Sunteți pe pagina 1din 7

V I O L E N Ţ A Ş C O L A RĂ Ş I M Ă S UR I L E D E D I S C I P L I N A R E

Argument
Violenţa este una dintre marile probleme ale lumii contemporane. Cercetările în
domeniul educaţiei au constatat că violenţa este, din punct de vedere statistic, cea mai
frecventă conduită de devianţă şcolară.[1] Mass-media, cercetările şi statisticile oficiale
raportează o creştere spectaculoasă al acestui fenomen şi în ţara noastră, motiv pentru care
consider că este necesar intensificarea preocupărilor noastre de studiere a acestui fenomen.
Definiţie, tipuri de violenţă în mediul şcolar şi cauze favorizante
Eric Debarbieux [6], specialist în problematica violenţei în mediul şcolar, oferă
următoarea definiţie a fenomenului violenţei: „Violenţa este dezorganizarea brutală sau
continuă a unui sistem personal, colectiv sau social, şi care se traduce printr-o pierdere a
integrităţii, ce poate fi fizică, psihică sau materială. Această dezorganizare poate să se
opereze prin agresiune, prin folosirea forţei, conştient sau inconştient, însă poate exista şi
violenţă doar din punct de vedere al victimei, fără ca agresorul să aibă intenţia de a face
rău”.
Jacques Pain [2] identifică următoarele tipuri de violenţă în mediul şcolar:
- violenţele „obiective”, care sunt socotite grave, de ordinul penalului (crime şi delicte) şi
asupra cărora se poate interveni frontal;
- violenţele „subiective”, care sunt mai subtile, ţin de atitudine şi afectează climatul şcolar;
vorbim aici de atitudinile ostile, dispreţul, umilirea jignirea, sfidarea, lipsa de politeţe,
absenţele de la ore, refuzul de a răspunde la ore şi de a participa la activităţi şcolare.
Literatura de specialitate [4] consemnează următoarele cauze care pot genera
comportamente violente în mediul şcolar: trăsăturile de personalitate ale elevului, vârsta,
mediul familial, mediul social şi cauze care ţin de contextul şcolar.
Cercetare. Factorilor care favorizează apariţia comportamentelor violente în şcoală.
Obiectivul cercetării
Cercetarea şi-a propus să surprindă factorii (sociali, familiali şi şcolari) care pot fi
puşi în corelaţie cu apariţia comportamentelor violente în şcoala noastră.
Ipotezele cercetării
Ipoteza generală
Managementul corespunzător al fenomenelor de violenţă şcolară pot preveni şi
stăpâni comportamentele violente grave ale elevilor în şcoală.
Ipoteze specifice
Managementul corespunzător al aplicării măsurilor de disciplinare favorizează
menţinerea stării de disciplină în şcoală.
Măsurile de disciplinare pot favoriza apariţia unor comportamente violente ale
elevilor sancţionaţi
Prezentarea eşantionului şi al metodologiei
Studiul s-a realizat în unicul liceu al unui oraş mic de provincie, la care au
participat 453 de elevi din ciclul liceal (din totalul de 483) şi 51 de cadre didactice (din
totalul de 52) ale acestei unităţi şcolare.
Subiecţii au provenit dintr-un total de 22 de clase, la care a participat fiecare clasă,
din fiecare nivel educaţional. Decizia de a participa la studiu s-a realizat fără nici o
condiţionare, completarea chestionarelor realizându-se la orele de dirigenţie, în mod
individual.
Instrumentele utilizate pentru a întreprinde studiul au fost chestionarele (pentru
elevi şi cadre didactice). Pentru a uşura prelucrarea datelor din punct de vedere statistic,
forma răspunsurilor a fost închisă, cu răspunsuri ordonate.
Aceste chestionare au cuprins 7 itemi, care au vizat următoarele aspecte: 1) gradul
de disciplină din şcoală; 2) forme de violenţă specifică; 3) cauzele adaptării unor
comportamente violente; 4) măsuri care s-au luat pentru reducerea violenţei şcolare (tipuri
de măsuri, frecvenţa şi consecinţele aplicării acestora).
Prezentarea şi interpretarea datelor
1. Starea de disciplină – aprecierile elevilor şi cadrelor didactice:
Itemi Elevi Profesori
1. Foarte bună 49 4
2. Bună 242 29
3. Medie 90 11
4. Satisfăcătoare 48 2
5. Nesatisfăcătoare 24 5
Tabel 1. Frecvenţa răspunsurilor privind starea de disciplină din şcoală
În procente, situaţia se prezintă în felul următor:

Elevi
Profesori
5% 11%
11% 10% 8%
4%
1. Foarte bună
2. Bună 22%

20% 3. Medie
4. Satisfăcătoare
53% 56%
5. Nesatisfăcătoare

Analizând comparativ rezultatele, se constată că percepţia este asemănătoare la


elevi şi profesori la aprecierea cu „foarte bună”, „bună” şi „medie”. Deosebire mai mare
(de 6, 67 %) apar la categoria „satisfăcătoare”.
2. Forme de violenţă – aprecierile elevilor şi cadrelor didactice:
Nr.
Item Nr. elevi Clasament profesori Clasament
1. Violenţă verbală din partea elevilor 319 1 35 1
2. Violenţă verbală din partea profesorilor 88 5 5 7
3. Violenţă fizică din partea elevilor 171 2 18 4
4. Violenţă fizică din partea profesorilor 33 9 3 8
5. Violenţă sexuală 28 10 3 8
6. Violenţă mass-media 44 7 8 5
7. Consum de droguri legale 62 6 5 7
8. Consum de droguri interzise 24 11 2 9
9. Abuz emoţional din partea colegilor 151 4 19 3
10. Abuz emoţional din partea profesorilor 151 4 5 7
11. Lipsa de înţelegere din partea profesorilor 165 3 5 7
12. Lipsa de înţelegere din partea părinţilor 35 8 9 6
13. Nesupravegherea din partea părinţilor 44 7 32 2
Tabel 2. Ierarhia formelor de violenţă din perspectiva elevilor şi profesorilor
În procente, situaţia se prezintă astfel:
1. Violenţă verbală din partea elevilor
Elevi
2. Violenţă verbală din partea profesorilor
Profesori
3. Violenţă fizică din partea elevilor
3% 3% 4. Violenţă fizică din partea profesorilor
13% 24%
5. Violenţă sexuală
11% 6. Violenţă mass-media 22% 24%
7. Consum de droguri legale
7%8. Consum de droguri interzise 6%

11% 9. Abuz emoţional din partea colegilor 3%


13% 3%
2% 5% 3% 2% 3% 3% 12%
10. Abuz emoţional din partea profesorilor
14% 1% 3% 5% 2%2%
11. Lipsa de înţelegere din partea profesorilor
12. Lipsa de înţelegere din partea părinţilor
13. Nesupravegherea din partea părinţilor

„Violenţa verbală din partea elevilor” este văzută unanim, atât de către elevi cât şi
de către cadrele didactice, ca o formă de violenţă cu apariţie frecventă (70,41% la elevi şi
68,62% la profesori) în şcoală. Acesta este urmată de „violenţa fizică din partea elevilor”,
cu un procentaj de identificare de 37,74% din partea elevilor şi 35,29% din partea
profesorilor. O percepţie relativ contradictorie apare în ierarhizările celor două categorii de
subiecţi în situaţiile: „abuz emoţional din partea cadrelor didactice” (33,33% la elevi şi
9,80% la cadre didactice); „lipsa de înţelegere din partea profesorilor”(36,42% la elevi şi
9,80% la profesor) precum şi la itemul „lipsa de supraveghere din partea părinţilor”(9,71%
la elevi şi 62,74% la profesori).
3. Cauze care generează probleme de comportamente violente – aprecieri:
Nr.
Item Nr. elevi Clasament profesori Clasament
1. Teribilismul caracteristic vârstei 126 11 15 11
2. Comunicare deficitară şcoală-familie 52 15 7 13
3. Nesupravegherea elevilor de către părinţi 67 13 41 2
4. Dezinteres profesori faţă de problemele elevilor 274 3 7 13
5. Program de lucru încărcat 259 5 29 6
6. Influenţă mass-media 130 9 18 10
7. Dezinteres al elevilor pentru şcoală 96 12 11 12
8. Educaţie deficitară în familie 129 10 36 3
9. Nerespectarea ROI 176 8 25 7
10. Probleme în familie 200 6 30 5
11. Nesupravegherea elevilor de către profesori 260 4 19 9
12. Anturaj 283 2 35 4
13. Perspective restânse pentru elevi 186 7 20 8
14. Lipsa de comunicare profesor-elev 395 1 42 1
15. Exemplu negativ oferit de profesori 56 14 5 14
Tabel 3. Identificarea cauzelor care generează probleme de comportament din
perspectiva elevilor şi profesorilor
În procente, situaţia se prezintă în felul următor:
1. Teribilismul caracteristic vârstei Profesori
Elevi 2. Comunicare deficitară şcoală-familie
3. Nesupravegherea elevilor de către părinţi
4. Dezinteres profesori faţă de problemele elevilor
5. Program de lucru încărcat
2% 5% 2%2% 6. Influenţă mass-media 12% 1% 4% 2%
14% 13%
10%
7. Dezinteres al elevilor pentru şcoală 6%
2%
7%
10% 8. Educaţie deficitară în familie 9%
9. Nerespectarea ROI
10%
10% 10. Probleme în familie
5% 6% 5%
4% 11. Nesupravegherea elevilor de către profesori 3%
10% 7% 5% 9% 11%
7% 12. Anturaj 7%
13. Perspective restânse pentru elevi
14. Lipsa de comunicare profesor-elev
15. Exemplu negativ oferit de profesori
Analizând identificările realizate, putem observa o percepţie relativ unanimă a celor
două categorii de subiecţi, atât a frecvenţei, cât şi a poziţiei pe care-l ocupă itemii: 14, 12 şi
5. Aceste cauze sunt identificate atât de profesor cât şi de elevi, cu un procentaj relativ
identic ( cu o diferenţă de 6,25% la itemul 12, o diferenţă de numai 4,84% la itemul 14 şi
respectiv 0,31% la itemul 5).
O percepţie relativ contradictorie putem observa şi aici la identificarea itemului 3
(cu un procentaj de 14,79% la elevi şi unul de 80,39% la cadrele didactice) şi la itemul 8
( cu un procentaj de 28,47% obţinut la elevi şi 70,58% obţinut la profesori), precum şi la
itemul 4 ( cu un procentaj de 60,48% obţinut la elevi şi 13,72% obţinut la profesori).
Contradicţie apare şi la itemul 11, cu un procentaj de 57,39% obţinut de elevi şi unul de
37,25% obţinut de profesori.
4. Frecvenţa luării măsurilor de disciplinare – aprecieri:
Item Nr. elevi Poziţie Profesori Poziţie
1. Frecvent 166 2 30 1
2. Uneori 194 1 16 2
3. Rar 93 3 5 3
Tabel 4. Răspunsurile profesorilor şi elevilor privind frecvenţa măsurilor de disciplinare
Din tabel se remarcă prezenţa în răspunsurile profesorilor a itemului „frecvent”
într-o pondere ridicată (58,82%) privind ritmul în care se iau măsuri de disciplinare, dar şi
o diferenţă de 22,18 % faţă de opinia elevilor. Putem concluziona deci că, elevii consideră
că ritmul în care se iau măsuri de disciplinare este în general bun.
Grafic situaţia se prezintă astfel:
Elevi
Profesori
21%
37% 1. Frecvent
2. Uneori
3. Rar

42%

5. Ierarhizarea măsurilor de sancţionare


Un alt aspect abordat este cel al ierarhizării măsurilor de sancţionare.
Nr.
Item Nr. elevi Poziţie profesori Poziţie
1. Pedepse corporale 6 5 1 5
2. Mustrare verbală 143 2 22 1
3. Anunţarea părinţilor în scris 124 3 11 3
4. Scăderea notei la purtare 163 1 13 2
5. Alte măsuri 17 4 4 4
Tabel 5. Frecvenţa răspunsurilor profesorilor şi elevilor privind variantele
măsurilor de disciplinare
Sub aspectul procentelor, situaţia este următoarea:
Elevi
Profesori
4%1% 1. Pedepse corporale 8% 2%

32% 2. Mustrare verbală


36% 25%
43%

3. Anunţarea părinţilor în scris


4. Scăderea notei la purtare
27% 22%
5. Alte măsuri
Opinia cadrelor didactice este că cea mai frecventă măsură de disciplinare este
mustrarea verbală ( poziţia 1 cu 43,13 %) în timp ce din răspunsurile elevilor reiese cel al
scăderii notei la purtare (poziţia 1, cu 35,98 %)
Cadrele didactice au situat pe poziţia 2 itemul „scăderea notei la purtare”, cu un procentaj
de 25,49%.
Măsura anunţării şi chemării părinţilor la şcoală este la ambele categorii de subiecţi
poziţionat pe locul 3 ( 27,37% obţinut la elevi şi 21,56% la cadrele didactice).
Privind varianta de răspuns „Alte măsuri” totalul arată prezenţa redusă a altor măsuri de
disciplinare. Printre măsurile amintite se regăsesc: antrenare elevilor în diferite activităţi în
folosul şcolii, consilierea lor, discuţii cu ei (identificat de ambii categorii de subiecţi)
6. Identificarea opiniilor vizând „funcţionalitatea” măsurilor de disciplinare
Item Nr. elevi Nr. profesori
1. Da 165 19
2. Nu 196 23
3. Nu ştiu 92 9
Tabel 6. Frecvenţa răspunsurilor privind funcţionalitatea măsurilor de disciplinare
În procente, situaţia apare în felul următor:
Elevi
Profesori
20% 1. Da
36% 18%
37%
2. Nu

3. Nu ştiu
44% 45%

Analizând comparativ răspunsurile subiecţilor putem constata că percepţia este


asemănătoare la elevi şi profesori privind funcţionalitatea măsurilor de disciplinare. Astfel,
au răspuns afirmativ 36,42% dintre elevi şi cu 37,25% dintre profesori. Negaţie putem
constata la 42,26% dintre elevi şi 45,09% dintre profesori.
7. Identificarea şi ierarhizarea reacţiilor elevilor sancţionaţi – identificări şi
ierarhizări:
Item Nr. elevi Clasament Nr. profesori Clasament
1. Negarea vinei 96 1 16 1
2. Agresivitate verbală 89 2 10 2
3. Regret / acceptare 46 5 5 5
4. Indiferenţă 39 7 1 7
5. Amuzament 42 6 3 6
6. Frică 9 8 1 7
7. Ruşine 49 4 7 4
8. Reclamaţii 83 3 8 3
Tabel 7. Ierarhizarea reacţiilor identificate de profesori şi elevi:

Elevi
1. Negarea vinei
Profesori
2. Agresivitate verbală
18% 21% 16%
3. Regret / acceptare 30%
11% 4. Indiferenţă 14%
5. Amuzament
2% 20%
9% 6. Frică 2%
9% 10% 6%
7. Fuşine 2% 10% 20%
8. Reclamaţii
Scopul ierarhizării reacţiilor a fost acela de a constata care este impactul măsurilor
de disciplinare asupra elevilor sancţionaţi.
Interpretând comparativ datele înregistrate în tabelul de mai sus, putem constata
similaritatea în răspunsuri la elevi şi cadre didactice luând în considerare fiecare dintre
itemi. Cu mici excepţii, ierarhia aprecierilor este relativ identică.
Relevant este că toţi subiecţii chestionaţi situează pe prima poziţie o reacţie
„negativă” - negarea vinei ( poziţia 1), agresivitate verbală (poziţia 2), urmată de
reclamaţii ( poziţia 3) şi doar după sunt situate cele „pozitive” - ruşine ( poziţia 4), regretul
şi acceptarea (poziţia 5).
Concluzii
În urma prelucrării şi interpretării datelor, se poate constata că ipoteza generală de
cercetare se confirmă şi ca atare putem afirma că un management corespunzător al
fenomenelor de violenţă şcolară pot preveni şi stăpâni comportamentele violente grave ale
elevilor în şcoală.
În urma cercetării realizate a reieşit faptul că disciplina în şcoala noastră este relativ
bună.
Referitor la formele de violenţă specifică şcolii, în aprecierile făcute de elevi şi
profesori se poate observa identificarea fiecărei forme de violenţă menţionată, care se
întinde pe o scară la ale cărei capete se află violenţa verbală (văzută unanim ca fiind forma
cea mai frecventă de violenţă), respectiv consumul de droguri ilicite (ocupând din fericire
un ultim clasament)
Lipsa de comunicare elev-profesor, dezinteresul profesorilor faţă de problemele
elevilor, anturajul, educaţia deficitară în familie, nesupravegherea elevilor de către părinţi
reprezintă sursele principale care generează probleme de comportament, sunt de părere
subiecţii studiului nostru. Elevii tind să se considere ameninţaţi şi neglijaţi mai degrabă de
atitudinea cadrelor didactice decât de cele ale părinţilor, în timp ce profesorii învinovăţesc
părinţii copiilor de lipsă de implicare în educaţie. Din acest punct de vedere atitudinea
părinţilor este cauza creşterii violenţei în mediul şcolar. Explicaţia acestei discrepanţe se
poate pune chiar în seama lipsei de comunicare între elev şi profesor, identificat de ambele
categorii de subiecţi pe o poziţie fruntaşă ca şi cauză generatoare de comportamente
violente.
Analizând datele obţinute cu referire la măsurile care se iau pentru reducerea
violenţei şcolare, putem constata că aprecierile legate de frecvenţă şi măsuri de disciplinare
sunt contradictorii. Acestea sunt percepute ca neavând mare „funcţionalitate” şi din acest
motiv majoritate a subiecţilor identifică pe prima poziţie reacţii negative – de negare a
vinei, agresivitate verbală, reclamaţii – ale celor sancţionaţi şi doar la final apar reacţii de
corectare al comportamentului.
Astfel, chiar dacă disciplina din şcoală este percepută ca fiind una bună şi în şcoala
noastră se manifestă numeroase forme ale comportamentelor violente, care în cazul nostru
poate fi pus în corelaţie cu un management necorespunzător al măsurilor de disciplinare.
Bibliografie
[1] Banciu, D., Rădulescu, S.M., Voicu, M. – 1985, Introducere în sociologia devianţei,
Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, pag. 156-157
[2] Cosmovici, A, Iacob, L. – 1999, Psihologie şcolară, Ed. Polorom, Iaşi, pag. 230-231
[3] Jigău, A. – 2001, Consilierea carierei, Ed. Sigma, Bucureşti, pag. 182
[4] Neculau, A. – 1996, Psihologie socială, Ed. Exe, Cluj Napoca, a. 156
[5] Popescu, O., Bucur, E. G. – 1999, Educaţia pentru sănătate în şcoală, Ed. Fiat Lux,
Bucureşti, pag.33
[6] Sălăvăstru, D. – 2004, Psihologia educaţiei, Ed. Polorom, Iaşi, pag. 258-262
[7] Smith, E., Nolen-Hoeksema, S., Fredrickson, B.,Loftus, G.R. – 2005, Introducere în
psihologie, Ed. Tehnică, Bucureşti, pag.599
[8] Zamfir, C., Vlăsceanu, L. – 1993, Dicţionar de sociologie, Ed. Babel, Bucureşti,
pag.670