Sunteți pe pagina 1din 3

Antipoetica incepe sa se structureze o data cu aparitia romantismului.

in "Prefata" la drama "Cromwell" (1927), Victor Hugo reabiliteaza uratul ca forma estetica predilecta, pentru ca "Frumosul nu are decat un tip; uratul, o mie." Estetizarea uratului in poezie continua cu "Florile raului", de Charles Baudelaire. in poezie exista un lirism obiectiv, la poetii parnasieni, prin care se traduce existenta impersonalului, si un lirism subiectiv, prin care poezia se liricizeaza. In prefata dramei Cromwell, manifestul literar al romantismului francez, Victor Hugo proclama ca nu exista reguli, nici modele", caci noua doctrina este liberalismul literaturii". Acest liberalism fusese insa anticipat de manifestari culturale preromantice precum Sturm und Drang" sau estetica lui Schiller din Asupra poeziei naive si sentimentale, unde se face distinctia clara intre artistul clasic, expresie a naturii insesi, si cel romantic, ce aspira spre natura pierduta, dar traieste in dezacord cu sine si cu umanitatea in genere. Ulterior, fratii August Wilhelm si Friedrich von Schlegel impun termenul romantic" si definesc artistul si spiritul romantic, primul fiind insetat de infinit, cel de-al doilea fiind caracterizat prin melancolie. Nu intamplator, romantismul promoveaza constructiile antitetice, contrastele, extremele, evidentiind valori artistice si in zonele mai putin estetice ale realitatii si anticipand astfel simbolismul, care va fundamenta o adevarata estetica a uratului. O alta discrepanta fata de clasicism este aceea ca romanticul descopera natura abisala, fascinantele spatii infinite, marele cosmos, pe care il concretizeaza in detalii sugestive, devenite simboluri cerul, stelele, oceanul, marea, lacul, izvorul, codrul, variatele forme ale vegetalului -, dar este preocupat si de abisurile sufletesti, caci omul insusi este un microunivers care fiinteaza in comuniune deplina cu marea natura. Principiul Poetic
Edgar Allan Poe (*19 ianuarie 1809, Boston/Massachusetts - 7 octombrie 1849, Baltimore/Maryland), scriitor american, poet, romancier, nuvelist i critic literar, creator al genului de scurte povestiri i precursor al literaturii moderne de ficiune tiinificofantastic. A dus o via de boem i a sfrit tragic n mizerie i alcoolism, dar tocmai din acest infern al existenei sale s-au nscut multe dintre creaiile ce aveau s impun literaturii universale norme de evaluare estetic necunoscute pn atunci. n cei patruzeci de ani ai unei viei halucinante, scriitorul a izbutit s publice multe volume de versuri, de proz, estetic i teorie literar, fcnd dovada unei fore de creaie extraordinar.

Si-a inceput studiile la Universitatea din Virginia, apoi, dupa o scurta perioada de timp petrecuta in armata, a inceput sa publice articole de critica in periodice literare, devenind celebru pentru stilul sau caustic, riguros, de o inalta tinuta intelectuala si cu o larga deschidere filosofica. Doua dintre eseurile sale, Principiul poetic si Filosofia compozitiei, au ramas pina astazi repere de neocolit ale poeticii moderne. Considerat unul dintre cei mai provocatori scriitori ai secolului XIX, cu o influenta considerabila in literatura americana si europeana, parinte al prozei politiste si precursor al romanului SF si horror, si-a inceput cariera literara ca poet (cu Tamerlane and Other Poems, 1827; Poems, 1831). Singurul sau roman finalizat, The Narrative of Arthur Gordon Pym (Povestea lui Arthur Gordon Pym), este publicat in 1838, iar primul volum de povestiri, Tales of the Grotesque and Arabesque, apare in 1840. Insa cartea care il va impune definitiv in atentia publicului este The Raven and Other Poems (1845); prin intermediul traducerilor lui Baudelaire, care il descria ca pe cel mai important scriitor al epocii, reputatia sa europeana incepe totodata sa capete un contur bine definit. A mai publicat Masca Mortii Rosii si alte povestiri (Polirom, 2003), cuprinzind schitele, nuvelele si povestirile scrise intre 1831 si 1842, si Misterul lui Marie Roget si alte povestiri (Polirom, 2005), care intregea tabloul nuvelisticii cu prozele tiparite intre 1843 si 1849. Opera literar Lirica Cu unele excepii, creaia liric a lui Elgar Allan Poe este umbrit de miestria povestirilor sale, care l-au consacrat n literatura universal. Totui poeme ca "Annabel Lee", "Corbul" sau "Ulalume" l impun i ca unul din marii lirici ai lumii, fcut cunoscut publicului european n special prin traducerile n francez ale lui Baudelaire i Mallarm. Admirabile traduceri n limba romn au fost realizate de poeii Dan Botta i Emil Gulian. n poemele lui Poe sunt remarcabile metaforele deliberat eterogene, amestecul de imagini, combinaia de pasiune i raiune, frumuseea sonor realizat prin rime neateptate i disonane. De aceea nu numai simbolismul, dar i micrile artistice ulterioare au recunoscut n Poe un predecesor. Proza Mrturia cea mai complex a poziiei prioritare n declanarea curentelor de nnoire a literaturii o constituie proza lui Edgar Poe. Povestirile

sale "Aventurile lui Gordon Pym" (The Narrative of Athur Gordon Pym), "Prbuirea casei Usher" (The Fall of the House of Usher), "Crbuul de aur" (The Gold Bug), "Pisica neagr" (The Black Cat), "Butelia de Amontillado"" (The Cask of Amontillado) sunt cteva din povestirile lui Edgar Allan Poe care au forat frontierele imaginarului, mbinnd teritoriile vieii i ale morii ntr-o sintez halucinant, o viziune ce d valoare simbolic unor proiecii maladive ale lumii reale. Miscarea literar Junimea condus de Titu Maiorescu i descopera prozele, este tradus din limba francez, n care fusese tradus de poetul Charles Baudelaire de Veronica Micle, Mihai Eminescu sau Ion Luca Caragiale si aceasta descoperire are un impact deosebit asupra apariiei literaturii noastre fantastice. Critic literar i eseistic Publicaiile de critic literar ale lui Edgar Allan Poe se caracterizeaz printr-o profund cunoatere a literaturii, prin spirit sarcastic, sim ascuit n receptarea adevratelor valori creative. Scrierile sale teoretice, n special concepia sa asupra stilului de nuvele scurte, s-au bucurat nc din timpul vieii de o atenie i preuire deosebit i au exercitat o influen puternic asupra generaiilor ulterioare de prozatori. Cu "Filosofia creaiei poetice" (The Philosophy of Composition, 1846) sau "Principiul poetic" (The Poetic Principle, 1850) s-a fcut nceputul teoriilor literaturii moderne. sugene

S-ar putea să vă placă și