Dupa prelungite deliberari, membrii comisiei au decis sa se ntocmeasca lista persoanelor ntemnitate pe nedrept ntre anii 1948-1957 si - nsotita de o propunere semnata de membrii comisiei - lista sa fie trimisa presedintelui Consiliului de Ministri, Gheorghiu-Dej, iar guvernul sa adopte o hotarre de stat pentru eliberarea imediata din nchisori a tuturor celor care n-au fost condamnati pentru delicte prevazute n Conventia de Armistitiu si Tratatele de Pace semnate de Romnia. Rezultatul se cunoaste: D. Caracostea si alti intelectuali au fost eliberati din nchisoare n vara lui 1955. Precizez ca ministrul nvatamntului Ilie Murgulescu - a rezolvat, din partea guvernului, restabilirea pensiei de profesor universitar si a drepturilor banesti pe perioada detentiei ilegale...

Ctiva pensionari n septembrie 1957 mi s-a cerut sa gasesc o cale eficienta n obtinerea unei decizii privind pensia speciala de stat acordata de Guvernul romn personalitatilor cultural-stiintifice si publice cu merite exceptionale, de valoare nationala, n dezvoltarea stiintelor, nvatamntului si culturii, artelor si vietii sociale din Romnia. Aceasta pensie se conferea n temeiul unui decret-lege, dintr-un fond special, gestionat de presedintele Consiliului de Ministri. Ea nu era supusa legii cumulului, impozitelor sau diferitelor taxe. Hotarrea de acordare a sumei era semnata de membrii biroului Consiliului de Ministri, pe baza cererii nsotita de documente oficiale ale petitionarului, dosarul fiind aprobat de

Institutia Centrala de Stat care sustinea cererea personala. Dupa ce presedintele Consiliului de Ministri primea dosarul cu cererea persoanei n cauza, Directia Juridica a Guvernului cerea - obligatoriu - un raport de recomandare din partea sefului sectiei de Stiinta... de la CC, n calitatea sa de consilier principal al conducerii de stat si politice. La nceputul anului 1955, primele pensii speciale de stat s-au acordat - de catre guvern - poetilor Tudor Arghezi si George Bacovia. Subsemnatul a fost chemat sa prezinte Consiliului de Ministri cele doua referate de recomandare pentru acesti mari scriitori romni. (Dupa aceea am redactat zeci de asemenea acte, inclusiv pentru unii fosti profesori la Facultatile de Teologie. Amintesc doar de referatele pentru Ion Agrbiceanu, pentru Lucian Blaga, Dimitrie Pompei, Mihail Jora...) Stiam ca n acea perioada, la nivelul Consiliului de Ministri, problemele cultural-stiintifice fusesera ncredintate temporar - dupa destituirea lui Miron Constantinescu din postul de prim-vicepresedinte al Consiliului de Ministri - lui Emil Bodnaras care detinea si el functia de prim-vicepresedinte al Guvernului. Pe general l cunosteam din anul 1946 si-i apreciam energia si inteligenta n munca administrativa. Nu te amna cu vorbe desarte, era omul actiunii: faci ceva, ori nu poti sau nu vrei, nsa dai un raspuns clar. Fara alte considerente, i-am spus lui Petru Dumitriu - direct, franc - sa-i sugereze lui D. Caracostea sa trimita un memoriu despre activitatea sa stiintifica si didactica, nsotit de aprecieri ale unor oameni de cultura romni si straini. Am insistat ca documentul sa fie depus la Palatul Victoria, cu numar de nregistrare. Peste cteva zile primeam un telefon (primul de altminteri) de la profesorul D. Caracostea prin care ma nstiinta ca a depus memoriul la Consiliul de Ministri dndu-mi si semnul de nregistrare. L-am asigurat ca ma voi interesa daca a ajuns unde trebuie, iar raspunsul din partea autoritatilor l va primi pe cai oficiale. Conform regulilor prestabilite, generalul m-a convocat la Palatul Victoria si mi-a spus ca a citit memoriul primit de la profesorul Caracostea si considera cererea ndreptatita. Mi-a cerut lamuriri despre mprejurarile n care am cunoscut situatia profesorului si cum se poate rezolva ntr-un timp scurt cererea lui Caracostea. I-am propus - pe baza experientei deja cstigate - sa aprobe ca solicitarea sa o discut cu presedintele Academiei, care sa dispuna alcatuirea dosarului pentru D. Caracostea, Sectia de Stiinta... urmnd sa redacteze referatul de recomandare. Emil Bodnaras a fost de acord cu aceste propuneri, fixnd un termen de 20 de zile pentru depunerea actelor la Consiliul de Ministri.

Oponenti, fractionisti si rapoarte n consecinta, am cerut audienta la prim-vicepresedintele Academiei - acad. Iorgu Iordan (Traian Savulescu era suferind) - si i-am prezentat faptele. Prof. Iorgu Iordan si-a exprimat satisfactia pentru asemenea initiativa si m-a asigurat ca va depune dosarul D. Caracostea, la biroul lui Emil Bodnaras si va ncerca sa-l convinga si pe Alex. Brladeanu - vicepresedinte al Guvernului - sa intervina la Chivu Stoica sa semneze ct mai

repede decizia de acordare a pensiei speciale de stat lui D. Caracostea. Iorgu Iordan avea o bogata si ndelungata experienta acumulata n viata publica romneasca, cunostea intelectualitatea universitara si pe fostii si actualii membri ai Academiei, afisa n toate cazurile o pozitie obiectiva, preponderent critica si ironica despre contemporani. Fara complexe, situatia m-a obligat sa-i solicit o judecata personala despre activitatea lui D. Caracostea, marturie pe care urma sa o includ n referatul de recomandare. Lingvistul savant a vorbit - n stilul sau inconfundabil - despre cartile lui D. Caracostea, apreciat carturar adevarat, remarcnd valoarea si orientarea modernista a scrierilor despre opera lui Eminescu, Arghezi, Maiorescu. n sprijinul aprecierilor sale mi-a sugerat sa citesc si capitolul ce i l-a dedicat G. Calinescu n Istoria literaturii romne... din 1941. Apoi s-a oprit asupra comportamentului public al fostului academician. Iorgu Iordan a subliniat ca D. Caracostea nu trebuie criticat pentru participarea la un guvern efemer din 1938, care nu poate fi considerat fascist. Culpa lui politica de neiertat consta n aderarea la Asociatia romno-germana, n legaturile lui cu unii membri ai guvernului Ion Antonescu, care l-au propulsat n diferite posturi oficiale n anii razboiului. Iorgu Iordan n-a uitat sa-mi atraga atentia ca si unii dintre membrii de partid de astazi, ce ocupa functii onorabile n institutii de stat au fost nevoiti sa faca asemenea compromisuri. D. Caracostea a crezut, la un moment dat, ntro victorie a Germaniei, nsa n slujbele detinute - a remarcat I. Iordan - n-a nedreptatit pe colegii care aveau alte pareri politice, dnd exemplu atitudinea generoasa, corecta si favorabila fata de colegul sau mai tnar, tov. Calinescu. Deoarece nu stiam nimic despre relatiile lui G. Calinescu cu D. Caracostea, l-am rugat pe distinsul academician sa-mi explice despre ce este vorba. Mi-a spus n cteva vorbe ca D. Caracostea a scris un raport pozitiv, chiar elogios despre G. Calinescu, pe vremea lui Antonescu, n vederea numirii pe un post de profesor universitar. Academicianul a elogiat raportul lui D. Caracostea deoarece el a venit ntr-o vreme cnd numerosi publicisti si universitari cerusera eliminarea lui Calinescu din Universitatea din Iasi. Am ncercat sa-i pun o ntrebare despre oponentii din Iasi ai lui G. Calinescu, dar Iorgu Iordan m-a ntrerupt, s-a ridicat si a cerut secretarei sa-i faca legatura telefonic cu acad. G. Calinescu. n scurta convorbire cu Calinescu a amintit de preocuparile mele si l-a ntrebat daca poate sa ma primeasca. La despartire mi-a atras atentia sa introduc n materialul despre Caracostea si aprecierile tovarasului Calinescu, exprimndu-si dorinta ca - nainte de a fi depus la Consiliul de Ministri - sa prezint materialul si conducerii Academiei, n vederea evitarii unor posibile inadvertente... n aceeasi zi - spre seara - l-am vizitat acasa pe acad. G. Calinescu, pe str. Vladescu. Bine dispus, Maestrul a preferat sa vorbim o vreme n gradina, iscodindu-ma despre lucrarile plenarei CC ce tocmai se ncheiasera. A insistat sa-i spun daca s-a discutat si despre erorile comise de Chisinevschi n anii cnd s-a ocupat de stiinte si arte. I-am spus ca nimeni din cei care au analizat activitatea lui Chisinevschi n-a vorbit despre greselile lui n domeniile respective pentru ca nsusi Gheorghiu-Dej a orientat dezbaterile asupra chestiunilor de partid: unitatea lui, fractionismul, ntlniri secrete cu lideri sovietici (Beria) fara aprobarea conducerii partidului, manifestari anarhice. Maestrul si-a aratat surprinderea ca nu s-a discutat n plenara despre erorile grave si abuzurile lui Chisinevschi n activitatea de secretar al CC responsabil de domeniile culturale si stiintifice... M-a ntrebat despre motivele politice reale pentru care Miron Constantinescu a fost eliminat din Biroul Politic si conducerea guvernului. Detaliile privind fractionismul si criticile directe asupra activitatii lui

Gheorghiu-Dej nu le-a calificat, Calinescu observnd, n treacat, formatia intelectuala, prea dogmatica a fostului membru al Biroului Politic. Maestrul s-a oprit asupra promovarii lui Grigore Preoteasa, pe care l-a cunoscut imediat dupa 23 august la redactia Romniei libere. A exprimat aprecieri elogioase despre militantismul lui Gr. Preoteasa n ilegalitate si suferintele ndurate n nchisori. Academicianul sa bucurat ca noul secretar al partidului - Gr. Preoteasa - raspunde de Directia de Propaganda si Cultura si a spus ca-i va solicita o discutie colegiala...

Un fair-play dincolo de conjuncturi Autorul Istoriei literaturii romne... a vadit ntotdeauna deosebit interes pentru viata politica cotidiana, i cunostea si formula judecati transante despre liderii din epoca, era atras de cancanuri si intrigile din birouri ce penetrau zidurile secretomaniei, avea evidente antipatii si simpatii. Am fost realmente ncntat n 1955, cnd a avut initiativa salutara sa-mi tina lectia despre menirea functiei ce mi se ncredintase, n opozitie clara cu metodele si gndirea fostilor sefi L. Rautu si M. Roller. ncheind sirul aprecierilor si ntrebarilor politice, academicianul m-a invitat n biroul sau de lucru sa-i vorbesc despre motivul vizitei. G. Calinescu mi-a prezentat n propozitii-telegrama urmatoarele: Aprecierea privitoare la valoarea operei lui D. Caracostea s-o preiau din Istoria literaturii romne... din 1941; sa mentionez ca ntre anii 1932-1944, cnd cercurile fasciste au denigrat Istoria literaturii... si pe autorul ei, D. Caracostea a prezentat un raport elogios pentru numirea lui Calinescu profesor titular la Universitatea din Iasi; sa subliniez ca G. Calinescu recomanda calduros Guvernului pe D. Caracostea, carturar de valoare nationala, pentru a i se acorda o pensie speciala de stat. Cnd sa plec, maestrul mi-a spus ca se va ntlni cu Iorgu Iordan ca sa vada dosarul elaborat de Academie. Apoi mi-a atras atentia ca referatul alcatuit de Sectia de Stiinta... sa-l vada si tovarasul Iordan, care cunoaste bine pe D. Caracostea. Am nregistrat aceasta ntmplare, oarecum administrativa, pentru ca priveste natura relatiilor publice ale unor personalitati de prima marime ale secolului XX. Aflnd despre ele am trait momente de nedumerire, dar si de incitare n a le ntelege semnificatiile morale si intelectuale. Surprinderea provenea din aparent bizara modificare rationala si afectiva a atitudinilor limitate n timp, staruitoarea corectare a reactiilor negative dnd relevanta valorilor autentice. Att Iorgu Iordan ct si G. Calinescu pe de o parte - si D. Caracostea - n vremuri de cumpana pentru colegii sai - si-au cenzurat atitudinile si comportamentul sub imperiul echilibrului rational, al considerarii faptelor si pe autorii lor dintr-o perspectiva istorica n care prima valoarea. Toate acele lucrari - aparent nesemnificative, dar pentru mine obligatorii si imprevizibile - s-au ncheiat n final cu hotarrea biroului Consiliului de Ministri de a i se conferi fostului academician D. Caracostea pensia speciala de stat, drept recunoastere a valorii nationale a operei sale stiintifice si didactice.

Am insistat asupra acestor episoade ale relatiilor dintre D. Caracostea si G. Calinescu, la care - indirect, ba uneori direct - a fost partas si Iorgu Iordan, deoarece biografii autorului Istoriei literaturii romne de la origini pna n prezent (1941) nu pot trece cu vederea adevarul istoric inatacabil: D. Caracostea a apreciat scrierile istoricului literar G. Calinescu si a recomandat promovarea lui pe postul de profesor titular la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Iasi n primavara anului 1944, iar mai trziu la sfrsitul lui mai 1948 - l propune si sustine, mpreuna cu alti academicieni, sa fie ales membru titular al Academiei Romne, ceea ce se si nfaptuieste n ziua de 29 mai 1948. Daca n anii 1941-1942 D. Caracostea a vadit anume rezerve fata de lucrarea fundamentala a criticului si istoricului literar G. Calinescu, mai trziu n-a ezitat sa exprime aprecieri elogioase, sa recepteze integral orientarea filosofica, estetica si ideologica a mai tnarului sau coleg, sa voteze pentru numirea ca profesor universitar titular si - mai mult - sa sustina cu convingere alegerea lui G. Calinescu n Academia Romna ca membru titular. Academicianul G. Calinescu n-a uitat pe protectorul sau profesional! (mai 2008)