Sunteți pe pagina 1din 8

Oltean din Hobiţa Gorjului, Brâncuşi a urmat Şcoala de Arte şi Meserii din

Craiova, apoi Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, tutelat de prof. dr de


anatomie D.Gerota. Vreme de mai bine de o jumătate de secol , tinerii sculptori
români au învăţat anatomia după “Ecorseul“ lui Brâncuşi, care prin aceasta operă
din tinereţe s-a propulsat către sculptura vremii sale .
Întalnirea cu Auguste Rodin a marcat pe Brâncuşi în 1906. În mansarda
aflată în Place Dauphine , lângă atelierul lui Pallady , Brâncuşi a sculptat busturi,
într-un modelaj ce se apropia tot mai mult de cel al lui Rodin. Rodin i-a privit
lucrările la vernisajul din 1907 al Salonului Societăţii Naţionale a Artelor
Franceze, unde Rodin era preşedintele secţiei de sculptură.
Pentru a întelege mai bine evoluţia artei faţă de concepţia formei pure este
suficient să comparăm Rugaciunea cu statuia funerară Sărutul ridicată în
memoria unei tinere rusoaice, Tania Rossevkaia, în cimitirul Montparnasse din
Paris, pentru a întrupa principiul dualităţii care dă naştere vieţii .

Constantin Brancusi Lucrarea


Lucrarea
In Ateleriul Rugaciune
Sau Sarutul
In 1909 a sculptat “ Cuminţenia pământului “ , “ Cap de femeie “ , “
Fântana lui Narcis “ , mărturii ale căutărilor sale înverşunate înspre o
simplitate a formei.
De indata ce s-a eliberat de ultimele urme ale învăţăturii primitive din
cadrul Şcolii de Arte Frumoase , Brâncuşi a abandonat modelajul pentru
tăietura directă: “ Taietura directa este adevaratul drum a sculpturii , dar
şi cel mai greu pentru acela care nu ştie să-l parcurgă. “ (1926, catalogul

Lucrarea Muza
primei sale expozitii de la Brummer Gallery din New York).
Despre “ Cuminţenia pământului “ s-a spus că are rezonanţa unui
basm popular , în care lucrurile sunt însufleţite şi au propria lor personalitate
. Acest cuvant are mai multe accepţiuni în limba română : “înţelepciune,
cugetare, calm”. Odată cu această sculptură Brâncuşi a revoluţionat tehnica
polizării. Suprafeţele sunt netede, lucioase, ca nişte pietre şlefuite,
păstrându-şi totuşi aspectul natural şi reflectând lumina.
Această preocupare apare şi mai evidentă în “ Muza adormită “, dar
şi în “ Prometeu “. Capul “ Muzei adormite “ se înscrie într-un oval perfect,
liniile ochilor închişi, ale nasului şi ale gurii sunt abia conturate . Chipul nu
mai are contur anume, sculptorul atingând astfel simplitatea unei forme pure
.
Imaginea lui “Prometeu “ pe care ne-o oferă sculptorul se reduce la un
cap aplecat , luând forma unui om .
Nu lupta lui Prometeu a vrut Brâncuşi s-o redea în sculptură, ci suferinţa şi
misterul său .
In 1912 a început să lucreze la “ Măiastra “, o pasăre
fantastică din povestirile populare româneşti , având darul de
a-şi schimba înfăţişarea şi de a glăsui în mod încântător. În
mitologia populară pasărea măiastră este simbolul forţelor
binefăcătoare care îndepărtează răul . Sculptorul i-a
consacrat 30 de ani de căutări laborioase: “ Eu nu am
căutat , în toată viaţa mea , decât esenţa zborului ! Zborul –
ce fericire ! …”
Lucrarile Maiastra
In 1914 Brâncuşi a realizat “ DoiDomnisoara
pinguini “ , “ Pogany
Trei
pinguini “ şi “ Fiul risipitor “, prima sculptură în lemn, ce
aminteşte de un idol primitiv. Cele două picioare sugerează
prin asimetria lor ,un mers poticnit , rapus de oboseala .

La începutul anului 1920 a expus “ Printesa X “ , care


a făcut mare vâlvă în rândul susţinătorilor academismului,
încât Brâncuşi, foarte supărat, a promis ca nu mai expune la
Paris. “ Printesa X “ a reprezentat punctul culminant al unei
îndelungi experienţe , începută în 1910 cu “ O muză “,
continuată cu portrete ale Domnişoarei Pogany. La cea
vreme , atelierul sau din Impasse Ronsin era frecventat de
Jean Cocteau , James Joyce , Andre Breton ,Tristan Tzara ,etc
.
A început să primească ucenici ca : Milita Petraşcu ,
Irina Codreanu , Juana Muller , Sanda Kessel .
In această atmosfera paşnică Brâncuşi s-a apucat de
pregătirea primei sale mari expoziţii care trebuia să se
deschidă în luna noiembrie 1926 la Brummer Gallery din
New York. Avea deja 50 de ani şi operele sale erau reunite la
un loc în număr mare (37 de sculpturi , 5 socluri , o pictură şi
27 de desene ) . Coloana Infinitului
În 1928 a prezentat la expoziţia Arta Română din
Bucureşti trei sculpturi : “ Tors de băiat “ , “Coloana fără
sfârşit “ şi o “ Cupă “ din lemn . Au mai urmat încă două
călătorii la New York pentru a-şi expune sculpturile sale, 57 la
număr .
Masa
Şeful guvernului Gh. Tătărăscu, originar din
Tacerii
Oltenia, i-a încredinţat sarcina de a ridica la
Târgul-Jiu “ Coloana fără sfârşit “ , “ Poarta
sărutului “ şi “ Masa tăcerii “ .
A trimis machete “ Coloanei fără sfârşit “ la
turnătoria din Turda, unde a fost turnată în fontă,
Poarta
fiind înaltă de 30 Sarutului
de metri. “ Poarta sărutului “
Coloana
avea peste 5 metri înălţime, iar “ Masa tăcerii “ se
Infinitului
compunea dintr-o lespede cu diametrul 2,15 metri ,
înconjurată de 12 scaune care amintesc de
mobilierul ţărănesc. Lucrările au durat mai bine de
un an .
După 1940 nu a mai realizat decât 2
sculpturi : “ Ţestoasa “ , “ Ţestoasa zburătoare “ şi
a reluat lucrările vechi, în special “ Cocoş “ .

Sănătatea artistului devenea din ce în ce mai


precară şi, refuzând spitalizarea, a afirmat :“ Ei
bine, am să-L aştept pe bunul Dumnezeu la mine
în atelier “. L-a aşteptat cu aceeaşi smerenie şi
resemnare pe care le evocase în “ Rugăciunea “ şi
astfel a încetat din viaţă pe 16 martie 1957, la
Paris . Mormântul său se găseşte în Cimitirul
Montparnasse din Paris

Domnisoara Pogany Cocos


Realizatori:
Parlog Eugenia
&
Popovici Andrei