Sunteți pe pagina 1din 8

Traditionalismul Traditionalismul, este o ideologie cultural literara, caracterizat printr-un ansamblu de idei, credinte, conceptii prin care se promoveaza

traditia si ideea de specific national. Aceasta ideologie isi are punctul de pornire in anul 1840 la revista Dacia Literara unde prin articolul Introductie unde Mihail Koglaniceanu impunea conceptul de specific prin cele trei surse de inspiratie al operelor literare: -Istoria Nationala-Folclorul romanesc -Natura La inceputul secolului XX se vor impune in literature doua ideologii diferite ca denumire, dar subordnate traditionalismului:-Semanatorismul (Garabet Ibraileanu)-Poporanismul (Nicolae Iorga) Aceste ideologii insa au exagerat ideea de traditie de autohton, idealizand de multe ori realitatea. In genere opera literara care se subordoneaza acestei ideologii refelcta in mod totalitar numai aspecte autohtone, obunandu-se astfel inovatiilor sau imprumuturilor de valori din literature moderna. Scriitorii apartinand acestei ideologii pastreaza un atasament exagerat pentru trecut. O forma mult mai nuantata a traditionalismului este Gandirismul aparutin revista Gandirea in 1921 la Cluj condusa de Cezar Petrescu. In 1922 revista se muta la Bucuresti, iar din 1926 pana in 1944 va fi condusa de Nechifor Crainic care sustine: Autohtonismul nu poate fi reflectat intotalitatea lui daca nu se i-a in discutie pe langa cele trei elemente alespecificului national (Istoria Nationala, Folclorul romanesc, Natura) si folclorul spiritual, care este caracteristic romanilor, credonta ortodoxa sau ortodoxismul. Aceasta ide a fost imbratisata de multi dintre scriitorii timpului, promovand astfel o literatura intensiv spiritualizata avand caracter religios, fiind valorificate astfel credintele romanilor, practice crestine sauoculte, datini populare, in genere miturile fiind nevalorificate incercandu-seastfel umanizarea divinului. Scriitorii care au aderat traditionalismului: -Vasile Voiculescu -Lucian Blaga -Cezar Petrescu -Ion Pilat -Ion Ghinea

Rugciunea din amurg de Nechifor Crainic M rog si pentru viii si pentru mortii mei. Tot una-mi sunt acuma partasii si dusmanii, Cu ei deopotriva mi-am sfaramat eu anii, Si dragostea si vrajba le-am impartit cu ei. Pe morti n rugaciunea de seara mi-i culeg. Acestia sunt, Doamne, iar eu printre morminte. Au fost n ei avanturi si-au fost si pogoraminte. Putin n fiecare, n toti am fost intreg. De viforele vietii ei sunt acum deserti, Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce ramane? Zdrobita rugaciune la mila ta, Stapane, Sunt si eu printre mortii rugandu-m s-i ierti. Si adunandu-mi viii, la mila ta recurg, Cnd crugul alb al zilei pamantul incununa: Tu da-le, Doamne, da-le cu toata mana buna Tarzia-ntelepciune din tristul meu amurg.

Modernismul
Modernismul este un curent literar initiat la noi in 1919 de Eugen Lovinescu, a carui doctrina porneste de la ideea ca exista "un spirit al veacului" care impune procesul de sincronizare a literaturii romane cu literatura europeana, cunoscut si ca principiul sincronismului. Ideea de la care porneste Eugen Lovinescu este aceea ca civilizatiile mai putin dezvoltate sunt influentate de cele avansate, mai intai prin imitatia civilizatiei superioare, "Teoria imitatiei" emisa de francezul Gabriel Tarde, iar dupa implantare, prin stimularea crearii unui fond literar propriu. De aceea, teoria formelor fara fond sustinuta de Titu Maiorescu este acceptata si de Lovinescu, dar acesta considera ca formele pot sa-si creeze uneori fondul. Primul obiectiv al modernismului a fost promovarea tinerilor scriitori si imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia literaturii romane, deziderat implinit prin lansarea unor nume ce vor deveni de prestigiu pentru literatura romana: Liviu Rebreanu, Ion Barbu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Tudor Vianu, Ilarie Voronca, George Calinescu, Vladimir Streinu s.a. In vederea modernizarii (innoirii) literaturii romane, Eugen Lovinescu traseaza cateva directii noi pe care sa se inscrie operele literare: tematica operelor literare sa fie inspirata din viata citadina si nu din cea rurala: "a intoarce spatele orasului pentru a privi numai la sat inseamna a proceda reactionar"; evolutia prozei de la liric la epic si a poeziei de la epic la liric; crearea romanului obiectiv si a romanului de analiza psihologica; intelectualizarea prozei si a poeziei - ilustrarea in operele literare a unor idei filozofice profunde; crearea intelectualului, ca personaj al operei literare.

Simbolismul
Simbolismul este un curent literar aparut in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea, ca reactie impotriva romantismului si parnasianismului. Precursor al simbolismului in Franta este considerat Charles Baudelaire, prin volumele de versuri "Les Corespondences" ("Corespondente") si "Les fleurs du mal" ("Florile raului"). Precursor al simbolismului romanesc a fost Mihai Eminescu, prin poeziile "Dintre sute de catarge" si "Melancolie". In Romania, simbolismul a aparut sub auspiciile revistei "Literatorul" a lui Alexandru Macedonski, care s-a evidentiat mai ales ca teoretician al acestui curent si mai putin ca poet simbolist. Reprezentantii romani ai simbolismului au fost: Ion Minulescu, George Bacovia, Stefan Petica, Dimitrie Anghel, Traian Dcmetrescu, Elena Farago etc. Exegetii au distins doua etape de manifestare a simbolismului romanesc: -1880-1914 - o prima perioada de inceputuri si incercari; -1914-1920 - faza efervescentei creatoare, a poeziei simboliste reprezentative; Trasaturile simbolismului: tema generala a poeziilor simboliste o constituie conditia nefericita a poetului intr-o societate superficiala, meschina, incapabila sa perceapa, sa inteleaga si sa aprecieze nivelul artei adevarate; alte teme si motive simboliste: orasul de provincie sufocant, tema naturii, tema anotimpurilor dezintegratoare de materie, iubirea, moartea, motivul apei ca substanta eroziva, motivul instrumentelor muzicale, solitudinea etc. raportul dintre simbol (semn, cuvant) si eul poetic nu este exprimat, ci sugerat, deci sugestia este o modalitate obligatorie simbolismului; poezia simbolista exprima numai atitudini poetice sau stari sufletesti specifice acestui curent literar: spleen-ul, angoasa, oboseala psihica, disperarea, apasarea sufleteasca, nevroza, toate fiind insa sugerate, fara a fi numite: "a numi obiectul este a suprima trei sferturi din farmecul poemului; a sugera, iata visul!" (Stephane Mallarme); corespondenta dintre cuvinte si elemente din natura este principala modalitate de realizare literara a poeziilor; de exemplu: cuvantul plumb are drept corespondent in natura un metal greu, de culoare cenusje, maleabil si

cu o sonoritate surda (patru consoane si doar o vocaia), care simbolizeaza starile sufletesti sugerate de trasaturile acestui metal: greutate sufleteasca, angoasa, instabilitate psihica, monotonie, claustrare intr-un spatiu fara solutii de evadare; muzicalitatea versurilor: fie prin prezenta instrumentelor muzicale sau a ariilor ca simbol ("Muzica inainte de toate" - P.Verlaine), fie prin muzicalitatea interioara a versurilor ( "Arta versurilor e arta muzicii" Al. Macedonski); versul liber, ca noutate prozodica, rima fiind considerata o simpia conventie, accentul punandu-se pe forma si ritmul versului; cromatica este, de asemenea, fie exprimata direct prin culori cu putere de simbol, fie sugerata prin corespondente (ex. simbolul plumb = cenusiu), toate simbolizand stari si atitudini poetice; olfactivul sugereaza in poezia simbolista stari ale eului poetic, fiind in general sugerate mirosurile puternice prin simboluri foarte sugestive (cadavre, mort). Este, asadar, un lucru cert faptul ca poezia simbolista apeleaza la toate simturile omului, pentru o receptare totala si profunda a starilor poetice exprimate.

Acuarel de Ion Minulesc n orau-n care plou de trei ori pe sptmn Orenii, pe trotuare, Merg inndu-se de mn, i-n orau-n care plou de trei ori pe sptmn, De sub vechile umbrele, ce suspin i se-ndoaie, Umede de-atta ploaie, Orenii pe trotuare Par ppui automate, date jos din galantare. n orau-n care plou de trei ori pe sptmn Nu rsun pe trotuare Dect paii celor care merg inndu-se de mn, Numrnd n gnd Cadena picturilor de ploaie, Ce coboar din umbrele, Din burlane i din cer Cu puterea unui ser Dttor de via lent, Monoton, Inutil i absent... n orau-n care plou de trei ori pe sptmn Un btrn i o btrn Dou jucrii stricate Merg inndu-se de mn...

n grdin de Dimitrie Anghel Miresme dulci de flori m-mbat i m alint gnduri blnde Ce ierttor i bun i-e gndul, n preajma florilor plpnde! Rd n grmad: flori de nalb i albe flori de mrgrint, De parc-ar fi czut pe straturi un stol de fluturi de argint, Sfioase-s bolile spre sar, i mai sfioas-i iasomia: Pe faa ei neprihnit se-ngn-n veci melancolia Seninului de zare strns, i-n trandafiri cu foi de cear Triesc mhnirile i plnge norocul zilelor de var. Attea amintiri uitate cad abute de-o mireasm: Parc-mi arunc-o floare ro o mn alb de fantasm, -un chip blan lng-o fereastr rsare-n fulger i se strnge De-atuncea mi-a rmas garoafa pe suflet ca un strop de snge. Ca nalba de curat odat eram, i visuri de argint mi surdeau cu drag, cum rde lumina-n foi de mrgrint, i dulci treceau zilele toate, i-arar dureri ddeau ocoale Ah, amintirile-s ca fulgii rmai uitai n cuiburi goale!

Fecioara n Alb de Stefan Petica Apune soarele pe dealuri n slava purpurei de snge i rsunnd adnc din valuri Doinete-un glas i parc-ar plnge; De simi o cald adiere Trecnd pe fruntea ta curat Ca i o oapt care piere Sub bolta serei nstelat, S tii c-i ruga mea senin, Ca visul nopilor de var, Ce se nal-n umbra lin n ceasul jertfelor de sear. De vezi plutind pe blonda raz O umbr alb vistoare i crezi c-i ngerul de paz Cu aripi lungi ocrotitoare, S nu te-neli, cci visu-mi trece n zborul su primvratec, i-i tot aa de alb i rece, Cnd se nal singuratec. Spre marea bolt luminoas. Fcnd durerea mai amar i amintirea mai duioas n ceasul jertfelor de sear. i dac roua clar cade Frumoii ochi adnci de-i scald. Cnd treci sub vechile arcade n parfumata noapte cald,

Nu-i roua rozelor n floare Czut-n nopile cu lun, Nici plnsul dulce de izvoare, Ci e iubirea mea nebun, Cci lacrimi mari i tinuite Ca roua limpede i rar Coboar-ncet i linitite n ceasul jertfelor de sear.